Americanii au dat na­vala sa vada cum este trata­ta pe scena o tema politica ce agita spiritele in agora publica mondiala de atata vreme. Iar spectacolul semnat de John Tiffany, plecand de la piesa lui Gregory Burke, le-a dat satisfactia emotiei vii, a nodului in gat, o varianta a sublimarii ideilor antirazboi de care aveau atata nevoie.

Ceea ce reuseste regizorul este sa anuleze ariditatea temei - la urma urmei e vorba despre viata de recrut a unor tineri scotieni care nu stiu prea bine de ce s-au inrolat si afla cu groaza, in plina tensiune a razboiului, ca nici aceia care i-au trimis acolo nu au o idee prea clara despre scopurile acestei misiuni.