1910

In sfarsit, dupa cinci luni de viata, in care nu am putut sa scriu nimic de care sa fi fost multumit si pe care nu mi le va compensa nicio putere, desi toate ar avea obligatia sa faca acest lucru, imi vine ideea sa stau de vorba cu mine insumi.

La asa ceva mai raspundeam, daca imi puneam cu adevarat intrebari; aici se mai putea scoate ceva de la mine, din aceasta gramada de paie care sunt de cinci luni si a carei soarta pare sa fie aceea de a fi aprinsa vara, ca sa arda mai repede decat ar clipi din ochi cel care o priveste. Sa mi se intample totusi asta doar mie!