Masina timpului

De la: nastasemihail, la data 2010-05-09 01:51:13

De la: IPU, la data 2010-05-08 14:26:49Sincer,
daca a-ti avea la indemina o masina a timpului ce-ati face cu ea?

As merge in viitor sa stiu ce decizii sa iau in prezent

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: serena, la data 2010-05-10 01:27:31

De la: _maressalul_, la data 2010-05-08 16:24:42

De la: a_anca, la data 2010-05-08 16:21:48admirabil...

Eu daca as avea masina timpului ..( ) m-as duce in viitor ... si as "culege" informatii ... m-as intoarce iar in prezent ... si le-a arata omenilor ce rezulta din nepasare , prostie , razboaie , ura si minciuna ...

Admirabil ,maresale..dar stii ca oamenii sunt sceptici si n-ai putea sa-i convingi ..doar daca i-ai lua pe toti in excursie... ai evita dezastrele...

Daca iei ptr tine deciziile corecte, nu mai e nevoie sa-i lamuresti pe altii. Ce e interesant ca am postat ceva asemanator si eu, fara sa vad ce a spus maresalul, adrian.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-05-10 01:37:04

De la: serena, la data 2010-05-10 01:27:31

De la: _maressalul_, la data 2010-05-08 16:24:42

De la: a_anca, la data 2010-05-08 16:21:48admirabil...

Eu daca as avea masina timpului ..( ) m-as duce in viitor ... si as "culege" informatii ... m-as intoarce iar in prezent ... si le-a arata omenilor ce rezulta din nepasare , prostie , razboaie , ura si minciuna ...

Admirabil ,maresale..dar stii ca oamenii sunt sceptici si n-ai putea sa-i convingi ..doar daca i-ai lua pe toti in excursie... ai evita dezastrele...

Daca iei ptr tine deciziile corecte, nu mai e nevoie sa-i lamuresti pe altii. Ce e interesant ca am postat ceva asemanator si eu, fara sa vad ce a spus maresalul, adrian.

..pai ar trebui sa fii organ de decizie ...sau...dupa tine ,potopul???

...ma refeream la eventualitatea unui razboi..

De la: serena, la data 2010-05-10 02:00:37...ma refeream la eventualitatea unui razboi..

Si in caz de razboi poti lua decizii corecte. Militarii combatanti americanii si englezii i-au platit pe afgani ca sa nu-i mai atace.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Iatã un articol interesant.

Un avion de pasageri, care a dispãrut fãrã urmã în anul 1946, pe traseul Rio – Havana, a aterizat în luna decembrie 1993, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul sãu se aflau 36 de schelete.Oamenii de specialitate vorbesc despre „cel mai mare mister din istoria zborului”. Un mister care a devenit cu atât mai mare, cu cât este vorba despre bãtrînul avion Lockheed Constellation, care a decolat în anul 1946 ºi la bordul cãruia s-au gãsit în 1993, la aterizare, ceºti de cafea caldã ºi þigãri aprinse marca Old Gold, demult dispãrutã. Pe locurile pasagerilor se aflau ziarele zilei cu data de 21.09.1946, care nu erau îngãlbenite de vreme ºi miroseau încã a tipar.„Aº fi dorit sã pot da o explicaþie, dar mã aflu în faþa unui mister” spune expertul Herman Guevara, conducãtorul unui grup foarte numeros de cercetãtori, cãruia i s-a încredinþat misiunea de a cerceta misterioasa aterizare a avionului demult dispãrut.„Singurul lucru pe care îl pot spune cu precizie este faptul cã avionul, împreunã cu toþi pasagerii sãi, a fost dat dispãrut în anul 1946, în timpul unui zbor de la Rio de Janeiro la Havanna. Într-un mod inexplicabil, avionul a aterizat în 1993 ºi aratã de parcã ar fi decolat ieri.Cum poate ateriza un avion având doar schelete la bord, numai Dumnezeu ºtie! Cei 36 de pasageri, precum ºi echipajul format din patru persoane au decolat dupã toate regulile.” Incredibila poveste a început atunci când un avion necunoscut, cu o inscripþie foarte veche, din Panair Do Brasil, a apãrut deasupra aeroportului Bogota ºi a început aterizarea. Personalul aeroportului a încercat în zadar sã opreascã aterizarea avionului necunoscut, deoarece, în acelaºi moment un Boac din Brussel se pregãtea ºi el sã aterizeze. Mulþumitã manevrelor abile ale cãpitanului Anthony Bolard în vârstã de 54 de ani, al companiei britanice, s-a putut evita în ultima clipã o ciocnire fatalã.„Când avionul fantomã s-a oprit, personalul de pazã a deschis uºile ºi, cu mare groazã, a descoperit în interior lui numai schelete”, spune Guevara. „Unul dintre oamenii noºtri de pazã, un fost soldat în marinã, s-a speriat atât de tare, încât ºi-a pierdut echilibrul.”Dupã o examinare amãnunþitã, resturile pasagerilor au fost transportate într-un spital militar, pentru a fi cercetate, iar avionul a fost parcat într-un hangar bine pãzit, în care accesul era strict interzis.Cercetãrile se concentreazã asupra întrebãrii: unde a fost avionul în toþi aceºti ani? Singurul lucru cert este numãrul de zbor al acestuia - 348, locul de decolare ºi destinaþia.Din grupul de experþi care cerceteazã acest caz face parte ºi cercetãtorul în domeniul parapsihologiei Dr. Gloria Hamandez. Dupã cum afirmã aceasta, în acest caz poate fi vorba despre o deplasare în timp. Ea a lansat ºi ipoteza cã moartea pasagerilor ar putea avea legãturã cu un posibil contact cu fiinþe extraterestre.„Dacã avionul ar fi zburat într-un gol din timp, oamenii ar fi rãmas cu siguranþã în viaþã. ªi în plus, ei nu ar fi fost nici mãcar cu o zi mai în vârstã decât erau la decolarea ce a avut loc în anul 1946”, a adãugat un om de specialitate.„Însã, datoritã faptului cã avionul era plin cu schelete si curelele de siguranþã erau încã nedesfãcute, nu poate fi exclusã teoria cã cineva "din afarã" i-a omorât pe pasagerii aflaþi la bordul avionului ºi apoi, dintr-un loc necunoscut, l-ar fi dirijat spre Pãmânt. Se ºtie cã extratereºtrii pot executa operaþiuni extrem de complexe, datoritã tehnologiilor foarte avansate pe care le deþin.”Guevara afirmã cã echipa de cercetãtori va face tot ce îi stã în putinþã pentru a elucida acest mister. „Eu mã rog sã fim suficient de puternici pentru a putea accepta realitatea, oricare ar fi ea”, încheie Guevara.

Lumea e greu de mulþumit.Cel mai greu e de lucrat cu oamenii.

De la: d_IPU, la data 2010-07-05 18:59:52
Iatã un articol interesant.

Un avion de pasageri, care a dispãrut fãrã urmã în anul 1946, pe traseul Rio – Havana, a aterizat în luna decembrie 1993, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul sãu se aflau 36 de schelete.Oamenii de specialitate vorbesc despre „cel mai mare mister din istoria zborului”. Un mister care a devenit cu atât mai mare, cu cât este vorba despre bãtrînul avion Lockheed Constellation, care a decolat în anul 1946 ºi la bordul cãruia s-au gãsit în 1993, la aterizare, ceºti de cafea caldã ºi þigãri aprinse marca Old Gold, demult dispãrutã. Pe locurile pasagerilor se aflau ziarele zilei cu data de 21.09.1946, care nu erau îngãlbenite de vreme ºi miroseau încã a tipar.„Aº fi dorit sã pot da o explicaþie, dar mã aflu în faþa unui mister” spune expertul Herman Guevara, conducãtorul unui grup foarte numeros de cercetãtori, cãruia i s-a încredinþat misiunea de a cerceta misterioasa aterizare a avionului demult dispãrut.„Singurul lucru pe care îl pot spune cu precizie este faptul cã avionul, împreunã cu toþi pasagerii sãi, a fost dat dispãrut în anul 1946, în timpul unui zbor de la Rio de Janeiro la Havanna. Într-un mod inexplicabil, avionul a aterizat în 1993 ºi aratã de parcã ar fi decolat ieri.Cum poate ateriza un avion având doar schelete la bord, numai Dumnezeu ºtie! Cei 36 de pasageri, precum ºi echipajul format din patru persoane au decolat dupã toate regulile.” Incredibila poveste a început atunci când un avion necunoscut, cu o inscripþie foarte veche, din Panair Do Brasil, a apãrut deasupra aeroportului Bogota ºi a început aterizarea. Personalul aeroportului a încercat în zadar sã opreascã aterizarea avionului necunoscut, deoarece, în acelaºi moment un Boac din Brussel se pregãtea ºi el sã aterizeze. Mulþumitã manevrelor abile ale cãpitanului Anthony Bolard în vârstã de 54 de ani, al companiei britanice, s-a putut evita în ultima clipã o ciocnire fatalã.„Când avionul fantomã s-a oprit, personalul de pazã a deschis uºile ºi, cu mare groazã, a descoperit în interior lui numai schelete”, spune Guevara. „Unul dintre oamenii noºtri de pazã, un fost soldat în marinã, s-a speriat atât de tare, încât ºi-a pierdut echilibrul.”Dupã o examinare amãnunþitã, resturile pasagerilor au fost transportate într-un spital militar, pentru a fi cercetate, iar avionul a fost parcat într-un hangar bine pãzit, în care accesul era strict interzis.Cercetãrile se concentreazã asupra întrebãrii: unde a fost avionul în toþi aceºti ani? Singurul lucru cert este numãrul de zbor al acestuia - 348, locul de decolare ºi destinaþia.Din grupul de experþi care cerceteazã acest caz face parte ºi cercetãtorul în domeniul parapsihologiei Dr. Gloria Hamandez. Dupã cum afirmã aceasta, în acest caz poate fi vorba despre o deplasare în timp. Ea a lansat ºi ipoteza cã moartea pasagerilor ar putea avea legãturã cu un posibil contact cu fiinþe extraterestre.„Dacã avionul ar fi zburat într-un gol din timp, oamenii ar fi rãmas cu siguranþã în viaþã. ªi în plus, ei nu ar fi fost nici mãcar cu o zi mai în vârstã decât erau la decolarea ce a avut loc în anul 1946”, a adãugat un om de specialitate.„Însã, datoritã faptului cã avionul era plin cu schelete si curelele de siguranþã erau încã nedesfãcute, nu poate fi exclusã teoria cã cineva "din afarã" i-a omorât pe pasagerii aflaþi la bordul avionului ºi apoi, dintr-un loc necunoscut, l-ar fi dirijat spre Pãmânt. Se ºtie cã extratereºtrii pot executa operaþiuni extrem de complexe, datoritã tehnologiilor foarte avansate pe care le deþin.”Guevara afirmã cã echipa de cercetãtori va face tot ce îi stã în putinþã pentru a elucida acest mister. „Eu mã rog sã fim suficient de puternici pentru a putea accepta realitatea, oricare ar fi ea”, încheie Guevara.

Interesant ! Un avion pilotat de un schelet ???Pare incredibil...ce cod aerian avea Columbia in '93 daca un avion putea sa aterizeze linistit dupa ce in prealabil, incalcase spatiul aerian ?

"Un avion de pasageri, care a dispãrut fãrã urmã în anul 1946, pe traseul Rio – Havana, a aterizat în luna decembrie 1993, pe aeroportul Bogota din Columbia. La bordul sãu se aflau 36 de schelete.Oamenii de specialitate vorbesc despre „cel mai mare mister din istoria zborului”. Un mister care a devenit cu atât mai mare, cu cât este vorba despre bãtrînul avion Lockheed Constellation, care a decolat în anul 1946 ºi la bordul cãruia s-au gãsit în 1993, la aterizare, ceºti de cafea caldã ºi þigãri aprinse marca Old Gold,"


ca sa vezi ce inseamna fumatul!!!

foarte periculos!
fumatul dauneaza grav.

Si din `93 pana acum in 2010, nu au reusit sa elucideze misterul??

De la: M_Elody, la data 2010-07-06 00:22:44Si din `93 pana acum in 2010, nu au reusit sa elucideze misterul??

Ce mister sa elucidezi ca e cel mai mare mister cunoscut. Unii nici nu vor sa auda ca ar fi existat asa ceva. Baga capul in nisip.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Doar ca eu stiam de alt avion, care a disparut timp de 15 ani si a aparut prin 1970. Si tot asa, parca atunci fusesera oameni vii in el. Si aterizat cu schelete. Or fi 2 cazuri, nu stiu.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: anca_corina, la data 2010-07-05 22:20:06foarte periculos!
fumatul dauneaza grav.

Mai ales celor care inhaleaza fumul. Mai ,articolul este interesant...sa lasam ironiile.Ca nu-i scris de IPU. Pe forumul asta sunt putine persoane care mai vin cu informatii .

De la: serena, la data 2010-05-10 01:49:11

De la: nastasemihail, la data 2010-05-10 01:37:04

De la: serena, la data 2010-05-10 01:27:31

De la: _maressalul_, la data 2010-05-08 16:24:42

De la: a_anca, la data 2010-05-08 16:21:48admirabil...

Eu daca as avea masina timpului ..( ) m-as duce in viitor ... si as "culege" informatii ... m-as intoarce iar in prezent ... si le-a arata omenilor ce rezulta din nepasare , prostie , razboaie , ura si minciuna ...

Admirabil ,maresale..dar stii ca oamenii sunt sceptici si n-ai putea sa-i convingi ..doar daca i-ai lua pe toti in excursie... ai evita dezastrele...

Daca iei ptr tine deciziile corecte, nu mai e nevoie sa-i lamuresti pe altii. Ce e interesant ca am postat ceva asemanator si eu, fara sa vad ce a spus maresalul, adrian.

..pai ar trebui sa fii organ de decizie ...sau...dupa tine ,potopul???

Apropo de organe de decizie. Sa asteptam....deciziile....astora cu digurile. Sa vedem cum e cu deciziile luate pe picior ptr comunitati intregi. Nu spun mai mult.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: adakaleh, la data 2010-07-06 00:33:08

De la: anca_corina, la data 2010-07-05 22:20:06foarte periculos!
fumatul dauneaza grav.

Mai ales celor care inhaleaza fumul. Mai ,articolul este interesant...sa lasam ironiile.Ca nu-i scris de IPU. Pe forumul asta sunt putine persoane care mai vin cu informatii .

Ada, nu cred ca am ironizat pe Ipu, chiar ii apreciez postarile facute sub acest avatar si faptul ca s-a orientat spre informatii culturale si stiintifice.

De la: adakaleh, la data 2010-07-06 00:33:08

De la: anca_corina, la data 2010-07-05 22:20:06foarte periculos!
fumatul dauneaza grav.

Mai ales celor care inhaleaza fumul. Mai ,articolul este interesant...sa lasam ironiile.Ca nu-i scris de IPU. Pe forumul asta sunt putine persoane care mai vin cu informatii .

Eu am mai pus cazul asta pe forum sau pe altul. Si bineinteles a ramas asa cum am stabilit. Adica cu gura cascata ca la dentist. Si avionul este intr-un hangar si probabil si pozele in secret. Chiar or fi pe net pozele interiorului? Ar trebui sa fie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Nu are postat vre-un link sa vizualizam ?

"Într-un centru de cercetare american, aflat sub egida NASA, o echipa de cercetatori descoperea “discontinuitatile” care permit evadarea în alte dimensiuni. Printre cazurile bizare de disparitii omenesti acestia adaugau ca argument al teoriei lor de evadare în timp fenomenul Triunghiului Bermudelor si experimentul Philadelphia. Conform acestora, discontinuitatile antimaterie sunt de fapt “porti catre alte lumi”.



Ele fac posibile fenomene bizare, de genul celor consemnate de revista americana SciFi. În seria acestora se înscrie un episod bizar din 1968, când un avion charter de pasageri ateriza pe aeroportul din Los Angeles. Avionul respectiv disparuse în urma cu 15 ani, deasupra statului Texas. Ce este si mai socant este faptul ca salvatorii au descoperit la bord doar schelete. Unul dintre acestea avea între degete o tigara aprinsa."

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De aceasta relatare stiu eu.
Cred ca e aceeasi. Nu cred ca sint 2 cazuri.
V-am bagat in ceata. Si nu stiu de unde e.
Dati si voi pe google.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Oricum de relatare stiam din anii 80 cind aveam o pasiune sa citesc din astea.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Bizarerii ale timpului
Viteza celor mai puternice radiatii cosmice este atat de mare, incat acestea strabat intreaga Cale Lactee in mai putin de 15 minute.
In 1972, fizicianul american Bruce Partridge a incercat sa detecteze unde radio venite din viitor, folosind o antena-prototip amplasata in varful unui munte, pe care a indreptat-o spre spatiul intergalactic. Antena nu a receptionat insa nimic.
Daca am fi inchisi intr-o cutie vidata si impenetrabila, am muri in cel mult cinci minute, prin asfixiere. Insa, conform fizicii cuantice, miscarea aleatorie a moleculelor care ne compun ar face ca, peste un numar de ani ce se scrie ca un 1 urmat de un milion ori un miliard ori un miliard de zerouri, sa fim recompusi in starea biomoleculara pe care o aveam inaintea mortii si sa inviem pur si simplu!
Poate fi credibil ca Universul in care traim s-a format dintr-o raza cuantica a carei durata a reprezentat doar a zecea parte dintr-o milionime x 1018 x 1018 x 1018 x 1018 dintr-o secunda?
Ambiguitatea timpului
In afara de miscare, mai exista un mod de a dilata timpul – gravitatia. Timpul curge cu atat mai incet, cu cat gravitatia este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat daca punem ceasuri in rachete sau daca, de exemplu, masuram frecventa vibratiilor din timpul exploziei unei cladiri, la baza si la varful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar daca ne-am apropia de o gaura neagra, timpul ar deveni din ce in ce mai greoi, pana cand, la intrarea in aceasta, ar ingheta cu totul. Se pare ca in interiorul gaurii negre se afla punctul fara intoarcere, eternitatea, timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu.
Alta ambiguitate e aceea ca, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiti, notiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au nici un sens. In viata de zi cu zi, impartim timpul in trecut, prezent si viitor, dar acestea sunt doar niste etichete menite sa ne puna ordine in viata. Din punctul de vedere al fizicii moderne, in loc de a spune ca „doar timpul prezent este real, pentru ca se intampla acum“, mai corect ar fi sa ne gandim la toate evenimentele din trecut si viitor ca si cum s-ar petrece acum.
Ramane un mister, daca admitem ca fizicienii au dreptate, de ce percepem timpul ca pe ceva ce trece moment cu moment. Filosofii si fizicienii cerceteaza de milenii daca scurgerea timpului este un efect fizic, sau o iluzie. Ceea ce se stie sigur este ca in fizica nu exista nimic care sa corespunda unui flux sau unei miscari a timpului. Sunt unii care ar putea spune ca, desi conceptele de trecut si viitor nu au un sens universal, cu siguranta exista o distinctie in timp intre directia spre trecut si directia spre viitor. Ei ar argumenta ca suntem totusi inconjurati de procese care au o directie in timp: oamenii imbatranesc, focul se aprinde, arde, apoi se stinge. Insa acestora fizicienii le pot raspunde ca la mijloc se afla o lege fundamentala a naturii – caldura paraseste corpurile calde si intra in corpurile reci.
Cand punem mai multe cubulete de gheata intr-un pahar cu whisky, nu ne asteptam ca lichidul sa inceapa sa clocoteasca. Intregul Univers pare a fi supus unei degradari termice continue si ireversibile: toate sursele sale de energie – asemenea stelelor – se consuma si mor. Toate procesele din Cosmos se hranesc din resturile de energie ale Big Bang-ului, pana cand aceasta va fi epuizata in intregime, moment in care Universul va muri. Daca acceptam aceasta teorie – tributara cosmologiei clasice a Big Bang-ului –, atunci putem spune ca moartea termica a Universului va insemna si moartea spatiului si a timpului.
Toate lucrurile care au un inceput ajung la un sfarsit. Daca timpul s-a nascut o data cu Big Bang-ul, neexistand un inainte, daca credem, asemenea Sf. Augustin, ca „lumea a fost facuta cu timp, nu in timp“, atunci e logic ca timpul sa se termine la un moment dat. Aceasta teorie are insa, si in fizica, si in filosofie, numeroase critici si alternative.

Ambiguitatea timpului
In afara de miscare, mai exista un mod de a dilata timpul – gravitatia. Timpul curge cu atat mai incet, cu cat gravitatia este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat daca punem ceasuri in rachete sau daca, de exemplu, masuram frecventa vibratiilor din timpul exploziei unei cladiri, la baza si la varful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar daca ne-am apropia de o gaura neagra, timpul ar deveni din ce in ce mai greoi, pana cand, la intrarea in aceasta, ar ingheta cu totul. Se pare ca in interiorul gaurii negre se afla punctul fara intoarcere, eternitatea, timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu.
Alta ambiguitate e aceea ca, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiti, notiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au nici un sens. In viata de zi cu zi, impartim timpul in trecut, prezent si viitor, dar acestea sunt doar niste etichete menite sa ne puna ordine in viata. Din punctul de vedere al fizicii moderne, in loc de a spune ca „doar timpul prezent este real, pentru ca se intampla acum“, mai corect ar fi sa ne gandim la toate evenimentele din trecut si viitor ca si cum s-ar petrece acum.
Ramane un mister, daca admitem ca fizicienii au dreptate, de ce percepem timpul ca pe ceva ce trece moment cu moment. Filosofii si fizicienii cerceteaza de milenii daca scurgerea timpului este un efect fizic, sau o iluzie. Ceea ce se stie sigur este ca in fizica nu exista nimic care sa corespunda unui flux sau unei miscari a timpului. Sunt unii care ar putea spune ca, desi conceptele de trecut si viitor nu au un sens universal, cu siguranta exista o distinctie in timp intre directia spre trecut si directia spre viitor. Ei ar argumenta ca suntem totusi inconjurati de procese care au o directie in timp: oamenii imbatranesc, focul se aprinde, arde, apoi se stinge. Insa acestora fizicienii le pot raspunde ca la mijloc se afla o lege fundamentala a naturii – caldura paraseste corpurile calde si intra in corpurile reci.
Cand punem mai multe cubulete de gheata intr-un pahar cu whisky, nu ne asteptam ca lichidul sa inceapa sa clocoteasca. Intregul Univers pare a fi supus unei degradari termice continue si ireversibile: toate sursele sale de energie – asemenea stelelor – se consuma si mor. Toate procesele din Cosmos se hranesc din resturile de energie ale Big Bang-ului, pana cand aceasta va fi epuizata in intregime, moment in care Universul va muri. Daca acceptam aceasta teorie – tributara cosmologiei clasice a Big Bang-ului –, atunci putem spune ca moartea termica a Universului va insemna si moartea spatiului si a timpului.
Toate lucrurile care au un inceput ajung la un sfarsit. Daca timpul s-a nascut o data cu Big Bang-ul, neexistand un inainte, daca credem, asemenea Sf. Augustin, ca „lumea a fost facuta cu timp, nu in timp“, atunci e logic ca timpul sa se termine la un moment dat. Aceasta teorie are insa, si in fizica, si in filosofie, numeroase critici si alternative.

Timpul lui Einstein
De milenii, cei mai straluciti savanti si oameni de stiinta au incercat sa rezolve una dintre cele mai mari enigme ale umanitatii: natura timpului. Are timpul un inceput? Va ajunge vreodata la un sfarsit? De ce se misca doar intr-o directie? Si ce este de fapt timpul? Albert Einstein a rasturnat toate teoriile existente cand, la inceputul secolului XX, a demonstrat ca timpul este relativ si ca depinde de miscare si de gravitatie. Teoria sa revolutionara a deschis calea catre studiul gaurilor negre, al gaurilor de vierme si asupra calatoriilor in timp.
Astazi, la inceput de secol XXI, majoritatea fizicienilor sunt convinsi ca acceptia comuna a timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este complet gresita si ca, in curand, vom avea instrumentele teoretice si practice necesare descoperirii adevaratei naturi a timpului, o natura mult mai subtila si mai complexa decat cea pe care o banuiam.
Timpul este anonimul care ne aluneca printre degete, luand cu el intreaga noastra existenta. Fiecare stie ce este timpul deoarece il simte cum trece – acesta este, probabil, cel dintai aspect al experientei umane.La fel de adevarat este insa ca aceasta trecere este perceputa diferit de catre fiecare individ. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic. Albert Einstein spunea ca „o ora petrecuta in compania unei fete dragute trece mult mai repede decat o ora petrecuta pe scaunul unui dentist.“ Poate ca de aceea au aparut ceasurile – modul stiintific de a masura timpul obiectiv, in afara trairilor personale. Acum cateva sute de ani, oamenii presupuneau ca timpul si spatiul sunt pur si simplu date de Dumnezeu. Sf. Augustin din Hippo a remarcat faptul ca „incercarea de a defini timpul se manifesta prin insiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fara a reusi, insa, sa contureze un portret al acestuia.“
Demonstratia lui Albert Einstein conform careia timpul este relativ a fost un adevarat soc si pentru comunitatea stiintifica, si pentru cea religioasa. Pe scurt si pe intelesul tuturor, esenta teoriei este ca „timpul meu nu este acelasi cu timpul tau, daca ne miscam diferit.“ Daca iei, de exemplu, un avion de la Bucuresti la Cape Town, vei fi in contratimp cu cateva nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secunda) fata de cei ramasi pe loc.
Mai precis, durata calatoriei va fi un pic diferita daca o masori tu in avion, fata de cea indicata de ceasul Aeroportului Otopeni. Deci intervalul de timp dintre doua puncte stabile nu este fix, ci depinde de contextul in care este masurat. Deformarea timpului prin miscare se numeste efect de dilatatie si poate fi demonstrata folosind ceasuri atomice. Intr-un faimos experiment din 1971, doi fizicieni au instalat intr-un satelit care urma sa se invarta in jurul Pamantului doua ceasuri atomice. Ele au inregistrat o diferenta de 59 de nanosecunde fata de ceasurile de pe Pamant – exact cum prezicea teoria lui Einstein.
Teoria lui Albert Einstein s-ar confirma si mai convingator daca am detine tehnologia necesara pentru a depasi viteza luminii (300.000 km/s) – lucru care astazi este irealizabil, tinand de domeniul fizicii teoretice sau al SF-ului. In sfarsit, ipotetic vorbind, daca am atinge aceasta viteza, consecintele ar fi cel putin ciudate: de exemplu, am putea calatori cu o racheta timp de doi ani pana la cea mai apropiata stea, urmand ca apoi sa ne reintoarcem pe Pamant, unde i-am gasi pe cei dragi mai batrani cu 14 ani decat i-am lasat. Acesta se numeste „efectul gemenilor“: daca un membru al unei perechi de gemeni ar pleca in calatorie, la inapoiere cei doi nu ar mai avea aceeasi varsta.

Lumea e greu de mulþumit.Cel mai greu e de lucrat cu oamenii.

De la: d_IPU, la data 2010-07-06 10:15:12Bizarerii ale timpului
Viteza celor mai puternice radiatii cosmice este atat de mare, incat acestea strabat intreaga Cale Lactee in mai putin de 15 minute.
In 1972, fizicianul american Bruce Partridge a incercat sa detecteze unde radio venite din viitor, folosind o antena-prototip amplasata in varful unui munte, pe care a indreptat-o spre spatiul intergalactic. Antena nu a receptionat insa nimic.
Daca am fi inchisi intr-o cutie vidata si impenetrabila, am muri in cel mult cinci minute, prin asfixiere. Insa, conform fizicii cuantice, miscarea aleatorie a moleculelor care ne compun ar face ca, peste un numar de ani ce se scrie ca un 1 urmat de un milion ori un miliard ori un miliard de zerouri, sa fim recompusi in starea biomoleculara pe care o aveam inaintea mortii si sa inviem pur si simplu!
Poate fi credibil ca Universul in care traim s-a format dintr-o raza cuantica a carei durata a reprezentat doar a zecea parte dintr-o milionime x 1018 x 1018 x 1018 x 1018 dintr-o secunda?
Ambiguitatea timpului
In afara de miscare, mai exista un mod de a dilata timpul – gravitatia. Timpul curge cu atat mai incet, cu cat gravitatia este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat daca punem ceasuri in rachete sau daca, de exemplu, masuram frecventa vibratiilor din timpul exploziei unei cladiri, la baza si la varful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar daca ne-am apropia de o gaura neagra, timpul ar deveni din ce in ce mai greoi, pana cand, la intrarea in aceasta, ar ingheta cu totul. Se pare ca in interiorul gaurii negre se afla punctul fara intoarcere, eternitatea, timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu.
Alta ambiguitate e aceea ca, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiti, notiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au nici un sens. In viata de zi cu zi, impartim timpul in trecut, prezent si viitor, dar acestea sunt doar niste etichete menite sa ne puna ordine in viata. Din punctul de vedere al fizicii moderne, in loc de a spune ca „doar timpul prezent este real, pentru ca se intampla acum“, mai corect ar fi sa ne gandim la toate evenimentele din trecut si viitor ca si cum s-ar petrece acum.
Ramane un mister, daca admitem ca fizicienii au dreptate, de ce percepem timpul ca pe ceva ce trece moment cu moment. Filosofii si fizicienii cerceteaza de milenii daca scurgerea timpului este un efect fizic, sau o iluzie. Ceea ce se stie sigur este ca in fizica nu exista nimic care sa corespunda unui flux sau unei miscari a timpului. Sunt unii care ar putea spune ca, desi conceptele de trecut si viitor nu au un sens universal, cu siguranta exista o distinctie in timp intre directia spre trecut si directia spre viitor. Ei ar argumenta ca suntem totusi inconjurati de procese care au o directie in timp: oamenii imbatranesc, focul se aprinde, arde, apoi se stinge. Insa acestora fizicienii le pot raspunde ca la mijloc se afla o lege fundamentala a naturii – caldura paraseste corpurile calde si intra in corpurile reci.
Cand punem mai multe cubulete de gheata intr-un pahar cu whisky, nu ne asteptam ca lichidul sa inceapa sa clocoteasca. Intregul Univers pare a fi supus unei degradari termice continue si ireversibile: toate sursele sale de energie – asemenea stelelor – se consuma si mor. Toate procesele din Cosmos se hranesc din resturile de energie ale Big Bang-ului, pana cand aceasta va fi epuizata in intregime, moment in care Universul va muri. Daca acceptam aceasta teorie – tributara cosmologiei clasice a Big Bang-ului –, atunci putem spune ca moartea termica a Universului va insemna si moartea spatiului si a timpului.
Toate lucrurile care au un inceput ajung la un sfarsit. Daca timpul s-a nascut o data cu Big Bang-ul, neexistand un inainte, daca credem, asemenea Sf. Augustin, ca „lumea a fost facuta cu timp, nu in timp“, atunci e logic ca timpul sa se termine la un moment dat. Aceasta teorie are insa, si in fizica, si in filosofie, numeroase critici si alternative.

Ambiguitatea timpului
In afara de miscare, mai exista un mod de a dilata timpul – gravitatia. Timpul curge cu atat mai incet, cu cat gravitatia este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat daca punem ceasuri in rachete sau daca, de exemplu, masuram frecventa vibratiilor din timpul exploziei unei cladiri, la baza si la varful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar daca ne-am apropia de o gaura neagra, timpul ar deveni din ce in ce mai greoi, pana cand, la intrarea in aceasta, ar ingheta cu totul. Se pare ca in interiorul gaurii negre se afla punctul fara intoarcere, eternitatea, timpul fara de timp si spatiul fara de spatiu.
Alta ambiguitate e aceea ca, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiti, notiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au nici un sens. In viata de zi cu zi, impartim timpul in trecut, prezent si viitor, dar acestea sunt doar niste etichete menite sa ne puna ordine in viata. Din punctul de vedere al fizicii moderne, in loc de a spune ca „doar timpul prezent este real, pentru ca se intampla acum“, mai corect ar fi sa ne gandim la toate evenimentele din trecut si viitor ca si cum s-ar petrece acum.
Ramane un mister, daca admitem ca fizicienii au dreptate, de ce percepem timpul ca pe ceva ce trece moment cu moment. Filosofii si fizicienii cerceteaza de milenii daca scurgerea timpului este un efect fizic, sau o iluzie. Ceea ce se stie sigur este ca in fizica nu exista nimic care sa corespunda unui flux sau unei miscari a timpului. Sunt unii care ar putea spune ca, desi conceptele de trecut si viitor nu au un sens universal, cu siguranta exista o distinctie in timp intre directia spre trecut si directia spre viitor. Ei ar argumenta ca suntem totusi inconjurati de procese care au o directie in timp: oamenii imbatranesc, focul se aprinde, arde, apoi se stinge. Insa acestora fizicienii le pot raspunde ca la mijloc se afla o lege fundamentala a naturii – caldura paraseste corpurile calde si intra in corpurile reci.
Cand punem mai multe cubulete de gheata intr-un pahar cu whisky, nu ne asteptam ca lichidul sa inceapa sa clocoteasca. Intregul Univers pare a fi supus unei degradari termice continue si ireversibile: toate sursele sale de energie – asemenea stelelor – se consuma si mor. Toate procesele din Cosmos se hranesc din resturile de energie ale Big Bang-ului, pana cand aceasta va fi epuizata in intregime, moment in care Universul va muri. Daca acceptam aceasta teorie – tributara cosmologiei clasice a Big Bang-ului –, atunci putem spune ca moartea termica a Universului va insemna si moartea spatiului si a timpului.
Toate lucrurile care au un inceput ajung la un sfarsit. Daca timpul s-a nascut o data cu Big Bang-ul, neexistand un inainte, daca credem, asemenea Sf. Augustin, ca „lumea a fost facuta cu timp, nu in timp“, atunci e logic ca timpul sa se termine la un moment dat. Aceasta teorie are insa, si in fizica, si in filosofie, numeroase critici si alternative.

Timpul lui Einstein
De milenii, cei mai straluciti savanti si oameni de stiinta au incercat sa rezolve una dintre cele mai mari enigme ale umanitatii: natura timpului. Are timpul un inceput? Va ajunge vreodata la un sfarsit? De ce se misca doar intr-o directie? Si ce este de fapt timpul? Albert Einstein a rasturnat toate teoriile existente cand, la inceputul secolului XX, a demonstrat ca timpul este relativ si ca depinde de miscare si de gravitatie. Teoria sa revolutionara a deschis calea catre studiul gaurilor negre, al gaurilor de vierme si asupra calatoriilor in timp.
Astazi, la inceput de secol XXI, majoritatea fizicienilor sunt convinsi ca acceptia comuna a timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este complet gresita si ca, in curand, vom avea instrumentele teoretice si practice necesare descoperirii adevaratei naturi a timpului, o natura mult mai subtila si mai complexa decat cea pe care o banuiam.
Timpul este anonimul care ne aluneca printre degete, luand cu el intreaga noastra existenta. Fiecare stie ce este timpul deoarece il simte cum trece – acesta este, probabil, cel dintai aspect al experientei umane.La fel de adevarat este insa ca aceasta trecere este perceputa diferit de catre fiecare individ. Timpul psihologic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic. Albert Einstein spunea ca „o ora petrecuta in compania unei fete dragute trece mult mai repede decat o ora petrecuta pe scaunul unui dentist.“ Poate ca de aceea au aparut ceasurile – modul stiintific de a masura timpul obiectiv, in afara trairilor personale. Acum cateva sute de ani, oamenii presupuneau ca timpul si spatiul sunt pur si simplu date de Dumnezeu. Sf. Augustin din Hippo a remarcat faptul ca „incercarea de a defini timpul se manifesta prin insiruirea unor cuvinte ce se vor pierde fara a reusi, insa, sa contureze un portret al acestuia.“
Demonstratia lui Albert Einstein conform careia timpul este relativ a fost un adevarat soc si pentru comunitatea stiintifica, si pentru cea religioasa. Pe scurt si pe intelesul tuturor, esenta teoriei este ca „timpul meu nu este acelasi cu timpul tau, daca ne miscam diferit.“ Daca iei, de exemplu, un avion de la Bucuresti la Cape Town, vei fi in contratimp cu cateva nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secunda) fata de cei ramasi pe loc.
Mai precis, durata calatoriei va fi un pic diferita daca o masori tu in avion, fata de cea indicata de ceasul Aeroportului Otopeni. Deci intervalul de timp dintre doua puncte stabile nu este fix, ci depinde de contextul in care este masurat. Deformarea timpului prin miscare se numeste efect de dilatatie si poate fi demonstrata folosind ceasuri atomice. Intr-un faimos experiment din 1971, doi fizicieni au instalat intr-un satelit care urma sa se invarta in jurul Pamantului doua ceasuri atomice. Ele au inregistrat o diferenta de 59 de nanosecunde fata de ceasurile de pe Pamant – exact cum prezicea teoria lui Einstein.
Teoria lui Albert Einstein s-ar confirma si mai convingator daca am detine tehnologia necesara pentru a depasi viteza luminii (300.000 km/s) – lucru care astazi este irealizabil, tinand de domeniul fizicii teoretice sau al SF-ului. In sfarsit, ipotetic vorbind, daca am atinge aceasta viteza, consecintele ar fi cel putin ciudate: de exemplu, am putea calatori cu o racheta timp de doi ani pana la cea mai apropiata stea, urmand ca apoi sa ne reintoarcem pe Pamant, unde i-am gasi pe cei dragi mai batrani cu 14 ani decat i-am lasat. Acesta se numeste „efectul gemenilor“: daca un membru al unei perechi de gemeni ar pleca in calatorie, la inapoiere cei doi nu ar mai avea aceeasi varsta.

Despre avion-mai cautam!

Lumea e greu de mulþumit.Cel mai greu e de lucrat cu oamenii.

Ma simþeam dator sã dau adresa sursei de unde am preluat articolul de mai sus ,pentru cã la scurt timp dupã postare a apãrut un topic mai vechi de care nu ºtiam nimic[ în care era un articol asemãnãtor] ºi nu voiam sã se interpreteze .De fapt la linkul respectiv veþi gãsi mai multe articole interesante.

nusuntcepar.blogspot.com/2009_09_01_archive.html

Lumea e greu de mulþumit.Cel mai greu e de lucrat cu oamenii.