Din loc in loc, cate un adult incearca fara nici un succes sa-i stapaneasca. Nu mai fusesem de mult la o premiera cu un spectacol pentru copii (mea culpa) asa ca marti, cand am intrat in Teatrul Creanga sa vad noua Alba ca Zapada in regia lui Cornel Todea am fost in pragul unui atac de panica.
Apoi, m-am gandit la actori - oare cum reusesc ei sa faca fata? - si mi-am spus ca trebuie sa fiu curajoasa. Cand s-a stins lumina in sala toti copiii au inceput sa tipe ca la un semn si atunci chiar mi-a venit sa fug. Dar apoi in scena au aparut cei sapte pitici, cu costume spectaculoase si felinare simpatice (scenografia Viaceslav Vutcariov), cantand un cantecel haios, usor de tinut minte (muzica lui Eduard Jighirgiu) si copiii au inceput sa fie atenti.
Apoi, m-am gandit la actori - oare cum reusesc ei sa faca fata? - si mi-am spus ca trebuie sa fiu curajoasa. Cand s-a stins lumina in sala toti copiii au inceput sa tipe ca la un semn si atunci chiar mi-a venit sa fug. Dar apoi in scena au aparut cei sapte pitici, cu costume spectaculoase si felinare simpatice (scenografia Viaceslav Vutcariov), cantand un cantecel haios, usor de tinut minte (muzica lui Eduard Jighirgiu) si copiii au inceput sa fie atenti.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Alba ca Zapada nu moare niciodata.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Alba ca Zapada nu moare niciodata.