Au ramas de neuitat, spre exemplu, integrala sonatelor de Beethoven interpretate la Ateneu, serile estivale de mare frumusete derulate in rotonda aceluiasi lacas secular, apoi transcriptiile pe care le-a realizat dupa celebre partituri compuse pentru vioara, fiind singura noastra solista care s-a incumetat la un asemenea demers obisnuit in lume, dar inedit pentru publicul roman, care a apreciat de fiecare data performanta sa tehnica si investirea temperamentala si afectiva, trairea ardenta, permanenta sa neliniste creatoare, mereu in cautarea noului, a perfectiunii. Si totusi, prea putini muzicieni s-au aratat interesati sa o asculte cantand Capricii de Paganini sau Anotimpurile de Vivaldi, lipsa unei curiozitati a specialistului sau, poate, conservatorismul explicand probabil indiferenta cu care au fost tratate asemenea "indrazneli" apreciate insa unanim de un public constant.

Stabilita de cativa ani in Germania, Ioana Ostafi-Meier a revenit acum pe scena salii Radio, pentru a oferi un nou recital deosebit de interesant, in compania pianistei (de asemenea plecata din Romania) Stefana Chitta-Stegemann, alaturand lucrari de factura extrem de diversa, compuse pentru violoncel - Corona de Violeta Dinescu, Sonata nr. 6 de Boccherini si Sonata nr. 3 op. 69 de Beethoven - si opusuri a caror transcriptie pentru violoncel ii apartin - Melodii lautaresti de Sarasate si, pentru prima oara, secvente din ciclul de lieduri Winterreise de Schubert -, oferind in final o piesa prea putin cunoscuta la noi, dar de mare efect - Capricii moldave si valahe de Romberg.