Monica Lovinescu este un prozator remarcabil in jurnale si in memorii; nu acelasi lucru se poate spune despre acest roman scris in frantuzeste, refuzat in 1955 de Editura Denoel si publicat acum, tardiv, de Editura Humanitas.

„Cuvantul din cuvinte” (in franceza „Mots a mot”) este compus din 21 de capitole, relatate de un numar de naratori distincti (sau de proiectii ale unui narator unic, multiplicat/ alienat - ceea ce e cam acelasi lucru). Romanul pune pe tapet o lume sodomizata de arbitrar, o lume in care spatiul verde al umanului este distrus progresiv.

Din cate se poate deduce, intentia autoarei va fi fost etalarea/ demascarea mortii termice produse de comunism. in cuvintele Ioanei Parvulescu, cea care semneaza prefata: „[Cartea] Ar fi putut contura o utopie neagra, daca n-ar fi, in fond, un roman realist, ascuns in limbaj esopic. Este, probabil, primul roman politic esopic scris in literatura romana moderna.”

Hm. Orice va fi voit Monica Lovinescu, strategia aleasa este una slaba. Cartea nu are valoare nici ca roman realist-descriptiv (totul fiind spus pe ocolite, ambiguizat, ascuns in subsol, tradus in simboluri), nici ca roman parabolic (parabolele fiind puerile, lipsite de alonja, chiar rizibile; diversele influente - din literatura absurda, de pilda - sunt prelucrate la modul minor).