back to top ∧

Info
x
info
 
 
OK


 
Info
x
info
 
 
 


Poezie contemporana

 


 
Pagini: << 1 2 Sari la pagina:
 
Fosta membra 9am.ro

22546 mesaje
Membru din: 8/10/2008
Oras: Craiova

Postat pe: 28 Ianuarie 2011, ora 17:37

De la: anonimul, la data 2011-01-27 20:07:24


Pentru ca existi

Ma imbat ca orbul din lumini infime,
cand iti pierd lumina ochii imi sunt tristi;
pierd ingemanarea clipelor sublime.
Ce frumoasa esti pentru ca existi!




Superba poezia! Autor..."Anonimul", sau cine?...

Raporteaza abuz de limbaj
www.nixservers.ro - Gazduire web / VPS / servere dedicate
Fosta membra 9am.ro

18 mesaje
Membru din: 6/02/2010
Postat pe: 28 Ianuarie 2011, ora 18:21

De la: daria_ta, la data 2011-01-28 17:37:12
De la: anonimul, la data 2011-01-27 20:07:24


Pentru ca existi

Ma imbat ca orbul din lumini infime,
cand iti pierd lumina ochii imi sunt tristi;
pierd ingemanarea clipelor sublime.
Ce frumoasa esti pentru ca existi!




Superba poezia! Autor..."Anonimul", sau cine?...


Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro

22546 mesaje
Membru din: 8/10/2008
Oras: Craiova

Postat pe: 28 Ianuarie 2011, ora 18:25

De la: anonimul, la data 2011-01-28 18:21:53

Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.


Da, ai dreptate, insa au mai existat useri care postau poezii fara sa spuna autorul, chiar daca acestea nu le apartineau!

Am vrut doar sa ma asigur!

Raporteaza abuz de limbaj
www.nixservers.ro - Gazduire web / VPS / servere dedicate
valro

18 mesaje
Membru din: 16/03/2010
Oras: Braila

Postat pe: 28 Ianuarie 2011, ora 22:16

E o placere sa citesti poeziile de aici!
Cu stima un gand frumos tuturor!

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro

18 mesaje
Membru din: 6/02/2010
Postat pe: 30 Ianuarie 2011, ora 17:09




Ce este femeia?

Ce e femeia? Cine poate
o definiție să-i dea
când ea e răsfirată-n toate
din Iad in Cer, strălucitoare stea.
Femeia-i marea voluptoasă
care te poartă pe-al ei val,
când bâlndă când capricioasă,
strivindu-te ,vâslaș, de mal.
Femeia este un ocean
de doruri, patimi si de chin,
la sânul ei găsești alean
sau suferință pe deplin.
Femeia este un ecou,
pornit duios din tot zenitul,
te freamătă, l-asculți mereu,
ecou ce-atinge infinitul.
Femeia-i marele mister,
e un poem ce l-au cântat poeții,
e un Icar zburând spre cer,
frângându-i aripile nătăfleții.
Femeia-i tainica poveste, ce-i
rostită in iubiri, in șoapte,
acei ce se aprind de dorul ei
n-au liniște nici zi nici noapte.
Așa-i femeia ca toamna roditoare
când se răsfiră pe coline,
cu cât o guști cu-atât mai tare
râvnești comorile-i sublime.

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro

18 mesaje
Membru din: 6/02/2010
Postat pe: 30 Ianuarie 2011, ora 17:14



Victor Hugo
Barbatul si Femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar. Tronul exalta,altarul sfinteste.
Barbatul este creierul,femeia este inima.
Creierul primeste lumina,inima primeste iubire.
Lumina fecundeaza,iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin intuitie,
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge,lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil prin eroism,femeia de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza,sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia,femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta,intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu,femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil,ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre Gloria suprema.
Aspiratia femeii este catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret,virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod,femeia este Evanghelia.
Codul corijeaza,Evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste,femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean,femeia este un lac.
Oceanul are o perla care-l impodobeste,
Lacul poezia care-l impodobeste.
Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a domina spatial,
A canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu,femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim,
In fata sanctuarului ingenunchiem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul,
Femeia acolo unde incepe cerul.


Victor Hugo

Raporteaza abuz de limbaj
Fosta membra 9am.ro

18 mesaje
Membru din: 6/02/2010
Postat pe: 30 Ianuarie 2011, ora 17:24

De la: daria_ta, la data 2011-01-28 18:25:11
De la: anonimul, la data 2011-01-28 18:21:53

Din moment ce nu dau autorul sau nu pun in ghilimele, inseaman ca imi apartin ca creatie.


Da, ai dreptate, insa au mai existat useri care postau poezii fara sa spuna autorul, chiar daca acestea nu le apartineau!

Am vrut doar sa ma asigur!



Useri care nu stiu ce-i acela un plagiat sau profita de necunoasterea altora.

Raporteaza abuz de limbaj
9am173376

112 mesaje
Membru din: 18/11/2009
Postat pe: 31 Ianuarie 2011, ora 19:19

De la: vallro, la data 2011-01-19 21:51:18Ce parere aveti de "Blestem pe voi..." a lui Dan Puric?

Din balegi și din cuib de cuci,

Răsar ca viermii, politruci

Și din haznalele de bani –

Costume negre cu șnapani,

Viteji ca musca la arat!

Și ne-ați mințit și ne-ați furat,

Și-ați pus pe noi și jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Murdari în suflet și în gând,

Cu ghearele averi strângând,

Din flote, fabrici și uzine,

Voi ați lăsat numai ruine!

V-ați gudurat pe lângă clerici

Cu mânăstiri și cu biserici

Și vile v-ați făcut, de soi…

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Voi v-ați trădat și între frați,

Ca voi, și viermii-s mai curați.

Ați dărâmat școli și spitale

Ca să vă fie vouă moale

Și v-ați brodit și parlamente

Din licheluțe repetente.

Și ne-mproșcați doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Ați omorât orice dreptate,

Ați jecmănit tot ce se poate,

Guvernul vostru cu miniștri

E-o adunătură de sinistri,

Batjocura și umilința

Au mai rămas la voi credința?

Ghiolbani de jafuri și gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Ați sărăcit o țară-ntreagă,

Nici dracul să nu o mai dreagă

Și din privatizări cu fumuri

Ați tot lăsat lumea pe drumuri!

Dar cum să faceți voi vreun drum

Când urma voastră e doar scrum?

La tâlhării vă strângeți roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!



Blestemul greu să vă lovească,

Doar bube rele să vă crească,

Ochii să îi aveți ca napul

Și să vă roadă viermii capul!

Să putreziți toți prin palate,

Toți spulberați să fiți în toate

Și să aveți doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Sa dea Domnul ca aceste versuri,ale marelui nostu artist,sa-i ajunga pe acesti blestemati care-au sfartecat tot ce-a fost bun in Romania:bogatia, cinstea si omenia,patriotismul [cat mai era ]si sufletul Romanului.

Raporteaza abuz de limbaj
valro

18 mesaje
Membru din: 16/03/2010
Oras: Braila

Postat pe: 31 Ianuarie 2011, ora 22:09

Amin!!
Asa sa fie si "Blestem..." sa devina realitate!

Raporteaza abuz de limbaj
tury65z

30 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 9 Februarie 2011, ora 20:10





SCRISOAREA a - III - a de DAN PURIC

La un semn, deschisă-i calea și coboară din mașină,
Împărțind bezele-n dreapta și în stânga, o blondină.
- Tu ești, șefu? - Da, frumoaso. - Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, Traiane, că în țară e prăpăd.

- Orice gând ai, păpușico, și-orice inima-ți dictează,
Ai ales corect momentul, șezi colea și croșetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură și-un mop!

După ce ștergi bine praful, deapănă-ți în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ți zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreți
Și-o să vrei și altădată experiența s-o repeți.

Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne și distrăm puțin
Și s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din școală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid și Mircea. N-o fi fost Vlahuță, oare?

Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Și cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanții mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid

Și-o să-ți demonstrez, drăguțo, că nu este nicio bârfă
Când se spune, de când lumea, că politica-i o târfă!
Așadar, să bată gongul și da capo cu scrisoarea,
Eu sunt turcul, tu ești Mircea, iată mi-am făcut intrarea:

- Tu ești Mircea? - Da-Împărate. - Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta parcare într-un câmp plin de ciulini!
- Orice gând ai, Împărate, și orice poftești a face,
Să lăsăm amenințarea și să discutăm în pace!

Despre treaba cu parcarea, însă, Doamne, să ne ierți,
Căci, fiind la Primărie, pentru ea primit-ai șperț,
Ți-a adus Cocoș, Mărite, sarsanale cu parale,
Să ne dai ceva și nouă din moșia dumitale.

De-o fi una, de-o fi alta, pentru noi ce este scris,
Bucuroși le-om face toate, Împărate, cum ai zis...
Dar, când eu ți-am stat alături la bucurii și necaz,
Tu te-mpiedici de-o parcare și faci azi atâta caz?

- O, tu nici visezi, frumoaso, câți în calea mea s-au pus,
Toată floarea ce vestită a regimului apus,
Mafioți de pretutindeni, oligarhi, moguli s-adună
Să dea piept cu marinarul suspendat pentru o lună.

Pesediști pe care țara nu putea a-i mai încape
Începură, pe la spate și prin față, să mă sape,
Hotărâți să mă doboare, năvăliră toți, ca chiorii,
Liberalii lui Patriciu, ungurii, consevatorii,

Oastea lui Vadim Tribunul, risipită pe coclauri,
Ar fi vrut și ea să smulgă, de pe frunte-mi, mândrii lauri,
Șarpele crescut la sânu-mi, ajuns mare pe la PIN,
Mă-mproșca, de pe ecrane, Gușă, cu al lui venin.

Adunați pe Dealul Spirii, vreo treisute douăjdoi,
În a lor nesăbuință, îmi declarară război,
Ca bezmeticii, porniră, de la Parlament, asaltul,
Nea Ion, cu trei mandate puse unul peste altul,

Agita, deasupra hoardei, ca pe un stindard, toiagul
Și, punându-mi sula-n coaste, m-ar fi vrut răpus - moșneagul.
Când văzui a lor mulțime, câtă frunză au copacii,
M-apucară, dintr-o dată, păsărica mea, toți dracii

Și-am jurat ca, peste dânșii, să trec falnic, fără păs,
Cum trecui odinioară peste Roman și Duvăz.
N-am avut decât cu mâna sau cu ochiu-a face semn,
Și-apăru Boc, la comandă, pe căluțul lui de lemn,

Stolojan, cu mercenarii, a picat și el la țanc,
Lovind hoardele din spate și-mpungându-le din flanc,
Vorbă mi-a trimis Becali că-i și el la Golden Blitz
Și m-așteaptă, după luptă, să ne răcorim c-un șpriț.

El, „războinicul luminii”? Hahalera de la Steaua
Se gândea la băutură, când mie-mi crăpa măseaua!
La referendum, văzut-ai gloatele cum au venit,
Ca să steie împrejuru-mi, ca un zid de neclintit?

Explicația e simplă, căci acest stupid norod
M-a văzut, cu muncitorii, la Mărăcineni, pe pod,
M-a văzut cum, în mulțime, baie fac mai des ca-n cadă
Și să fac cu dânșii poze, puradeii vin grămadă,

Iar țăranii, peste care a trecut din nou potopul,
Își pun voturile-n urnă, cum scot eu, la sticlă, dopul.
Chiar de-aș da și foc Cetății, precum legendarul Nero,
S-or găsi să mă aclame mulți la kilometrul zero,

De-asta n-am eu a mă teme de aceste mici lichele
Ce se pun de-a curmezișul la ambițiile mele.
Dumitrescu și o haită (cum să zic?) de... pițifelnici,
Prin studiouri mă latră zi de zi. Niște nemernici

Ce-și închipuie că, poate, mă apucă tremuriciul
Dacă vor da iar pe sticlă filmulețul lui Patriciu.
Analiști cu ochii umezi și cerniți în cerul gurii,
Pe la cele trei Antene, zilnic, își tocesc condurii

Și încearcă, în talk-sow-ul nu știu cărui găozar,
Toți să scormone trecutu-mi de ministru și primar.
Între noi rămână vorba, fără foc nici fum nu iese,
Dar nu ai fi vrut, păpușă, de-ale lor vorbe să-mi pese,

C-am semnat, la Capitală, precum primarul (pardon!)
Și terenuri, vile, parcuri le-am dat unora plocon.
Multe am făcut în viață, dar cea mai de preț ispravă
E că, din întreaga flotă, n-am păstrat nicio epavă,

Dar, când nu petrec prin crâșme, nopțile dorm fără frică,
Pentru c-am urmat întocmai strategia lui Petrică
Și, văzând și eu în nave un morman de fiare vechi,
Am vândut, pe mai nimica, vasele, perechi, perechi.

Dar, văd că nu stai degeaba și croșetezi cu mult sârg,
Până termini căciulița, toarnă-mi ce mai e prin târg!
- Doamne, n-aș vrea să te supăr sub niciun motiv, parol,
Dar să știi că în sondaje am ajuns să stăm nasol,

A luat-o Boc la vale, ca purtat de avalanșă,
Și, dacă-l mai ții în brațe, nu mai avem nicio șansă
Nici în Parlament, în toamnă, la putere nici atât,
C-a ajuns piticu` ăsta să le stea la mulți în gât.

Dascălii își pierd răbdarea, nu mai stau în banca lor,
Iar funcționarii publici ne cam iau peste picior,
Cântăreții și actorii nu vor să-și plătească birul
Pus pe capul lor, Mărite, de Mihai Șeitan, vizirul,

Medicii-și găsesc de lucru prin întreaga Europă,
De-or să rămână-n spitale doar bolnavii și vreun popă
Care să le fie-aproape când aceștia își dau duhul,
Despre pruncii arși în august ni s-a dus în lume buhul,

Rezerviștii lui Dogaru încep și ei să se-agite
Căci nu vor să li se taie pensiile nesimțite.
Cică au răbdat în viață tot felul de servituți,
Iar tu îi tratezi, Mărite, ca pe ultimii recruți,

Ba, vor, de Ziua Armatei, să vină cu toți, în păr,
Și să-ți strige, sub ferestre, zic ei, crudul adevăr.
- Uite ce e, păpușico, te-aș ruga să nu insiști,
Că simt că m-apucă greața, când aud de apeviști!

Nu i-am pus eu să devină, ca tâmpiții, militari,
Când țara avea nevoie de frezori și ospătari.
Îți zic eu, păpușă scumpă, c-aveau drepturi căcălău,
Ca activi, chiar și-n rezervă. Ia să mă scutească, zău!

După câte țin eu minte, primeau gratis și izmene,
Chiar din mâinile lui Oprea, cel cu clipitul din gene.
Cât au stat prin aplicații, n-au avut nimic a pierde,
Căci au stat, pe banii țării, la aer și iarbă verde,

Dac-au mers, când a fost cazul, și la niscai inundații,
Au primit mâncare gratis, la gamelă, ca soldații,
Au primit grade la termen, unii chiar și decorații,
Așa că s-o lase moale cu tot felul de-aberații!

Fesul ăla tot nu-i gata, ca să pot să îl probez?
Dă din andrele mai iute, că-ncep să mă enervez!
Cât împletești tu acolo, unul pe dos, trei pe față,
Ia să-mi chem aghiotantul, că-n pahar mai am doar gheață

Și-aș avea, după aceea, o dorință, dar expresă,
Vreau să aflu de la tine ce mai zic ăia prin presă!
- Să nu-ți dea prin gând, Mărite, c-aș fi eu prăpăstioasă,
Dar să știi că treaba asta cu imaginea e groasă,

Ziariștii și-analiștii au înebunit cu toții
Și strigă prin studiouri, zi și noapte, „Hoții, hoții...”,
Alta neavând ce face, stau cu toții la taclale
Și se iau, fără rușine, de neamul Măriei Tale.

Ca să vezi ce îndrăzneală la unul ciufut, Ciuvică,
Să se ia de armamentul traficat de Mirciulică,
Ca să nu mai zic de faptul că ziariștii, în goana
După câte-o știre-bombă, s-au legat și de Ioana,

Cum că ar fi primit casa și biroul de serviciu,
Drept plocon pentru matale, de la Puiu Popoviciu.
Bârfe, Doamne, numai bârfe, doar asta ți-i dat s-auzi,
Bine-ar fi să ieși pe sticlă, la B-1, să-i acuzi

Pe nemernicii aceștia care nu mai știu de frică
Și-au luat-o în tărbacă până și pe aia mică,
De-a ajuns, biata, s-o lase cât mai moale și cu clubul
Și cu casele de modă, fiindcă s-a cam strâns șurubul

Și netrebnicii din presă dau tot felul de-nțelesuri
Năzuinței ei, ca-n viață, să aibă numai succesuri.
- Vezi că ți-au scăpat trei ochiuri, ai grijă să le repari!
Dă-i în mă-sa de nemernici, de moguli și găozari!

Dacă văd că latră-ntruna și nu înțeleg să tacă,
Le dau, ca lu` ăla micu`, una scurtă peste moacă
Și-o să știe toți ratații și tâmpiții ce e frica,
Să nu se mai ia de mine, ca Chitic, la Cireșica.

Și cu astea fiind zise, lecția e încheiată!
Sper c-ai înțeles destule din a mele vorbe, fată.
Apropos, de-o fi să fie să avem remaniere,
Ești dispusă, păpușico, să-ți mai dau trei ministere?


Și abia tăcu-Împăratul, ce mai zbucium, ce mai freamăt,
Se-auzeau prelungi suspine și un mult prea dulce geamăt.
SPP-iști, copii de suflet ai jandarmului Pahonțu,
Alergau pe coridoare ca, scăpat din pușcă, glonțu`.Neștiind acele
stranii zgomote de unde vin,

Nici nu bănuiau sărmanii că biletul lui Călin,
Bine pitulat la sânu-i de pârdalnica Elenă,
Penetrase obiectivul și-acum, fără pic de jenă ,
Fostul comandant al navei botezat㠄Biruința”,

Din sutienul blondinei, să-l scoată își da silința.
Când, într-un târziu, spahii pricepură cum stă treaba,
O lăsară pe-altădată cu-alergatul lor degeaba,
Revenind, tăcuți, la posturi, negândind la vreo Isoldă,
Ci la banii de chirie și la ciopârțita soldă...


Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe
locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?

DAN PURIC


cata_crb

16 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Oras: BUCURESTI

Postat pe: 10 Februarie 2011, ora 16:17

Traiasca...

Raporteaza abuz de limbaj
valro

18 mesaje
Membru din: 16/03/2010
Oras: Braila

Postat pe: 10 Februarie 2011, ora 22:27

Jos palaria!
Am s-o copiez si am sa o trimit la prieteni si cunoscuti! (Cu voia dumneavoastra, maestre!)


umblataprinlume_yuppy

56 mesaje
Membru din: 22/11/2007
Postat pe: 11 Februarie 2011, ora 17:12

"Tara de secaturi, tara minora, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata Europei...
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astazi in moralisti, ministrii care s-au vandut o viata intreaga, deputatii contrabandisti... Nu ne prabusim nici de numarul dusmanului, nici de armamentul lui, boala o avem in suflet, e o epidemie infricosatoare de meningita morala".


Cine a spus asta:
Ion Cristoiu? Cristian Tudor Popescu? Emil Hurezeanu????












Ai raspunsul mai jos!
Raspuns:
Octavian Goga in 1916 !

Raporteaza abuz de limbaj
Violenta este ultimul refugiu al incompetentei. (Isaac Asimov)
valro

18 mesaje
Membru din: 16/03/2010
Oras: Braila

Postat pe: 17 Februarie 2011, ora 11:22

Cuplet al lui Tanase de acum peste 70 de ani, de o actualitate descurajanta !!!



Constantin Tanase, "Si cu asta ce-am facut?" ...

Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Si cu asta ce-am facut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem noua guvernare?
Si cu asta ce-am facut?

Ca mai bine sa ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar traim în saracie?
Si cu asta ce-am facut?

Ia' coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Scoatem totul la vânzare?
Si cu asta ce-am facut?

Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Ratacesc prin tari straine?
Si cu asta ce-am facut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decazut,
Cresc întruna taxe-accize?
Si cu asta ce-am facut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am facut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a vazut,
Tara-i plina de vedete,
Si cu asta ce-am facut?

Pleaca-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarasi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am facut?



E inspaimantator ca e atat de valabil si azi, dupa 70 de ani !!!


Constantin Tanase, nascut la 5 iulie, 1880, în Vaslui, a murit la Bucuresti, în 1945.

Exista zvonuri potrivit carora ar fi fost ucis de Armata Rosie invadatoare, desi surse mai credibile indica faptul ca moartea sa s-a datorat unui blocaj renal.

Constantin Tanase înca mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietica, si se spune ca ar fi fost ucis din cauza satirei la adresa soldatilor rusi, care aveau obiceiul sa rechizitioneze mai ales ceasuri, folosind expresia: "Davai Ceas" (davai = da-mi)
Rau era cu "der, die, das"
Da-i mai rau cu "davai ceas"
De la Nistru pân' la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovarasie !

Dupa mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat sa nu mai joace piesa.

În urmatorul spectacol a aparut pe scena într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului captusite de sus pâna jos cu ceasuri de mâna.

Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos niciun cuvânt. Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveala un ceas cu pendula !

A spus doar: "El tic, eu tac, el tic, eu tac". Doua zile mai târziu marele actor era mort.

Sa ne inclinam in fata geniului lui Constantin Tanase !!!

Raporteaza abuz de limbaj
Megieee

279 mesaje
Membru din: 30/11/-0001
Postat pe: 18 Februarie 2011, ora 12:26

Si d-voastra sunteti o don-soara cu mult talent :)

Raporteaza abuz de limbaj
Biliuta

2 mesaje
Membru din: 15/02/2011
Postat pe: 8 Martie 2011, ora 15:52

Îmi pare rău că trebuie să vă dezamăgesc, dar autorul acestei parodii nu este actorul Dan Puric. Ea a fost postată pentru prima dată în data de 2 septembrie 2010 pe blogul ”În pregătire, viitorul ziar al SCMD”. Cineva care a preluat-o și-a permis să adauge, după semnătura adevăratului autor, un aforism al actorului Dan Puric (Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului....). Altcineva, care a recunoscut aforismul, a adăugat și numele actorului. Și, uite așa, fără ca măcar să viseze, a ajuns Dan Puric din actor...autor
S-auzim de bine!

Raporteaza abuz de limbaj
Biliuta

2 mesaje
Membru din: 15/02/2011
Postat pe: 14 Martie 2011, ora 15:38

Pentru Vallro, la comentariul din 10 februarie 2011:
Vai de mine, mă copleșești cu acest "maestre". Ești primul care mi se adresează astfel. Doar nu te-i fi gândit, cumva, la actorul Dan Puric, atunci când cereai permisiunea de a copia parodia și a o trimite la prieteni. Pentru că, dacă a fost așa, trebuie să te dezamăgesc, deoarece actorul Dan Puric nu a contribuit nici măcar cu o virgulă sau, mă rog, un punct la reușita acestei parodii.
Dacă vrei să te convingi, accesează cititordeproza.ning.com/group/literaturasiumorul/forum/topics/sc...
Lectură plăcută!

Raporteaza abuz de limbaj
Pagini: << 1 2 Sari la pagina:
| Varianta pentru tiparire a topicului Poezie contemporana
Mergi la: