Politica si fiscalitate

Am auzit recent un anume ministru ca nu se poate aplica un anume tip de impozit - hai sa-i zicem pe nume, IMPOZITUL FORFETAR - deoarece nu s-au clarificat nu stiu ce norme si tehnici de aplicare. Sa va spun drept ca-ti vine sa razi cand te gandesti ca in anul 33 i.hr.Marcus Tullius Cicero ,marele om de stat al Imperiului Roman, punea bazele primului tabel-buget in care veniturle erau clasate pe surse si modalitati de percepere , iar cheltuielile separat,in partea opusa,pe destinatii.Si astea le-am invatat la scoala acum mai bine de 60 de ani! Pentyru acest motiv mi-am propus sa va introduc in tema impozitarii,pornind de la un nivelomodest astfel incat sa poata intelege si cei care confunda "forfetarea"ca tehnica de impozitare cu "foarfecele"ca unealta casnica!

Prof.univ.dr. C.M.Dragan:
” Cand crezi ca ai gasit toate raspunsurile vine
viata si schimba toate intrebarile (C.M.)
Politica fiscala si sistemul fiscal sunt doua componente de baza ale politicii economice,cu influente asupra starii de echilibru macro si microeconomic.Evolutia fiscalitatii este strans legata de evolutia statului si a functiilor sale,intrucat pe masura amplificarii rolului statului,nevoia de resurse financiare la dispozitia sa,a crescut continuu.
In mod periodic , economiile de piata au fost supuse unor tensiuni in cadrul sistemului economic,tensiuni generate fie de subutilizarea de forta de munca si capital , fie de penuria de resurse sau de dezechilibrul balantei de plati,fie de somajul sau stagnarea economica.Gestionarea dezechilibrelor pe care mecanismele pietei le induc in economie nu poate fi rezolvata in mod natural prin jocul cererii si ofertei si de cele mai multe ori este nevoie de interventia statala. Aceasta interventie se realizeaza prin intermediul politicii economice in cadrul careia un rol esential revine politicii fiscale,care,la randul ei, este guvernata de tehnicile si conceptiile de aplicare practica a fiscalitatii.
Simplificand, intr-o oarecare masura, lucrurile, se poate spune ca exista patru categorii de regimuri fiscale, delimitate de comportamentul algebric al impozitului marginal (mai exact spus, de comportamentul algebric al prelevarii marginale):

a) regim fiscal progresiv – impozitul marginal este crescator;
b) regim fiscal regresiv – impozitul marginal este descrescator;
c) regim fiscal proportional – impozitul marginal este constant;
d) regim fiscal forfetar – impozitul marginal este nul.
Dintre cele patru categorii de regimuri fiscale, trei trebuie considerate ca fiind regimuri fiscale propriu-zise (cele care au impozit marginal nenul), iar unul trebuie considerat ca fiind un regim fiscal incomplet (sau cvasi-regim sau, inca, regim fiscal orb).

Explicatia pentru aceasta „clasificare” rezida in faptul ca regimurile fiscale propriu-zise contin ambele componente generatoare ale venitului fiscal: baza de impozitare, respectiv rata de impozitare, pe cand regimul fiscal orb nu contine nici baza de impozitare, nici rata de impozitare. Mai exact spus, regimul fiscal orb contine direct rezultatul combinarii dintre baza de impozitare si rata de impozitare, adica chiar impozitul (sau prelevarea obligatorie)
datorat (a).

Pentru a fi rigurosi, va trebui sa spunem ca o anumita baza de impozitare este, totusi, luata in considerare, dar nu in modul ortodox. Desigur, este o alta problema acuratetea cu care este fundamentat acest calcul prealabil si nu ne propunem, aici, sa analizam aceasta chestiune (probabil, vom reveni, intr-un material ulterior, pentru a discuta asupra pragului optim al valorii impozitarii forfetare).

Ceea ce ne intereseaza, pentru moment, este „personalitatea” acestui regim fiscal orb. Mai exact, dorim sa tratam urmatoarele aspecte:
1) conceptul de impozitare forfetara sau de impozit forfetar;
2) conditiile de necesitate a impozitarii forfetare;
3) virtuti si vulnerabilitati ale impozitarii forfetare.
Pentru a clarifica insa lucrurile,trebuie sa avem in vedere si urmatoarele aspecte:
- pragul optim al impozitarii forfetare;
- nivelul optim al impozitarii forfetare;
- eficacitatea impozitarii forfetare;
- eficienta impozitarii forfetare.

(a). Conceptul de impozitare forfetara ( impozitl forfetar)

Asadar, impozitul forfetar este acel impozit (sau prelevare obligatorie) care precalculeaza, in mod rigid, obligatia bugetara, fara ca aceasta din urma sa fie o functie de realizarea economica a bazei de impozitare. Acesta este motivul pentru care putem denumi un asemenea regim fiscal drept un regim fiscal orb (cam in maniera in care se face rambursarea TVA fara un control fiscal ex ante, adica o rambursare oarba).

In alte cuvinte, sarcina fiscala a destinatarului impozitului (adica a subiectului economic care suporta impozitul) nu mai este o functie de activitatea acestuia sau de impactul evolutiei mediului economic asupra activitatii sale, ci este prestabilita in mod rigid, desi nu arbitrar, de catre guvern (de regula anual, pentru a se permite adaptarea nivelului de impozitare la dinamica realitatii economice sau la cea a comportamentului fiscal al subiectilor economici). Impozitul datorat in cazul impozitarii forfetare este o suma monetara nominala fixa (evident, acesta este motivul pentru care impozitul forfetar marginal este nul).

Regimul fiscal orb generat de impozitarea forfetara trebuie sa respecte urmatoarele principii:

1) sa fie temporar – sa se mentina doar atat timp cat conditiile care-i reclama necesitatea (conditii discutate mai jos) sunt intrunite, in caz contrar revenindu-se la un regim fiscal propriu-zis; 2) sa fie sectorial – sa se aplice doar asupra unui segment clar delimitat al activitatii economice; 3) sa fie netoxic – sa evite selectia adversa a firmelor care au potential de mentinere pe piata, pe de o parte, si sa evite hazardul moral la nivelul comportamentului fiscal al subiectilor economici, pe de alta parte.

(b) .Ce nu este impozitul forfetar?

In primul rand, impozitul forfetar nu este un impozit cu rata unica de impozitare, asa cum ar parea la prima vedere, pe baza faptului ca avem o marime constanta a impozitului prelevat. Intr-adevar, in cazul cotei unice de impozitare, valoarea nominala a impozitului este o functie liniara de baza de impozitare (in alte cuvinte, impozitul marginal este chiar cota unica de impozitare), pe cand, in cazul impozitului forfetar, valoarea nominala a impozitului este o constanta (in alte cuvinte, impozitul marginal este nul, asa cum s-a mentionat mai sus). Asadar, din punct de vedere al „ideologiei fiscale”, impozitul forfetar constituie o „impurificare” a regimului de cota unica de impozitare.

In al doilea rand, impozitul forfetar nu este un stabilizator fiscal automat, asa cum ar parea la prima vedere. Intr-adevar, un stabilizator fiscal automat trebuie sa aiba un efect anti-ciclic si supra-proportional asupra bazei de impozitare, pe cand, in cazul impozitului forfetar nu avem nici actiune anti-ciclica (baza de impozitare poate creste fara ca impozitul forfetar s-o reduca, sau se poate micsora fara ca impozitul forfetar s-o augmenteze), nici actiune supra-proportionala (baza de impozitare variaza in mod independent fata de marimea impozitarii forfetare). Asadar, din punct de vedere al „ideologiei fiscale”, impozitul forfetar constituie o accentuare a caracterului discretionar al politicii fiscale.

(c).Necesitatea impozitarii forfetare

Oare ce factori sau conditii fac ca impozitarea forfetara sa devina necesara (adica sa constituie cea mai buna solutie de regim fiscal)? Ținand seama și de caracteristicile stabilite la discutarea conceptului de impozit forfetar, consideram ca raspunsul la aceasta intrebare ar putea fi construit in felul urmator:

a. opacitatea bazei de impozitare (ca marime, dinamica, structura) pentru inspectorul guvernamental. De reținut ca nu este vorba, aici, despre o incapacitate administrativa a guvernului (de exemplu, la nivelul activitații de control fiscal) ci despre o opacitate principiala a bazei de impozitare (prin opacitate principiala a bazei de impozitare se ințelege imposibilitate principiala de identificare, cuantificare și monitorizare a bazei de impozitare, de catre dispozitivul instituțional de politica fiscala.

Tot de natura principiala este, insa, și opacitatea generata de costul prohibitiv al controlului fiscal: daca randamentul controlului fiscal este negativ (adica daca cheltuielile cu administrarea controlului sunt, in mod principial – adica, non-accidental – mai mari decat incasarea prezumtiva de venituri publice), atunci se poate considera ca avem de-a face cu un caz de opacitate a bazei de impozitare);

b. incertitudinea critica a formarii, prezervarii și dinamicii bazei de impozitare. Este cazul, complementar celui evocat imediat anterior, al situației in care, deși baza de impozitare nu este opaca pentru inspectorul guvernamental, ea nu este predictibila in mod principial (este vorba, din nou, despre o imposibilitate principiala de predictibilitate și nu de o incapacitate (incompetența) metodologica sau tehnologica a guvernului de a genera predicții); caracterul critic al incertitudinii se refera la un grad inacceptabil de ridicat al acestei incertitudini (evident, nu este vorba, aici, despre incertitudinea obișnuita, specifica fenomenului economic și social in general, care este gestionabila, ci despre o incertitudine grava, non-gestionabila. Incertitudinea obișnuita este administrabila la nivelul trezoreriei publice. In ceea ce priveste incertitudinea critica, ea trebuie gestionata prin introducerea, de exemplu, a unor provizioane sui-generis la nivelul bugetului de stat – cum ar fi, in acord cu prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere, ca, in anii cu creștere economica sa se asigure, prin politici fiscale anti-ciclice, un excedent bugetar care sa fie utilizat in anii cu reducere a cresterii economice sau cu recesiune;

c. caracterul de nisa al bazei de impozitare. Avem o baza de impozitare de nișa atunci cand activitatea economica generatoare a acelei baze de impozitare are un caracter local (evident, caracterul de local cuprinde toate semnificațiile localului (ca gen de activitate, ca spațialitate, ca durata etc.) care, ca urmare, nu poate face obiectul unei impozitari standard (propriu-zise).

d. caracterul capilar al bazei de impozitare. Avem o baza de impozitare capilara atunci cand generarea ei se realizeaza in pofida normativitații existente sau impotriva regularitaților asteptate (atragem atenția asupra faptului ca economia subterana nu se incadreaza aici – intrucat economia subterana este generata, indeosebi, de opacitatea bazei de impozitare –, desi suntem tentati sa consideram asa. Economia subterana are propria rarionalitate economica, pe cand capilaritatea, dimpotriva, nu poate expune nici o rationalitate economica, cel putin nu de genul celor cunoscute și acceptate).

Intr-o oarecare masura, capilaritatea frizeaza hazardul moral, desi si acesta din urma poate prezenta o anumita rationalitate economica). Capilaritatea bazei de impozitare reprezinta o caracteristica extrem de importanta in filosofia fiscala, inca insuficient luata in considerare la proiectarea sistemelor, mecanismelor si procedurilor fiscale.

Dorim sa precizam ca ocurenta oricareia dintre cele patru conditii evocate mai sus poate justifica introducerea impozitarii forfetare, deci aceste conditii nu sunt cumulative. Evident, daca nici una dintre aceste conditii nu este verificata, atunci introducerea impozitarii forfetare nu este justificata, deci nu este necesara.

(d) . Introducerea „ne-legala” a impozitarii forfetare

Daca, totusi, in conditiile in care nu exista ocurenta nici uneia dintre cele patru conditii mentionate, impozitarea forfetara este introdusa, atunci avem de-a face cu o falsa eligibilitate a regimului fiscal, bazata pe mimarea acestei eligibilitati:

1. mimarea opacitatii: este vorba despre incapacitatea administrativa a inspectiei guvernamentale (controlul fiscal) de a monitoriza formarea si dinamica bazei de impozitare;

2. mimarea incertitudinii critice: este vorba despre incapacitatea profesionala a dispozitivului fiscal (politica fiscala si administrarea fiscala) de a realiza predictii rezonabile cu privire la baza de impozitare; incapacitatea poate fi una reala (incompetenta metodologica si instrumentala) sau una fictiva (mimarea incapacitatii reale in scopuri non-ortodoxe, cu conotatii de coruptie);

3. mimarea nisei: este vorba despre definirea ne-legala a unor activitati economice ca fiind generatoare de baze de impozitare de nisa, sau de extinderea ne-legala (de exemplu, prin mijloace metodologice) a unor asemenea activitati economice (aici termenul „ne-legal” are semnificatia sa din praxiologie si nu pe cea din drept. In alte cuvinte, o institutie poate fi ne-legala chiar daca ea este instituita printr-o lege de tip juridic sau printr-un act normativ de tip juridic, in general, atunci cand incalca un principiu praxiologic. Si invers, o institutie poate fi legala chiar daca ea nu a fost instituita printr-un act normativ de tip juridic, daca este consistenta cu un principiu axiologic. Desigur, cazul ideal se produce atunci cand legalitatea juridica se suprapune peste legalitatea praxiologica);

4. mimarea capilaritatii: este vorba despre pretinse tendinte sau „predispozitii” ale contribuabililor de a realiza evaziune fiscala; desigur, apelarea producerii capilaritatii are si o consecinta legata de incompletitudinea sau non-adecvarea normei fiscale (din moment ce aceasta a generat capilaritatea) dar, de regula, aceasta concluzie este eludata si se retine doar atitudinea capilara a contribuabililor

(e). Unele virtuti ale impozitarii forfetare

Impozitarea forfetara legala, adica acel caz in avem ocurenta cel putin a uneia dintre conditiile legale (in sens praxiologic) ale necesitatii acestui regim fiscal, poate avea unele efecte pozitive importante si relevante. Enumeram cateva dintre cele mai importante:

a. limitarea, reducerea si, la limita, evitarea evaziunii fiscale. Se refera la situatia in care eligibilitatea cheltuielilor deductibile este mimata (extinsa in mod nelegal, de exemplu cheltuieli care nu sunt sau nu pot fi asociate, in mod functional, veniturilor), sau la situatia in care unele venituri nu sunt inregistrate, in ambele situatii reducandu-se baza de impozitare (profitul impozabil);

b. reducerea cheltuielilor de administrare fiscala, ca urmare a reducerii „cantitatii” necesare de control fiscal. Se refera la faptul ca activitatea economica impozitata forfetar nu mai trebuie sa fie transparenta pentru inspectorul guvernamental;

c. incurajarea dezvoltarii activitatii economice. Se refera la necesitatea contribuabililor care sunt subiecti ai impozitarii forfetare de a asigura substanta economica pentru plata impozitului forfetar (obtinerea unui profit net cel putin la nivelul impozitului forfetar), ceea ce are un impact pozitiv asupra altor impozite, „clasice”, indirecte;

d. cresterea certitudinii coincidentei dintre venitul public incasat si venitul public programat. Aceasta conduce la cresterea stabilitatii financiare macroeconomice;

e. selectia economica a agentilor economici viabili. Agentii economici care nu obtin, cu caracter de continuitate, un profit economic minimal (adica egal cu valoarea monetara a impozitului forfetar) va trebui sa iasa de pe piata, ceea ce constituie un proces de asanare economica extrem de util si eficace; pentru necesitatile materialului de fata, prin profit economic intelegem acel profit contabil insotit de disponibilitatile aferente in trezoreria agentului economic in cauza, adica acel profit contabil insotit de capacitatea agentului economic de a plati efectiv obligatia bugetara asociata.

(f).Unele vulnerabilitati ale impozitarii forfetare

Din punct de vedere al filosofiei fiscale, regimul fiscal orb nu poate constitui regimul fiscal dominant intr-o economie nationala. Ratiunile pentru aceasta afirmatie sunt urmatoarele:

a) ratiuni de natura teoretica

• cvasi-generalitatea impozitarii forfetare ar avea semnificatia preluarii calculului economic din „sarcina” pietei libere in cea a birocratiei guvernamentale, ceea ce este imposibil (posibilitatea calculului economic centralizat a fost infirmata si in teorie si in practica sociala);

b) ratiuni de natura empirica

• rigiditatea prelevarii fiscale prin impozitarea forfetara conduce la pierderi definitive de venituri fiscale, chiar daca acestea nu sunt programate in bugetul public. Ne referim la faptul ca cresterea bazei de impozitare nu mai are efect pozitiv asupra venitului fiscal, din moment ce nivelul impozitului este stabilit in mod independent de variatia bazei de impozitare;

• exista un efect advers important pentru contribuabilii care se situeaza, cu criteriul de impozitare forfetara – de exemplu, cifra de afaceri –, sub pragul de rentabilitate care ar permite mentinerea lor pe piata, ceea ce conduce la disparitia rapida si, posibil, definitiva, a surselor de prelevare a insusi impozitului forfetar.

Introducerea impozitarii forfetare legale, adica realizarea cazului in avem ocurenta cel putin a uneia dintre conditiile legale (din nou, aici, in sens praxiologic) ale necesitatii acestui regim fiscal, poate crea, totusi, unele vulnerabilitati in sistemul economic in cauza. Principalele asemenea vulnerabilitati pot fi:

1. minarea activitatilor economice incipiente ale firmelor care nu inregistreaza profit economic; este vorba despre firme ale caror activitati economice sunt, in principiu, eficiente, dar care se afla la inceputul intrarii pe piata (adica sub impactul barierelor economice la intrare). Activitatea acestor firme va fi descurajata si, in functie de locul ocupat pe orizontala si verticala activitatii economice nationale, descurajarea lor va putea produce efecte negative in lant, cu finalitate negativa asupra veniturilor fiscale totale ale bugetului public;

2. trecerea costului arieratelor comerciale inter-firme asupra firmelor care nu-si pot refinanta datoriile comerciale sau nu pot produce substitute monetare pentru creantele detinute. Este vorba despre firmele care sunt viabile, inregistreaza profit contabil dar nu pot procura cash-flow-ul aferent acestui profit contabil din cauza fenomenului arieratelor comerciale inter-firme. De data aceasta, este minata activitatea firmelor care sunt in croaziera economica (au depasit barierele economice la intrare, sunt instalate pe piata si sunt angrenate in mod eficient in sistemul economic national);

3. crearea unei asimetrii in materia concurentei economice, prin cresterea normativa a costului fix al firmelor care fac obiectul impozitarii forfetare. Într-adevar, daca vom considera obligatia bugetara ca pe un cost sui-generis (desi, in sensul ortodox al termenului cost, obligatia bugetara nu se incadreaza in costul de productie), adica daca o vom considera ca pe un cost de functionare a firmei in general, atunci competitivitatea firmelor care sunt supuse impozitarii forfetare dar care nu reusesc sa produca substanta economica necesara platii obligatiei bugetare respective, este afectata negativ, deoarece eventuala finantare externa a platii obligatiei bugetare va intra in costul de productie viitor. Apare un cerc vicios care, in cele din urma, va depuncta firmele in cauza in raport cu competitorii lor.

(g).Consideratii finale

In dezbaterea publica produsa in marja problemei impozitarii forfetare, a aparut si ideea nastrusnica referitoare la faptul ca impozitarea forfetara ar impozita pierderea. Desigur, in cele de mai sus, atunci cand am tratat eventualele vulnerabilitati pe care le poate crea impozitarea forfetara, ne-am referit si noi la riscul ca unele firme sa fie afectate atat in sustenabilitatea activitatii cat si in ceea ce priveste competitivitatea lor.

Cu toate acestea, ideea ca impozitarea forfetara impoziteaza pierderea ni se pare excesiva si, de fapt, de nesustinut (daca ar fi asa, atunci orice internalizare a externalitatilor negative ar trebui condamnata). Vom argumenta pozitia noastra pornind de la ratiunile generale ale impozitarii (adica ale prelevarii obligatorii, de la asociatii care compun statul, a unor contributii legale pentru sustinerea sectorului public). În context, consideram ca exista 4 ratiuni distincte pentru justificarea (rationalizarea) impozitului (a oricarui impozit):

1. Ratiunea filosofica (ratiunea costului contractual): in baza contractului social, statul trebuie sa asigure bunurile publice (bunurile publice sunt bunuri care sunt create exclusiv de catre stat, se distribuie in afara pietei, adica in mod non-competitiv, gratuit, iar consumul lor este public – indiferent cat se consuma din bunul public, cantitatea disponibila din acel bun public nu se reduce, ex. apararea nationala); prin definitie bunurile publice sunt la dispozitia tuturor membrilor societatii, prin urmare, toti membrii societatii trebuie sa contribuie la producerea lor (aceasta se face prin plata impozitelor);

2. Ratiunea economica (ratiunea costului economic): cei care obtin excedente economice din activitati lucrative (activitatile lucrative sunt acele activitati care aduc profit, adica excedent de venituri fata de cheltuieli sau, mai exact, excedent de incasari fata de plati) de orice fel, reusesc sa obtina aceste excedente atat ca urmare a meritelor proprii (investitii in bani, munca, risc, imaginatie etc.) cat si ca urmare a conditiilor economice, sociale, institutionale etc. existente deja; aceste conditii au fost create de catre stat, pe baza impozitelor platite de generatiile anterioare (sau de catre cele viitoare, daca aceste conditii au fost create prin indatorare publica); din punct de vedere generic, se poate spune ca statul detine „actiuni” in orice asemenea intreprindere privata – impozitele datorate nu reprezinta, astfel, altceva decat „dividende” datorate actionarului public pentru intreaga infrastructura generala asigurata mediului economic;

3. Ratiunea sociala (ratiunea costului social): activitatile economice genereaza atat costuri individuale (recuperate prin introducerea lor in pretul individual, de catre subiectul economic in cauza) cat si costuri sociale (asa-numitele externalitati negative, de ex. poluare, somaj, criminalitate). Neutralizarea externalitatilor negative este realizata de catre stat (tot in baza contractului social). Finantarea acestei neutralizari se realizeaza prin plata impozitelor de catre subiectii economici care, prin forta lucrurilor, creeaza externalitati negative (fie explicite, fie implicite);

4. Ratiunea morala (ratiunea costului moral): natura umana incurajeaza comportamentul de tip free rider (comportamentul free rider este acel comportament care urmareste obtinerea beneficiului fara a achiesa la plata pretului acelui beneficiu (se mai numeste paradigm calatorului clandestin); comportamentul de tip free rider creeaza injustitie sociala informala; evitarea acestui comportament nu se poate face decat prin normarea obligativitatii de a plati contravaloarea avantajelor de care beneficiaza fiecare subiect economic in virtutea calitatii sale de membru al societatii (al statului, in sens larg).

Consideram ca ratiunea economica si ratiunea morala a impozitarii se pot aplica in totalitate si in mod justificat impozitarii de tip forfetar. Celelalte ratiuni trebuie tratate in contextul in care am discutat chestiunea vulnerabilitatilor generate de acest tip de regim fiscal.

In loc de concluzii...

........Si mai sunt multe alte cerinte,conditii,proceduri de determinare,reguli dar si cerinte profesionale ale fiscalistilor care stabilesc impozitul.Pentru ca acest impozit pleaca de la zero lei anual,daca se constata ca meseriasul,micul intreprinzator,etc abia realizeaza un venit de minima subzistenta , sau este destul de mare,daca este vorba de un agent ce realizeaza un profit rezonabil.Deci impozitul se calculeaza pentru fiecare contribuabil in parte,se discuta,se fac sondaje,chiar se negociaza in fiecare an . Micii contribuabil sunt acum favorizati de faptul ca nu mai trebuie sa plateasca un contabil care sa le tina socotelile si sa depuna declaratiile fiscale(iar asta insemneaza 5-6.000 lei anual),pentru fpoarte multi impozitul forfetar fiind mai mic decat aceasta cheltuiala. Si acum intelegeti sper,ca el nu are nimic comun cu impozitul lui Boc si Ialomiteanu,care NU era forfetar ci un impozit atipic ,cu baza minima (5.000 euro paremi-se,indiferent cat castigai) si apoi crescator pe baza datelor contabile. Dar filozofia si efectele impozitului forfetar sunt mult mai complexe ,iar aici nu este spatiul necesar,fapt pentru care trebuie invatat si abia dupa aceea criticat! 01.07.2013

se castiga incet, dar sigur. nu mai pierde timpul si devino propriul tau sef! www.maildirect.ro/inregistrare/c90a8b82c7889eb5da08e34f06a27bb7

Fac un apel catre cetatenii activi dar si la tineretul debusolat sa iasa la vot pentru a opri PSD sa ajunga in Parlamentul European.
Daca vor o viata mai buna trebuie inteles ca acest grup infractional nu va aduce niciodata prosperitatea deoarece modul lor de guvernare se bazeaza pe sprijinul :asistatilor social.pensionarilor , hotilor si niciodata nu vor avea o politica de relansare economica.
.In Parlamentul European avem nevoie de o reprezentare de dreapta deoarece legile votate acolo sunt implementate si in legislatia romana.
Trebuie privita cu atentie scaderea economica a Frantei din momentul in care au ajuns socialistii la putere.
Priviti SUA cum are crestere economica atunci cand sunt republicanii la putere si cum au scadere economica atunci cand guverneaza democratii.
Totusi aceste state au o industrie puternica care isi revine usor dupa guvernarile de stanga dar la noi unde economia este fragila socialismul nu este o solutie.
El este sustinut doar de populatia care sa.mi fie scuzat stie doar sa manance si sa kace.
O mare parte din cetatenii Romani s-au invatat sa stea la umbra si sa primeasca ajutor social iar din patru in patru ani voteaza psd iar prostii trebuie sa munceasca si pentru intretinerea lor.
Trebuie inteles ca subtirea acestei categorii nu va fi facuta niciodata de catre psd iar dumneavoastra care munciti pe branci veti da o buna parte din banutii castigati pentru intretinerea acestor bondari. Varianta castigatoare pentru un trai mai bun nu poate fi PSD in concluzie mergeti la vot si desfintati mitul PSD odata pentru todeauna daca vreti sa traiti mai bine.pemtru ca munca voastra sa ramana in buzunarul dvs si pentru a crea o societate democratica.
Psd la groapa de gunoi. Votati oameni buni inpotriva socialistilor !!!
VIITORUL ROMANIEI NU TREBUIE SA FIE SOCIALIST daca dorim o societate bazata pe bunastarea fiecarui individ caruia ii place sa munceasca si sa se bucure doar el de roadele muncii lui.

Am pierdut tot ce iubeam mai tare in viata asta, mi.au murit pe rand copii, nevasta, parintii.
M.am stins in lacrimi si durere, cu gandul la ei.
Insa demnitatea inca traieste in mine si imi zice ca orice.as primii in schimb, sa nu.mi tradez neamul.
Cum sa votati PSD,partidul unui comunist care a omorat mii de romani in goana dupa putere?
Chiar nu aveti pic de demnitate romanilor? " FLORIN CALINESCU