La prima vedere, s-ar putea considera ca perceptia spatiului se bazeaza doar pe simtul vizual. Insa, in urma unui studiu atent, se observa ca acest asa-numit spatiu vizual este imbogatit la nivelul perceptiei prin semne ce se bazeaza pe experiente auditive, tactile, olfactive si gustative. Nici unul dintre aceste semne nu este perceput in mod independent; de fapt, dovezile experimentale arata ca aceste simturi se combina pentru a produce o experienta perceptuala totala.

In societatea contemporana, predominant vizuala, putine experiente spatiale stimuleaza intregul spectru al simturilor umane. Arhitectura, fiind singura forma de arta capabila de producerea spatiilor locuite, asigura limitele spatiale in care noi, ca fiinte umane, experimentam spatiul. Cu toate acestea, majoritatea experientelor asupra unui spatiu pot fi reduse la o singura experienta senzoriala, si anume cea vizuala. Juhani Pallasmaa, a scris despre aceasta arhitectura contemporana predominant vizuala si considera ca acest fapt a produs “disparitia calitatilor senzoriale ale artelor si arhitecturii”.

“Hegemonia vizualului trebuie contestata si caracterul vizualului ce predomina in lumea de azi, trebuie examinat indeaproape.” (David Michael Levin)

Conform afirmatiilor lui Steven Holl, arhitectura este singura arta ce are capacitatea de a oferi o experienta multisenzoriala. Doar arhitectura poate stimula toate simturile umane in mod simultan si invoca sentimentul de apartenenta.

Arhitectura are capacitatea de a oferi experiente interactive, implicand toate simturile, si in acelasi timp reuseste sa antreneze memoria si imaginatia. Concentrarea doar asupra impactului sau vizual inseamna subestimarea capacitatilor sale.