back to top ∧

Info
x
info
 
 
OK


 
Info
x
info
 
 
 


Pentru cei care vorbesc toata ziua despre pib si habar n-au ce este asta

 


 
 
9am_23456

18 mesaje
Membru din: 9/12/2016
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 25 August 2017, ora 16:56

PRODUSUL INTEN BRUT (pe intelesul tuturor analfabetilor)
acad. CM. DRAGAN
Produsul intern brut reprezintă valoarea bunurilor produse în societate în timp de un an şi ajunse în ultimul stadiu al circuitului economic dupa deducerea consumurilor intermediare. Acesta se determină pe ramuri ale economiei naţionale şi se însumează la nivelul acesteia. În principiu, la nivel de economie naţională, produsul intern brut este egal cu diferenţa dintre produsul global brut şi consumul intermediar. La nivel de ramură, se face diferenţa între producţia globală brută a acesteia şi consumul intermediar aferent.
Dar ,calcularea produsului intern brut (PIB), este o chestiune mult mai complicate,cu multiple restrictii,algoritme pretentioase,interpretari de mare cunoastere a corelatiilor dintre indicatorii fundamentali,si inca multe alte pretentii,astfel ca,pe parcurs s-au delimitat trei metode de calcul, mai putin alternative si mai mult de autoverificare corelata,sau de aplicare diferentiata in functie de specificul economiei unei tari pe o peripoada de timp rezonabila pentru a-I permite comparabilitatea si analiza dinamicii.
Exista diverse modalitati de calculare a Produsului Intern Brut,dar,in ultimul timp s-au conturat trei variante,foarte diferite una de alta,dar cu avantajul ca se pot autocontrola reciproc si a descoperi astfel anumite ruperi de echilibre financiare, ceea ce permite si initierea unor masuri eficiente de restabilire a normalitatii economice. Acestea sunt:
- Metoda de productie;
- Metoda veniturilor;
- Metoda cheltuielilor
Acum se intelege si logica afirmatiilor mele anterioare,pentru ca cel mai complet pachet informational pespre produsul inern brut este cel care ne spun cat este productia,ce venituri a generat, dar si ce cheltuieli a angajat in acest scop.
A . Calculul PIB dupa Metoda de productie
Si totusi produsul intern brut, principalul agregat macroeconomic al contabilitatii nationale, reprezinta rezultatul final al activitatii de productie a unitatilor producatoare rezidente. Acesta se poate calcula in varianta definitiva prin 3 metode: metoda de productie, metoda cheltuielilor si metoda veniturilor. Valorile PIB calculate independent prin cele 3 metode sunt reconciliate in vederea obtinerii unei estimari unice a PIB.
Conceptia metodei de productie porneste de la fundamental conform caruia producţia globală brută exprimă valoarea bunurilor create, indiferent dacă au sau nu au caracter de marfă. Acestă modalitate de determinare a produsului intern brut la nivel de ramură sau economie este cunoscută sub numele de metoda de producţie.
Intrand in sfera exactitatii,trebuie sa observam ca in cadrul acestei metode,produsul intern brut se determina pe baza urmatoarei formule:
PIB = VAB + IP + TV – SP,
in care: PIB = produsul intern brut la pret de piata; VAB = valoarea adaugata bruta la pret de baza; IP = impozite pe produse; TV = taxe vamale/drepturi asupra importurilor; SP = subventiile pe produse; iar: VAB = productia de bunuri si servicii – consum intermediar.
Productia de piata reprezinta productia de bunuri si servicii vandute pe piata la preturi semnificative din punct de vedere economic sau destinate pietei. Prin conventie, conform SEC 95, toate bunurile sunt considerate a fi vandute sau destinate pietei. Productia de servicii de piata cuprinde toate serviciile care sunt destinate pietei, fiind prestate de unitati ale caror costuri de productie sunt acoperite cu mai mult de 50% de veniturile provenite din vanzarea productiei lor: comert, transport, comunicatii, servicii personale si sociale. Criteriul veniturilor/costurilor este utilizat pentru toate serviciile de piata.
Productia de piata este inregistrata si evaluata la pret de baza atunci cand este generata prin procesul de productie. Productia pentru consum final propriu cuprinde bunuri si servicii produse si retinute de producatorii lor fie in scopul consumului final, fie in scopul formarii brute de capital fix. Cum societatile nu au consum final, productia pentru consum final propriu este realizata numai de catre gospodariile populatiei, de exemplu, bunurile agricole produse si consumate de membrii aceleiasi gospodarii, serviciile de locuinte produse de proprietarii ocupanti etc.
Bunurile si serviciile utilizate pentru formarea bruta proprie de capital fix pot fi produse de orice tip de intreprindere. Acestea includ masini-unelte, constructii realizate pentru uzul propriu al intreprinderii, locuintele si extinderile la locuinte realizate de catre gospodariile populatiei. Productia pentru consum final propriu este evaluata la pretul de baza al produselor similare vandute pe piata. Aceasta productie poate genera un excedent de exploatare net sau un venit mixt. Aceeasi regula este aplicata productiei de locuinta a proprietarilor ocupanti ai locuintelor. Evaluarea productiei pe cont propriu de constructii se bazeaza pe costurile de productie.
Alta productie non-piata cuprinde bunurile si serviciile furnizate de unitatile apartinand administratiilor publice sau institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei catre alte unitati, in mod gratuit sau la preturi nesemnificative din punct de vedere economic. Aceasta se evalueaza pe baza costurilor de productie care rezulta din insumarea urmatoarelor elemente: consum intermediar, remunerarea salariatilor, consum de capital fix si alte impozite pe productie, mai putin subventiile pe productie. Productia non-piata se identifica cu total costuri de productie minus venituri din vanzari.
Sectorul institutional “Administratii publice” ocupa un rol central in elaborarea conturilor nationale datorita numeroaselor informatii pe care le pune la dispozitie, nu numai asupra activitatii lui, dar si a celor desfasurate de celelalte sectoare, si datorita rolului sau privilegiat in politica economica a unei tari. Pentru realizarea conturilor acestui sector este necesara o buna cunoastere a organizarii administrative, a procedurilor contabile, a regulilor sale de functionare si a textelor juridice ce reglementeaza operatiunile.
Asa cum se constata, aceste principii generale de evaluare a productiei prezinta numeroase particularitati, depinzand de natura activitatilor realizate , care trebuiesc solutionate corect si de aceea metoda in sine solicita si un volum sporit de munca.
Se observa deasemeni ca diferenţa dintre produsul sau producţia brută şi consumul intermediar îmbracă forme diferite de exprimare şi caracterizare, respectiv consum, cheltuieli sau cerere finală şi valoarea adăugată, fapt care a condus la formularea a inca două metode specifice pentru calculul produsului intern brut, anume metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor , care sunt mai operationale,chiar daca nu suficient de bogate informational.



Anexa 1. Evaluarea principalelor agregate generale

▪ Evaluarea productiei de bunuri si servicii
Productia de piata reprezinta productia de bunuri si servicii vandute pe piata la preturi semnificative din punct de vedere economic sau destinate pietei. Prin conventie, conform SEC95, toate bunurile sunt considerate a fi vandute sau destinate pietei. Productia de servicii de piata cuprinde toate serviciile care sunt destinate pietei, fiind prestate de unitati ale caror costuri de productie sunt acoperite cu mai mult de 50% de veniturile provenite din vanzarea productiei lor: comert, transport, comunicatii, servicii personale si sociale. Criteriul veniturilor/costurilor este utilizat pentru toate serviciile de piata.

Productia de piata este inregistrata si evaluata la pret de baza atunci cand este generata prin procesul de productie. Productia pentru consum final propriu cuprinde bunuri si servicii produse si retinute de producatorii lor fie in scopul consumului final, fie in scopul formarii brute de capital fix. Cum societatile nu au consum final, productia pentru consum final propriu este realizata numai de catre gospodariile populatiei, de exemplu, bunurile agricole produse si consumate de membrii aceleiasi gospodarii, serviciile de locuinte produse de proprietarii ocupanti etc. Bunurile si serviciile utilizate pentru formarea bruta proprie de capital fix pot fi produse de orice tip de intreprindere. Acestea includ masini-unelte, constructii realizate pentru uzul propriu al intreprinderii, locuintele si extinderile la locuinte realizate de catre gospodariile populatiei. Productia pentru consum final propriu este evaluata la pretul de baza al produselor similare vandute pe piata. Aceasta productie poate genera un excedent de exploatare net sau un venit mixt. Aceeasi regula este aplicata productiei de locuinte a proprietarilor ocupanti ai locuintelor. Evaluarea productiei pe cont propriu de constructii se bazeaza pe costurile de productie.
Alta productie non-piata cuprinde bunurile si serviciile furnizate de unitatile apartinand administratiilor publice sau institutiilor fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei catre alte unitati, in mod gratuit sau la preturi nesemnificative din punct de vedere economic. Aceasta se evalueaza pe baza costurilor de productie care rezulta din insumarea urmatoarelor elemente: consum intermediar, remunerarea salariatilor, consum de capital fix si alte impozite pe productie, mai putin subventiile pe productie. Productia non-piata se identifica cu total costuri de productie minus venituri din vanzari.
Aceste principii generale de evaluare a productiei prezinta cateva particularitati, depinzand de natura activitatilor realizate.
In conturile nationale romanesti se identifica anumite cazuri-limita, semnalate prin SEC95, privind productia:

-productia pe cont propriu de formare bruta de capital fix este inclusa in productie pentru anumite cazuri speciale: software - deja acoperit de ASA si este in concordanta cu cerintele SEC95; exploatari miniere - deja acoperite prin ASA; constructiile de locuinte ale gospodariilor;
-producerea, stocarea si prelucrarea produselor agricole pe cont propriu de catre gospodarii, principala sursa de date pentru acestea fiind balanta produselor agricole, care acopera resursele si utilizarile produselor agricole la nivel detaliat;
-productia de servicii de locuinta in cadrul sectorului gospodariilor populatiei este, de asemenea, inclusa, iar estimarile se realizeaza pe baza a doua metode: metoda "User-Cost" si metoda stratificarii, acestea oferind posibilitatea compararii celor doua rezultate, pana la aparitia de noi surse de date in acest domeniu;
-productia din acvacultura din fermele de acest tip, utilizand surse de date disponibile de la Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale;
-productia pe cont propriu de formare de capital fix constand in lucrarile originale literare, artistice si de divertisment, primele estimari fiind facute pentru anul 2003.

▪ Evaluarea consumului intermediar
Consumul intermediar este egal cu valoarea bunurilor si serviciilor utilizate ca intrari de-a lungul procesului de productie, excluzand activele fixe al caror consum este inregistrat drept consum de capital fix. Aceste bunuri si servicii ce intra in procesul de productie sunt ori transformate, ori consumate in totalitate in procesul de productie.
Produsele utilizate pentru consum intermediar trebuie inregistrate in momentul introducerii in procesul de productie si trebuie evaluate la preturile de achizitie.
Anumite cazuri-limita sunt incluse in consum intermediar din conturile nationale romanesti, conform SEC95:
-costurile de utilizare a activelor fixe inchiriate - leasing operational -, utilizand date obtinute din ASA, care contine intrebari speciale legate de acest element;
-intretinerea, reparatiile curente ale activelor fixe utilizate in productie;
-subscrierile, contributiile platite asociatiilor de afaceri non-profit;
-cheltuielile angajatorilor in beneficiul lor si al angajatilor, cheltuieli necesare productiei;
-pentru economia totala: toate serviciile de intermediere financiara indirect masurate, furnizate de producatorii rezidenti; alocarea SIFIM pe sectoare institutionale si repartizarea pe ramuri de activitate s-au realizat incepand cu anul de calcul 2000;
-uneltele mici si obiectele de inventar ce costa mai putin de 500 euro, la preturile anului 1995, pentru fiecare element sau toata achizitia; cele ce costa mai mult de 500 euro si se utilizeaza in procesul de productie mai mult de un an sunt incluse in FBCF;
-platile pentru licentele de reproducere a activelor necorporale: patente, marci inregistrate, drepturi de inregistrare etc. si licentele de utilizare a acestora.

▪ Alte elemente de valorizare
Aceste elemente sunt adunate la valoarea adaugata bruta la pret de baza pentru estimarea PIB la preturile pietei, fiind urmatoarele: impozitele pe produse si subventiile pe produse.
Datele provenite de la administratiile publice sunt suficient de detaliate pentru a se putea trata informatiile privind impozitele si subventiile in conformitate cu SEC95. Incepand cu anul 2000, toate impozitele si subventiile pe productie si produse, contributiile sociale si dobanzile sunt evaluate pe baza dreptului constatat in conturi nationale, conform cerintelor SEC95. Corectia "plata efectiva"-"drept constatat" se realizeaza prin metoda "ajustarii temporale la plata efectiva", insemnand ca veniturile fiscale din luna ianuarie din anul "t+1" minus veniturile fiscale din luna ianuarie anul "t" sunt adaugate la sumele calculate pe baza platii efective. Dar la nivelele ‚micro’ , astea sunt probleme greu de stiut,greu de inteles,uneori greu de acceptat,pentru ca insasi procesul general al evaluarii,adica al transformarii bunurilor in bani (in moneda) este greu si contine foarte multe reguli si restrictii ce trebuiesc respectate!


Anexa 2. Estimarea principalelor agregate pe sectoare institutionale.

a) Sectorul "Societati nefinanciare" - S.11

Principalele surse de date utilizate pentru calculul productiei si consumului intermediar in cadrul acestui sector institutional sunt situatiile financiare ale unitatilor nefinanciare juridice ale caror bilanturi contabile sunt incluse in bilantul agregat al economiei nationale.

Productia acestui sector include productia de piata si productia pentru consum final propriu. Productia pentru consum final propriu cuprinde bunurile si serviciile utilizate pentru formarea bruta de capital fix: masini-unelte, constructii produse pentru utilizare proprie de catre intreprinderi etc.
Deoarece productia trebuie inregistrata si evaluata atunci cand este generata in procesul productiv, pretul de evaluare este pretul de baza.
Pentru a estima productia la preturi de baza se utilizeaza urmatorii indicatorii disponibili in situatiile financiare, in contul de profit si pierdere cu predilectie:
Productia la preturi de baza este egala cu:
+ cifra de afaceri din activitatea de baza (veniturile din vanzari) ;
+ cifra de afaceri din alte activitati (exclusivTVA)
+ variatia stocurilor la producator, pentru bunurile
finite si productia in curs de executie
+ subventiile pe produse
- costul marfurilor destinata revanzarii
- impozitele pe produse



Estimarea productiei este ulterior ajustata cu urmatoarele elemente:
-diferenta dintre datele privind subventiile pentru tarife si diferentele de pret, asa cum sunt inregistrate in situatiile contabile, si cifrele obtinute din bugetele de stat si locale;
-reclasarea unor unitati in alte sectoare institutionale. Este cazul productiei cooperativelor de credit, caselor de schimb reclasate in sectorul "Societati financiare"; de asemenea, unitatile fara scop lucrativ ale caror venituri provin, in proportie de peste 50%, din vanzarea de bunuri si servicii de piata sunt excluse din IFSLSGP si adaugate sectorului "Societati nefinanciare";
-economia neobservata privind evaziunea fiscala la plata TVA, pentru munca la negru si bacsisuri;
-aprecierea de stoc de la producator si cea de la comert;
-productia de software.

Consumul intermediar este calculat pe total sector "Societati nefinanciare", utilizand aceleasi surse de date ca si pentru productie: situatiile financiare centralizate. In acest sens, calculul consumului intermediar se realizeaza insumand cheltuielile angajate de unitati, dupa cum urmeaza:
Consumul intermediar este egal cu : +cheltuielile cu materiile prime
+ cheltuielile cu consumabilele
+ cheltuielile cu energia si apa
+ alte cheltuieli materiale

Consumul intermediar pentru societati nefinanciare si cvasi-societati mai include urmatoarele: serviciile achizitionate, inclusiv comisioanele platite consultantilor; cheltuielile de recreere, publicitate si calatorie - transport, cazare; uneltele mici, obiectele de inventar si parti de masini care au o valoare sub cea stabilita de lege pentru acel an sau o durata de utilizare mai mica de un an pentru a intra in categoria FBCF; reparatii curente si de intretinere pentru toate activele fixe utilizate in productie; alte cheltuieli generale ale unitatii.
Si in cazul consumului intermediar se aplica aceleasi ajustari ca si pentru productie. Valoarea castigurilor din detinere si a pierderilor cu stocurile de materii prime este, de asemenea, tratata. Serviciile de intermediere financiara indirect masurate, incluse in consumul intermediar, au fost realocate pe sectoare institutionale si ramuri de activitate incepand cu anul 2000.
Valoarea castigurilor din detinerea stocurilor la producator si a bunurilor destinate revanzarii este scazuta pe sectoare institutionale si pe tipuri de activitati si afecteaza atat productia, cat si consumul intermediar.
Valoarea adaugata bruta poate rezulta atat ca diferenta intre productie si consum intermediar, cat si ca suma intre: remunerarea salariatilor, alte impozite pe productie, mai putin subventiile, plus excedentul brut de exploatare.

b) Sectorul "Societati financiare" - S.12

Sursele de date pentru calculul agregatelor acestui sector sunt situatiile financiar-contabile ale acestor unitati institutionale, care sunt special concepute de BNR, cat si balanta de plati. Datele din situatiile financiar-contabile ale societatilor de asigurari sunt incluse in raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
Functiile principale ale unitatilor institutionale incluse in acest sector sunt: intermedierile financiare si auxiliarii financiari. Activitatile financiare sunt impartite in doua categorii principale: intermediere financiara si asigurari.
Productia si consumul intermediar sunt calculate separat pentru fiecare subsector al sectorului "Societati financiare", in concordanta cu sursele de date specifice.


c) Sectorul "Administratii publice" - S.13

Acest sector acopera activitatile realizate de producatorii de non-piata. Productia producatorilor de non-piata se estimeaza pe baza costurilor de productie, care corespund cu urmatoarele elemente: consum intermediar, remunerarea salariatilor si consumul de capital fix.
Productia de piata a producatorilor de non-piata este estimata la preturi de baza.
Productia se calculeaza ca suma de consum intermediar si de valoare adaugata bruta.
Valoarea activitatilor realizate de unitatile administratiilor publice se determina pe baza informatiilor provenite din conturile generale anuale de executie pentru bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial in subordinea ministerelor si prefecturilor.

d) Sectorul "Gospodariile populatiei" - S.14

In productia acestui sector se cuprind:
-veniturile brute obtinute de intreprinzatorii individuali si asociatiile familiale implicati in activitati productive;
-venituri obtinute de fermieri din vanzarea produselor agricole;
-chiria imputata pentru serviciile de locuinta proprietarilor ocupanti;
-valoarea produselor alimentare si nealimentare produse de gospodarii si utilizate pentru consumul propriu sau pentru vanzare pe pietele taranesti;
-estimarile activitatilor din economia neobservata.
Principalele surse de date utilizate sunt: declaratiile pe venitul global al persoanelor independente si asociatiilor familiale, depuse la MFP; balanta produselor agricole; ancheta bugetelor de familie; ancheta fortei de munca si recensamantul populatiei si locuintelor.
Consumul intermediar acopera bunurile si serviciile utilizate in productia gospodariilor.
Valoarea adaugata bruta rezulta ca diferenta intre productie si consumul intermediar.

e) Institutiile fara scop lucrativ in serviciul gospodariilor populatiei - S.15
Productia acestor servicii este evaluata la costul de productie, prin insumarea elementelor de consum intermediar, remunerare a salariatilor, impozite nete si consum de capital fix. Toate veniturile altor producatori de non-piata din activitatile lor secundare sunt tratate ca venituri pentru un tip de productie de piata.
Informatiile privind activitatile realizate de IFSLSGP sunt obtinute din situatiile financiare colectate/centralizate de MFP si din alte surse statistice.



Anexa 3. Evaluarea principalelor agregate pe ramuri de activitate

Informatiile utilizate in estimarile pentru majoritatea ramurilor de activitate se bazeaza pe metode directe, adica anchete statistice, si pe inregistrarile administrative ale administratiilor publice. Ancheta structurala din intreprinderi acopera toate domeniile economice si colecteaza informatii detaliate privind elementele necesare pentru estimarea productiei si a consumului intermediar, de exemplu distributia cheltuielilor din consumul intermediar, pe activitatile intreprinderii conform claselor CAEN si pe bunuri si servicii de provenienta. In general, anchetele statistice realizate de INS sunt adaptate conceptelor SEC95, pentru a oferi informatii directe necesare estimarii conturilor nationale. Informatii suplimentare sunt colectate prin anchete asupra fiecarui domeniu important: comert, transport, pescuit, constructii, domeniul hotelier si restaurante etc.
In continuare vor fi amintite doar acele ramuri care prezinta anumite particularitati de estimare conform conturilor nationale.
Agregatele conturilor nationale referitoare la activitatile agricole sunt estimate pe baza conturilor economice din agricultura, realizate de directia de specialitate din INS. Acestea raspund cerintelor Eurostat de estimare a productiei agricole, vegetale si animale, precum si a serviciilor agricole.
Productia in ramura de comert acopera:
-valoarea "adaosului comercial" din comertul cu ridicata si cu amanuntul; aceasta se obtine ca diferenta intre veniturile din vanzari si costurile bunurilor cumparate de comerciant - costul marfurilor; estimarile asupra adaosului comercial pe produs sunt obtinute pe baza rezultatelor unei anchete speciale conduse asupra unui esantion de produse vandute cu amanuntul si cu ridicata, efectuata in cadrul Directiei de conturi nationale;
-valoarea serviciilor de reparatii si intretinere ale autovehiculelor si motocicletelor;
-valoarea serviciilor de reparatii ale bunurilor personale si gospodaresti.

Productia ramurii de transport si depozitare se masoara prin veniturile obtinute din serviciile de transport, atat de bunuri, cat si de pasageri, excluzandu-se impozitele pe produse. Marjele de transport reprezinta "costurile cu transportul marfurilor platite separat de catre beneficiar sau producator unei terte persoane". In cazurile cand aceste costuri nu pot fi separate, atunci ele sunt incluse in pretul de baza al ramurii transporturilor.
In conturile nationale romanesti marjele de transport se calculeaza in urmatoarele situatii:
-costurile implicate de transportul bunurilor de la producator la cumparator, cand producatorul plateste serviciile de transport unei terte firme, cu conditia ca suma sa fie explicit facturata cumparatorului;
-costul transportului bunurilor, cand vanzatorul specifica suportarea acestuia de catre beneficiar, indiferent cine realizeaza transportul, producatorul sau comerciantul.
Exceptii de la aceste reguli sunt:
-producatorul care suporta costurile de transport pana la beneficiar si aceasta situatie este specificata in contract;
-producatorul care transporta produsul, fara facturarea separata a cheltuielilor de transport; aceste cheltuieli nu pot fi identificate, fiind inregistrate in consecinta drept consum intermediar;
-comerciantul care transporta bunurile la beneficiar, dar nu specifica separat costul transportului.
Evaluarea marjelor de transport se realizeaza separat pentru fiecare tip de transport.
Marjele de transport, precum si adaosul comercial reprezinta elemente utilizate pentru trecerea de la pretul de baza la cel de piata al produsului sau serviciului.
In cadrul ramurii de servicii imobiliare se include estimarea chiriilor, care se face in concordanta cu recomandarile metodologice SEC95. Chiriile totale cuprind estimari ale chiriilor efective si ale chiriilor imputate pentru locuintele ocupate de catre proprietari.
Din punctul de vedere al chiriei efective se disting doua situatii:
-chiria pentru locuintele de stat - acelea detinute de stat sau de administratiile locale;
-chiria platita proprietarilor privati care inchiriaza locuinte.
Serviciilor de locuinta ale proprietarilor ocupanti le sunt corespunzatoare chiriile imputate. Chiria imputata este cea pe care ar trebui sa o plateasca un locatar pentru o locuinta similara daca ar fi inchiriat-o.
Pentru estimarea chiriei imputate se folosesc informatii privind valoarea chiriei efective pe metru patrat platite de chiriasii de locuinte proprietate privata. Estimarea chiriei imputate se face pe judete pe baza informatiilor privind suprafata locuibila a fiecarui judet, numarul de locuinte cu proprietari privati si al locuintelor ocupate de proprietari in apartamente si case individuale, pe medii, urban si rural, precum si a valorii chiriei pe medii. Se estimeaza valoarea chiriei imputate pe total tara din insumarea acesteia pe mediu urban/rural, pe judete si pe tipuri de locuinte.
Primele estimari ale chiriei imputate au fost realizate inca din anul 1990 odata cu introducerea estimarilor pentru conturi nationale. Metodologia de calcul a fost mereu imbunatatita, iar din anul 1997, ca urmare a recomandarilor Eurostat, au fost facute primele estimari ale chiriei imputate in concordanta cu metoda stratificarii, metoda folosita de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.
Drept variabile folosite pentru estimarea chiriei imputate pe baza metodei stratificarii sunt:
-proprietarii locuintelor: locuintele aflate in proprietatea statului; locuintele aflate in proprietate privata; alte forme de proprietate;
-locatie: zone rurale; orase; Bucuresti;
-facilitati: locuinte in blocuri de apartamente; locuinte in case individuale;
-camerele de locuit: numarul de camere; suprafata in m2.

Principalele surse de date utilizate sunt: Anuarul statistic al Romaniei, ABF, recensamantul populatiei si locuintei, alte surse statistice de la directiile de specialitate din INS: Raportul statistic "LOC"; Buletinul statistic de preturi.

Estimarea consumului intermediar se face pe baza informatiilor culese, pe de o parte, din ancheta structurala in intreprinderi privind principalele produse care il compun, cum ar fi produse din lemn si mobilier, sticla si produse din sticla, vase din ceramica, caramizi, tigle si alte materiale de constructie, ciment, cleiuri si tencuiala, produse si structuri metalice, servicii de asigurari si servicii financiar-bancare si, pe de alta parte, din ancheta bugetelor de familie; din sectiunea de cheltuieli pentru plata serviciilor se obtin informatii despre valoarea chiriei si a intretinerii locuintei, precum si a altor servicii de intretinere a locuintei, si anume: repararea mobilierului, sticlarie, repararea echipamentelor si uneltelor de gradinarit, reparatii curente ale locuintei si asigurarea locuintei.

Impozitele pe produse sunt taxe platibile pe unitatea de bun sau serviciu produs ori tranzactionat. Impozitul poate fi o suma specifica de bani, pe unitatea cantitativa de bun sau serviciu, ori poate fi calculat ad valorem ca un procent din pretul unitar al bunurilor sau serviciilor produse ori tranzactionate. Incepand cu anul 2000 impozitele pe produse, precum si alte impozite pe productie se inregistreaza pe baza dreptului constant.
Subventiile pe produse si importuri sunt estimate si distribuite pe produse, folosindu-se informatiile furnizate de MFP privind valoarea subventiilor oferite pentru fiecare produs.


Trans latia contabila.

Tranzitia de la contabilitatea privata si conceptele administrative la conceptele SEC95, pentru sectoarele institutionale este o operatie de o acuratete importanta pentru a asigura calitatea strict necesara a informatiilor pentru indicatorii fundamentali.
In procesul de elaborare a conturilor nationale pentru societatile nefinanciare este prevazuta corelarea dintre indicatorii din sistemul de contabilitate a intreprinderilor si cel al conturilor nationale. Acest demers se realizeaza in cadrul sistemului intermediar de conturi, care are scopul de a plasa informatiile utilizate intr-o perspectiva macroeconomica, fara a pierde coerenta interna dintre sursele de date.
Incepand cu conturile intreprinderilor care sunt echilibrate si elaborate dintr-o perspectiva patrimoniala, sistemul intermediar reia in mod global fiecare cont dintr-o perspectiva macroeconomica si una financiara, avand in vedere urmatoarele:
-mentinerea echilibrului contabil individual;
-retinerea operatiilor corespunzatoare fluxurilor externe. Pentru a realiza sistemul simplificat de conturi al societatilor nefinanciare sunt utilizate, pe langa datele din bilanturile contabile, date si din alte surse, cum ar fi executia bugetului de stat pentru impozite si subventii. Urmatorul pas consta in consolidarea fiecarei operatiuni, prin analizarea ei in relatie cu alte sectoare institutionale. Procesul se finalizeaza prin elaborarea tabelului conturilor economice integrate, tabel de sinteza al conturilor nationale, din perspectiva sectoarelor institutionale.

Intermedierile financiare si asigurarile reprezinta activitatile desfasurate in cadrul sectorului "Societati financiare", prin intermediul BNR, institutiilor financiar-monetare, intermediarilor financiari si al auxiliarilor financiari. Unitatile institutionale corespunzatoare institutiilor financiar-monetare si BNR utilizeaza instrumente contabile bazate pe contabilitatea intreprinderilor specifice acestui sector de activitate. Pentru a se realiza conturile acestui sector este necesar sa se analizeze continutul bilanturilor si transpunerea acestor informatii in operatii ale conturilor nationale.
Sectorul institutional "Administratii publice" ocupa un rol central in elaborarea conturilor nationale datorita numeroaselor informatii pe care le pune la dispozitie, nu numai asupra activitatii lui, dar si a celor desfasurate de celelalte sectoare, si datorita rolului sau privilegiat in politica economica a unei tari. Pentru realizarea conturilor acestui sector este necesara o buna cunoastere a organizarii administrative, a procedurilor contabile, a regulilor sale de functionare si a textelor juridice “pe baza carora sunt reglementate operatiunile.

Abordarea exhaustivitatii

Cunoasterea economica este foarte complexa, sunt necesare date multiple, exacte, pasibile de cercetare in dinamica si, de aici, determinarea prognozelor pe termen mediu si lung , pentru ca o eficienta minimala in procesul decizional al dezvoltarii insemneaza determinarea si asigurarea conditiilor pentru echilibrarea cheltuielilor cu resursele,a promisiunilor cu posibilitatile , a importurilor cu exporturile. Nimic nu merge de la sine,dar economia unei tari,iar pentru a sti ce obiective trebuie sa atace organele de decizie este necesar sa aiba la dispozitie cele mai bogate informatii.
O atentie speciala in cadrul procesului de elaborare a PIB din Romania este data estimarilor de economie neobservata, includerea lor oferind un plus de calitate si exhaustivitate conturilor nationale.
Si uite asa a aparut necesitatea introducerii unui al 5-lea cont, paracontabil, si anume “Contul ECONOMIA NEOBSERVATA” , in care se colecteaza elementele de productie,venituri si cheltuieli, intrari si iesiri ce ocolesc orice sistem contabil si se cunosc sub diferite nume vulgare cum ar fi:munca la negru,economia subterana,economia gri, evaziunea, contrabanda si inca altele.Aici se adauga si “economia neobservata legala”formata din productia casnica: confectionarea in casa a unor elemente gospodaresti,cresterea si consumul de pasari,legume si zarzavaturi,repararea case sau unui gard cu forte si material proprii ,etc. tot mai dezvoltate intr-o economie saraca. Toate acestea se adauga la elementele PIB si ale altor indicatori,determinate prin observatii statistice, corelatii cu sistemele legale,activitati sau centre zonale supuse observatiilor statistice , diverse alte metode specific corelatiilor economice de mare finite.
Manualul OCDE - editia 2002 - privind masurarea economiei neobservate, elaborat in stransa conexiune cu SCN93, se refera la urmatoarele arii problematice: (a)- productia subterana - ce evita fiscalitatea sau anumite reglementari legale, (b)- productia ilegala - interzisa prin lege, (c)-productia sectorului informal din cadrul gospodariilor populatiei si (d)- productia gospodariilor pentru consum final propriu. Manualul contine sugestii de abordare a estimarilor pentru fiecare arie in parte, urmarite in conturile nationale romanesti.
Pentru identificarea economiei neobservate in Romania se recurge la clasificarea intregii economii in doua sectoare: formal si informal. Metoda folosita de INS a fost imbunatatita an de an in functie de noile surse de date existente, iar din anul 1996 exista o stabilitate a surselor de date, metodologia fiind aceeasi si asigurand comparabilitatea datelor.
Pentru sectorul formal se are in vedere abordarea subraportarii utilizarii fortei de munca, precum si a evaziunii fiscale de catre societatile nefinanciare, cu impact in subraportarea valorii adaugate brute.
Evaluarea fortei de munca neinregistrate - "munca la negru" - reprezinta cea mai importanta parte a economiei neobservate. Metoda folosita se bazeaza pe compararea cererii si ofertei de munca cu scopul de a identifica persoanele care realizeaza o activitate legala intr-o unitate din sectorul formal, dar nu sunt declarate autoritatilor. Estimarea ofertei de forta de munca foloseste datele din cercetarile pietei fortei de munca sau a somajului si alte surse administrative privind participarea populatiei la munca , in general. Ancheta ofera informatii despre numarul de persoane care au declarat ca au desfasurat o activitate platita in perioada de referinta. Estimarea ofertei de forta de munca se realizeaza pe ramuri omogene de activitate, la nivel de doua cifre CAEN, fara agricultura si administratie publica. Productia agricola se calculeaza in conturile nationale, folosind date cantitative, iar pentru administratia publica se aplica ipoteza conform careia unitatile apartinand acestui sector nu subevalueaza activitatea depusa.
Ancheta structurala anuala este sursa de date pentru cererea de forta de munca. Astfel, se utilizeaza datele privind numarul mediu de angajati, pe activitati omogene, la nivel de 4 cifre CAEN.,treptele de calificare si implicit de salarizare,obligatiile financiare conexe,etc.
Diferenta dintre numarul persoanelor care au declarat ca muncesc intr-o intreprindere si numarul persoanelor declarate angajate de intreprinderi reprezinta "munca la negru". Munca la negru este evaluata cu aceleasi componente ale situatiei legale: salarii brute medii, contributii la asigurari sociale etc. Consumul intermediar este determinat folosind aceeasi pondere in productie ca cea obtinuta de intreprinderile mici pentru respectivele ramuri de activitate.
In conturile nationale romanesti se fac si estimari privind evaziunea de la plata taxei pe valoarea adaugata. Evaziunea fiscala se obtine ca diferenta intre TVA teoretica si cea incasata la bugetul de stat. TVA teoretica este estimata cu ajutorul elementelor de consum intermediar, consum final al gospodariilor populatiei, consum final al administratiei publice si private si FBCF, pe baza cotelor de TVA pe produse, stabilite prin lege. Aceasta frauda fiscala este inclusa in valoarea productiei, precum si in valoarea adaugata bruta pentru fiecare ramura corespunzatoare.
In ceea ce priveste sectorul informal, estimarea economiei neobservate se realizeaza pentru toate activitatile realizate de asociatiile familiale si lucratorii pe cont propriu. Informatiile despre aceste activitati provin de la MFP. Estimarea nu este pur de subraportare, pentru ca metoda contine, de asemenea, si o problema de neinregistrare si de lipsa a anchetelor statistice pe acest segment al economiei.
Pe baza datelor din ancheta fortei de munca se estimeaza numarul de persoane care lucreaza in asociatii familiale si al intreprinzatorilor individuali/liber-profesionisti. Realizarea estimarilor se face pe principiul conform caruia veniturile persoanelor nesalariate nu pot fi mai mici decat media castigurilor realizate de angajatii din unitatile mici cu acelasi domeniu de activitate. Declaratiile de venit ale asociatiilor familiale si lucratorilor pe cont propriu, depuse la MFP, sunt comparate si ajustate cu valoarea acestor calcule. Astfel, sunt ajustate veniturile, evaziunea fiscala a unitatilor inregistrate in sectorul informal fiind total eliminata.
O alta categorie importanta a economiei neobservate o reprezinta activitatea realizata de unitatile neinregistrate din sectorul informal. In aceasta categorie intra: croitorii, mecanicii auto, coaforii, zugravii, instalatorii, profesorii care predau lectii particulare, persoane care inchiriaza casa in timpul vacantei etc. Pentru astfel de activitati se realizeaza evaluari distincte, folosindu-se ipoteze specifice si surse de date disponibile din sistemul statistic, pentru urmatoarele ramuri de activitate: hoteluri, constructii, educatie.
Ati auzit de “Economia ascunsa"?Stiti ce reprezinta ea? Hai sa incerc sa va dau cativa parametri orientativi pentru a va forma o anume imagine:
Economia ascunsa reprezintă activităţile produse legal, dar care sunt ascunse intenţionat autorităţilor publice pentru diferite motive cum ar fi:
- neplata contribuţiilor la asigurările sociale(c.a.s.;c.a.s.s.;fond somaj,de accidente,etc); - evitarea procedurilor administrative, cum ar fi completarea formularelor statistice sau a altor acte administrative.
Economia ascunsă este formată,in concluzie, din:
(a). toate activităţile ascunse intenţionat cu scopul reducerii costurilor de producţie, nerespectând standardele administrative (''ascunsă'' din punct de vedere economic);
(b). activităţile necuprinse în conturi datorită deficienţei în sistemul statistic (''ascunsă'' din punct de vedere statistic).
Si totusi ea se calculeaza si se include in PIB !
Acum urmeaza intrebarea cheie:stiti cam ce pondere ocupa ea in PIB-ul nostru?
Nu de mult,cu ocazia demiterii "mareleu sef"al ANAF ,Blejnar(mai,2012) s-au facut publice mai multe informatii despre dimensiunile economiei ascunse - in legatura cu care am scris mai multe articole sau am participat la dezbateri , in ideia tinerii sub control a economiei subterane-ascunse prin metode si tehnici contabile,de control,de calculatie,etc. - si asa am aflat ca:
- Blejnar a primit sarcina expresa de la ex- premierul Ungureanu ca in termen de 2 luni sa colecteze si sa verse la buget “ venituri restante au un prag de stationare, reprezentand cel putin 1,5% din produsul intern brut,adica echivalentula a doua miliarde euro”.
- Blejnar spune ca "Fiscul nu are o directie care sa cuantifice cam cat este evaziunea in Romania,dar ca este undeva intre 25% si 30% din PIB.La un sfert din PIB asta insemneaza ca e la 30 miliarde euro anual".
In mod normal,in statele avansate,procentul este tinut in frau,intre 10% si 15% cu tendinte lente de coborare. Exista insa si o exceptie, Italia,unde economia subterana, incluzand munca la negru,activitatea mafiei si inchirierea de proprietati fara plata taxelor, a fost ,anul trecut,de 35% din PIB (din PIB-ul Italiei),iar asta,in cifre seci,insemneaza 540 miliarde euro,cat economiile Romaniei,Ungariei,Finlandei si Portugaliei la un loc.Numai ca lor le-a mai ramas la vedere 1.003 miliarde euro.
Ati inteles acum ca PIB-ul nostru este cam de 120 miliarde euro anual din care 25%-30%,nu se incaseaza niciodata. In schimb ne-am hotarat sa ajungem din urma statele avansate ale Europei!?


B .Calculul PIB dupa Metoda veniturilor
Potrivit metodei veniturilor, care este cea mai răspândită, produsul intern brut se calculează ca sumă a costurilor care alcătuiesc valoarea adăugată în toate instituţiile producătoare din ţară, şi anume:(a).impozitele indirecte nete, adică impozitele indirecte plătite minus subvenţiile încasate, (b).consumul de capital fix sau amortizarea, (c) retribuţiile salariaţilor şi (d). excedentele de exploatare.
Detaliind lucrurile,ajungem la urmatoarea formula de calcul a PIB, prin metoda veniturilor :
PIB = R + EBE + AIP – ASP + IP+TV-SP,
in care: R = remunerarea salariatilor; EBE = excedentul brut de exploatare; AIP = alte impozite pe productie; ASP = alte subventii pe productie; IP = impozite pe produse; TV = taxe vamale (drepturi asupra importurilor) SP = subventiile pe produse.
Calculul produsului intern brut prin metoda veniturilor implica estimarea lui ca suma a componentelor valorii adaugate brute, si anume remunerarea salariatilor, alte impozite fara subventii pe productie si excedentul brut de exploatare/venitul mixt.
Contul de exploatare, ce sta la baza PIB prin metoda veniturilor, este calculat nu numai pe ramuri omogene, ci si pe sectoare institutionale, concomitent cu realizarea contului de productie. Aceasta etapa de calcul este parte integranta a tabelului intrari-iesiri si a tabelului conturilor economice integrate, constituind tabelul intrarilor primare.
Impozitele indirecte sunt sumele de bani pe care unităţile le plătesc statului sau unor organisme internaţionale şi pe care le includ în costurile lor de producţie. Este vorba de impozite asupra producţiei, vânzării, achiziţionării sau utilizării de bunuri şi de taxele vamale de import. Aici nu intră impozitele directe pe venit sau pe avere plătite de întreprinderi, pentru că acestea sunt incluse în valoarea adăugată ca parte a profitului din care se suportă (excedent de exploatare).
Subvenţiile se acordă de către stat întreprinderilor publice sau private pentru acoperirea parţială a costurilor acestora.
Subvenţiile sunt legate de valoarea bunurilor produse, exportate sau consumate, de forţa de muncă ocupată sau de suprafeţele utilizate pentru producţie, precum şi de modul de organizare sau executare a acelei producţii. Sumele acordate de stat întreprinderilor private pentru finanţare ainvestiţiilor, acoperirea daunelor sau pierderilor suferite de echipamentele imobiliare sunt considerate transferuri de capital şi nu subvenţii.
Consumul de capital fix exprimă valoarea bunurilor cu caracter de echipamente consumate pentru producţie în timp de un an, ca urmare a uzurii fizice normale.
Distrugerile din diferite cauze şi scoaterea din uz din cauza uzurii morale se consideră pierderi de capital fix.
Excedentul de exploatare este diferenţa dintre produsul sau producţia brută, pe de o parte, şi consumul intermediar, impozitele indirecte nete, consumul de capital fix şi remuneraţiile salariaţilor, pe de altă parte. În principiu, este vorba de profit. Pot să apară excedente de exploatare numai la întreprinderile care îşi valorifică producţia la preţul pieţei. Nu este cazul la administraţiile publice care prestează servicii către terţi livrate la costul efectiv al acestora.
Anexa 1. Evaluarea principalelor agregate specifice

Conform SEC95, consumul final se calculeaza in concept national. Astfel, consumul final total la nivel national reprezinta consumul gospodariilor rezidente pe teritoriul economic sau in restul lumii. Cheltuiala pentru consumul domestic are loc in spatiul geografic al tarii, indiferent daca este realizata de rezidenti sau de nerezidenti.
Bunurile si serviciile achizitionate de catre gospodarii sunt evaluate la pret de achizitie: preturile de vanzare cu amanuntul, onorarii pentru servicii si preturile de pe piata taraneasca.
Investitiile sunt evaluate la pret de achizitie, fara TVA deductibila.
Datele pentru export din partea de utilizari a tabelelor resurse-utilizari sunt evaluate FOB, spre deosebire de importuri, care sunt evaluate CIF in partea de resurse a tabelului. Trecerea de la CIF la FOB pentru valoarea importului se face prin ajustarea sumei.
Cheltuiala pentru consumul final al gospodariilor cuprinde toate cheltuielile de bunuri si servicii realizate de catre gospodarii in vederea satisfacerii nevoilor individuale. Aceasta acopera toate bunurile si serviciile destinate pietei, precum si consumul productiei agricole si neagricole realizata pe cont propriu in cadrul gospodariilor si al serviciilor casnice. Cheltuiala pentru consumul final al gospodariilor nu include achizitiile realizate de catre proprietari unici sau asociatii familiale pentru activitati productive, acestea fiind tratate drept consum intermediar, dar include si toate achizitiile de bunuri de lunga durata, cu exceptia locuintelor si a echipamentelor.

Majoritatea cheltuielilor cu bunuri si servicii sunt realizate de catre gospodarii, estimarea acestora realizandu-se cu date provenind din doua surse principale: ancheta bugetelor de familie si ancheta structurala din intreprinderi.
In cadrul productiei pentru consum propriu al gospodariilor, o importanta semnificativa o are productia obtinuta in cadrul activitatilor casnice.
Productia agricola obtinuta de persoane fizice independente care nu sunt inregistrate in conformitate cu Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoane fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale si nu fac parte din asociatii agricole este estimata pe baza surselor de date statistice din conturile economice din agricultura si din balanta produselor agricole, pe baza cantitatilor obtinute si a preturilor de pe piata taraneasca si preturilor pentru achizitiile de stat.
In Romania, activitatile desfasurate in cadrul gospodariilor care formeaza asa-numita industrie casnica au o deosebita importanta, dezvoltarea lor fiind legata de traditiile existente. Se considera industrie casnica activitatile de prelucrare in gospodariile populatiei, cu mijloace proprii, a produselor agricole obtinute din gospodaria proprie sau cumparate din comert, precum vanatul, pescuitul neorganizat, culegerea de fructe de padure, ciuperci, plante medicinale, in scopul obtinerii de bunuri destinate in mare parte consumului propriu si intr-o anumita masura vanzarii. Principalele produse obtinute in urma desfasurarii acestor activitati se refera la: prelucrarea si conservarea legumelor si fructelor - conserve de legume, gemuri si compoturi; vinificarea strugurilor; distilarea fructelor, pentru obtinerea tuicii; prelucrarea laptelui; prelucrarea carnii; prelucrarea canepii, inului, lanii si a bumbacului; impletituri; confectii; realizarea de confectii cu materiale cumparate de pe piata; prelucrarea lemnului si a rachitei; prelucrarea papurei si a trestiei; culegerea de produse din flora spontana; prelucrarea grasimilor si obtinerea de sapun etc.

Pentru stabilirea metodologiei de estimare a industriei casnice s-au efectuat studii pentru a se putea cunoaste atat structura activitatilor ce se desfasoara in gospodariile populatiei, particularitatile acestora, cat si tipul de informatii care pot fi obtinute si folosite pentru estimarea productiei, a consumului intermediar si a elementelor de valoare adaugata bruta, in concordanta cu regulile conturilor nationale.
Principalele surse de date sunt: balanta produselor agricole, care furnizeaza date privind productia animala si vegetala realizata in gospodarii, permitand cunoasterea cantitatii si valorii productiei agricole atat pe total, cat si pe fiecare tip de produs; ABF permite o estimare a produselor agricole realizate in gospodarie, supuse prelucrarii pentru a obtine diferite produse ale industriei casnice.
Cantitatea estimata pentru a fi supusa prelucrarii este transformata valoric cu ajutorul indicilor de pret de pe piata taraneasca si a indicilor de pret ai productiei industriale. Avand in vedere procesele tehnologice care se desfasoara in domeniu, cu ajutorul "coeficientilor de transformare" se determina valoarea totala a produselor obtinute in industria casnica in functie de cantitatile ce au fost supuse prelucrarii.
Conform SEC95 cheltuielile pentru consumul final ale IFSLSGP sunt tratate drept cheltuieli cu servicii individuale.
Administratia publica presteaza servicii pentru comunitate, gratuit sau la un pret nesemnificativ din punct de vedere economic. Cheltuielile pentru consum ale unitatilor publice pot fi atat in beneficiul gospodariilor individuale, cat si pentru toata comunitatea ca intreg. SEC95 face distinctie intre:
-cheltuiala pentru consum individual;
-cheltuiala pentru consum colectiv.
Serviciile colective prestate de catre administratia publica sunt pentru beneficiul comunitatii ca intreg si sunt repartizate simultan tuturor membrilor comunitatii. Cheltuielile pentru serviciile colective sunt cele legate de securitate si aparare, mentinerea ordinii si respectarea legilor, protectia mediului, cercetare si dezvoltare, finantate de catre administratia publica etc.

In SEC95 cheltuielile pentru consumul final al administratiei publice cu educatia, sanatatea, asigurari sociale, sport si cultura, si o parte din serviciile de locuinta sunt tratate drept cheltuieli pentru servicii individuale. Cheltuiala pentru consumul final al administratiei publice reprezinta suma costurilor necesare pentru producerea acestor servicii si se calculeaza ca diferenta intre productia totala a administratiei publice si valoarea productiei destinate pietei.

Anexa 2. Investitiile si formarea capitalului fix.

Formarea bruta de capital fix pentru o unitate cuprinde toate cheltuielile privind achizitionarea de active fixe noi sau pentru imbunatatirea celor existente, inclusiv reparatii capitale, minus cedari de active fixe. Activele fixe sunt acele active corporale sau necorporale utilizate in mod repetat sau continuu pe o perioada mai mare de un an in procesul de productie.
Formarea bruta de capital fix este estimata atat pe produse, cat si pe sectoare institutionale. Sursele de date utilizate pentru estimarea lui atat pe produse, cat si pe sectoare institutionale provin din surse statistice, ancheta structurala in intreprindere, in principal, precum si din surse de date financiar-contabile.
In cadrul formarii brute de capital fix se cuprind urmatoarele elemente:
-investitiile nete realizate in anul de referinta pe elemente de structura, repartizate pe activitati de destinatie - fara TVA;
-lucrari de constructii, geologice si de foraj;
-gruparea investitiilor pe utilaje si mijloace de transport si a altor investitii dupa activitati de provenienta - fara TVA;
-investitii nete in produse de tehnologia informatiilor - fara TVA;
-investitii in produse software la valoare de intrare - total;
-investitii in produse software cumparate la valoare de intrare si investitii in produse software realizate cu forte proprii la valoare de intrare;
-leasing financiar la valoarea activelor imobilizate;
-valoarea de reparatii capitale la utilajele existente in dotare - fara TVA si valoarea lucrarilor de reparatii capitale - total.
Formarea bruta de capital fix pe produse si pe total economie se refera numai la achizitiile de active fixe noi.

In vederea verificarii datelor se construieste o matrice sector/produs cu ajutorul careia se pot observa unele discrepante intre definitiile din contabilitatea intreprinderii si conceptele din contabilitatea nationala. Pe baza acestor informatii se fac unele ajustari in special la datele provenite din declaratiile contabile ale societatilor si din sectorul gospodariilor.
Principalele active fixe corporale se refera la:
-active fixe corporale noi sau deja existente: cladiri, constructii, masini si echipamente;
-variatia septelului si plantatiile noi;
-lucrari de reparatii capitale sau de extindere a cladirilor, a bunurilor de capital si a echipamentelor realizate de catre unitatile din sectorul "Societati nefinanciare";
-lucrari de reparatii capitale sau de extindere a cladirilor, a bunurilor de capital si a echipamentelor realizate de catre unitatile din sectorul "Administratii publice";
-estimari pentru FBCF din economia ascunsa, in special in domeniul constructiilor;
-cheltuielile gospodariilor privind constructiile pe cont propriu sau achizitiile de locuinte, incluzand si reparatiile; sursele de date utilizate pentru estimarea cheltuielilor gospodariilor privind constructiile pe cont propriu ale locuintelor noi.
Au fost identificate urmatoarele active fixe necorporale:
-prospectiuni miniere;
-software;
-lucrari literare si artistice originale;
-costurile legate de transferul de proprietate al activelor neproduse.
Este foarte importanta separarea elementelor brute de capital ,iar in cadrul lor a celor trei forme de manifestare: active fixe necorporale,corporale si financiare , deoarece tratamentul lor trebuie facut tinandu-se cont de faptul ca ele nu se consuma ,decat valoric ,iar aceasta prin transferul asupra productiei,bunurilor,serviciilor,prestatiilor,etc. a unei anumite parti, denumita „amortizare”si care,la randul ei, are metode si tehnici de aplicare diferentiate si de foarte mare acuratete,dat fiind ca se opereaza cu valori mari si cu timpi de utilizare si asteptare foarte diferentiati;

Anexa 3.Stocurile si evaluarea.

Atentie :iarasi am ajuns la evaluare si asta confirma inca odata,daca mai era nevoie,ce importanta fundamentala are in obtinerea unor informatii de mare acuratete!
Stocurile reprezinta toate bunurile stocate de catre unitatile rezidente pentru utilizarea lor in viitor si mai departe in procesul de productie sau vanzare. Variatia de stoc se masoara scazand din valoarea intrarilor valoarea iesirilor.
Stocurile, conform SEC95, se clasifica in:
-stocurile la utilizator, care cuprind materiile prime si materialele, plantele si animalele in faza de crestere, investitiile in echipamente stocate in vederea utilizarii lor in procesul de productie;
-stocurile la producator, care acopera bunurile finite si lucrarile in curs stocate de catre producatori;
-stocurile in comert, care acopera bunurile destinate revanzarii.
Societatile inregistreaza stocurile la inceputul si sfarsitul perioadei contabile, avand la baza un "cost istoric" care reprezinta pretul de achizitie al bunului, mai degraba decat la momentul utilizarii - inlocuirea costului de baza. Aceasta inseamna ca intr-o perioada de crestere a preturilor modificarile ce apar legate de valoarea stocurilor includ un element care se datoreaza numai pretului. Sistemul de conturi nationale din Romania a ales sa rezolve aceasta problema luand in considerare "metoda franceza". In prima faza se calculeaza un indice de pret mediu pe tipuri de stocuri. Dupa aceea, se reevalueaza valoarea inregistrata la inceputul si sfarsitul perioadei acelei luni in care indicele de pret este cat mai aproape de valoarea indicelui de pret mediu calculat. Castigul din detinere este dat de diferenta dintre variatia de stoc din datele initiale si variatia de stoc calculata dupa reevaluarea valorii inregistrate.
Exista diferite metode de calcul al costului istoric la sfarsitul perioadei contabile. Conturile nationale din Romania utilizeaza metoda FIFO (primul intrat, primul iesit) pentru evaluarea stocurilor. Odata cu aplicarea normelor IAS (International Accounting Standards) in Romania se impune si modificarea chestionarului ASA, pentru a raspunde cerintelor metodologice privind evaluarea stocurilor.
Sursele de date utilizate pentru estimarea exporturilor si importurilor, ce fac obiectul comertului exterior, sunt:
-surse de date statistice: raportul statistic realizat pe baza declaratiilor vamale si a declaratiilor INTRASTAT referitoare la exportul si importul de bunuri;
-balanta de plati, realizata de BNR.
Bunurile care fac obiectul comertului exterior se clasifica conform Nomenclatorului combinat la nivel de 8 cifre pe baza tarifului vamal. Datele statistice sunt prezentate prin grupuri de produse conform standardului de clasificare internationala a comertului si a marilor categorii economice, pe principalele activitati ale economiei nationale si pe clasele din Sistemul national de conturi, avand la baza chei de conversie intre aceste clasificari.

Balanta de plati, principala sursa pentru estimarea importurilor si exporturilor, este realizata de BNR pe baza recomandarilor Manualului balantei de plati al FMI, editia a 5-a. Datele incluse in balanta de plati se estimeaza lunar de catre Departamentul de statistica din cadrul BNR si sunt diseminate dupa 45 de zile de la sfarsitul perioadei de referinta.
Datele referitoare la valoarea bunurilor atat de import, cat si de export trebuie exprimate in preturi FOB - valoarea in vama la frontiera exportatorului. In tabelele detaliate de comert exterior bunurile de import sunt prezentate in preturi CIF pentru toate grupele de produse. Trecerea de la CIF la FOB a valorii totale a bunurilor importate se realizeaza prin ajustarea pe linie si coloana in cadrul tabelului resurse-utilizari, in conformitate cu metodologia SCN93. Incepand cu anul 2003, definitia din SEC95 a fost aplicata pentru corectia CIF-FOB.

C).Calculul PIB dupa Metoda cheltuielilor
Potrivit metodei cheltuielilor sau utilizării finale, produsul intern brut se calculează prin însumarea destinaţiilor finale ale producţiei şi anume: consumul final public (guvernamental), consumul final al gospodăriilor populaţiei (menajelor), consumul final al instituţiilor private fără scop lucrativ, formarea brută de capital şi exportul net.
Trebuie avut in vedere tipul de cheltuiala finala in care este angajat fiecare sector institutional, deoarece consumul este privit din unghiuri diferite, influentand momentul inregistrarii si evaluarea. Sintetizand aceste elemente,insemneaza ca Produsul intern brut (PIB) , calculat dupa metoda cheltuielilor, se prezinta astfel:
PIB = CF + FBCF + VS + (E – I),
in care: CF = consumul final efectiv; FBCF = formarea bruta de capital fix; VS = variatia de stoc; E = exporturile de bunuri si servicii; I = importurile de bunuri si servicii.
In contextul conturilor nationale, consumul poate fi privit din doua perspective, si anume: perspectiva cheltuielii si cea a consumului efectiv. Perspectiva (angajarea) cheltuielii sta la baza SEC95, deoarece este relevant cine plateste efectiv pentru consum, indiferent ca plateste cu moneda, prin barter, se angajeaza intr-o datorie sau produce pe cont propriu. SEC95 include si conceptul de consum efectiv, care presupune – pentru gospodarii – nu numai cheltuielile, dar si transferurile sociale in natura. Acestea din urma sunt bunuri sau servicii individuale produse ori achizitionate de administratia publica sau IFSLSGP si furnizate gratuit gospodariilor. Astfel, consumul efectiv al administratiei publice si al IFSLSGP exclude aceste bunuri si servicii. Exemple de consum individual de bunuri si servicii sunt ingrijirea sanatatii, educatie, servicii culturale si, prin conventie, toate serviciile furnizate de IFSLSGP. Numai administratiile publice furnizeaza servicii colective.
Principalele surse de date utilizate in calculul agregatului Cheltuiala pentru consumul final efectiv sunt:
▪ surse de date statistice: ASA, ABF, balanta produselor agricole, date provenite de la directia de specialitate de comert din cadrul INS, alte surse statistice;
▪ surse de date contabile si financiare: situatiile financiare furnizate de MFP;
▪ surse de date administrative: executia bugetului administratiilor publice, veniturile si cheltuielile institutiilor publice finantate partial sau total din fonduri extrabugetare; declaratiile privind venitului global depuse de catre intreprinzatorii individuali si asociatiile familiale, obtinute de la MFP;
▪ alte surse: balanta de plati elaborata de BNR,etc.
Pentru determinarea consumului final public, din valoarea producţiei brute a administraţiilor publice prestatoare de servicii se scade valoarea vânzărilor către terţi şi formarea brută de capital pentru uz propriu. Producţia brută se calculează la costurile de producţie şi cuprinde valoarea consumului intermediar,remuneraţiie salariale, consumul de capital fix şi eventualele impozite indirecte suportate de acestea.
Consumul intermediar cuprinde: cheltuielile militare, indiferent de durata de viaţă a bunurilor cu destinaţie militară achiziţionate; aeronavele şi vehiculele militare; construcţiile realizate pentru nevoile armatei.
Formarea brută de capital cuprinde: construcţiile pentru uz propriu şi reparaţiile capitale la clădiri, căile de comunicaţie, barajele, drumurile forestiere, antrepozitele s.a. executate adesea de ministerele de profil. Nu se cuprind lucrările pentru
nevoile apărării naţionale, dar se include variaţia stocurilor materiale.
Consumul final al gospodăriilor populaţiei cuprinde consumul de bunuri şi servicii procurate de acestea pe piaţa internă, plus achiziţiile directe efectuate de rezidenţi în străinătate, minus achiziţiile directe de bunuri şi servicii efectuate de nerezidenţi pe piaţa internă.
Instituţiile private fără scop lucrativ care prestează servicii către populaţie (asociaţii, sindicate, şcoli, spitale, fundaţii, cluburi) nu urmăresc realizarea de profit de pe urma activităţii desfăsurate. Cheltuielile de consum final ale acestora sunt egale cu producţia lor brută minus vânzările lor de bunuri şi servicii şi eventuala formare de capital brut pentru uz propriu.
Formarea brută de capital mai cuprinde: achiziţiile nete ale producătorilor de bunuri materiale şi reproductibile cu o durată de serviciu de cel puţin un an, cheltuielile producătorilor pentru îmbunătăţirea sau modificarea echipamentelor lor în scopul ameliorării vieţii economice şi a randamentelor; cheltuielile efectuate pentru punerea în valoare sau creşterea bonităţii terenurilor sau extinderea pădurilor, minelor, plantaţiilor, livezilor; costul net al achiziţionării şi creşterii de animale pentru lapte, lână etc. şi de reproducători; marjele de intermediere, onorariile avocaţiilor, timbrele fiscale, cheltuielile de justiţie şi alte cheltuieli de transfer privind terenurile, zăcămintele minerale, pădurile si alte bunuri tangibile nereproducătoare similare, activele nefinanciare şi echipamentele de ocazie. Formarea brută de capital cuprinde şi creşterea stocurilor de materii prime şi materiale achiziţionate de producători pentru consumul intermediar, produsele finite destinate vânzării, animalele crescute pentru sacrificare, rezervele de materiale strategice etc., dar nu cuprinde pâmântul, zăcâmintele minerale şi pădurile (cu excepţia cheltuielilor legate de transferul de proprietate), construcţiile şi alte bunuri durabile achiziţionate de administraţiile publice, destinate în principal scopurilor militare şi care se consideră cheltuieli curente şi intră în consumul intermediar, costul cercetării şi prospectării minereurilor (din acelaşi considerent), precum nici alte categorii de cheltuieli.
Exporturile şi importurile de bunuri şi servicii se referă la mărfuri, transporturi şi telecomunicaţii, prestaţiile de asigurare. Exporturile de mărfuri se exprimă în condiţia f.o.b., iar importurile în condiţia c.i.f.
Produsul intern brut in preturi constante
Un avantaj substantial, ca sistem contabil, al conturilor nationale consta in posibilitatea evaluarii in preturi constante. In conturi nationale se poate realiza descompunerea in timp a variatiilor agregatelor sale in “variatii de pret” si “variatii de volum”, furnizand un cadru potrivit construirii unui sistem de indici de volum si de pret si asigurarii coerentei datelor statistice.
Importanta politica a acestor estimari reiese din “ Pactul de crestere si stabilitate” , care recunoaste o recesiune severa – caz in care se accepta un deficit guvernamental mai mare de 3% din PIB – atunci cand “scaderea anuala a PIB-ului real este de cel putin 2%”. PIB real inseamna cresterea in volum a PIB, ceea ce a condus la o preocupare la nivel european de armonizare a datelor de pret si volum din conturi nationale, prin emiterea deciziilor Comisiei 98/715/CE de clarificare a anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului privind Sistemul european de conturi nationale si regionale din Comunitate, referitor la principiile de masurare a preturilor si volumelor si 2002/990/CE care aduce clarificari suplimentare anexei A la Regulamentul (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului privind Sistemul european de conturi nationale si regionale din Comunitate, referitor la principiile de masurare a preturilor si volumelor, si elaborarea de catre Eurostat in anul 2001 a Manualului privind masurarea preturilor si volumelor in conturi nationale. Prin aceste documente sunt definite si clarificate metodele A – recomandate, B – acceptabile si C – inacceptabile pentru masurarile in pret si volum pe produse, care sunt urmarite permanent in procesul de elaborare a conturilor nationale din Romania.
Produsul intern brut in preturi constante se estimeaza in cadrul sistemului conturilor nationale romanesti prin doua metode: metoda de productie si metoda cheltuielilor. Pentru fiecare metoda se folosesc indici independenti ai componentelor, iar rezultatele finale sunt supuse reconcilierii.
Conturile nationale inregistreaza nu numai tranzactiile unui anumit produs descompuse cu usurinta in cantitate si pret, ci si ansamblul fluxurilor economice ce se formeaza in economie in timpul proceselor de productie, repartitie si consum.
Conform SEC95, indicii utilizati in elaborarea conturilor nationale in preturi constante sunt: indicele de tip Paasche – pentru construirea indicilor de pret - si indicele de tip Laspeyres – pentru construirea indicilor de volum, impreuna cu utilizarea anului anterior ca an de baza – sistem de indici inlantuiti. Pentru calculul indicelui Paasche se folosesc ca ponderi valorile perioadei curente, in timp ce pentru indicele Laspeyres, ponderarea se realizeaza cu valorile perioadei de baza. Indicii Laspeyres si Paasche sunt simetrici, deoarece prin inmultirea dintre indicele de volum si cel de pret se obtine indicele de valoare.
Produsul intern brut in preturi constante rezulta din elementele sale componente evaluate in preturi constante.
Productia de piata si cea pentru consum final propriu se trateaza impreuna asa cum recomanda SEC95. Criteriul esential de care se tine seama este acela ca pretul sau volumul productiei in sine sunt supuse masurarii, si nu intrarile sale.
Principalele metode pentru estimarea productiei in preturi constante sunt:
▪ metodele deflatarii prin pret; se folosesc urmatorii indici de pret cu care se deflateaza valoarea productiei in preturi curente: indicii de pret ai productiei industriale; indicii de cost in constructii; indicii preturilor de consum; indicii valorii unitare; preturile “intrarilor”, de exemplu pretul fortei de munca sau un pret mediu al consumurilor intermediare etc.;
▪ metoda extrapolarii volumului, utilizandu-se indicii de volum ai productiei, indicatori de volum ai “intrarilor”, de exemplu: numarul salariatilor sau schimbarea de volum a consumului intermediar.
Estimarea productiei de bunuri si servicii in cadrul conturilor nationale se evalueaza in preturi de baza, iar estimarea ei in preturi constante trebuie sa tina seama de caracteristicile elementelor componente si de modul de formare si utilizare a productiei in economie. Pentru evaluarea productiei de piata si a celei pentru consum propriu in preturile anului anterior se utilizeaza in general indici de pret si de volum agregati conform nomenclatorului de produse adoptat pentru realizarea echilibrului resurse-utilizari si care sunt disponibili in sistemul statistic. Principalii indici folositi pentru estimarea productiei de piata si a serviciilor sunt: indicii de pret ai productiei industriale; indicii preturilor de consum, indici de pret pentru productia agricola si indici de cost pentru constructii, indicii de in preturi constante, luandu-se in considerare volum ai productiei.
Consumul intermediar este estimat componenta sa structurala. El se deflateaza produs cu produs pe baza detalierii pe care o permite TII, respectiv 105 ramuri/produse, avand drept avantaj faptul ca, pentru toate ramurile, consumul intermediar este descris in aceeasi clasificare de produs, astfel incat diferitii deflatori utilizati pentru un anumit produs pot fi comparati. Volumul total al consumului intermediar pentru fiecare ramura se obtine prin suma volumelor intrarilor pentru toate produsele. Astfel, in cadrul tabelului intrari-iesiri fiecarui element i se aplica indicele de pret al productiei, precum si al importului utilizat in consumul intermediar. Ajustarile sunt plauzibile si se repeta pana se obtine o valoare finala.
Estimarea consumului final in preturi constante se face pentru fiecare element component, astfel: valoarea de cheltuiala pentru consum final al gospodariilor populatiei se determina in preturi constante folosind urmatorii indici: indicii preturilor de consum pentru cumpararile de marfuri si servicii; indici de pret care se utilizeaza pentru determinarea volumului consumului de bunuri obtinute in gospodaria proprie; indice de pret la nivelul chiriei de pe piata pentru estimarea serviciilor de locuinte pentru proprietari; indici de pret pentru productia de nepiata pentru cheltuiala de consum final a administratiei publice
Dragi prieteni:
Nu uitati ; “Cine n-are carte,n-are parte, iar viata fara de carte nu este nimic” !

Prof.univ.dr. doc.C.M.DRAGAN

Raporteaza abuz de limbaj
cmdragan
| Varianta pentru tiparire a topicului Pentru cei care vorbesc toata ziua despre PIB si habar n-au ce este asta
Mergi la: