Ce este fericirea?

De la: gabigabi2, la data 2013-05-20 07:06:40nimeni nu saboteaza pe nimeni ...


punem doar bete in roate!

ei, aici suntem experti !

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

Piratule, m-ai uimit cu textul asta aaaaatit de lung ! intre timp, nu numai ca nu mai scrii asa ceva, dar aproape ca nu mai apari !
peste vreo 2 saptamini ,acest topic implineste 3 anisori....poate dai si tu o sampanie, un piscot, ceva ! ar fi o fericire !

De la: Razzyy, la data 2013-05-19 02:20:20

De la: lilu_67, la data 2013-05-18 19:49:35 Cu mulți ani �n urm�, tr�ia �n sudul Italiei, �ntr-o peșter� de pe multele Etna, un mare �nțelept, a c�rui faim� depa�șise cu mult hotarele ț�rii. El se numea Ridano, iar poporul �i d�duse și numele de Intelis (mare �nțelept).
Ridano tr�ia �n mare simplitate și totuși, se considera cel mai fericit om din lume.
Lumea credea cu t�rie c� Ridano cunoaște marele secret � secretul c�ii care duce la fericire, aici pe P�m�nt, �n aceast� viaț�.
Mulți regi invidioși i-au oferit putere și bani și au �ncercat chiar s�-l amenințe cu moartea, pentru a-i smulge secretul c�ii spre fericire. Cu c�t insistau mai mult, cu at�t erau mai nefericiți, c�ci Ridano Intelis t�cea și fericirea lui era din zi in zi mai mare.
�ntr-o zi a venit la el un copil și i-a spus cu simplitate:
- Domnule, la fel ca dumneavoastr�, aș vrea și eu s� fiu fericit. V� rog spuneți-mi și mie care este calea spre fericire.
Ridano, v�z�nd puritatea copilului, i-a zis:
- Ție �ți voi ar�ta calea ce duce la fericire. Vino cu mine și fii foarte atent.
Calea aceasta nu este ușoar�. De cele mai multe ori, orice cale f�r� greut�ți nu duce nic�ieri!
Calea fericirii e o cale �ngust� și abrupt� și de aceea trebuie, de la �nceput, s� mergi pe ea pas cu pas, �ncet și cu mare atenție.
Ea este aratat� de Dumnezeu, numai celor aleși. Copile, marele secret al c�ii spre fericire nu este altceva dec�t o serie de pași pe care trebuie s�-i faci, cu mare concentrare și convingere, de-a lungul �ntregii tale vieți.

Primul pas:
Este s� știi c� Dumnezeu exist� �n toate lucrurile din viața ta și, pentru aceasta, trebuie s�-L iubești și s�-I fii recunosc�tor pentru tot ce ai și pentru toate evenimentele care ți se �nt�mpl�; s� fii mulțumit cu ceea ce ai și cu ceea ce nu ai: acest pas se numește DEVOȚIUNE.


Al doilea pas:
Este s� te iubești pe tine �nsuți, �n fiecare zi. C�nd te trezești și �nainte de a adormi, spune: �Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, aștept mult de la mine, nu exist� obstacol pe care s� nu-l pot �nvinge.� Acest pas se numește: RESPECT DE SINE.


Al treilea pas:
Este s� pui �n practic� tot ceea ce spui c� ești și, dac� tu g�ndești c� ești �n stare, f� ceea ce �ți propui; dac� tu g�ndești c� ești inteligent, acționeaz� inteligent; dac� tu g�ndești c� ești capabil de iubire și devotament, iubește f�r� team�, tot ceea ce a creat Dumnezeu �n jurul t�u; dac� tu g�ndești c� nu exist� obstacol pe care s� nu-l poți dep�și, atunci propune-ți obiective �n viaț� și lupt� pentru realizarea lor, p�n� c�nd le vei obține. Acest pas se numește MOTIVARE.


Al patrulea pas:
Este s� nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obține partea lor, tu o vei obține pe a ta. S� nu p�strezi �n inima ta ranchiuna �mpotriva nim�nui, c�ci acest sentiment nefast nu te va l�sa s� fii fericit. Trebuie s�-L lași pe Dumnezeu s� fac� dreptate și tu iarta și uit�. Acest pas se numește ONESTITATE.


Al cincilea pas:
Este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu �ți aparține; amintește-ți c�, potrivit legilor implacabile ale naturii, dac� o faci, m�ine vei pierde ceva de mai mare valoare pentru tine. Acest pas se numeste CINSTE.


Al șaselea pas:
Este c� nu trebuie s� faci pe nimeni s� sufere fizic, mental sau spiritual; toate ființele P�m�ntului au dreptul s� fie respectate și iubite. Acest pas se numeste NON � VIOLENȚ�.


Al șaptelea pas:
Este sa observi cu atenție ce este �n jurul t�u; s� descoperi mereu �n fiecare lucru, eveniment, ființ�, partea lui bun� și nu lipsurile. Ajut�-i pe cei care au nevoie, f�r� s� te g�ndești c� nu vei primi nimic �n schimb. Iubește adev�rul, chiar dac� el te dezavantajeaz�. Acest pas se numește DISCERN�M�NT

io-te ce simplu era!! doar sapte pasi.......

Tu la al citelea te-ai impiedicat

De la: nastasemihail, la data 2013-05-20 01:19:28Liluuuuu, vezi ca esti sabotata....trosneste-i.

Lasa-i pe mina mea.......acu sa vezi.

De la: gabigabi2, la data 2013-05-20 07:06:40nimeni nu saboteaza pe nimeni ...sunt discutii LIBERE pe o tema data si fiecare om cu parerea lui !

O spune in gluma.

De la: lilu_67, la data 2013-05-22 16:51:44

De la: gabigabi2, la data 2013-05-20 07:06:40nimeni nu saboteaza pe nimeni ...sunt discutii LIBERE pe o tema data si fiecare om cu parerea lui !

O spune in gluma.

himmmm
tinind cont ca sunt singura care ti-am raspuns serios si Mihail ma tot acuza ca sunt intriganta ; ca-i sabotez pe altii in iuresul creeatiei lor - si in special , pe el - eu ma uit cam circumspecta la glumitele lui , suflind si-n iaurt !

De la: Razzyy, la data 2013-05-21 17:49:52

De la: gabigabi2, la data 2013-05-20 07:06:40nimeni nu saboteaza pe nimeni ...


punem doar bete in roate!

Asta-i cea mai mare satisfactie ....asa-i

Sint fericit cind stau la soare.
E atit de puternic ca nu vad afisajele electronice pe afara nici la umbra. Aproape ca nici in cladiri.
Nu am mai vazut asemenea intensitate a luminii. Parca nu a mai fost in alti ani.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

normal, devreme ce sunt explozii solare fara precedent si e mai prudent sa NU stai la soare !
s-a vorbit suficient de mult despre asta la teveu....tu n-ai auzit ?

De la: gabigabi2, la data 2013-05-23 08:13:52normal, devreme ce sunt explozii solare fara precedent si e mai prudent sa NU stai la soare !
s-a vorbit suficient de mult despre asta la teveu....tu n-ai auzit ?

Am bunul obicei sa nu-mi ordonez viata dupa zvonurile media.
Soarele face mai bine decit statul la soare,.
Stai tu la umbra.

Explozii solare sint permanent. Nu numai cind anunta astia.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Stau la soare mai mult decit in alte primaveri, sa-mi vindec entorsele. Si epefect.
Cine se fereste de soare sa stea la umbra, precum gindacii.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2013-05-24 23:50:08

De la: gabigabi2, la data 2013-05-23 08:13:52normal, devreme ce sunt explozii solare fara precedent si e mai prudent sa NU stai la soare !
s-a vorbit suficient de mult despre asta la teveu....tu n-ai auzit ?

Am bunul obicei sa nu-mi ordonez viata dupa zvonurile media.
Soarele face mai bine decit statul la soare,.
Stai tu la umbra.

Explozii solare sint permanent. Nu numai cind anunta astia.

ma rog, faci cum crezi, dar cind o spun niste PROFESIONISTI , atunci nu mai sunt zvonuri media si e normal si sanatos sa tin cont de spusele lor !

Eu sint profesionistul propriei mele persoane.
Si stau la soare cit vreau si cit am nevoie.
Sint in deficit f mare de vit D, sau nu stiu ce.
Tocmai din cauza statului la calc.
Profesionistii aia sa nu stea ei la soare, dupa cum dau ei sfaturi.
De fapt stau la soare din mers, din orice situatie in care ma expun .

Sa le spui oamenilor sa se fereasca de soare este cea mai mare greseala.
Exploziile solare ajung la noi o cantitate infinitezimala din ea. e vorba de unghiul de expunere al Terrei.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Chiar cit tin exploziile solare?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Tramplica ai lasat topicul.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

Pirate.... frumos ne-ai povestit aici.
Eu vreau sa ne mai spui cate o poveste din cand in cand, te rog!

Odata imi spunea.... un prieten..... ca sunt floarea sa pe care o creste. Stia foarte bine ca eu iubesc florile vii si ca nu imi place sa primesc flori. Mai stia, de asemenea, ca prefer ca florile sa ramana in libertatea naturii si/sau in pustietatea deshertului, dar sa ramana vii. Odata luata o viata, chiar si a unei flori, tot sfarsit de viata se numeste.

Ca sa ma intorc la prietenul meu..... in sufletul meu imi este inca prieten, chiar daca l-am facut sa sufere enorm atunci cand i-am interpretat povestea florii detinute de el....drept..... o poveste a unei pasari tinute intr-o colivie. De ce am interpreta-o asa? Buna intrebare! Probabil din ceea ce cunosteam despre mine si principiile mele incadrate....neglijand gandurile sale cele mai sincere de care am putut sa am parte.....si pe care le-am barat.

Ideea era ca orice fiinta vie privata de libertatea existentiala, moare.

Lasati fluturii sa zboare!

De la: RATAVA, la data 2013-10-26 11:24:26

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

Pirate.... frumos ne-ai povestit aici.
Eu vreau sa ne mai spui cate o poveste din cand in cand, te rog!

Odata imi spunea.... un prieten..... ca sunt floarea sa pe care o creste. Stia foarte bine ca eu iubesc florile vii si ca nu imi place sa primesc flori. Mai stia, de asemenea, ca prefer ca florile sa ramana in libertatea naturii si/sau in pustietatea deshertului, dar sa ramana vii. Odata luata o viata, chiar si a unei flori, tot sfarsit de viata se numeste.

Ca sa ma intorc la prietenul meu..... in sufletul meu imi este inca prieten, chiar daca l-am facut sa sufere enorm atunci cand i-am interpretat povestea florii detinute de el....drept..... o poveste a unei pasari tinute intr-o colivie. De ce am interpreta-o asa? Buna intrebare! Probabil din ceea ce cunosteam despre mine si principiile mele incadrate....neglijand gandurile sale cele mai sincere de care am putut sa am parte.....si pe care le-am barat.

Ideea era ca orice fiinta vie privata de libertatea existentiala, moare.

................AI ALES SUBZISTENTA................... UN PAS FACUT PE PAMANT INSEAMNA DISTRUGEREA UNUI ECOSISTEM ..............asta pentru viitorul indepartat,dar sa nu uitam ca,traim in prezent si nu suntem decat fiinte firave care nu pute sa existamdecat prin perpetuarea fiintei,alegan uneori intre noi si ............................pasul facut in iarba verde care ne gadila placut piciorul1

De la: RATAVA, la data 2013-10-26 11:24:26

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

Pirate.... frumos ne-ai povestit aici.
Eu vreau sa ne mai spui cate o poveste din cand in cand, te rog!

Odata imi spunea.... un prieten..... ca sunt floarea sa pe care o creste. Stia foarte bine ca eu iubesc florile vii si ca nu imi place sa primesc flori. Mai stia, de asemenea, ca prefer ca florile sa ramana in libertatea naturii si/sau in pustietatea deshertului, dar sa ramana vii. Odata luata o viata, chiar si a unei flori, tot sfarsit de viata se numeste.

Ca sa ma intorc la prietenul meu..... in sufletul meu imi este inca prieten, chiar daca l-am facut sa sufere enorm atunci cand i-am interpretat povestea florii detinute de el....drept..... o poveste a unei pasari tinute intr-o colivie. De ce am interpreta-o asa? Buna intrebare! Probabil din ceea ce cunosteam despre mine si principiile mele incadrate....neglijand gandurile sale cele mai sincere de care am putut sa am parte.....si pe care le-am barat.

Ideea era ca orice fiinta vie privata de libertatea existentiala, moare.

................AI ALES SUBZISTENTA................... UN PAS FACUT PE PAMANT INSEAMNA DISTRUGEREA UNUI ECOSISTEM ..............asta pentru viitorul indepartat,dar sa nu uitam ca,traim in prezent si nu suntem decat fiinte firave care nu putem sa existam decat prin perpetuarea fiintei,alegand uneori intre noi si ............................pasul facut in iarba verde care ne gadila placut piciorul1

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

eiiiii, recitindu-ti aceasta postare, mi-am adus aminte de ce te iubesc si pretuiesc !

De la: gabigabi2, la data 2013-11-06 13:31:52

De la: 9am045616, la data 2010-06-09 10:32:22In cautarea fericirii


" "Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul.
"Cine-ar avea curajul sa-mi faca vreo durere?"
CAnta privighetoarea si repeta zefirul:
"O zi de fericire un an de lacrimi cere." "
(Omar Khayyãm)

� Astfel de cuvinte rostea acum mai bine de 1000 de ani, filosoful, matematicianul si poetul Omar Khayyãm. Si avea dreptate� Sau poate nu� Cine poate sti? Ani de-a randul, fericirea a reprezentat o problema de studiu a filozofiei. Si la ce concluzie s-a ajuns dupa atata amar de timp? Ce este fericirea?
Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Unul din marii intelepti ai Antichitatii, Solon, considera ca nimeni nu este fericit cat timp traieste, caci oricand se pot abate asupra lui nenorocirile. Si este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria?� Daca ne "eliberam" de toate conditiile durerii sufletesti, pentru a nu mai suferi, ce bine ne-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete? Nu. Iluzia Fetei Morgana ii arde si pe ei la fel ca pe orice alt calator ce pribegeste prin acele locuri atat de neprimitoare.


Kant considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu intelegea ca era de neatins, ci, mai degraba ca noi nu suntem in masura sa judecam ce ar trebui sa faca oricare om ca sa fie fericit. Reteta fericirii este alta la fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp; altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat; altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi "fabrica" un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant?


La inceputurile lumii a existat. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Omul nu poate decat sa tinda catre absolut, catre perfectiune, purtandu-si povara de a sti ca, in aceasta viata, nu va ajunge niciodata acolo.
Honori de Balzac spunea ca "Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut". Si eu cred ca fericirea se poate atinge cu mana. Pentru ca exista conceptii despre fericire care o considera o stare sufleteasca de bucurie nemarginita, de exaltare, de impacare, de beatitudine. Si atunci putem considera ca ea se afla la picioarele noastre ca o floare de camp; nu trebuie decat sa ne aplecam ca sa o culegem. Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori, ne inselam asupra parfumului, asupra culorii si intindem prea departe mainile.


Sunt multe momente de fericire in viata omului. Am putea asemana fericirea cu niste gingase balonase de sapun; si fiecare balon este un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele sunt mai firave si se sparg inca inainte de a-si fi luat zborul. Viata noastra este insa plina de astfel de balonase. Nu trebuie decat sa le pastram cu grija, in cufarul tainic al subconstientului si sa ne gandim ca si dupa o mare durere, vine o mare bucurie. Exista un permanent echilibru intre cele doua. Unii spun ca nenorocirile sunt mari si gratuite, numai fericirile sunt scurte si costisitoare.
A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.


Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atita timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
Conceptii despre fericire ne spun ca a obtine ceea ce ne dorim inseamna sa fim fericiti. Si sa presupunem ca cineva reuseste sa obtina ceea ce cu greu a incercat. Si acum este fericit? Se prea poate. Dar se poate si sa nu fie. Si atunci unde e fericirea? Ea a constat in stradania de a obtine.


Conceptiile despre fericire se deosebesc prin rostul pe care il atribuim celorlalti in dobandirea propriei fericiri. intr-una din piesele sale de teatru, Jean Paul Sartre folosea o expresie socanta: "infernul sunt ceilalti", si, desigur, fiecare din noi poate fi la randu-i "celalalt". Cum putem sa gasim fericirea intr-o lume in care realizarea propriilor dorinte depinde de ceea ce doresc si fac semenii nostri? De multe ori, dorintele a doi oameni intra in conflict si ca urmare, fiecare incearca sa impiedice realizarea dorintei celuilalt. Nimeni nu renunta fara sa lupte la fericire. Concluzia filozofiei a fost ca nu exista fericire solidara.
Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit. Un organism care este desprins de prezent moare; la fel si un om desprins de societate, de semeni, se poate pierde pe sine, asa cum a patit si Iona, personajul lui Marin Sorescu, care de atata singuratate, si-a pierdut pana si ecoul.
Si pana la urma, unde putem gasi fericirea? Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanare de vant". Sigmund Freud proclama intangibilitatea fericirii: antreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea - ca stare permanenta ori ca idea, atins - nu este posibila.
Dar Epictet vine sa contrazica acest lucru. El spune ca omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.
Nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire, ci doar ca ea este ceea ce percepe si ce simte fiecare. Ea este una din marile intrebari ale umanitatii si va mai ramane inca unul din misterele existentei noastre:


" Sunt clipe cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, de mult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
"N-ai dezlegat nici una din marile - ntrebari." "

eiiiii, recitindu-ti aceasta postare, mi-am adus aminte de ce te iubesc si pretuiesc !

Am loc si eu in hora asta? Viu cu ...toata inima si putina minte (intreaga) ce o mai am in posesie!

De acu' inainte, indiferent cat de aspru ma veti (mai) judeca, promit sa nu ma mai supar! Ca doar nu m-ati ''antrenat'' dejeaba, asa-i dara?

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' � Nicolae Iorga

Deci: CE ESTE FERICIREA?

Fericirea este sa fim si sa iubim. Daca noi suntem si iubim, vomfi accetati si iubiti! Dam pentru a avea! Este echitabil!

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' � Nicolae Iorga

ahhhhh.....iar mi-ai bagat-o !
ce Dumnezeu cauta cuvintul ECHITABIL in Iubire, puiuleeeeee ? da' nu suntem la troc : eu iti dau - da-mi si tu ! scoate cuvintul respectiv din folosinta atunci cind iubesti, cind faci o fapta buna sau daruiesti cuiva doar un zimbet ! DARUIESTE si ATIT .... si nu astepta nimic in schimb "echitabil "....asta poate fi un inceput de multumire sufleteasca !

De la: gabigabi2, la data 2013-11-06 14:49:55ahhhhh.....iar mi-ai bagat-o !
ce Dumnezeu cauta cuvintul ECHITABIL in Iubire, puiuleeeeee ? da' nu suntem la troc : eu iti dau - da-mi si tu ! scoate cuvintul respectiv din folosinta atunci cind iubesti, cind faci o fapta buna sau daruiesti cuiva doar un zimbet ! DARUIESTE si ATIT .... si nu astepta nimic in schimb "echitabil "....asta poate fi un inceput de multumire sufleteasca !

Gabitza draga, daca nu dau io iubire, pariu ca nu am parte de iubire? Daca nu dau io incredere, pariu ca trec drept demna de speculatie? Daca eu daruiesc, voi primi la randul meu, atunci cand voi avea nevoie ca sa ma refac, de exemplu. Daca eu nu dau nimic, nu am ce sa culeg, este? In acest sens ma refer ca este echitabil, adica trebuie sa dau ca sa primesc! Evident ca mai dau zambete si capat priviri demne de fundurile iadului, este riscul meu, asa-i? Dar asta nu ma impiedica sa dau ...zambete, iubire, ganduri bune tuturor celor ce interactioneaza cu mine!

''Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine.'' � Nicolae Iorga

De la: Daphne, la data 2013-11-06 14:41:34Deci: CE ESTE FERICIREA?

Fericirea este sa fim si sa iubim. Daca noi suntem si iubim, vomfi accetati si iubiti! Dam pentru a avea! Este echitabil!

mai bine piratam............

De la: Daphne, la data 2013-11-06 14:57:08

De la: gabigabi2, la data 2013-11-06 14:49:55ahhhhh.....iar mi-ai bagat-o !
ce Dumnezeu cauta cuvintul ECHITABIL in Iubire, puiuleeeeee ? da' nu suntem la troc : eu iti dau - da-mi si tu ! scoate cuvintul respectiv din folosinta atunci cind iubesti, cind faci o fapta buna sau daruiesti cuiva doar un zimbet ! DARUIESTE si ATIT .... si nu astepta nimic in schimb "echitabil "....asta poate fi un inceput de multumire sufleteasca !

Gabitza draga, daca nu dau io iubire, pariu ca nu am parte de iubire? Daca nu dau io incredere, pariu ca trec drept demna de speculatie? Daca eu daruiesc, voi primi la randul meu, atunci cand voi avea nevoie ca sa ma refac, de exemplu. Daca eu nu dau nimic, nu am ce sa culeg, este? In acest sens ma refer ca este echitabil, adica trebuie sa dau ca sa primesc! Evident ca mai dau zambete si capat priviri demne de fundurile iadului, este riscul meu, asa-i? Dar asta nu ma impiedica sa dau ...zambete, iubire, ganduri bune tuturor celor ce interactioneaza cu mine!

Vineeeee, am pornit corabia si .........................vaslesc cat de repede pot, daca tot .............tot este pe gratis

De la: Tramp, la data 2013-11-07 11:05:58

De la: Daphne, la data 2013-11-06 14:57:08

De la: gabigabi2, la data 2013-11-06 14:49:55ahhhhh.....iar mi-ai bagat-o !
ce Dumnezeu cauta cuvintul ECHITABIL in Iubire, puiuleeeeee ? da' nu suntem la troc : eu iti dau - da-mi si tu ! scoate cuvintul respectiv din folosinta atunci cind iubesti, cind faci o fapta buna sau daruiesti cuiva doar un zimbet ! DARUIESTE si ATIT .... si nu astepta nimic in schimb "echitabil "....asta poate fi un inceput de multumire sufleteasca !

Gabitza draga, daca nu dau io iubire, pariu ca nu am parte de iubire? Daca nu dau io incredere, pariu ca trec drept demna de speculatie? Daca eu daruiesc, voi primi la randul meu, atunci cand voi avea nevoie ca sa ma refac, de exemplu. Daca eu nu dau nimic, nu am ce sa culeg, este? In acest sens ma refer ca este echitabil, adica trebuie sa dau ca sa primesc! Evident ca mai dau zambete si capat priviri demne de fundurile iadului, este riscul meu, asa-i? Dar asta nu ma impiedica sa dau ...zambete, iubire, ganduri bune tuturor celor ce interactioneaza cu mine!

Vineeeee, am pornit corabia si .........................vaslesc cat de repede pot, daca tot .............tot este pe gratis

gratis, mama soacra, tocmai am aflat ca nu-i nimic, asa ca, da o raita prin Insula Piratilor, cauta pestera comorilor si adu lada cea mai mare ! CLAAAAAR ? haide, da la visle !

De la: Daphne, la data 2013-11-06 14:57:08

De la: gabigabi2, la data 2013-11-06 14:49:55ahhhhh.....iar mi-ai bagat-o !
ce Dumnezeu cauta cuvintul ECHITABIL in Iubire, puiuleeeeee ? da' nu suntem la troc : eu iti dau - da-mi si tu ! scoate cuvintul respectiv din folosinta atunci cind iubesti, cind faci o fapta buna sau daruiesti cuiva doar un zimbet ! DARUIESTE si ATIT .... si nu astepta nimic in schimb "echitabil "....asta poate fi un inceput de multumire sufleteasca !

Gabitza draga, daca nu dau io iubire, pariu ca nu am parte de iubire? Daca nu dau io incredere, pariu ca trec drept demna de speculatie? Daca eu daruiesc, voi primi la randul meu, atunci cand voi avea nevoie ca sa ma refac, de exemplu. Daca eu nu dau nimic, nu am ce sa culeg, este? In acest sens ma refer ca este echitabil, adica trebuie sa dau ca sa primesc! Evident ca mai dau zambete si capat priviri demne de fundurile iadului, este riscul meu, asa-i? Dar asta nu ma impiedica sa dau ...zambete, iubire, ganduri bune tuturor celor ce interactioneaza cu mine!

cred totusi, ca vorbim despre lucruri diferite !
oare nu ti s-a intimplat sa fii iubita ptr. ceea ce esti, asa cum esti , fara atita teoretizare ? nu ti s-a intimplat sa afli de la altii ca cineva te iubeste, chiar fara sa fi dat ceva , ci comportindu-te asa cum o faci de obicei ? nu ti s-a intimplat ca cineva sa se indragosteasca de tine la prima vedere sau, tu sa fi cea care doar la o privire, sa te indragostesti brusc ?

Minca-v-as nu sinteti fericit....ca am o foame in mine.
trebuia sa ma faca muica-mea mai inalt sa incapa potol mai mult in mine.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Minca-v-as nu sinteti fericit....ca am o foame in mine.
trebuia sa ma faca muica-mea mai inalt sa incapa potol mai mult in mine.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.