Istorie - sau cauza, efect, evolutie

"A fost odata ca niciodata, dupa ce vremea trocului a inceput sa treaca, iar oamenii nu s-au mai multumit nici pe aceste pamanturi sa schimbe intre ei produse alimentare si nu numai, o prima moneda atestata pe teritoriul romanesc. Pe numele ei "drahma de argint", moneda cantarea 8 grame si era emisa de cetatea Histriei in anul 480 i.Ch. I-au urmat alte variate monede, ajunse pe pamant romanesc din pungile negustorilor care zaboveau pe aici. Se poate spune ca oamenii acestor locuri erau foarte descurcareti de vreme ce, de-a lungul secolelor, pe aici au circulat taleri turcesti, zloti, techini vienezi, galbeni unguresti, galbeni austrieci si carboave rusesti, dupa cum se povesteste. In secolul XVII in statele romanesti se foloseau ca moneda talerii olandezi care aveau imprimata pe ei imaginea unui leu (foto). Nu se stie cum, dar atat de mult le-a placut romanilor leul cu pricina, incat multa vreme dupa iesirea din circulatie a acestor monede, banilor li s-a spus "lei", aceasta fiind etimologia numelui monedei noastre nationale. Care si-a primit oficial acest titlu abia la 22 aprilie 1867 cand a fost emis leul - moneda bimetalica, cu etalonul de 5 grame de argint sau 0, 322 grame aur si cu 100 de diviziuni numite bani. De unde pana unde "bani"? Pai, de la o alta moneda care a circulat la un moment dat in spatiul romanesc, "dinarii banali", emisi de banul Slavoniei si regii Ungariei. De la numele acestor banali s-a format in limba romana cuvantul "ban" folosit generic pentru orice fel de moneda si, mai tarziu, pentru subdiviziunea monedei nationale. Pana sa apara, insa, leul, mai marii romanilor au avut parte de mai multe aventuri: Alexandru Ioan Cuza, de exemplu, dorea ca noul stat Romania sa emita monede, ca simbol al independentei proaspat cucerite. Moneda proiectata de Cuza ar fi trebuit sa valoreze cat cinci franci francezi din vremea aceea si sa se numeasca "romanul" sau "romanatul", cum a propus Heliade Radulescu, dar acest vis al domnitorului nu s-a implinit niciodata, din cauza opunerii Imperiului Otoman. Primele monede emise in 1867 au fost batute in Anglia, fiindca Romaniei ii lipseau mijloacele. Ele erau monedele divizionare din bronz - 1,2,5 si 10 bani. Un an dupa aceea a aparut si prima moneda romaneasca de aur in valoare de 20 de lei, intr-un tiraj de numai 200 de exemplare, ceea ce o face cu atat mai pretioasa pentru colectionari. Abia in martie 1870 s-a infiintat Monetaria Statului si monedele au fost batute de atunci in Romania. Cele mai populare erau pe atunci "bancutele", adica monedele de 50 de bani si abia apoi cele de 1 si doi lei. Totusi, leul nu era suficient de apreciat ca sa fie folosit pentru plata taxelor, mai ales a celor de la granita unde se platea direct in aur. Primii bani de hartie au aparut in preajma Razboiului de Independenta, ca efect al acestuia, fiind nevoie de sustinere financiara a cheltuielilor de razboi. De fapt, era vorba nu despre bani propriu-zisi, ci despre "bilete ipotecare", scoase de Ministerul de Finante romanesc (1877). Din 1880 a functionat noul sistem monetar, au aparut primele bancnote, iar banii straini au continuat sa circule pe piata romaneasca, sub denumirea de valuta. In perioada interbelica Romania era conectata la sistemele moderne europene, exista acoperire economica a monedei nationale, incat pana la cel de Al Doilea Razboi Mondial leul a fost una dintre cele mai puternice monede ale continentului. Timp de patru decenii, de la aparitia sa si pana in 1914, moneda nationala nu a suferit de boala numita "inflatie". Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Fiindca astazi, cand leul a trecut prin atatea suferinte si continua sa o faca, toate acestea, mai ales partea din urma, par o poveste de spus iarna, la gura sobei. Salariile la 1900 In 1900, ca salariu lunar, un ministru primea 2.500 lei; un colonel, 800 lei; un capitan, 330 lei; un invatator la sat, 90 lei; la oras, 225 lei; un profesor de liceu cu gradatie, dupa materia predata, intre 950-420 lei. Se poate calcula, pe baza preturilor, ce cantitati din bunurile mentionate puteau sa cumpere cu salariile lunare diferitele categorii de functionari; cel mai prost se platea munca taraneasca, cu 0,80-1,20 lei pe zi sau 20-30 lei pe luna.(C.M.) "

Daniela

" puscarie.

C. Brancoveanu construise un turn in care sa isi tina armele si praful de pusca. Turn numit, foarte sugestiv: puscarie.

treptat, rolul turnului a fost schimbat, si au fost inchisi acolo mai multi indezirabili pentru domnitor.

ulterior, turnul a fost folosit numai ca inchisoare, de unde si expresia: "l-au inchis la puscarie (adica in turnul unde se tinea praful de pusca)"

mai tarziu, prin instaurarea sistemului "modern" de detentie, s-a renuntat la acest turn, insa cuvantul a ramas pentru totdeauna in limba romana, ca o alternativa la inchisoare... "

Daniela

De la: daniela_, la data 2013-08-20 21:45:44..................................... In secolul XVII in statele romanesti se foloseau ca moneda talerii olandezi care aveau imprimata pe ei imaginea unui leu (foto). Nu se stie cum, dar atat de mult le-a placut romanilor leul cu pricina, incat multa vreme dupa iesirea din circulatie a acestor monede, banilor li s-a spus "lei", aceasta fiind etimologia numelui monedei noastre nationale. Care si-a primit oficial acest titlu abia la 22 aprilie 1867 cand a fost emis leul - moneda bimetalica, cu etalonul de 5 grame de argint sau 0, 322 grame aur si cu 100 de diviziuni numite bani. De unde pana unde "bani"? Pai, de la o alta moneda care a circulat la un moment dat in spatiul romanesc, "dinarii banali", emisi de banul Slavoniei si regii Ungariei. De la numele acestor banali s-a format in limba romana cuvantul "ban" folosit generic pentru orice fel de moneda si, mai tarziu, pentru subdiviziunea monedei nationale...................................................................

Foarte frumos material, si foarte interesant, recunosc ca eu m-am intrebat la un moment dat de ce ,,lei", dar mi-a fost lene sa caut raspunsul

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: daniela_, la data 2013-08-20 21:39:17Baterea monedei este un procedeu de prelucrare la cald, prin batere(forjare), a unui lingou de metal sau amestec de metale (aliaj), într-o matrițã care se aseamãnã cu o scoicã (în englezã, matrițã se spune shell, care se traduce prin scoicã). Fiecare din cele douã parți ale matriței are gravat negativul in relief 3D al celor douã fețe ale monedei.
Baterea monedei este un instrument de afirmare a autoritãții statale. În forma de guvernãmânt monarhie este folositã imaginea cu chipul regelui, numitã efigie, sau cap situat pe fața numitã avers; opusul ei este reversul și se numește pajurã și reprezintã stema țãrii, a casei regale. De aici și expresia "Cap sau pajurã" folositã la tragerea la sorți cu banul.


A bate monedã = a face caz de ceva.

foarte interesant ! mai zi !

Interesant ! Puteam sa jur ca pe la 480 i.Ch. circula deja Kosonul dacic ! – Mea culpa !
ro.wikipedia.org/wiki/Drahm%C4%83_greceasc%C4%83

Pun si eu de una mica ? ( horinca !)

PÃGẤN, -Ã, pãgâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoanã care se închinã zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creștini celor care sunt de altã religie decât cea creștinã sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referã la antichitatea greco-romanã; p. restr. turcesc. 3. S. m. și f. Persoanã care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic. 4. S. m. și f. Fig. Om rãu la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pãtimaș, sãlbatic, cumplit. – Lat. paganus.
Sursa: DEX '98 (1998)

În zilele noastre, termenul „pãgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravã. Cuvântul provine, de fapt, din latinescul paganus ( aici au dreptate ! ), care înseamnã locuitor al zonelor rurale. „Pãgânii” erau, de fapt, țãranii needucați, care practicau vechea religie întâlnitã la țarã: a venerãrii naturii. Atât de mare era teama Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. – oraș; casã de la țarã), încât banalul termen „sãtean” - vilain – a ajuns sã defineascã un suflet pãcãtos.

De la: Radu_b10, la data 2013-08-22 17:42:32Interesant ! Puteam sa jur ca pe la 480 i.Ch. circula deja Kosonul dacic ! – Mea culpa !
ro.wikipedia.org/wiki/Drahm%C4%83_greceasc%C4%83

Pun si eu de una mica ? ( horinca !)

PÃGẤN, -Ã, pãgâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoanã care se închinã zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creștini celor care sunt de altã religie decât cea creștinã sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referã la antichitatea greco-romanã; p. restr. turcesc. 3. S. m. și f. Persoanã care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic. 4. S. m. și f. Fig. Om rãu la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pãtimaș, sãlbatic, cumplit. – Lat. paganus.
Sursa: DEX '98 (1998)

În zilele noastre, termenul „pãgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravã. Cuvântul provine, de fapt, din latinescul paganus ( aici au dreptate ! ), care înseamnã locuitor al zonelor rurale. „Pãgânii” erau, de fapt, țãranii needucați, care practicau vechea religie întâlnitã la țarã: a venerãrii naturii. Atât de mare era teama Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. – oraș; casã de la țarã), încât banalul termen „sãtean” - vilain – a ajuns sã defineascã un suflet pãcãtos.

Interesant ca in acest sens lucrurile sunt inversate acum. Oamenii de la tara sunt credinciosi in majoritate, deci termenul pagan, se potriveste mai degraba orasenilor.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

Probabil interesant :
Am scarchinat iar DEX-ul intre file pentru ca sa aflu etimologia cuvintelor :
barza, doina, manz, ciocarlie, a rabda ( de la Rabdu ! ), caciula, viezure, catun, mamaliga, vatra, bordei, cioara, codru, copac, varza, sambure ..........
nota bene ( adica notati ! ) - eu stiam !
DEX-ul se face ca ploua !!! Fie sunt notate ca avand etimologie necunoscuta, fie se sare peste asta !!!
Ne-o fi rusine sa recunoastem ? De ce oare ?

De la: _Ingrid, la data 2013-08-22 18:24:25

De la: Radu_b10, la data 2013-08-22 17:42:32Interesant ! Puteam sa jur ca pe la 480 i.Ch. circula deja Kosonul dacic ! – Mea culpa !
ro.wikipedia.org/wiki/Drahm%C4%83_greceasc%C4%83

Pun si eu de una mica ? ( horinca !)

PÃGẤN, -Ã, pãgâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoanã care se închinã zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creștini celor care sunt de altã religie decât cea creștinã sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparține unei religii politeiste sau cultului civilizației antice greco-romane sau care se referã la antichitatea greco-romanã; p. restr. turcesc. 3. S. m. și f. Persoanã care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic. 4. S. m. și f. Fig. Om rãu la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pãtimaș, sãlbatic, cumplit. – Lat. paganus.
Sursa: DEX '98 (1998)

În zilele noastre, termenul „pãgân” a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolului – o eroare gravã. Cuvântul provine, de fapt, din latinescul paganus ( aici au dreptate ! ), care înseamnã locuitor al zonelor rurale. „Pãgânii” erau, de fapt, țãranii needucați, care practicau vechea religie întâlnitã la țarã: a venerãrii naturii. Atât de mare era teama Bisericii de cei care locuiau în villes (fr. – oraș; casã de la țarã), încât banalul termen „sãtean” - vilain – a ajuns sã defineascã un suflet pãcãtos.

Interesant ca in acest sens lucrurile sunt inversate acum. Oamenii de la tara sunt credinciosi in majoritate, deci termenul pagan, se potriveste mai degraba orasenilor.

dar este tot atit de interesant ca si Turcii ii considerau pe ceilalti, de alta religie decit musulmana, ca fiind necredinciosi ....niste pagini din pctul lor de vedere , adica !

De la: Radu_b10, la data 2013-08-22 20:35:50Probabil interesant :
Am scarchinat iar DEX-ul intre file pentru ca sa aflu etimologia cuvintelor :
barza, doina, manz, ciocarlie, a rabda ( de la Rabdu ! ), caciula, viezure, catun, mamaliga, vatra, bordei, cioara, codru, copac, varza, sambure ..........
nota bene ( adica notati ! ) - eu stiam !
DEX-ul se face ca ploua !!! Fie sunt notate ca avand etimologie necunoscuta, fie se sare peste asta !!!
Ne-o fi rusine sa recunoastem ? De ce oare ?

Incerc sa ma tin de cuvant ( au trecut 24 de ore ) :
Sunt cuvinte mostenite de la daci ! Probabil ca multi stiu de "celebrele" varza, barza, viezure, manz !
Probabil ca sunt macar 30 - 50 de cuvinte ramase de la ei ( 15-20 stiu eu ).
O sa-mi spuneti ca pentru multe din cuvinte nu suntem siguri 100% !
Suntem siguri ca "politist" vine de la germanul " politzist " ? Macar cele 10-15, de care suntem siguri, mertau efortul :
VIÉZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi și aspri de culoare cenușie, cu douã dungi negre ......... din limba daca - viezure !

Ce nu se prea stie ca de la evenimentele din 89-90, s-a sfirsit istoria.
E acelasi fenomen cu iesirea de sub vremuri.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2013-08-27 23:29:15Ce nu se prea stie ca de la evenimentele din 89-90, s-a sfirsit istoria.
E acelasi fenomen cu iesirea de sub vremuri.

Poate vor veni noile generaþii care s-o arunce la gunoi pe cea falsificatã de vreo 70 de ani incoace ºii sã o scrie pe cea adevãratã.

Omul fericit este acela care stãpâneºte ºi munca, ºi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îþi micºoreazã ambiþia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevãrat mari te fac sã te simþi cã ºi tu poþi deveni mare.-Mark Twain

Iar frecati menta ( politica ) ?
In Grecia antica mesele pe care se servea mancarea erau frecate cu frunze de menta, pentru racoare si miros placut. Fanariotii au adus si la noi obiceiul in secolul XVIII, familiile instarite din Bucuresti si din Tulcea adoptand cu iuteala acest tabiet de bon ton. Pentru ca servitorii din casele lor ajunsesera sa-si dispute cu ardoare sarcina frecarii meselor cu menta, infinit mai usoara decat taiatul lemnelor, spalatul rufelor sau alte activitati casnice, ,,a freca menta" a devenit sinonim cu ideea de a pacali munca. Semnificatia expresiei s-a pastrat pana in prezent, dar povestea s-a pierdut.

De la: Radu_b10, la data 2013-09-02 19:19:26Iar frecati menta ( politica ) ?
In Grecia antica mesele pe care se servea mancarea erau frecate cu frunze de menta, pentru racoare si miros placut. Fanariotii au adus si la noi obiceiul in secolul XVIII, familiile instarite din Bucuresti si din Tulcea adoptand cu iuteala acest tabiet de bon ton. Pentru ca servitorii din casele lor ajunsesera sa-si dispute cu ardoare sarcina frecarii meselor cu menta, infinit mai usoara decat taiatul lemnelor, spalatul rufelor sau alte activitati casnice, ,,a freca menta" a devenit sinonim cu ideea de a pacali munca. Semnificatia expresiei s-a pastrat pana in prezent, dar povestea s-a pierdut.

dar cand spui ca freci ridichea de unde o mai veni?

Daniela

cuvantul batista provine de la Baptiste de Cambrai, tesator din secolul 13, din Franta

Daniela

Ti-a mancat pisica limba?
De unde vine expresia (vorba asta)?
Se pare ca acum mai bine de 2500 de ani, in Asiria, soldatilor capturati in lupta si criminalilor li se taia limba. Cu aceste limbi erau apoi hranite pisicile regelui.

Daniela

Cuvântul cioban, din limba românã, care înseamnã persoanã care pãzeºte ºi îngrijeºte oile, vine din limba turcã, din cuvântul çoban. Primele populaþii de origine turcã ce au ajuns în Anatolia (actualul teritoriu al Turciei) strãbãteau teritoriile selgiucide, evitându-i pe mongoli (ºi pe bunã dreptate, pentru cã mai târtiu, în 1402, mongolii conduºi de Timur Lenk îl înving pe marele Baiazid, sultanul turcilor otomani ºi fac bucãþi statul condus de acesta) ºi cãutând pãºuni cât mai bune pentru turmele lor de animale ºi oraºe cât mai prospere, bizantine, unde sã-ºi vândã produsele de origine animalã.
În cele din urmã aceste populaþii seminomade se dovedesc adversari redutabili în regiune, cucerind treptat imperiul bizantin, încheind alianþe, trecând ºi în Europa, unde au cucerit peninsula Balcanicã, înaintând pânã la Viena.
ªi în completare, cuvântul ciomag vine tot din limba turcã, din cuvântul çomak.

Daniela

Mujdei e un cuvant ce vine din franceza, mousse d'ail, inseamna spuma de usturoi.

Daniela

Cuvantul cimitir vine din greceste koimetirion care inseamna "dormitor"

Daniela

Cand englezii au ajuns in Australia au vazut un animal ciudat care sarea prin paduri. Au chemat un bastinas si l-au intrebat prin semne ce animal era acela. Cum bastinasul repeta "kan ghu ru" ei au adoptat acel nume pentru animal. Dupa mult timp cercetatorii au constatat ca bastinasul de fapt spunea "nu inteleg".

Daniela

De la: daniela_, la data 2013-09-02 21:27:45Mujdei e un cuvant ce vine din franceza, mousse d'ail, inseamna spuma de usturoi.

Francezii astia ne-au luat pana si mujdeiul...

Doruletz

De la: Doruleatza, la data 2013-09-02 21:58:37

De la: daniela_, la data 2013-09-02 21:27:45Mujdei e un cuvant ce vine din franceza, mousse d'ail, inseamna spuma de usturoi.

Francezii astia ne-au luat pana si mujdeiul...

si mie batistele

Daniela

youtu.be/fGPHpZ8Krsk

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***