Chirurgia plastica si pictura au mai multe in comun decit s-ar parea la prima vedere. Cel putin asta reiese din experimentul realizat de o echipa formata dintr-un chirurg, un specialist in medicina interna si un curator, la initiativa Universitatii de Medicina Sackler din Tel Aviv. Cercetatorii urmaresc sa dezvolte noi tehnici de analiza a fenomenului imbatrinirii, iar primul “cobai” ales pentru cercetare a fost bine cunoscutul pictor realist Rembrandt. Alegerea acestuia se datoreaza in primul rind pasiunii pentru pictura a unuia dintre membrii echipei, dr. Tal Friedman, care a declarat ca a incercat dintotdeauna sa stabileasca legaturi intre profesia sa si lucrarile pictorilor sai preferati, printre care se numara si Rembrandt.

Metoda aplicata de specialisti consta in analiza a 40 de autoportrete ale pictorului, realizate in diferite perioade ale vietii sale, si in urmarirea modificarilor, atit la nivelul fizionomiei, cit si la nivelul stilistic, apoi venind rindul procesului de diagnosticare a bolii care a constituit cauza mortii sale. Moartea lui Rembrandt, primul subiect uman al acestui experiment, a fost multa vreme un controversat subiect de discutii pentru medici si biografi. Dar analiza echipei de la Tel Aviv demonteaza toate verdictele medicale emise pina acum.