Ai iubit cu toată ființa ta. Ai oferit tot ce aveai mai sincer, mai pur, mai viu. Ai simțit că în brațele lui ți-ai găsit liniștea, că în privirea lui te-ai recunoscut pe tine. A fost mai mult decât o relație – a fost o contopire de suflete, un miracol pe care nu îl credeai posibil. Și, totuși, într-o zi, totul s-a rupt.

Nu ai înțeles cum s-a ajuns acolo. Nu ai vrut să crezi că omul care îți știa respirația alege să plece. Ai tăcut în fața unei absențe care a urlat mai tare decât toate cuvintele nespuse. Și ți-ai dat seama, cu fiecare zi care trecea, că nu doar inima ta e frântă… ci și sufletul tău. Pentru că iubirea aceea a fost reală. Și tu ai iubit cu adevărat.


1. Ai simțit că viața ta are un „înainte” și un „după” el

Până să-l întâlnești, habar n-aveai că o prezență poate schimba totul în tine. Nu doar cum privești dragostea, ci și cum te vezi pe tine. Ai simțit că lumea capătă alte culori, că zilele se dilată în timp ce orele lângă el zboară. El nu a fost doar parte din viața ta – a fost centrul ei. Și, odată cu plecarea lui, totul s-a prăbușit în haos.

Ai început să trăiești în două lumi paralele. În una, încă mai erai cu el, în amintiri, în proiecții, în vis. În cealaltă, erai tu – golită, obosită, întrebându-te ce-ai făcut greșit. Realitatea era greu de acceptat, dar tu simțeai că pierderea nu era doar a unui om. Era a unui sens. A unui „acasă” interior care acum nu mai avea ușă.


2. Ai simțit durerea fizic, în fiecare parte din tine

Nu a fost doar o suferință emoțională. A fost o sfâșiere care s-a așezat în piept, în stomac, în respirație. Ai simțit cum corpul tău protestează împotriva absenței lui, ca și cum ceva vital lipsea. Fiecare dimineață era o luptă cu vidul, fiecare noapte – o întoarcere în gândurile care nu mai aveau răspunsuri. Erai epuizată, dar nu puteai opri durerea.

Citeste continuarea pe kudika.ro