Prea aproape de atatea ispite ale vacantelor s-a spus, si prea departe de ceea ce numim un spatiu propice unei bune proiectari si receptari a filmelor de catre cei muti. Pana si un profesionist al punerii pe picioare a festivalurilor internationale, precum Moritz de Hadeln, s-a inselat.

Invitat ca presedinte al juriului celei dintai editii, fostul director de la Berlin, apoi de la Venetia, se indoia de posibilitatea atragerii unui mare numar de spectatori-cinefili, soarta „Anonimului” fiind amenintata, dupa parerea sa, de elitismul impus de capacitatea restransa a celor trei sali din incinta complexului nou inatat.
Ceea ce se pierdea din vedere era mobilitatea tinerilor nesperiati de distante. A fost de ajuns sa afle ca la Sfantu Gheorghe se pot vedea filme bune, din recolta recenta a productiei mondiale, dar si varfurile cinematografului national, pentru a se muta, cei mai muti cu cortul, in inima Deltei.

Asa se face ca luarea cu asalt a amfiteatrului din camping, prefigurata inca de la cea de a doua editie, s-a transformat in realitate. Anul acesta, peste 1.500 de spectatori si-au ocupat locurile in fata imensului ecran caer liber. La mijlocul lunii august, Sfantu Gheorghe devine un loc de pelerinaj cinefil.