In mare parte, selectia de lucrari este neexhaustiva, amestecand lucrari din diferite perioade de creatie ale artistilor. Din nefericire, expunerea sufera muzeografic prin neetichetare si nedatare, castigand insa estetic prin grija curatorilor de a o gandi ca pe o instalatie artistica. Aceasta desprindere de contextul istoric este asumata de organizatorii expozitiei ca fiind necesara pentru un nou tip de analiza a acestor opere vitregite de "superstitii istoriografice". "Inapoi la opere" pare a fi indemnul spre reevaluarea surselor artei noastre contemporane prin intermediul celor patru artisti. Acest demers urmareste, dupa cum spun organizatorii, "sa stimuleze studii monografice aprofundate despre opera acestor artisti, opera insuficient cunoscuta, prea putin promovata" si interpretata cu multe prejudecati.

Cele patru nume descriu o etapa a modernitatii postavangardei romanesti cunoscuta ca "mitologii personale". Chiar si asa incomplete si razlete in expunerea prezenta, lucrarile celor patru reusesc sa recompuna imaginea scenei artistice romanesti a aproape trei decenii: '70, '80, '90.