"Criza a inceput odata cu stiloul cu varf rotund. Scrisul de mana nu mai are suflet, stil sau personalitate", scrie Eco, amintind, umoristic, de exercitiul a doi jurnalisti italieni, care au scris, la computer, un articol de trei pagini, despre declinul scrisului de mana. Acum, cei mai multi dintre copii nu mai pot scrie de mana, cu exceptia literelor majuscule. 50% dintre copiii italieni nu mai stiu sa scrie de mana, iar tragedia a inceput mult inaintea telefonului mobil si a computerului, scrie marele teoretician in The Guardian, potrivit NewsIn.
Literele parintilor erau "mici opere de arta", isi aminteste Eco. "Este evident ca scrisul de mana frumos nu este in mod necesar un semn al inteligentei. Dar era placut sa citesti notite sau documente scrise asa cum trebuie sa fie scrise", continua scriitorul, initiat in arta caligrafiei, in primele luni ale scolii primare.
Telefonul mobil ne-a invatat sa scriem "Where R U?" in loc de "Where are you?", iar stramosii nostri ar fi socati sa vada ca scriem "show" in loc de "shew", noteaza Umberto Eco, care nu isi pierde, nici macar in tonul pedagogic, stilul ludic. Are si argumente in favoarea scrisului de mana, care ne invata sa ne controlam mainile si incurajeaza coordonarea mana-ochi, dar mai ales "te obliga sa compui mai intai mental fraza, iar gratie stiloului si hartiei, compunerea curge lin si gandit".
Umanitatea a invatat sa redescopere sporturi si placeri estetice, pe care civilizatia le-a eliminat ca non-necesare, iar caligrafia de ce nu ar fi una dintre aceste rare bogatii uitate? Oamenii nu mai calatoresc pe cai, dar multi iau cursuri de calarie; avem yacht-uri cu motor, dar multi sunt dedicati adevaratilor navigatori. Ar fi un lucru excelent ca parintii sa isi trimita copiii la scoli de caligrafie, pentru a participa la concursuri si turnee, nu doar pentru a dobandi o formare a ceea ce este frumos, ci si ca "psihomotor al bunei fiintari", isi continua scriitorul pledoaria, invatandu-ne, cu umor si ironie, unde sa gasim aceste scoli: "Ele exista, doar cautati sintagma <scoala de caligrafie> pe internet".
Acum mai bine de 40 de ani, Umberto Eco a scris "Apocaliptici si integrati - comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa” ( Polirom, 2008), asumandu-si tonul profetic in care astazi nu mai crede si avertizand asupra pericolelor pe care le induc uniformizarea limbajului si masificarea culturii.
Semiotician si teoretician al artei, Umberto Eco, unul dintre exponentii avangardei culturale italiene a anilor '60, a predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. Romanul "Numele trandafirului", distins cu Premiul Strega si Premiul pentru cea mai buna carte a anului, a fost ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale.
Literele parintilor erau "mici opere de arta", isi aminteste Eco. "Este evident ca scrisul de mana frumos nu este in mod necesar un semn al inteligentei. Dar era placut sa citesti notite sau documente scrise asa cum trebuie sa fie scrise", continua scriitorul, initiat in arta caligrafiei, in primele luni ale scolii primare.
Telefonul mobil ne-a invatat sa scriem "Where R U?" in loc de "Where are you?", iar stramosii nostri ar fi socati sa vada ca scriem "show" in loc de "shew", noteaza Umberto Eco, care nu isi pierde, nici macar in tonul pedagogic, stilul ludic. Are si argumente in favoarea scrisului de mana, care ne invata sa ne controlam mainile si incurajeaza coordonarea mana-ochi, dar mai ales "te obliga sa compui mai intai mental fraza, iar gratie stiloului si hartiei, compunerea curge lin si gandit".
Umanitatea a invatat sa redescopere sporturi si placeri estetice, pe care civilizatia le-a eliminat ca non-necesare, iar caligrafia de ce nu ar fi una dintre aceste rare bogatii uitate? Oamenii nu mai calatoresc pe cai, dar multi iau cursuri de calarie; avem yacht-uri cu motor, dar multi sunt dedicati adevaratilor navigatori. Ar fi un lucru excelent ca parintii sa isi trimita copiii la scoli de caligrafie, pentru a participa la concursuri si turnee, nu doar pentru a dobandi o formare a ceea ce este frumos, ci si ca "psihomotor al bunei fiintari", isi continua scriitorul pledoaria, invatandu-ne, cu umor si ironie, unde sa gasim aceste scoli: "Ele exista, doar cautati sintagma <scoala de caligrafie> pe internet".
Acum mai bine de 40 de ani, Umberto Eco a scris "Apocaliptici si integrati - comunicatii de masa si teorii ale culturii de masa” ( Polirom, 2008), asumandu-si tonul profetic in care astazi nu mai crede si avertizand asupra pericolelor pe care le induc uniformizarea limbajului si masificarea culturii.
Semiotician si teoretician al artei, Umberto Eco, unul dintre exponentii avangardei culturale italiene a anilor '60, a predat la cele mai faimoase universitati din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. Romanul "Numele trandafirului", distins cu Premiul Strega si Premiul pentru cea mai buna carte a anului, a fost ecranizat de Jean-Jacques Annaud in 1986, cu Sean Connery, Christian Slater si F. Murray Abraham in rolurile principale.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Umberto Eco: Telefonul mobil ne-a invatat sa scriem 'Where R U?' in loc de 'Where are you?'.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Umberto Eco: Telefonul mobil ne-a invatat sa scriem 'Where R U?' in loc de 'Where are you?'.