Romanul s-a nascut poet

De la: daniela_, la data 2012-02-20 19:50:18Cetatea care s-a surpat

Îþi aminteºti, mi-ai spus cândva
Cã þi-ai dori sã fiu cu tine,
Cã îþi lipsesc ºi-þi face bine
Scriindu-mi despre viaþa ta.

Au fost probabil vorbe-n vânt.
Simþind o clipã casa goalã
ªi-o vagã undã de-ndoialã,
Þi-ai amintit atunci, ca sînt.

Cum de-am crezut aºa uºor,
Cum am putut sã sper ca, poate,
Din îngheþarea ta pot scoate
Cãldurã, dragoste ºi dor?!

Deºi mi-ai spus cã n-ai de gând
Sã-mparþi cu nimeni fericirea,
Speram naiv, cã amintirea
Putem s-o re-nviem oricând.

Atâtea clipe le-am trãit
Într-un vârtej nebun, frenetic…
Eram un tot, atras magnetic
De-acelaºi patos regãsit.

Ce-a fost cu noi, nu înþeleg.
Cã din tumultul de cascadã
Acum nici stropi nu vor sã cadã.
ªi va seca pãmântu-ntreg.

Îþi simt prezenþa-n jurul meu.
E doar o umbra efemerã,
Un vis de-o varã, o himerã
Cu care mã-ntâlnesc mereu.

Cuminþi ne-ntoarcem unde-am fost,
La simpla noastrã existenþã.
Tu, cu o nouã experienþã,
Eu c-o tristeþe fãrã rost.

Mã voi putea gândi vreodat’
Cã de departe unde eºti
Mã vei chema, sã reclãdeºti
Cetatea care s-a surpat?

Aºtept un semn, un sincer da
Cu care poþi schimba o lume,
Dând titlu unei vieþi postume
Creatã de dorinþa ta.

DA-NI-E-LA!!! Esti o sensibila, sincera, cu suflte frumos! Ma bucur sa stiu ca exista inca asa suflete, printre noi!

De la: daniela_, la data 2012-02-20 19:50:18Cetatea care s-a surpat

Îþi aminteºti, mi-ai spus cândva
Cã þi-ai dori sã fiu cu tine,
Cã îþi lipsesc ºi-þi face bine
Scriindu-mi despre viaþa ta.

Au fost probabil vorbe-n vânt.
Simþind o clipã casa goalã
ªi-o vagã undã de-ndoialã,
Þi-ai amintit atunci, ca sînt.

Cum de-am crezut aºa uºor,
Cum am putut sã sper ca, poate,
Din îngheþarea ta pot scoate
Cãldurã, dragoste ºi dor?!

Deºi mi-ai spus cã n-ai de gând
Sã-mparþi cu nimeni fericirea,
Speram naiv, cã amintirea
Putem s-o re-nviem oricând.

Atâtea clipe le-am trãit
Într-un vârtej nebun, frenetic…
Eram un tot, atras magnetic
De-acelaºi patos regãsit.

Ce-a fost cu noi, nu înþeleg.
Cã din tumultul de cascadã
Acum nici stropi nu vor sã cadã.
ªi va seca pãmântu-ntreg.

Îþi simt prezenþa-n jurul meu.
E doar o umbra efemerã,
Un vis de-o varã, o himerã
Cu care mã-ntâlnesc mereu.

Cuminþi ne-ntoarcem unde-am fost,
La simpla noastrã existenþã.
Tu, cu o nouã experienþã,
Eu c-o tristeþe fãrã rost.

Mã voi putea gândi vreodat’
Cã de departe unde eºti
Mã vei chema, sã reclãdeºti
Cetatea care s-a surpat?

Aºtept un semn, un sincer da
Cu care poþi schimba o lume,
Dând titlu unei vieþi postume
Creatã de dorinþa ta.

Dupa Rapsodiile lui George Enescu ascultate la nesfarsit, deschid PC si ajung aici! Daniela, esti minunata! Am incercat sa-ti raspund cu-n catren dar a alunecat departe de fiorul pe care, scriind, l-am ucis!
"O speranta tarzie se-ntoarce-n tacere
Asculta-i doar soapta acelorasi visuri
Nu gandul ascunde acele mistere
Ci mai degraba teama de compromisuri!"

Virtutea nu consta in abtinerea de la viciu ci in neravnirea lui. Galina

Daniela

"O speranta tarzie se-ntoarce-n tacere
Asculta-i doar soapta acelorasi visuri
Nu gandul ascunde acele mistere
Ci mai degraba teama de compromisuri!"

Sabiile inspiratziei, tintesc spre vazduh, CUM DOAR VOI STITI S-O FACETI! Foarte frumos, joc la cuvintelor si al gandurilor sclipitoare, expresive, inaltatoare......Felicitari _gal_ina!

ORIZONTUL

Parca te pierd cand te ating,
Te simt mai mult cand esti departe,
Si-ti murmur cant de mii de soapte,
Fierbinti si care nu se sting.

Nu ne despart nici munti, nici mari,
Ci ne uneste-un falnic vis,
Care-a pasit peste abis,
Prin doua suflete, carari.

As trece prin furtuni de vorbe de ocara,
S-ajung la tine tare-as vrea,
De-as sti, ca-n viata mea si-a ta,
Ar mai veni o ''vara''!

Cu palme pline de dorinta,
Intinse-a ruga spre himera,
Uitand mereu ca-i efemera,
Ma-nfund adanc in suferinta.

Caci, parca ne desparte timpul,
De vrem noi doi, sau nu,
Totusi DORESC, ca TU,
Sa fii intai ARBITRU!

De la: VIOLETA_IS, la data 2012-02-21 05:12:27
ORIZONTUL

Parca te pierd cand te ating,
Te simt mai mult cand esti departe,
Si-ti murmur cant de mii de soapte,
Fierbinti si care nu se sting.

Nu ne despart nici munti, nici mari,
Ci ne uneste-un falnic vis,
Care-a pasit peste abis,
Prin doua suflete, carari.

As trece prin furtuni de vorbe de ocara,
S-ajung la tine tare-as vrea,
De-as sti, ca-n viata mea si-a ta,
Ar mai veni o ''vara''!

Cu palme pline de dorinta,
Intinse-a ruga spre himera,
Uitand mereu ca-i efemera,
Ma-nfund adanc in suferinta.

Caci, parca ne desparte timpul,
De vrem noi doi, sau nu,
Totusi DORESC, ca TU,
Sa fii intai ARBITRU!


“Am pus un vis deoparte
Dar tu nu l-ai vazut
Caci timpul ne desparte
Si nu ca n-ai fi vrut
Sa mai stim de noi,
De-un altfel de-ceput!”

Virtutea nu consta in abtinerea de la viciu ci in neravnirea lui. Galina

M-am nascut cu capu'n nori
Si cu picioarele'n flori
Ca sa am ce da la ciori.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2012-02-26 08:40:51
M-am nascut cu capu'n nori(Sa scrii cand o sa-l cobori)
Si cu picioarele'n flori(Scoate-ti picioarele din flori)
Ca sa am ce da la ciori.....(Sa nu te treaca fiori!)

Vezi, inceputu-i greu...

Virtutea nu consta in abtinerea de la viciu ci in neravnirea lui. Galina

Era mai rau cu norii-n cap
Fugind toata ziua trap
Si fara bani la ciorap

Tu ai ales

O, cate doruri nu ma prind
si cate ganduri calauze
n-ar vrea ca fatza sa-ti cuprind,
sa fur sarutul de pe buze.

In cate nopti mi-apari icoana,
cand ma rechemi cu maini intinse,
apoi dispari -fata morgana-
si ma trezesc cu vise stinse.

Cat de profunda mi-e iubirea
cu care-as impleti ghirlande,
sa-ti darui toata fericirea
si flori buchete, in ofrande.

Chemarii mele nu raspunzi.
Te joci cu inima si focul,
gasesti pretexte, te ascunzi
si te amuza intreg jocul.

Cu timpul patima se stinge
inabusita-n suferinta.
Candva poate si tu vei plange
in remuscari si in cainta.

Te iert ca n-ai stiut s-alegi,
ca mi-ai respins vadul iubirii.
Tu ai ales ca ani intregi
sa sorbi cupa dezamagirii.

Si daca-ar fi sa-ti fie bine,
sa ma privesti totusi de sus,
sa stii ca n-o sa am suspine.
A fost un vis care s-a dus.

De,e trist amice
fuse si se duse
la cules de spice
..amintiri apuse.

Versurile-s triste
Dar sunt asternute
cu simtiri artiste
duse-n senectute...

De la: optimistul, la data 2012-02-29 01:31:54

Tu ai ales

O, cate doruri nu ma prind
si cate ganduri calauze
n-ar vrea ca fatza sa-ti cuprind,
sa fur sarutul de pe buze.

In cate nopti mi-apari icoana,
cand ma rechemi cu maini intinse,
apoi dispari -fata morgana-
si ma trezesc cu vise stinse.

Cat de profunda mi-e iubirea
cu care-as impleti ghirlande,
sa-ti darui toata fericirea
si flori buchete, in ofrande.

Chemarii mele nu raspunzi.
Te joci cu inima si focul,
gasesti pretexte, te ascunzi
si te amuza intreg jocul.

Cu timpul patima se stinge
inabusita-n suferinta.
Candva poate si tu vei plange
in remuscari si in cainta.

Te iert ca n-ai stiut s-alegi,
ca mi-ai respins vadul iubirii.
Tu ai ales ca ani intregi
sa sorbi cupa dezamagirii.

Si daca-ar fi sa-ti fie bine,
sa ma privesti totusi de sus,
sa stii ca n-o sa am suspine.
A fost un vis care s-a dus.

„- Ai fost un vis ca o cetate
In care nu pot sã pãtrund
Cupele sunt rãsturnate,
La ce bun sa-ti mai rãspund?
Ca visuri am ºi eu cam multe
ªi cam haotice-n dorinþi
Dar cine stã sã le asculte
Dar cine ºtie când mã minþi?”

Virtutea nu consta in abtinerea de la viciu ci in neravnirea lui. Galina

'La ce bun sa-ti mai rãspund?
Ca visuri am ºi eu cam multe
ªi cam haotice-n dorinþi
Dar cine stã sã le asculte
Dar cine ºtie când mã minþi?”'



------------------------------------------------------

Un vis pe care l-am luat in gluma,
as spune chiar ca-i o minciuna.
Dar de se-ntampla asta cuiva,
e vina aluia, nu e a mea.
Am vrut cu rima, pe rimel,
sa storc o lacrima nitel.
Nu tine? Nu-i nici o problema.
Voi incerca o alta schema.

In dorinti incep sa fiu zgircit,
Poate mult prea mult le-am consumat in viata.
Toate sint invaluite-n ceata,
Intr-un dans ce l-am dansat demult.

Vesele si fara de rusine,
Desculte alergau prin roua diminetii,
Dindu-mi de atitea ori sens vietii,
S-au aprins si tu le-ai stins in mine.

Si-am dorit buze arse de sete,
In iubire sa mai joc o carte,
Inima s-adune mereu, nestemate
Din frumosii ochi, dornici sa ma-mbete.

Si-am dorit, sa ma cuprinzi in brate,
Si-am avut in brate multe flori
Ce mi-au dat in suflet mii de fiori,
Implinindu-mi drumul de sperante.

Numai o dorinta mi-a ramas,
Celelalte ..le-ai luat cu tine.
Sa m-astepti in clipa care...vine,
Pin' voi face si eu, ultim' pas
Ramas intre noi, neimplinit,
Intre - bun ramas- si - bine te-am gasit.

Despre modestie

Modestia este harul
cand in mila sa Divina
Dumnezeu umple paharul
la o fiinta blajina.
Este marea calitate
sa te porti in cumpatare,
echilibrul pentru toate,
bunul simt in comportare.
Nu e zgomotul de fala
care-l au laudarosii,
nici nerusinarea goala
ce-o flutura mincinosii.
Doar omul modest devine
omenos cu cel de jos,
si-l face egal cu sine,
devenind prietenos.
Modestia e virtute,
slefuita-n piatra rara,
ea discreta se emite,
stralucind pe dinafara.

modestia, este scuza mediocrului, margica submediocrului, incantatia de lux a prostului, a imbecilului.

Modestia este defectul oamenilor mari.Tupeul este defectul oamenilor mici.(parafrazat)

De la: giovausaro, la data 2012-03-03 14:14:28Modestia este defectul oamenilor mari.Tupeul este defectul oamenilor mici.(parafrazat)

Citez, nu parafrazez.
Modestia este pentru prosti.
NICOLAE IORGA

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 13:54:25modestia, este scuza mediocrului, margica submediocrului, incantatia de lux a prostului, a imbecilului.

Da. Modestiei i-au luat azi locul; infatuarea, tupeul, impertinenta, lipsa bunului simt, aroganta,
grobianismul, micimea sufleteasca si subcultura individului (inlocuita cu surogate), tocmai
pentru faptul ca-i lipsesc marile calitati: modestie, bunatate, altruism, iubire, iertare, toleranta si cu care se poate manifesta in societate ca persoana importanta.
Defecte care le lipsesc Oamenilor Mari, altfel am fi ramas toti in primitivism.

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 14:58:41

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 13:54:25modestia, este scuza mediocrului, margica submediocrului, incantatia de lux a prostului, a imbecilului.

Da. Modestiei i-au luat azi locul; infatuarea, tupeul, impertinenta, lipsa bunului simt, aroganta,
grobianismul, micimea sufleteasca si subcultura individului (inlocuita cu surogate), tocmai
pentru faptul ca-i lipsesc marile calitati: modestie, bunatate, altruism, iubire, iertare, toleranta si cu care se poate manifesta in societate ca persoana importanta.
Defecte care le lipsesc Oamenilor Mari, altfel am fi ramas toti in primitivism.

mmda... si Napoleon spunea ca modestia este calitatea celor fara calitati.

defineste:
-bunul simt.
-calitate (umana)
dpdv determinist.

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 15:19:40

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 14:58:41

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 13:54:25modestia, este scuza mediocrului, margica submediocrului, incantatia de lux a prostului, a imbecilului.

Da. Modestiei i-au luat azi locul; infatuarea, tupeul, impertinenta, lipsa bunului simt, aroganta,
grobianismul, micimea sufleteasca si subcultura individului (inlocuita cu surogate), tocmai
pentru faptul ca-i lipsesc marile calitati: modestie, bunatate, altruism, iubire, iertare, toleranta si cu care se poate manifesta in societate ca persoana importanta.
Defecte care le lipsesc Oamenilor Mari, altfel am fi ramas toti in primitivism.

mmda... si Napoleon spunea ca modestia este calitatea celor fara calitati.

defineste:
-bunul simt.
-calitate (umana)
dpdv determinist.



A generaliza ca modestia este apanajul prostiei( a prostilor cum spui) trebuie sa studiezi contextul in care ea este o prostie, si aici ar intra acceptarea impunerilor de orce fel privind drepturile personale si colective. Iorga fiind un mare istoric, in acest context s-a referit, Napoleon fiind un cuceritor, in acelasi context s-a referit. dar a exclude modestia in celelalte imprejurari denota ceea ce am spus anterior, adica primitivism.
Metoda reducerii la absurd se aplica doar in matematica. Asadar, consideri modestia nu o calitate, ci un defect. Esti foarte modest!!!!!!!!!!!!

PS. citeste putin si DEX online!

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 13:49:13Despre modestie

Modestia este harul
cand in mila sa Divina
Dumnezeu umple paharul
la o fiinta blajina.
Este marea calitate
sa te porti in cumpatare,
echilibrul pentru toate,
bunul simt in comportare.
Nu e zgomotul de fala
care-l au laudarosii,
nici nerusinarea goala
ce-o flutura mincinosii.
Doar omul modest devine
omenos cu cel de jos,
si-l face egal cu sine,
devenind prietenos.
Modestia e virtute,
slefuita-n piatra rara,
ea discreta se emite,
stralucind pe dinafara.

exact asta cred si eu despre tine si te admir sincer !

De la: gabigabi2, la data 2012-03-04 15:39:39

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 13:49:13Despre modestie

Modestia este harul
cand in mila sa Divina
Dumnezeu umple paharul
la o fiinta blajina.
Este marea calitate
sa te porti in cumpatare,
echilibrul pentru toate,
bunul simt in comportare.
Nu e zgomotul de fala
care-l au laudarosii,
nici nerusinarea goala
ce-o flutura mincinosii.
Doar omul modest devine
omenos cu cel de jos,
si-l face egal cu sine,
devenind prietenos.
Modestia e virtute,
slefuita-n piatra rara,
ea discreta se emite,
stralucind pe dinafara.

exact asta cred si eu despre tine si te admir sincer !

Multumesc!

Am postat aceasta poezie ca o aluzie la unii indivizi de pe forum care au perarei prea bune despre ei insisi, care se considera burici ai pamantului, care isi impun doar parerile lor personale, care devin sarcastici pentru ca le e firea, oricum, insolenti si atotstiutori. Privind persoana sa ca individ, in relatiile cu cei din jur, cu semenii sai, e bine ca omul sa aiba un dram de modestie, sa nu se etaleze ostentativ.

Dedicatii de ziua Femeii:

Nimic nu e in tot care sa-ti semene;
natura in sanu-i te-aduna,
in contopire pare sa-ngemene,
spre fascinatie, cantec pe-o struna.

Pamant si natura in toate subjuga
frumosul, ce arde la randu-i,
sa-l soarba oricine se.njuga
la carul dorintei, in gandu-i.

Esti marea adanca, nemarginirea,
eu sunt intregul, tu respirarea,
eu insetarea, tu amagirea,
in toate ce esti, esti incantarea.

Avantul sunt eu, tu esti abisul,
profundul nascut din mistere,
dorinta pierduta in visul
chemarii, neastampar si vrere.

frumooos de tot !

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 15:19:40

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 14:58:41

De la: _9am25o_, la data 2012-03-03 13:54:25modestia, este scuza mediocrului, margica submediocrului, incantatia de lux a prostului, a imbecilului.

Da. Modestiei i-au luat azi locul; infatuarea, tupeul, impertinenta, lipsa bunului simt, aroganta,
grobianismul, micimea sufleteasca si subcultura individului (inlocuita cu surogate), tocmai
pentru faptul ca-i lipsesc marile calitati: modestie, bunatate, altruism, iubire, iertare, toleranta si cu care se poate manifesta in societate ca persoana importanta.
Defecte care le lipsesc Oamenilor Mari, altfel am fi ramas toti in primitivism.

mmda... si Napoleon spunea ca modestia este calitatea celor fara calitati.

defineste:
-bunul simt.
-calitate (umana)
dpdv determinist.

A omorit 4 milioane de oameni cu calitatile lui.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: 9am250228, la data 2012-03-04 16:28:59

De la: gabigabi2, la data 2012-03-04 15:39:39

De la: 9am250228, la data 2012-03-03 13:49:13Despre modestie

Modestia este harul
cand in mila sa Divina
Dumnezeu umple paharul
la o fiinta blajina.
Este marea calitate
sa te porti in cumpatare,
echilibrul pentru toate,
bunul simt in comportare.
Nu e zgomotul de fala
care-l au laudarosii,
nici nerusinarea goala
ce-o flutura mincinosii.
Doar omul modest devine
omenos cu cel de jos,
si-l face egal cu sine,
devenind prietenos.
Modestia e virtute,
slefuita-n piatra rara,
ea discreta se emite,
stralucind pe dinafara.

exact asta cred si eu despre tine si te admir sincer !

Multumesc!

Am postat aceasta poezie ca o aluzie la unii indivizi de pe forum care au perarei prea bune despre ei insisi, care se considera burici ai pamantului, care isi impun doar parerile lor personale, care devin sarcastici pentru ca le e firea, oricum, insolenti si atotstiutori. Privind persoana sa ca individ, in relatiile cu cei din jur, cu semenii sai, e bine ca omul sa aiba un dram de modestie, sa nu se etaleze ostentativ.

Asta spuneam si eu despre....unii de pe forum. Mai ales dcind se leaga brusc de postarile altora, fara sa fi avut vreo legatura cu respectivii. Ma refer normal la cei....modesti. Saracutii de ei.
Si cind cei "insolenti" se apara, mama lor de insolenti, devin brusc ingimfati.
Deci aici sintem de acord, ca insolenta si ingimfarea este motorul....forumului.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Aia de sus s-a vrut o poezaie, dar nu a vrut cu rima.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Gânduri personale.
Ideea ce-apãruse, izvor neprihãnit,
Pãrea mugur de miere ce-abia a mugurit.
Cãrarea e cãrare doar pentru cel ce-o calcã
ªi numai de-o strãbate pânã la sfârºit.
La fel gândul ce zace, de nu-i rostit la vreme
Bolnav se frânge-n moarte si doare leºul lui
Trãind mocnit in matcã, de încã vieþuieºte
κi roade alte vaduri si n-ai cum sa-l supui.
Uite cum se învârte in mintea-mi inventivã
Ce am gândit odatã ºi nu am desluºit:
M-animã încã astãzi proiecte ce mã-mbatã
Aº sãgeta o clipã cu strãlucirea lor
Dar se rãsfrâng în mine ºi-n inima mea toatã
Se rãsucesc opinii ºi ºoaptele mã dor.
De-aº mai putea sclipi cu-o uimitoare vrere
M-aº face stãvilar cã firea nu mi-o schimb
ªi-atunci mugur de miere va muguri din vrere
Iar gândul meu, odraslã, s-ar preschimba in nimb!

Virtutea nu consta in abtinerea de la viciu ci in neravnirea lui. Galina

De la: _gal_ina, la data 2012-03-05 19:10:21Gânduri personale.
Ideea ce-apãruse, izvor neprihãnit,
Pãrea mugur de miere ce-abia a mugurit.
Cãrarea e cãrare doar pentru cel ce-o calcã
ªi numai de-o strãbate pânã la sfârºit.
La fel gândul ce zace, de nu-i rostit la vreme
Bolnav se frânge-n moarte si doare leºul lui
Trãind mocnit in matcã, de încã vieþuieºte
κi roade alte vaduri si n-ai cum sa-l supui.
Uite cum se învârte in mintea-mi inventivã
Ce am gândit odatã ºi nu am desluºit:
M-animã încã astãzi proiecte ce mã-mbatã
Aº sãgeta o clipã cu strãlucirea lor
Dar se rãsfrâng în mine ºi-n inima mea toatã
Se rãsucesc opinii ºi ºoaptele mã dor.
De-aº mai putea sclipi cu-o uimitoare vrere
M-aº face stãvilar cã firea nu mi-o schimb
ªi-atunci mugur de miere va muguri din vrere
Iar gândul meu, odraslã, s-ar preschimba in nimb!