Kinetoterapia in forma maxima

Vin in ajutorul celor care doresc sa se miste si sa nu ajunga neaparat la kinetoterapeut (de la noul nascut pana la sportivi si cei de varsta a treia .)

Termenul modern de kinesiologie are in zilele noastre o triplă circulaţie ca înţeles :
1. ca ştiinţă;
2. ca disciplină;
3. şi ca profesie.
Porind de la una din definiţiile kinesiologiei , sau particular a kinesiologiei medicale ( evident exista o serie de specialităţi care se preocupă de kinetologia nemedicală studiind aspectele motricităţii umane fără relaţia cu boala si kinetoterapia. ) vom afla că „studiază structurile şi mecanismele neuromusculare şi articukare care asigură omului activiti motrice normale, înregistrând , analizând şi corectând mcanismele deficitarea – disfuncţionale ”.
Stricto sensum, kinesiologia are în studiu aparatul locomotor sau mai corect neuro-mio-artro-kinetic .
Fiind cea mai reprezntativă şi complexă specialitate care abordează activitatea fizică ( mişcarea) ataât la indivizi sănătoşicât şu la ci cu imfirmităţi, incapacităţi, şi handicapuri.
Kinesiologia şi-a dezvoltat o serie de abordări interdisciplnare pe problema mişcării.
Acestea sunt :
• „Mişcarea” şi ştiinţele biologice ;
• „Mişcarea” şi cordonarea – echilibru;
• „Mişcarea” ca element de legătură în dualism ( cartezian ) „corp” şi „minte ”;
• „Mişcarea” şi medicina;
• „Mişcarea” în contextul societăţii şi culturii .
• „Mişcarea” şi robotica , etc.
In concluzie : se acordă o tot mai largă importanţă studierii aprofundate a fiziologiei exerciţiilor terapeutice, abordarea problemelor de biochimie a mişcării biomecanica corectă a mişcării, componentele neurofiziologice , conceptul unităţii fizice şi psihice pe baza căruia se realizează programele de kinetoterapie , terapie ocupaţională, activităţi fzice adaptate, preocuparea pentru stilul de viaţă pentru nivelul de fitness.
În cele de mai sus, s-a putut vedea cu uşurinţă multitudinea de activităţi umane care au la bază ca element esenţial „mişcarea” . Empirismul şi diletantismul ( încă persistă din păcate !!) în practica acestor activităţi umane începe să dispară sau mai bine zis este pe cale să dispară ( cu organizarea cursurilor de formare profesională de către centre de perfecţionare profesionale , cu cadre foarte bine pregătite ) considerîndu-se că ăn lumea modernă orice activitate poate beneficia de pregătire corectă şi mai eficientă.
Treptat acest rol de educare şi pregătire practică ( care incă nu este destul ) , a fost preluat în special de kinetologie ca „ştiinţă a mişcării” şi dus la îndeplinire de kinetoterapeuţi dar după o pregătire specială a acestora .
Aşa au apărut cursurile masterale, sau alte cursuri postuniversitare în colaborare cu alte universităţi prin acorduri de colaborare sau cu asociaţii profesionale din strainătate ( Bobath; Vojta, Kineziotaping; Stretching activ global – posturologia met Souchard , PNF Kabat, si multe altele )

ZP /Yloz