Poezie contemporana

De la: anonimul, la data 2011-01-27 20:07:24


Pentru ca existi

Ma imbat ca orbul din lumini infime,
cand iti pierd lumina ochii imi sunt tristi;
pierd ingemanarea clipelor sublime.
Ce frumoasa esti pentru ca existi!

Superba poezia! Autor..."Anonimul", sau cine?...

www.nixservers.ro - Gazduire web / VPS / servere dedicate

De la: daria_ta, la data 2011-01-28 17:37:12

De la: anonimul, la data 2011-01-27 20:07:24


Pentru ca existi

Ma imbat ca orbul din lumini infime,
cand iti pierd lumina ochii imi sunt tristi;
pierd ingemanarea clipelor sublime.
Ce frumoasa esti pentru ca existi!

Superba poezia! Autor..."Anonimul", sau cine?...

Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.

De la: anonimul, la data 2011-01-28 18:21:53

Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.

Da, ai dreptate, insa au mai existat useri care postau poezii fara sa spuna autorul, chiar daca acestea nu le apartineau!

Am vrut doar sa ma asigur!

www.nixservers.ro - Gazduire web / VPS / servere dedicate

E o placere sa citesti poeziile de aici!
Cu stima un gand frumos tuturor!

Ce este femeia?

Ce e femeia? Cine poate
o definiţie să-i dea
când ea e răsfirată-n toate
din Iad in Cer, strălucitoare stea.
Femeia-i marea voluptoasă
care te poartă pe-al ei val,
când bâlndă când capricioasă,
strivindu-te ,vâslaş, de mal.
Femeia este un ocean
de doruri, patimi si de chin,
la sânul ei găseşti alean
sau suferinţă pe deplin.
Femeia este un ecou,
pornit duios din tot zenitul,
te freamătă, l-asculţi mereu,
ecou ce-atinge infinitul.
Femeia-i marele mister,
e un poem ce l-au cântat poeţii,
e un Icar zburând spre cer,
frângându-i aripile nătăfleţii.
Femeia-i tainica poveste, ce-i
rostită in iubiri, in şoapte,
acei ce se aprind de dorul ei
n-au linişte nici zi nici noapte.
Aşa-i femeia ca toamna roditoare
când se răsfiră pe coline,
cu cât o guşti cu-atât mai tare
râvneşti comorile-i sublime.

Victor Hugo
Barbatul si Femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar. Tronul exalta,altarul sfinteste.
Barbatul este creierul,femeia este inima.
Creierul primeste lumina,inima primeste iubire.
Lumina fecundeaza,iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin intuitie,
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge,lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil prin eroism,femeia de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza,sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia,femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta,intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu,femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil,ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre Gloria suprema.
Aspiratia femeii este catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret,virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod,femeia este Evanghelia.
Codul corijeaza,Evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste,femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean,femeia este un lac.
Oceanul are o perla care-l impodobeste,
Lacul poezia care-l impodobeste.
Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a domina spatial,
A canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu,femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim,
In fata sanctuarului ingenunchiem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul,
Femeia acolo unde incepe cerul.


Victor Hugo

De la: daria_ta, la data 2011-01-28 18:25:11

De la: anonimul, la data 2011-01-28 18:21:53

Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.

Da, ai dreptate, insa au mai existat useri care postau poezii fara sa spuna autorul, chiar daca acestea nu le apartineau!

Am vrut doar sa ma asigur!

Useri care nu stiu ce-i acela un plagiat sau profita de necunoasterea altora.

De la: vallro, la data 2011-01-19 21:51:18Ce parere aveti de "Blestem pe voi..." a lui Dan Puric?

Din balegi şi din cuib de cuci,

Răsar ca viermii, politruci

Şi din haznalele de bani –

Costume negre cu şnapani,

Viteji ca musca la arat!

Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,

Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Murdari în suflet şi în gând,

Cu ghearele averi strângând,

Din flote, fabrici şi uzine,

Voi aţi lăsat numai ruine!

V-aţi gudurat pe lângă clerici

Cu mânăstiri şi cu biserici

Şi vile v-aţi făcut, de soi…

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Voi v-aţi trădat şi între fraţi,

Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.

Aţi dărâmat şcoli şi spitale

Ca să vă fie vouă moale

Şi v-aţi brodit şi parlamente

Din licheluţe repetente.

Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Aţi omorât orice dreptate,

Aţi jecmănit tot ce se poate,

Guvernul vostru cu miniştri

E-o adunătură de sinistri,

Batjocura şi umilinţa

Au mai rămas la voi credinţa?

Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,

Nici dracul să nu o mai dreagă

Şi din privatizări cu fumuri

Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!

Dar cum să faceţi voi vreun drum

Când urma voastră e doar scrum?

La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Blestemul greu să vă lovească,

Doar bube rele să vă crească,

Ochii să îi aveţi ca napul

Şi să vă roadă viermii capul!

Să putreziţi toţi prin palate,

Toţi spulberaţi să fiţi în toate

Şi să aveţi doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Sa dea Domnul ca aceste versuri,ale marelui nostu artist,sa-i ajunga pe acesti blestemati care-au sfartecat tot ce-a fost bun in Romania:bogatia, cinstea si omenia,patriotismul [cat mai era ]si sufletul Romanului.

Amin!!
Asa sa fie si "Blestem..." sa devina realitate!

SCRISOAREA a - III - a de DAN PURIC

La un semn, deschisă-i calea şi coboară din maşină,
Împărţind bezele-n dreapta şi în stânga, o blondină.
- Tu eşti, şefu? - Da, frumoaso. - Am venit să te mai văd
Şi să stăm la sfat, Traiane, că în ţară e prăpăd.

- Orice gând ai, păpuşico, şi-orice inima-ţi dictează,
Ai ales corect momentul, şezi colea şi croşetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură şi-un mop!

După ce ştergi bine praful, deapănă-ţi în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ţi zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreţi
Şi-o să vrei şi altădată experienţa s-o repeţi.

Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne şi distrăm puţin
Şi s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din şcoală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid şi Mircea. N-o fi fost Vlahuţă, oare?

Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Şi cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanţii mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid

Şi-o să-ţi demonstrez, drăguţo, că nu este nicio bârfă
Când se spune, de când lumea, că politica-i o târfă!
Aşadar, să bată gongul şi da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu eşti Mircea, iată mi-am făcut intrarea:

- Tu eşti Mircea? - Da-Împărate. - Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
- Orice gând ai, Împărate, şi orice pofteşti a face,
Să lăsăm ameninţarea şi să discutăm în pace!

Despre treaba cu parcarea, însă, Doamne, să ne ierţi,
Căci, fiind la Primărie, pentru ea primit-ai şperţ,
Ţi-a adus Cocoş, Mărite, sarsanale cu parale,
Să ne dai ceva şi nouă din moşia dumitale.

De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucuroşi le-om face toate, Împărate, cum ai zis...
Dar, când eu ţi-am stat alături la bucurii şi necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare şi faci azi atâta caz?

- O, tu nici visezi, frumoaso, câţi în calea mea s-au pus,
Toată floarea ce vestită a regimului apus,
Mafioţi de pretutindeni, oligarhi, moguli s-adună
Să dea piept cu marinarul suspendat pentru o lună.

Pesedişti pe care ţara nu putea a-i mai încape
Începură, pe la spate şi prin faţă, să mă sape,
Hotărâţi să mă doboare, năvăliră toţi, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,

Oastea lui Vadim Tribunul, risipită pe coclauri,
Ar fi vrut şi ea să smulgă, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
Şarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Mă-mproşca, de pe ecrane, Guşă, cu al lui venin.

Adunaţi pe Dealul Spirii, vreo treisute douăjdoi,
În a lor nesăbuinţă, îmi declarară război,
Ca bezmeticii, porniră, de la Parlament, asaltul,
Nea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,

Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
Şi, punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut răpus - moşneagul.
Când văzui a lor mulţime, câtă frunză au copacii,
M-apucară, dintr-o dată, păsărica mea, toţi dracii

Şi-am jurat ca, peste dânşii, să trec falnic, fără păs,
Cum trecui odinioară peste Roman şi Duvăz.
N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
Şi-apăru Boc, la comandă, pe căluţul lui de lemn,

Stolojan, cu mercenarii, a picat şi el la ţanc,
Lovind hoardele din spate şi-mpungându-le din flanc,
Vorbă mi-a trimis Becali că-i şi el la Golden Blitz
Şi m-aşteaptă, după luptă, să ne răcorim c-un şpriţ.

El, „războinicul luminii”? Hahalera de la Steaua
Se gândea la băutură, când mie-mi crăpa măseaua!
La referendum, văzut-ai gloatele cum au venit,
Ca să steie împrejuru-mi, ca un zid de neclintit?

Explicaţia e simplă, căci acest stupid norod
M-a văzut, cu muncitorii, la Mărăcineni, pe pod,
M-a văzut cum, în mulţime, baie fac mai des ca-n cadă
Şi să fac cu dânşii poze, puradeii vin grămadă,

Iar ţăranii, peste care a trecut din nou potopul,
Îşi pun voturile-n urnă, cum scot eu, la sticlă, dopul.
Chiar de-aş da şi foc Cetăţii, precum legendarul Nero,
S-or găsi să mă aclame mulţi la kilometrul zero,

De-asta n-am eu a mă teme de aceste mici lichele
Ce se pun de-a curmezişul la ambiţiile mele.
Dumitrescu şi o haită (cum să zic?) de... piţifelnici,
Prin studiouri mă latră zi de zi. Nişte nemernici

Ce-şi închipuie că, poate, mă apucă tremuriciul
Dacă vor da iar pe sticlă filmuleţul lui Patriciu.
Analişti cu ochii umezi şi cerniţi în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, zilnic, îşi tocesc condurii

Şi încearcă, în talk-sow-ul nu ştiu cărui găozar,
Toţi să scormone trecutu-mi de ministru şi primar.
Între noi rămână vorba, fără foc nici fum nu iese,
Dar nu ai fi vrut, păpuşă, de-ale lor vorbe să-mi pese,

C-am semnat, la Capitală, precum primarul (pardon!)
Şi terenuri, vile, parcuri le-am dat unora plocon.
Multe am făcut în viaţă, dar cea mai de preţ ispravă
E că, din întreaga flotă, n-am păstrat nicio epavă,

Dar, când nu petrec prin crâşme, nopţile dorm fără frică,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrică
Şi, văzând şi eu în nave un morman de fiare vechi,
Am vândut, pe mai nimica, vasele, perechi, perechi.

Dar, văd că nu stai degeaba şi croşetezi cu mult sârg,
Până termini căciuliţa, toarnă-mi ce mai e prin târg!
- Doamne, n-aş vrea să te supăr sub niciun motiv, parol,
Dar să ştii că în sondaje am ajuns să stăm nasol,

A luat-o Boc la vale, ca purtat de avalanşă,
Şi, dacă-l mai ţii în braţe, nu mai avem nicio şansă
Nici în Parlament, în toamnă, la putere nici atât,
C-a ajuns piticu` ăsta să le stea la mulţi în gât.

Dascălii îşi pierd răbdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar funcţionarii publici ne cam iau peste picior,
Cântăreţii şi actorii nu vor să-şi plătească birul
Pus pe capul lor, Mărite, de Mihai Şeitan, vizirul,

Medicii-şi găsesc de lucru prin întreaga Europă,
De-or să rămână-n spitale doar bolnavii şi vreun popă
Care să le fie-aproape când aceştia îşi dau duhul,
Despre pruncii arşi în august ni s-a dus în lume buhul,

Rezerviştii lui Dogaru încep şi ei să se-agite
Căci nu vor să li se taie pensiile nesimţite.
Cică au răbdat în viaţă tot felul de servituţi,
Iar tu îi tratezi, Mărite, ca pe ultimii recruţi,

Ba, vor, de Ziua Armatei, să vină cu toţi, în păr,
Şi să-ţi strige, sub ferestre, zic ei, crudul adevăr.
- Uite ce e, păpuşico, te-aş ruga să nu insişti,
Că simt că m-apucă greaţa, când aud de apevişti!

Nu i-am pus eu să devină, ca tâmpiţii, militari,
Când ţara avea nevoie de frezori şi ospătari.
Îţi zic eu, păpuşă scumpă, c-aveau drepturi căcălău,
Ca activi, chiar şi-n rezervă. Ia să mă scutească, zău!

După câte ţin eu minte, primeau gratis şi izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicaţii, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii ţării, la aer şi iarbă verde,

Dac-au mers, când a fost cazul, şi la niscai inundaţii,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldaţii,
Au primit grade la termen, unii chiar şi decoraţii,
Aşa că s-o lase moale cu tot felul de-aberaţii!

Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împleteşti tu acolo, unul pe dos, trei pe faţă,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheaţă

Şi-aş avea, după aceea, o dorinţă, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!
- Să nu-ţi dea prin gând, Mărite, c-aş fi eu prăpăstioasă,
Dar să ştii că treaba asta cu imaginea e groasă,

Ziariştii şi-analiştii au înebunit cu toţii
Şi strigă prin studiouri, zi şi noapte, „Hoţii, hoţii...”,
Alta neavând ce face, stau cu toţii la taclale
Şi se iau, fără ruşine, de neamul Măriei Tale.

Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
Ca să nu mai zic de faptul că ziariştii, în goana
După câte-o ştire-bombă, s-au legat şi de Ioana,

Cum că ar fi primit casa şi biroul de serviciu,
Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ţi-i dat s-auzi,
Bine-ar fi să ieşi pe sticlă, la B-1, să-i acuzi

Pe nemernicii aceştia care nu mai ştiu de frică
Şi-au luat-o în tărbacă până şi pe aia mică,
De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale şi cu clubul
Şi cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns şurubul

Şi netrebnicii din presă dau tot felul de-nţelesuri
Năzuinţei ei, ca-n viaţă, să aibă numai succesuri.
- Vezi că ţi-au scăpat trei ochiuri, ai grijă să le repari!
Dă-i în mă-sa de nemernici, de moguli şi găozari!

Dacă văd că latră-ntruna şi nu înţeleg să tacă,
Le dau, ca lu` ăla micu`, una scurtă peste moacă
Şi-o să ştie toţi rataţii şi tâmpiţii ce e frica,
Să nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Cireşica.

Şi cu astea fiind zise, lecţia e încheiată!
Sper c-ai înţeles destule din a mele vorbe, fată.
Apropos, de-o fi să fie să avem remaniere,
Eşti dispusă, păpuşico, să-ţi mai dau trei ministere?


Şi abia tăcu-Împăratul, ce mai zbucium, ce mai freamăt,
Se-auzeau prelungi suspine şi un mult prea dulce geamăt.
SPP-işti, copii de suflet ai jandarmului Pahonţu,
Alergau pe coridoare ca, scăpat din puşcă, glonţu`.Neştiind acele
stranii zgomote de unde vin,

Nici nu bănuiau sărmanii că biletul lui Călin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elenă,
Penetrase obiectivul şi-acum, fără pic de jenă ,
Fostul comandant al navei botezată „Biruinţa”,

Din sutienul blondinei, să-l scoată îşi da silinţa.
Când, într-un târziu, spahii pricepură cum stă treaba,
O lăsară pe-altădată cu-alergatul lor degeaba,
Revenind, tăcuţi, la posturi, negândind la vreo Isoldă,
Ci la banii de chirie şi la ciopârţita soldă...


Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe
locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

DAN PURIC

Traiasca...

Jos palaria!
Am s-o copiez si am sa o trimit la prieteni si cunoscuti! (Cu voia dumneavoastra, maestre!)

"Tara de secaturi, tara minora, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata Europei...
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astazi in moralisti, ministrii care s-au vandut o viata intreaga, deputatii contrabandisti... Nu ne prabusim nici de numarul dusmanului, nici de armamentul lui, boala o avem in suflet, e o epidemie infricosatoare de meningita morala".


Cine a spus asta:
Ion Cristoiu? Cristian Tudor Popescu? Emil Hurezeanu????












Ai raspunsul mai jos!
Raspuns:
Octavian Goga in 1916 !

Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)

Cuplet al lui Tanase de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajanta !!!



Constantin Tanase, "Si cu asta ce-am facut?" ...

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia' coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?



E inspaimantator ca e atat de valabil si azi, dupa 70 de ani !!!


Constantin Tanase, nascut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucuresti, în 1945.

Exista zvonuri potrivit carora ar fi fost ucis de Armata Rosie invadatoare, desi surse mai credibile indica faptul ca moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.

Constantin Tanase înca mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietica, si se spune ca ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldatilor rusi, care aveau obiceiul sa rechizitioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: "Davai Ceas" (davai = da-mi)
Rau era cu "der, die, das"
Da-i mai rau cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie !

Dupa mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu mai joace piesa.

În urmatorul spectacol a aparut pe scena într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului captusite de sus pâna jos cu ceasuri de mâna.

Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveala un ceas cu pendula !

A spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Doua zile mai târziu marele actor era mort.

Sa ne inclinam in fata geniului lui Constantin Tanase !!!

Si d-voastra sunteti o don-soara cu mult talent :)

Îmi pare rău că trebuie să vă dezamăgesc, dar autorul acestei parodii nu este actorul Dan Puric. Ea a fost postată pentru prima dată în data de 2 septembrie 2010 pe blogul ”În pregătire, viitorul ziar al SCMD”. Cineva care a preluat-o și-a permis să adauge, după semnătura adevăratului autor, un aforism al actorului Dan Puric (Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului....). Altcineva, care a recunoscut aforismul, a adăugat și numele actorului. Și, uite așa, fără ca măcar să viseze, a ajuns Dan Puric din actor...autor
S-auzim de bine!

Pentru Vallro, la comentariul din 10 februarie 2011:
Vai de mine, mă copleşeşti cu acest "maestre". Eşti primul care mi se adresează astfel. Doar nu te-i fi gândit, cumva, la actorul Dan Puric, atunci când cereai permisiunea de a copia parodia şi a o trimite la prieteni. Pentru că, dacă a fost aşa, trebuie să te dezamăgesc, deoarece actorul Dan Puric nu a contribuit nici măcar cu o virgulă sau, mă rog, un punct la reuşita acestei parodii.
Dacă vrei să te convingi, accesează cititordeproza.ning.com/group/literaturasiumorul/forum/topics/sc...
Lectură plăcută!