Pe cand la Cluj se desfasura, sub egida Teatrului National, a treia (si ultima) editie a Colocviului National al Criticii de Teatru, tot la Cluj, dar la micuta Sala Euphorion si sub sigla Teatrului Imposibil, aveau loc primele reprezentatii ale unui nou spectacol (cvasi) independent: "Crize" de Mihai Ignat, in regia lui M. Chris. Nedeea.
"Crize" a fost nominalizata la Concursul Uniter-ului pentru cea mai buna piesa a anului 2003, a avut parte pana acum de montari radiofonice (inclusiv la BBC), de spectacole-lectura si de alte doua puneri in scena - una la Targu Mures (la Teatru 74, in regia lui Nicu Mihoc), cealalta la Bucuresti (la Teatrul Foarte Mic, in regia lui Traian Soimu). Asta, desi nu e tocmai cel mai inscenabil dintre textele noii dramaturgii romanesti - e o piesa de relatii (de cuplu), despre marirea si decaderea amorului conjugal, care cere doi actori cu suficienta experienta/ talent/ forta ca sa poata colora toate nuantele unei comedii de conflicte si fara conflict, dar destul de tineri ca sa poata intrupa perechea la prima mare iubire, facand-o fara sa cada nici in naivitati, nici in vulgaritati.
Ei bine, aceasta sinteza imposibila se pare ca exista: Cristian Grosu (care debutase in aceasta vara in "Purificarea" lui Andrei Serban) si Cristina Ragos (la primul ei spectacol de actrita cu diploma) sunt genuini fara a fi inocenti, comici fara a fi hilari si dramatici fara a fi patetici, intr-un spectacol plin de duiosie si umor, facut cu o grija pentru detalii demna de un bijutier (cand se apropie e perfectiune, daca exista asa ceva in arta, regia de teatru e o capodopera de chinez batran).
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cupidon si intamplarea dragostei.