Potrivit Ministerului de Externe, CEDO a decis ca probele obtinute impotriva lui Popescu, mai precis inregistrarile convorbirilor telefonice in baza Legii 51/1991, inca in vigoare, nu asigura un grad minim de protectie impotriva arbitrariului. CEDO a constatat si faptul ca, in ciuda modificarilor aduse Codului de procedura penala, si in prezent masuri de supraveghere justificate pe baza Legii sigurantei nationale pot fi dispuse de procuror.

In cazul Popescu, CEDO a considerat inadmisibil ca SRI-ul, care a efectuat interceptarile, sa fi fost si institutia care certifica autenticitatea lor. Curtea a luat act, totusi, de faptul ca intre timp legislatia a fost modificata, iar institutia care verifica autenticitatea interceptarilor SRI e Instititul de Criminalistica. Dumitru Popescu nu a primit despagubiri, intrucit CEDO a considerat ca simpla constatare a faptului ca i-a fost incalcat dreptul la viata privata reprezinta o reparatie suficienta.