Invataturi biblice

EXPERIENTE CU DUMNEZEU

Eram in cea mai mare deznadejde a vieti mele, imi murise singurul fiu student la Electronica Bucuresti in anul doi in conditii foarte dubioase. In urma unei rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu legat de aceasta situatie, in care am intrebat pe Dumnezeu daca conducatorii nostri stiu de moartea acestor studenti nevinovat, caci au murut sapte studenti deja pana la inmormantarea fiului meu, am primit doua rasunsuri: mai intai am vzut in vis pe Ceausescu si Elena, tavalindu-se morti in fata mea, inainte de revolutia de la Bucuresti . Apoi am primit in vis urmatorul mesaj:"MAI BINE AR PUNE SA CANTE CANTECE BISERICESTI IN LOC DE CORURI CA DEJA SE SDRUNCINA GOLGOTA"Ma credeti sau nu dar in acea perioada nu stiam ce inseamna cuvantul "GOLGOTA"in asa intuneric de mare ne-a tinut ortodoxia. Mesajul l-am inteles caci era un raspuns la rugaciunea mea era vorba de corurile nesfarsite care se dadeau la TV. inainte de revolutie. Atunci m-am intrebat oare ce sa insemne GOLGOTA?.Si bunul Dumnezeu care cunoaste si gandul a facut de asa natura si mi-a dat raspunsul prin ziarul Scanteia din acea vreme. Era dupa revolutie si toti citeam ziarul cu evenimentele .Deodata vad in ziar scris de o ziarista intr-un articol urmatoril citat pe care nu-l voi uita niciodata:"PRECUM GOLGOTA PAMANT SFANT LA CARE SE ROAGA OAMENII BATUTI DE SOARTA PENTRU LINISTIRE SI IZBAVIRE" Atunci m-am plecat din nou in rugaciune si am zis Doamne Dumnezeule mare si puternic iti multumesc ca am inceput deja sa ma linistesc cu privire la baiat si lumea cu acuzatiile ei, dar de izbavit ma vei izbavi Doamne? A trecut o perioada buna de timp si posteam Miercurea si Vinerea, cum ne invata ortodoxia caci nu venisen inca la adevar.Intre timp facusem rost si de o Biblie. Intr-o zi de miercuri am postit si am deschis la intamplare Biblia. Am citit urmatoarele:"ziua 10 din luna a saptea este zi de post si rugaciune pentru izbavire."Aceasta zi cadea chiar a doua zi Joi.Am hotarat sa postesc si Joi iar seara m-am rugat lui Dumnezeu pentru izbavire. Noaptea in somn mi-a vorbit Dumnezeu Tatal dar cu o voce asa de puternica cum scrie in Biblie ca auzea poporul Israel strins la muntele unde au fost date tablele Legi, ca n-au putut sa suporte si au rugat pe Moise sa plece ei ca daca mai aud vocea vor muri. In acea perioada inca nu apucasem sa ciesc despre aceasta in Biblie.Dar cu acea voce mi-a vorbit mie Dumnezeu in acel vis, desi mi-a spus un singur cuvant "NEPRIHANITAAAAAA"Am tipat asa de tare sotul s-a speriat si el m-a intrebat ce am visat dar nu i-am spus nimic pentruca in acea perioada nu stiam ce inseamna NEPRIHANITA . Pana dimineata nu am dormit de loc,am tremurat toata noapte de spaima voci pe care am auzit-o. Cugetam in gand de ce mi-a spus Dumnezeu NEPRIHANITA, poate ca daca imi spunea PRIHANITA ma izbavea dar daca a zis "NE" inseamna ca nu m-a izbavit. Dupa ce a plecat sotul la servici, m-am sculat de dimineata sa intreb femeile din cartier cu care mergeam la biserica ortodocsa daca stie ce inseamna acest cuvant "NEPRIHANITA", dar toate spuneau"nu stiu maica".Atunci mi-am adus aminte de o femeie care avea Biblie mai de mult si vindea lumanari in biserica sf. Spiridon.Am mers si am gasit-o la o coada la pui unde-si pusese scaunul de seara ca sa apuce pui a doua zi ca in acea vreme era o aprovizionare foarte proasta. De la ea am aflat prima data ce inseamna cuvantul "NEPRIHANITA", spunand ca inseamna:curat,nepatat,mergi in calea Domnului. Nu-mi vena sa cred ca spune adevarul, dar femeia sa ratoit la mine si am plecat. Am mai dat de o persoana care a spus la fel. Atunci am mers repede acasa ca sa dau slava lui Dumnezeu pentru izbavire si unde credeti ca m-am asezat in fata icoanelor mele din perete si imi curgeau lacrimile mangaind icoanele cu podul palmei. Deodata am simtit ca ma arde mana cu care mangaiam icoana, am mai incercat o data, la fel am patit si inca o data aceiasi situatie. Nu am mai pus mana dar am inceput sa citesc adanc Biblia. Vazind ca lui Dumnezeu nu-i place sa ne inchinam la icoane, le-m dat afara din casa pe toate
.========================================

Dupa cum va spuneam am inceput sa citesc cu atentie Biblia. Am ajuns unde scrie animale curate si necurate. Scrie sa nu mananci "porcul iepurele si camila", sa privesti ca necurate pe cele ce nu au copita despicata si nu rumega. Nu auzisem toata viata mea cat am stat in ortodoxie asa ceva. Pentruca aveam o gradina la care cresteam iepuri, m'am plecat pe genunchi si am facut in gand urmatoarea rugaciune:"
Doamne, Dumnezeule Atotputernice, daca este adevarat ce scrie in cartea asta si eu cresc iepuri la gradina si-i mananc, fa prin minunea Ta sa moara totii deodata picior sa nu ramana si nici sa nu apuc sa mananc carne din ei "Observati am scris cuvintele"daca este adevarat" deci nu eram o credincioasa in totalitate, puneam la indoiala Cuvantul lui Dumnezeu, care este hrana cereasca pentru cel ce crede cu adevarat. M'a lasat Dumnezeu de am carat toata vara la iepuri sa-i hranesc si va rog sa ma credeti ca nu mananca putin, iar in toamna aproape de Sf.Mihail si Gavril,m'am dus cu sotul meu la gradina el sa sape iar eu sa le dau sa manance , le-am dat sa manance si deodata vad in fata ochilor o vedenie un baiat tanar cu ochii albastri, intunecat la fata . M'am inspaimantat , am tresarit si vedenia a disparut, am iesit , m'am dus la sotul meu care sapa si l-am rugat sa mergem acasa ca vine ploaia. Nu i-am spus nimic despre vedenia mea caci rugaciunea am facut-o in gand si voiam sa o stiu numai eu cu Dumnezeu.Dar pe drum am cugetat in gand la vedenie si am zis: "Doamne prin aceasta vedenie eu inteleg ca iepurele este necurat dar eu nu asta te-am rugat. Si ca sa vedeti ca Dumnezeu este cel mai mare evanghelist dupa o saptamana mi-a implinit rugaciunea ca sa ma castige si sa ma aduca la Adevar. Dupa o saptamana, dimineata m'am dus si am dat la iepurii sa manance erau cate doi in cusca, inchise cu lacate ,sapte la numar, custile fiind din sarma ochiuri destul de rezistenta. Dupa ce i-am alimentat am plecat acasa dar pe drum mi-am adus aminte ca am lasat cusca generala deschisa Nu m'am itors dar dupa amiaza m'am dus din nou cu sotul meu la gradina si deodata auzim un caine cum latra in cusca noastra, am pus fiecare mana pe cate un arac si ne indreptam spre cusca generala. Deodata un vecin intreaba daca ne-am luat caine ca el a avut cainele foarte bine legat dar nu poate judeca cu mintea lui cum a scapat cainele . Atunci l-am invitat sa vada daca nu este cumva cel ce latra in cusca noastra . Vecinul a venit si cand sa ia cainele am vazut cum cainele a omorat toti iepurii strangandu-i de cap i-a aliniat pe totii pe jos, a rupt sarma ochiuri de la toate custile si i-a scos pe toti afara. Si astfel s'a implinit rugaciunea mea"sa moara toti deodata, picior sa nu ramana si sa nu apuc sa mananc carne din ei" Caci taiam dupa ce se schimba blana Sotul s'a suparat rau, i-a lasat asa pina a doua zi., In cusca generala erau si pasari curca, gaina, cocos,rata, gasca. Cainele nu s'a atis de ele si nu a parasit cusca generala care era facuta din aceiasi sarma ochiuri ca si custile iepurilor. Dumnezeu a vrut sa vad cine mi-a facut raul, sa nu zic nimic vecinilor. Acasa i-am zis sotului te rog sa stai langa mine ca vreau sa-ti spun ceva dar sa nu te superi. Spune ce vrei ca si asa sant destul de suparat. I-am spus sa nu fie suparat caci astazi mi-a implinit Dumnezeu rugaciunea pe care am facut-o in gand ca sa nu stie nimeni si noi nu vom mai manca niciodata carne de iepue. Dupa ce i-am explicat totul cu deamanuntul nu a mai zis nimic, a doua zi s'a dus si a ingropat toti iepuri in pamant. De atunci nu am mai mancat iepure, porc si ce mai scrie Dumnezeu in cartea Sfanta ca este necurat

Nicolescu Valerica Citind Biblia mult mai increzatoare, caci ma convinsese Cel mai Mare Evanghelist al cerurilor si al pamantului Dumnezeu, am observat ca orice cercetator sincer caci lui Dumnezeu nu-i plac idoli, lucrurile facute de maini omenesti. Si ca fiecare ortodox nu-mi venea sa cred ca ortodoxia nu ar fi in regula fata de Dumnezeu. Deaceia am intrat in biserica ortodoxa unde eram in acea vreme si am facut urmatoarea rugaciune tot in gand ca sa o stiu numai eu si Dumnezeu. Biserica era plina in acea zi, toti stateam in picioare si am zis: "Doamne Dumnezeule Atotputernice eu am vazut in Cuvantul Tau scris ca nu este bine sa ne rugam la lucruri facute de maini omenesti.Doamne daca ortodocsi mei ti-au facut aceste icoane din iubire, cum unul ti-a scris o carte, altul ti-a scris o poiezie, altul ti-a scris un cantec, ei au gasit cu cale sa-ti faca potretul din iubire. Totusi Doamne daca nu este bine ce au facut fa prin puterea ta sa arda icoanele sa se faca scrum si cand voi afla aceasta veste voi veni la tine si ma voi boteza, dar daca este bine ce au facut, fa prin puterea ta sa iasa raze de lumina din ele si toate celelalte culte sau secte sa vina in ortodoxie Amin. Prea iubitilor eram in ziua de votarea constitutiei prima data, dupa revolutie, ma imbracam impreuna cu sotul meu sa mergem la votare dar intre timp televizorul era deschis. Deodata apare la televizor un preot cu un microfon in fata si spunea: "a ars biserica sf.Nicolae din Bucuresti s'a facut scrum, nu mai am nici-o icoana in ea" Atunci am cazut pe genunchi si i-am multumit Domnului pentru raspuns la rugaciune si pentru intelepciunea lui ca nu a ars sf.Nicolae din orasul meu Craiova, biserica in care ma rugasem, ci a ars biserica sf.Nicolae din Bucuresti. Altfel nu as fi putut marturisi nici rugaciunea nici raspunsul la rugaciune, caci enoriasi din oras m'ar fi invinovatit pe mine ca am dat foc si intrucat in Bucuresti nu am mers nu ma putea acuza nimeni de vinovatie. Bineinteles ca acest raspuns de la Cel mai Mare Evanghelist Domnul, Dumnezeul Cel Atotputernic, m'a facut sa iau hotararea, cu prima ocazie cand s'a facut botezul la Biserica Adventista de ziua saptea tot printr-o instiintate de la Dumnezeu am mers si m'am botezat. Grabiti-va toti care va-ti luminat si faceti acest botez fara de care nu veti vedea si nu veti intra in Imparatia lui Dumnezeu caci DOMNUL VINE VINO DOAMNE ISUSE AMIN
..=========================
Nicolescu Valerica Cautam pe Dumnezeu cu toata inima,fiind incepatoare nu stiam care biserica este mai aproape de adevarul lui Dumnezeu.Am intrat intr-o adunare unde marturiseau niste penticostali veniti din strainatate.Am facut in gand urmatoarea rugaciune:"Doamne putere cereasca daca aceasta biserica are adevarul Tau dupa Biblie,fa de asa natura ca eu sa plec rusinata din aceasta adunare,dar daca nu au adevarul sa se rusineze ei".Dupa ce au marturisit ei,s'au luat de mana si cantau o cantare leganandu-se in dreapta si stanga.Deodata o fata dintre ei nu se mai leagana si a inceput sa sara in sus cat putea.Degeaba o tineau ei de maini,ca ea tot sarea.Atunci au fost nevoiti sa intrerupa cantarea caci rusinea venise peste ei.Am inteles ca Dumneeu mi-a raspuns la rugaciune ca nu aceasta este biseica cea adevarata.La plecare o femeie in varsta se apropie de mine si spune.....ai vazut ca si in aceasta biserica lucreaza diavolul,ai vazut cm sarea fata in sus.M-am mirat ca a fost vizibil si pentru altii,nu am spus nimic,am mers acasa dar de atunci m-am hotarat sa nu mai merg la acea biserica si am mers la Adventisti.Cautati adevarul,rugati pe Dumnezeu si El va va descopri.Amin.

Am inceput sa-L caut pe Dumnezeu cu Biblia in mana si cu rugaciune ,pe la biserici sa vad care din ele au adevarul dupa Biblie.Am intrat la o evanghelizare care se facea de niste straini la biserica penticostala.Am facut urmatoarea rugaciune in gand cand am intrat in sala. "Doamne Dumnezeule mare si puternic,daca aceasta biserica are adevarul Tau,te rog sa plec rusinata din aceasta biserica,dar daca nu au adevarul,sa se rusineze ei,eu voi intelege si te voi cauta la alta biserica,AMIN".
Ei au inceput sa marturiseasca din Biblie,apoi s-au luat de mana baieti si fete si au inceput sa cante o cantare.Deodata o fata din mijlocul grupului care canta,a inceput sa sara in sus,degeaba o tineau de mana ca sa inceteze cu saritul in sus,ca fata nu putea si sarea din ce in ce mai rau.Au fost nevoiti sa intrerupa cantarea si ca sa-i spele rusinea au pus-o pe ea sa marturiseasca in continuare,desi intreaga audienta si-a dat seama ca este ceva necurat.Dupa ce s'a terminat,o femeie in varsta vine langa mine si spune: Ai vazut ca si in biserica este diavolul,ai vazut cum sarea fata aceia in sus.Nu am zis nimic,am plecat acasa dar nu am mai trecut prin acea biserica,pentru ca Dumnezeu imi aratase ca nu este biserica cea adevarata.

Acum sper ca intelegeti cum a lucrat Dumnezul Cel atotputernic,Cel mai mare Evanghelist al lumii si cat de mult doreste sa ne intoarcem la El cu toata inima.Veniti caci DOMNUL VINE,VINO DOAMNE ISUSE AMIN

DESPRE ADEVAR

Studiind cu sete Biblia am gasit ca Adevarul este:
Dumnezeu Tatal
Dumnezeu Fiul
Duhul Sfant
Poruncile Lui sant adevarul
Cuvantul Sau este Adevarul

Daca o biserica nu are toate aceste Adevaruri se numeste ratacita.
Fiecare suflet sa se cerceteze daca este la Adevar sau minciuna,sa se intoarca grabnic la Adevar cat timp mai este har ca sa capete fagaduinta vieti vesnice prin Domnul Isus Hristos. Sa treaca de la minciuna la Adevar,din moarte la viata , din intuneric la lumina.Grabiti-va caci Domnul vine. Multe lucruri I se par omului ca sant bune, dar pana la urma duc la moarte. Credinta, ascultare, pace.

DESPRE DUHUL SFANT

DUHUL SFÂNT ESTE O PERSOANÃ
Biblia descrie atribute ale Duhului Sfânt pe care doar o persoanã cu individualitate ºi personalitate, poate sã le aibã:
- poate vorbi - se poate ruga - poate geme (Rom.8:26)- poate mãrturisi (despre Isus - Ioan 15:26) - poate învãþa - poate fi întristat - poate fi minþit - hulit - etc.
DUHUL SFÂNT ESTE DUMNEZEU (o persoanã a Dumnezeirii): Fapte 5:1-9
Fapte 13:2 (vorbeºte)
Fapte 28:25 (vorbeºte)
1 Tim.4:1-4 (vorbeºte)
Duhul Sfânt este o persoanã, nu doar o putere a lui Dumnezeu. Noi avem nevoie de o relaþie personalã cu El pentru a putea sã fim mântuiþi în Hristos, sã cunoaºtem dragostea ºi puterea lui Dumnezeu, sã fim perfecþionaþi ºi cãlãuziþi de El. Duhul Sfânt este esenþial vieþii creºtine. De fapt fãrã El nu poate fi vorba de vreo spiritualitate. În timp ce a fi religios este posibil ºi prin puterea fireascã a omului, a fi creºtin ºi a fi mântuit, nu este posibil decât prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu!
El ne împuterniceºte pentru slujire ºi mãrturie. Doar prin El închinarea noastrã este plãcutã lui Dumnezeu ºi intrarea noastrã în CÂTEVA DIN ACTIVITÃÞILE DUHULUI SFÂNT

1. Contribuþia Sa la creaþiunea acestei lumi:
a. El S-a miºcat în mod creator deasupra apelor - Gen. 1,2; Ps. 104,30
b. Spunea Iov, „Duhul lui Dumnezeu m-a fãcut” - Iov.33,4
2. Prin Duhul lui Dumnezeu este susþinutã întreaga varietate a proceselor vieþii:
a. Ps. 104,29-30
b. Gen. 2,7
3. Contribuþia Sa în cadrul planului de mântuire:
a. El este Autorul Bibliei - Isa. 34,18; 2 Pet. 1,19.20
b. El se luptã cu pãcãtoºii - Gen. 6,1-3; Isa. 63,10
c. El dovedeºte vinovãþia lumii - Ioan 16,8; Fapte 2,37
d. El convinge inima cu privire la neprihãnire - 5,6
e. El mângâie pe poporul lui Dumnezeu - Ioan 14,26;15,26
f. El cãlãuzeºte pe sfinþi în tot adevãrul - Ioan 16,12.13
4. O lucrare deosebitã pe care o împlineºte Dumnezeu pentru copiii Sãi, prin intermediul Duhului Sfânt:
a. El îi reînnoieºte. Aceasta înseamnã, cã regenerarea caracterului nostru, schimbarea naturii noastre constituie lucrarea Duhului Sfânt - Tit. 3,5; Rom.12,2; 2 Cor. 5,17
b. El ne împãrtãºeºte de fapt natura divinã. Acesta este un adevãr plin de slavã ce trebuie privit cu interes.
(1) Prin natura sa, omul este firesc, vândut pãcatului - Rom. 7,14
(2) Gândirea fireascã reprezintã vrãjmãºie împotriva lui Dumnezeu ºi a legii Sale - Rom. 8,7
(3) Duhul Sfânt creeazã înlãuntrul nostru o naturã dumnezeiascã - 2 Pet. 1,37; Ps. 51,10; Zah. 4,6
c. El ne înzestreazã cu putere în omul dinlãuntrul nostru - Efes. 3,16. R.V.
d. El ne conduce paºii cãtre o viaþã sfântã - Rom. 8,14; Gal. 5,22-28
e. El ne aduce în memorie fãgãduinþele lui Dumnezeu - Ioan 14,26; Mat.10,19; 1 Cor.2,9-12
f. El este susþinãtorul nostru în rugãciune - Fapte 1,8
h. El va învia trupurile noastre moarte la prima înviere - Rom. 8,11
5. Care este atitudinea noastrã personalã faþã de cea de-a treia persoanã a dumnezeirii?
a. Îl primim în vieþile noastre?
b. Îl ascultãm cu bunãvoinþã? Fapte 5,32
c. Îl întristãm uneori? Efes. 4,30.31
DENUMIRI ALE DUHULUI SFÂNT
Matei 28,19
A. IMPORTANÞA UNUI NUME ÎN ISRAEL
1. Descrie un anumit tip de relaþie.
2. Adeseori descoperã un caracter:
a. Iacob ºi numele Israel - Gen. 32,27-29
b. Avram ºi numele Avraam - Gen. 17,5
c. Saul ºi numele Pavel - Fapte 13,9
3. Uneori un nume aratã ocupaþia:
a. Isus - Mat.1,21
b. Prooroc - Num.12,3-6
c. Apostol - Evr.3,1

B. DESCOPERIRE UIMITOARE DESPRE NUMELE DATE DUHULUI SFÂNT
1. El este numit „Duhul Dumnezeului Celui Viu” :
a. 1 Cor. 3,16; 2 Cor. 3,3
b. Isa. 61,1
Aratã relaþia Sa în raport cu Dumnezeu Tatãl!
2. El este deschis ca fiind „Duhul lui Isus Hristos” :
a. Fapte 2,33; Gal.4,6
b. Filip.1,19; Fapte 16,7 R.V.
3. El este numit „Duhul Înfierii” - Rom. 8,15
4. Numele sunt cele care descoperã caracterul Sãu:
a. Duhul Sfânt - Luca 11,13; 1 Pet.1,2
b. Duhul adevãrului - Ioan 14,17; 16,13
c. Duhul nimicirii (arderii) - Rom.1,4; Isa.4,4
5. Numele sunt acelea care aratã influenþa Sa:
a. Duhul vieþii - Rom. 8,2; Ioan 6,63
b. Duhul înþelepciunii, priceperii ºi puterii - Isa.11,2
c. Duhul harului - Evr.10,29
d. Duhul slavei - 1 Pet. 4,14
e. Mângâietorul - Ioan 14,26; 15,26
f. Numele Lui descrie rãbdarea Sa; El este numit „Duhul cel veºnic” - Evr. 9,14

C. GÂNDURI SPECIALE LEGATE DE NUMELE DUHULUI SFÂNT
1. Câteva personaje biblice în inima cãrora a locuit Duhul Sfânt au descoperit în ei înºiºi Duhul Înþelepciunii:
a. Daniel ºi Iosif au descoperit în vieþile lor pe Duhul înþelepciunii - Dan. 5,12;6.3; Gen. 41,35.39
b. Moise a manifestat pe faþã Duhul blândeþii - Num.12,13; 1 Cor. 4,31
c. Iov a avut Duhul îndelungii rãbdãri - Iac.5,11; Ecl.7,8
2. Alte personaje biblice au dat pe faþã:
a. Duhul dragostei - 1 Ioan 3,1-3; 4,8;5.1-5
b. Duhul milosteniei - Fapte 9,36-42
c. Ilie a dat pe faþã Duhul nimicit, judecãþii, sfinþeniei - 2 Regi 1,12. Acelaºi lucru se confirmã ºi în cazul lui Ioan Botezãtorul - Ioan 5,35
3. Cunoaºterea faptului cã Duhul Sfânt întipãreºte caracterul Sãu în inimile credincioºilor ne inspirã laudã ºi cinste la adresa lui Dumnezeu. El este reprezentantul Tatãlui ºi al Fiului ºi va aduce în fiinþa noastrã natura divinã - 2 Pet.1,2-7
Acest lucru înseamnã cã El va schimba natura noastrã fireascã - 2 Cor.5,14-17
4. Lucrarea Duhului Sfânt este naºterea din nou.
a. Aceasta este învãþãtura lui Isus - Ioan 3,1-9
b. El se foloseºte de Cuvântul lui Dumnezeu pentru a transforma natura noastrã - 1 Pet.1,23-25;Evr.4,12
5. Scumpe cititor, în timp ce meditezi la aspectul multitudinii numelor Duhului Sfânt prin prisma propriei tale relaþii cu El, poþi înþelege privilegiile ºi de asemenea responsabilitãþile primirii acestui dar?
El este daruitor de daruri divine.

ALTE EXPERIENTE

Nu dormeam,deodata m-am trezit cu o vedenie.Fetele a 4 barbati veneau catre mine,si pe masura ce veneau erau din ce in ce mai mari,au trecut mai departe,apoi au trecut si femei mai putin vizibile.M-am mirat si ma intrebam ce inseamna aceasta vedenie.Azi dimineata m-am sculat,am mers la Biserica,si ce credeti.Cei 4 barbati,veniti din alte localitati au fost hirotioniti ca pastori ,avand langa ei si sotiile.Hirotonirea a fost facuta de conducatorii biserici Adventiste.Acum spuneti voi,ce oameni de stiinta pot sa dea asemenea vedenii,sau ce schizofrenic ar putea vedea asa ceva.....cred ca toata lumea ar dori sa fie nebuna numai sa le arate Dumnezeu o vedenie.
Dupa primii ani dupa boez la Biserica Adventista,am vazut tot in vedenie ziua de doua ori in zile diferite pe Domnul Isus in Biserica.Intr-o zi a coborat cu picioarele pe podeaua amvonului,iar in alta zi a coborat in aer la un metru de podea.Ce ziceti nu sant acestea minuni ceresti de la Dumnezeu? Caci este scris Ioel 2/27ªi veþi ºti cã Eu sunt în mijlocul lui Israel, cã Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, ºi nu este altul afarã de Mine. ªi poporul Meu niciodatã nu va mai fi de ocarã.
28Dupã aceea, voi turna Duhul Meu peste orice fãpturã; fiii ºi fiicele voastre vor prooroci, bãtrânii voºtri vor visa visuri, ºi tinerii voºtri vor avea vedenii.
29Chiar ºi peste robi ºi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
30Voi face sã se vadã semne în ceruri ºi pe pãmânt: sânge, foc, ºi stâlpi de fum;
31soarele se va preface în întuneric, ºi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare ºi înfricoºatã.
32Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Cãci mântuirea va fi pe muntele Sionului ºi la Ierusalim, cum a fãgãduit Domnul, ºi între cei rãmaºi, pe care-i va chema Domnul.

PUTEREA LUI DUMNEZEU
Isaia 40/
12"Cine a mãsurat apele cu mâna lui? Cine a mãsurat cerurile cu palma, ºi a strâns þãrâna pãmântului într-o treime de mãsurã? Cine a cântãrit munþii cu cântarul, ºi dealurile cu cumpãna?
13Cine a cercetat Duhul Domnului, ºi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
14Cu cine S-a sfãtuit El, ca sã ia învãþãturã! Cine L-a învãþat cãrarea dreptãþii? Cine L-a învãþat înþelepciunea, ºi I-a fãcut cunoscut calea priceperii!
15Iatã, neamurile sunt ca o picãturã de apã din vadrã, sunt ca praful pe o cumpãnã; El ridicã ostroavele ca un bob de nisip.
16Libanul n-ajunge pentru foc, ºi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie ºi deºertãciune.
18Cu cine voiþi sã asemãnaþi pe Dumnezeu? ªi cu ce asemãnare Îl veþi asemãna?
19Meºterul toarnã idolul, ºi argintarul îl îmbracã cu aur, ºi-i toarnã lãnþiºoare de argint.
20Iar cine este sãrac, alege ca dar un lemn care nu putrezeºte; îºi cautã un meºter iscusit, ca sã facã un idol, care sã nu se clatine.
21"Nu ºtiþi? N-aþi auzit? Nu vi s-a fãcut cunoscut de la început? Nu v-aþi gândit niciodatã la întemeierea pãmântului?"
22El stã deasupra cercului pãmântului, ºi locuitorii lui sunt ca niºte lãcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramã subþire, ºi le lãþeºte ca un cort, ca sã locuiascã în el.
23El preface într-o nimica pe voievozi, ºi face o nimica din judecãtorii pãmântului.
24De abia sunt sãdiþi, de abia sunt semãnaþi, de abia li s-a înrãdãcinat tulpina în pãmânt: ºi El suflã peste ei, de se usucã, ºi un vârtej îi ia ca pe niºte paie.
25"Cu cine Mã veþi asemãna, ca sã fiu deopotrivã cu el?" zice Cel Sfânt.
26"Ridicaþi-vã ochii în sus, ºi priviþi! Cine a fãcut aceste lucruri? Cine a fãcut sã meargã dupã numãr, în ºir, oºtirea lor? El le cheamã pe toate pe nume; aºa de mare e puterea ºi tãria Lui, cã una nu lipseºte."

DUMNEZEU POATE FII VAZUT?
Multi care nu au studiat adanc Biblia cu post si rugaciune, se incurca, pentru ca Dumnezeu nu le dezleaga totul, si raman la nivelul unui verset fara sa cerceteze si celelelte versete Biblice si sa cugete la ele.Nu uitati Biblia toata este adevarata .Multi sustin ca omul nu poate vedea pe Dumnezeu ca nu poate omul sa-L vada si sa traiasca.Aceste cuvinte sant adevarate, dar ei nu au inteles ca omul nu=L poate vedea pe Dumnezeu in lumina Sa, in slava Sa.Totusi Biblia precizeaza ca sant prooroci care L-au vazut.Ex.Daniel,Ezechel,Moise,in masura in care a dorit Dumnezeu sa li se descopere.

Insasi Dumnezeu spune ca poate sa se arate:
Numeri 12/6ªi a zis: "Ascultaþi bine ce vã spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mã voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
Ioan 14/23 Drept rãspuns, Isus i-a zis: "Dacã Mã iubeºte cineva, va pãzi cuvântul Meu, ºi Tatãl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, ºi vom locui împreunã cu el.
Matei 11/27Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatãl Meu; ºi nimeni nu cunoaºte deplin pe Fiul, afarã de Tatãl; tot astfel nimeni nu cunoaºte deplin pe Tatãl, afarã de Fiul, ºi acela cãruia vrea Fiul sã i-L descopere.
Iar mie prima data mi s'a descoperit Fiul apoi am vazut pe Fiul si pe Tatal,iar a doua oara Tatal mi s'a descoperit singur.Deci noi nu-Lputem vedea,dar daca are bunavointa sa ni se descopere,putem vedea si pe Fiul si pe Tatal.Deaceia tot Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat,tot ce este scris in Biblie se implineste.Veniti la El cat mai este Har pentru Neamuri, ca sa capatati fagaduintele Lui:
-Un loc in Imparatia Sa,
-Viata vesnica,
-Cununile pentru care at-i luptat,
-Lucruri pe care omul nu le-a vazut si la mintea lui nu au putut sa ajunga, etc.

DESPRE BOTEZ

Domnul Isus a zis sf.Apostoli in Marcu 16/16.Cine*va crede si se va boteza, va fi mantuit: dar* cine nu va crede, va fi osandit. Deci preaiubitilor, adevaratul botez se face atunci cand crezi tu si te botezi, nu cand cred altii,nasa,moasa, parinti pentru tine.Botezul nu se face in cazanel,jghiab,bazin,adevaratul botez se face la rau in apa curgatoare,avem ca pilda pe Domnul Isus care a facut botezul in Iordan. Botezul nu se face copiilor care nu au cum sa creada la doua luni, sau in anii in care nu cred, caci nu este valabil.Exemplu calugarii fac al doilea botez pentru ca botezul facut cand erau copii nu este Biblic.Matei 19/14.Si Isus le-a zis; "Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-I opriti, caci Imparatia cerurilor este a*celor ca ei".Judecati si singuri,daca Imparatia cerurilor este a copiilor, ce nevoie au de un botez facut fara credinta, acest botez Biblia il numeste o spalatura. Nu va inselati singuri, faceti acest botez atunci cand credeti si alegeti Adevarata Biserica, caci fara acest botez, ci nici-un chip, nu ve=ti vedea si nu ve-ti inta in Imparatia lui Dumnezeu.Grabiti-va caci DOMNUL VINE,VINO DOAMNE ISUSE AMIN

DUMNEZEU STIE TOTUL

Psalm 139
1Doamne, Tu mã cercetezi de aproape ºi mã cunoºti,
2ºtii când stau jos ºi când mã scol, ºi de departe îmi pãtrunzi gândul.
3ªtii când umblu ºi când mã culc, ºi cunoºti toate cãile mele.
4Cãci nu-mi ajunge cuvântul pe limbã, ºi Tu, Doamne, îl ºi cunoºti în totul.
5Tu mã înconjori pe dinapoi ºi pe dinainte, ºi-Þi pui mâna peste mine.
6O ºtiinþã atât de minunatã este mai presus de puterile mele: este prea înaltã ca s-o pot prinde.
7Unde mã voi duce departe de Duhul Tãu, ºi unde voi fugi departe de Faþa Ta?
8Dacã mã voi sui în cer, Tu eºti acolo; dacã mã voi culca în locuinþa morþilor, iatã-Te ºi acolo;
9Dacã voi lua aripile zorilor, ºi mã voi duce sã locuiesc la marginea mãrii,
10ºi acolo mâna Ta mã va cãlãuzi, ºi dreapta Ta mã va apuca.
11Dacã voi zice: "Cel puþin întunericul mã va acoperi, - ºi se va face noapte lumina dimprejurul meu!"
12Iatã cã nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strãluceºte ca ziua, ºi întunericul ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rãrunchii, Tu m-ai þesut în pântecele mamei mele:
14Te laud cã sunt o fãpturã aºa de minunatã. Minunate sunt lucrãrile Tale, ºi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost fãcut într-un loc tainic, þesut în chip ciudat, ca în adâncimile pãmântului.
16Când nu eram decât un plod fãrã chip, ochii Tãi mã vedeau; ºi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
17Cât de nepãtrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, ºi cât de mare este numãrul lor!
18Dacã le numãr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mã trezesc, sunt tot cu Tine.

NEBUNUL

Psalm 14/1Nebunul zice în inima lui: "Nu este Dumnezeu!" S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care sã facã binele.
2Domnul Se uitã de la înãlþimea cerurilor peste fiii oamenilor, sã vadã de este vreunul care sã aibã pricepere, ºi care sã caute pe Dumnezeu.
3Dar toþi s-au rãtãcit, toþi s-au dovedit niºte netrebnici; nu este nici unul care sã facã binele, nici unul mãcar.
4ªi-au pierdut mintea toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, de mãnâncã pe poporul Meu, cum mãnâncã pâinea, ºi nu cheamã pe Domnul?
5Ei vor tremura de spaimã, când Se va arãta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihãnit.
6Râdeþi voi de nãdejdea celui nenorocit... dar scãparea lui este Domnul

POEZII RELIGIOASE
.

DARUITORUL CEL MARE

Cate daruri mi-ai dat Doamne,
Chiar cand nu te cunosteam
Stiai totul despre mi-ne
Si-mi dadeai dar dupa dar.

Mai intai m-ai intocmit
In pantecele mamei mele
Mare-i darul de-a te naste
Si-a trai s-ajungi la stele.

Mi-ai pus totul sub picioare
Pajisti,pomi,flori,pasarele,
Ce covoare minunate
Ai pus sub talpile mele

Primavara merg pe iarba,
Vara-n holde si livezi,
Toamna pe covor de frunze,
Iarna pe covor de-omat

Si-ai luminat tot pamantul
Ca sa vad,sa vad,sa vad,
Ca de la Tine vin toate
Dar eu nu vedeam de loc

Ca Tu ne trimiti de toate
Daruri mari nenumarate
Hrana,apa,aer,soare,
Cerurile,universul,

Duhul Sfant,Imparatia,
Mi-ai dat si pe Domnul Slavei
Ca sa am neprihanirea,
Si cununi,si paradis........

Sarut mana Sfinte Tata
Multumiri ca m-ai trezit
Mai deschide-mi te rog ochii
Ca sant multe de vazut.

Nu poate cuprinde mintea
Darurile ce ne dai
Cine poate fii ca Tine
Mare si bun Imparat?

VALERICA NICOLESCU
10.10.2011

COPIL DE IMPARAT
Sant copil de Imparat
Care lupta ne-ncetat
Deaceia intr-o zi
Domnul ma va rasplati.
Domnul m'a iubit intai
Eu iubesc lumina Lui,
Si Cuvantu-i Sfant si Har
Ca sa fiu in al Sau car
. Sa nu ma-nvinga nimic
Pe drumu care-am pornit
Orice chin,necaz,durere
Sa le-nving cu-a Sa putere
Si cand timpul s-o sfarsi
In Slava cu el voi fi
Sa-I cant Lui lauda toata
Si sa fiu incununata.
de VALERICA NICOLESCU

DUMNEZEULUI PREA SFANT
Te laud Tata ne-ncetat
Caci Tu prin Fiul m'ai creat,
M'ai curatit si renascut,
Chemandu-ma sa-ti fiu sol sfant.
Prin harul si iubirea Ta
Sant astazi eu in casa Ta
Caci m'ai iubit si m'ai salvat,
Prin sange m'ai rascumparat,
M'ai innoit prin Duhul Sfant
Deceia ne-ncetat iti cant,
Si-n ruga lauda aduc
Marire Tatalui prea Sfant,
Putere,Slava si Tarie,
Inchinaciune si iubire
Tu Sfant,Sfant,Sfant vei fi mereu
Comoara sufletului meu
Tu ma sfintesti si lupt mereu
Prin Duhul Sfant si Fiul Tau
Sa fiu cu Tine-n vecinicii
Cu cantece si bucurii.
Dar vino Doamne caci te-astept
Cu mare dragoste in piept
Ma-n cununeaza-n Slava Ta
Sa strig Sfant,Sfant,Sfant esti pururea.
de VALERICA NICOLESCU
scrisa'n 10 minute in adunarea Adventista.

CHEMARE
Vino cu mine sa fim frati,
In adunarea-n sarbatoare
A Ingerilor nepatati.
Si sa-i aducem Osanale
Prea Sfantului ce ne-a salvat.
Te chiama El,te chiama cerul,
Te chemam noi poporul Sau,
Te chiama cei Neprihaniti,
Chiar Tatal te iubeste mult,
Si iti trimite Duhul fant.
Nu-L refuza,iesi din Ninive,
Iesi grabnic si din Babilon,
Tu nu vezi ce urgii si semne
Pe tot pamantul dau de veste
Ca Domnul vine putin este
Sa-i ia pe-ai Sai la cer?
Daca nu vii El plange pentru tine,
Si mie lacrimile-mi curg
Vazand un suflet cum refuza
Iubirea Regelui prea Sfant.
O vino azi prietenul meu
Sa te impaci cu Dumnezeu.
De vei veni te va ierta,
Si haine albe iti va da,
Pe loc te va incununa,
Te va primi-n cetatea Sa,
Viata vesnica-ti va da.
Scrisa-n 10' de VALERICA NICOLESCU

La Golgota

Pentru noi a-ndurat Domnul
Dumul crucii, drumul crud
Cu bãtãi, cu spini, batjocori,
Lasându-se rãstignit.
Astfel a-mplinit El planul
Tatãlui din vecinicii
Nu silit. De bunã voie.
Ooooo! Cât de mult ne-a iubit.
El a biruit pe diavol
Și de moarte ne-a scãpat,
Nu priviți cu nepãsare
Jertfa Lui ce ne-a salvat
Toți veniți la El în grabã
Ca sã fiți rãscumpãrați,
Impãcați-vã cu Tatãl,
Sa vã ierte-orice pãcat.
Preamãrit sã fii Isuse,
In veci binecuvântat
Pentru sânge, har, iertare,
Moștenirea ce ne-ai dat.

de Valerica Nicolesci/Mai 2013

Drumul Crucii

Grea ziua in care Doamne
Cu totii Te-au acuzat
Ca sa mergi pe dumul cruci
Pentru noi nevinovat.
Carturarii cei de seama,
Cu preotii cei mai mari,
Iuda Iscarioteanul
Te-au trimis catre Pilat.
Pilat a pus ca sa-L batã
Spunând cã-I nevinovat
Iar când a ‘ntrebat poporul
Rastigneste-L au strigat.
Si toti au fost farã milã
Când L-au bãtut și scuipat,
Când pe cap i-au pus cununa
Și spinii L-au ințepat.
Doar Simon cel din Cirene
A dus crucea, dar silit
Iar tâlharul de pe cruce
Indurare a cerut,
Hainele le-au împãrțit,
Pe cãmasa-au tras la sorți
Pironindu-L sus pe cruce,
I-au stins setea cu oțet.
Multi își bãteau joc de El
Chiar și când era pe cruce,
Și’ntuneric greu pe Țara
A venit din ceruri sfinte.

de VALERICA NICOLESCU /Mai 2013

CUNUNILE BIRUITORILOR

1- CUNUNA VIETI
Iacov 1/12 Ferice de cel ce rabdã ispita. Cãci dupã ce a fost gãsit bun, va primi cununa vieþii, pe care a fãgãduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.
2- CUNUNA NEPRIHANIRI
2 Timotei 4/8 De acum mã aºteaptã cununa neprihãnirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecãtorul cel drept. ªi nu numai mie, ci ºi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
3- CUNUNA SLAVEI
1 Petru 5/4 ªi când Se va arãta Pãstorul cel mare, veþi cãpãta cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
4- CUNUNA DE AUR
Apocalipsa 4/4 Împrejurul scaunului de domnie stãteau douãzeci ºi patru de scaune de domnie; ºi pe aceste scaune de domnie stãteau douãzeci ºi patru de bãtrâni, îmbrãcaþi în haine albe; ºi pe capete aveau cununi de aur.
Apocalipsa 14/14 Apoi m-am uitat, ºi iatã un nor alb; ºi pe nor ºedea cineva care semãna cu un fiu al omului; pe cap avea o cununã de aur; iar în mânã, o secerã ascuþitã.
Psalm 21/3 Cãci i-ai ieºit înainte cu binecuvântãri de fericire, ºi i-ai pus pe cap o cununã de aur curat.
5 -CUNUNA IMPARATEASCA
Apocalipsa 19/12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împãrãteºti, ºi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ºtie, decât numai El singur.
Levitic 8/9 I-a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a aºezat placa de aur, cununa împãrãteascã sfântã, cum poruncise lui Moise Domnul.
6- CUNUNA CU 12 STELE
Apocalipsa 12/1 În cer s-a arãtat un semn mare: o femeie învãluitã în soare, cu luna sub picioare, ºi cu o cununã de douãsprezece stele pe cap.
7- CUNUNA DE SPINI
Matei 27/29 Au împletit o cununã de spini, pe care I-au pus-o pe cap, ºi I-au pus o trestie în mâna dreaptã. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îºi bãteau joc de El, ºi ziceau: "Plecãciune, Împãratul Iudeilor!"
Ps 69.19;Isa 53.3;
Isaia 53/3 Dispreþuit ºi pãrãsit de oameni, om al durerii ºi obiºnuit cu suferinþa, era aºa de dispreþuit cã îþi întorceai faþa de la El, ºi noi nu L-am bãgat în seamã.

Alte cununi:
Cununa barbatului Pilde 12/4O femeie cinstitã este cununa bãrbatului ei, dar cea care-i face ruºine este ca putregaiul în oasele lui. -
Prov 31.23;1Cor 11.7;Prov 14.30;
Cununa batranilor Pilde 17/6 Copiii copiilor sunt cununa bãtrânilor, ºi pãrinþii sunt slava copiilor lor. -
Ps 127.3;Ps 128.3;
- cununa de cinste Pilde 16/31 Perii albi sunt o cununã de cinste, ea se gãseºte pe calea neprihãnirii. -
Prov 20.29;
Cununa minunata Ezechel 16/12 þi-am pus o verigã în nas, cercei în urechi, ºi o cununã minunatã pe cap.
Cununa mandra Ezechel 22/42 S-au auzit strigãtele unei mulþimi vesele; ºi cu mulþimea aceasta de oameni de rând au adus niºte beþivi din pustie, care au pus brãþãri în mâinile celor douã surori ºi mândre cununi pe capetele lor.
Cununa placuta Pilde 1/9 Cãci ele sunt o cununã plãcutã pe capul tãu, ºi un lanþ de aur la gâtul tãu. Ea îþi va pune pe cap o cununã plãcutã, te va împodobi cu o strãlucitã cununã împãrãteascã.
Prov 1.9;
Cununa stralucitoare Isaia 28/5 În ziua aceea, Domnul oºtirilor va fi o cununã strãlucitoare ºi o podoabã mãreaþã pentru rãmãºiþa poporului, 62/3 Vei fi o cununã strãlucitoare în mâna Domnului, o legãturã împãrãteascã în mâna Dumnezeului tãu.
Zah 9.16;
Cununa ingamfatilor Isaia 28/13 Vai de cununa îngâmfatã a beþivilor lui Efraim, de floarea veºtejitã, care este strãlucirea podoabei sale, pe culmea vãii mãnoase a celor ce se îmbatã!
Isa 28.3;Isa 28.4;
Iatã cã vine de la Domnul, un om tare ºi puternic, ca o furtunã de piatrã, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari ºuvoaie de ape, care o doboarã cu putere la pãmânt.
Isa 30.30;Ezec 13.11;
Va fi cãlcatã în picioare, cununa îngâmfatã a beþivilor lui Efraim;

DUMNEZEU NUMESTE IDOLII DRACI O SCARBA
Apocalipsa 9/20Ceilalþi oameni, care n-au fost uciºi de aceste urgii, nu s-au pocãit de faptele mâinilor lor, ca sã nu se închine dracilor ºi idolilor de aur, de argint, de aramã, de piatrã ºi de lemn, care nu pot nici sã vadã, nici sã audã, nici sã umble.
21ªi nu s-au pocãit de uciderile lor, nici de vrãjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtiºaguril

Psalm 97/7Sunt ruºinaþi, toþi cei ce slujesc icoanelor, ºi care se fãlesc cu idolii: toþi dumnezeii se închinã înaintea Lui.

Apocalipsa 14/9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, ºi a zis cu glas tare: "Dacã se închinã cineva fiarei ºi icoanei ei, ºi primeºte semnul ei pe frunte sau pe mânã,
10. va bea ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; ºi va fi chinuit în foc ºi în pucioasã, înaintea sfinþilor îngeri ºi înaintea Mielului.
11. ªi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. ªi nici ziua, nici noaptea n-au odihnã cei ce se închinã fiarei ºi icoanei ei, ºi oricine primeºte semnul numelui ei!
12. Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus.
Faptele Apostolilor 19/26 .si vedeti si auziti ca Pavel acesta,nu numai in Efes,dar aproape in toata Asia,a induplicat si a abatut,mult norod,si zice ca zeii facuti de maini nu*sant dumnezei. Galatieni 4/8. Odinioara,cand nu cunosteati*pe Dumnezeu,erati robiti**celor ce din firea lor,nu sant dumnezei. Psalm 96/5. Caci toti dumnezeii popoarelor sant niste idoli,dar**Domnul a facut cerurile
2 Imparati 11/18. Tot poporul þãrii a intrat în templul lui Baal, ºi l-au dãrâmat, i-au sfãrâmat cu desãvârºire altarele ºi icoanele, ºi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus strãjeri în Casa Domnului.
Isaia 10/10. "Dupã cum mâna mea a pus stãpânire pe împãrãþiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim ºi în Samaria),
Isaia 10/1. 1cum am fãcut Samariei ºi idolilor ei, nu voi face ºi Ierusalimului ºi icoanelor lui?"
Isaia 21/9. ªi iatã cã a venit cãlãrime ºi cãlãreþi doi câte doi." Apoi a luat iarãºi cuvântul, ºi a zis: "A cãzut, a cãzut Babilonul, ºi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfãrâmate la pãmânt!"

1 Corinteni 10/18. Uitaþi-vã la Israelul dupã trup: cei ce mãnâncã jertfele, nu sunt ei în împãrtãºire cu altarul?
19. Deci ce zic eu? Cã un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau cã un idol este ceva?
20. Dimpotrivã, eu zic cã ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, ºi nu lui Dumnezeu. ªi eu nu vreau ca voi sã fiþi în împãrtãºire cu dracii.
21. Nu puteþi bea paharul Domnului ºi paharul dracilor; nu puteþi lua parte la masa Domnului ºi la masa dracilor.
22. Sau vrem sã întãrâtãm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?
1 Corinteni 8/10. Cãci dacã te vede cineva pe tine, care ai cunoºtinþã, cã ºezi la masã într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el sã mãnânce din lucrurile jertfite idolilor?
1 Corinteni 12/1. În ce priveºte darurile duhovniceºti, fraþilor, nu voiesc sã fiþi în necunoºtinþã.
2. Când eraþi pãgâni, ºtiþi cã vã duceaþi la idolii cei muþi, dupã cum eraþi cãlãuziþi.
1 Corinteni 5/9. V-am scris în epistola mea sã n-aveþi nici o legãturã cu curvarii. -
10. Însã n-am înþeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrãpãreþi, sau cu cei ce se închinã la idoli, fiindcã atunci ar trebui sã ieºiþi din lume.
11. Ci v-am scris sã n-aveþi nici un fel de legãturi cu vreunul care, mãcar cã îºi zice "frate", totuºi este curvar, sau lacom de bani, sau închinãtor la idoli, sau defãimãtor, sau beþiv, sau hrãpãreþ; cu un astfel de om nu trebuie nici sã mâncaþi.
12. În adevãr, ce am eu sã judec pe cei de afarã? Nu este datoria voastrã sã judecaþi pe cei dinãuntru?
1. 3Cât despre cei de afarã, îi judecã Dumnezeu. Daþi afarã dar din mijlocul vostru pe rãul acela.
1 Corinteni 6/9Nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi în privinþa aceasta: nici curvarii, nici închinãtorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiþii,
10. nici hoþii, nici cei lacomi, nici beþivii, nici defãimãtorii, nici hrãpãreþii nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu.
11. ªi aºa eraþi unii din voi! Dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost socotiþi neprihãniþi, în Numele Domnului Isus Hristos, ºi prin Duhul Dumnezeului nostru.
1 Corinteni 10/6. ªi aceste lucruri s-au întâmplat ca sã ne slujeascã nouã drept pilde, pentru ca sã nu poftim dupã lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Sã nu fiþi închinãtori la idoli, ca unii dintre ei, dupã cum este scris: "Poporul a ºezut sã mãnânce ºi sã bea; ºi s-au sculat sã joace."
8. Sã nu curvim, cum au fãcut unii din ei, aºa cã într-o singurã zi au cãzut douãzeci ºi trei de mii.
9. Sã nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin ºerpi.
10. Sã nu cârtiþi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciþi de Nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã ne slujeascã drept pilde, ºi au fost scrise pentru învãþãtura noastrã, peste care au venit sfârºiturile veacurilor.
12. Astfel dar, cine crede cã stã în picioare, sã ia seama sã nu cadã.
13. Nu v-a ajuns nici o ispitã, care sã nu fi fost potrivitã cu puterea omeneascã. ªi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngãdui sã fiþi ispitiþi peste puterile voastre; ci, împreunã cu ispita, a pregãtit ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca s-o puteþi rãbda.
14. De aceea, preaiubiþii mei, fugiþi de închinarea la idoli.
2 Corinteni 6/14. Nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit cu cei necredincioºi. Cãci ce legãturã este între neprihãnire ºi fãrãdelege? Sau cum poate sta împreunã lumina cu întunericul?
15. Ce înþelegere poate fi între Hristos ºi Belial? Sau ce legãturã are cel credincios cu cel necredincios?
16. Cum se împacã Templul lui Dumnezeu cu idolii? Cãci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui ºi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, ºi ei vor fi poporul Meu."
17. De aceea: "Ieºiþi din mijlocul lor, ºi despãrþiþi-vã de ei, zice Domnul; nu vã atingeþi de ce este necurat, ºi vã voi primi.
18Eu vã voi fi Tatã, ºi voi Îmi veþi fi fii ºi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic."
Psalm 115/3. Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
4. Idolii lor sunt argint ºi aur, fãcuþi de mâini omeneºti.
5. Au gurã, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vãd,
6. au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase,
7. au mâini, dar nu pipãie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.
8. Ca ei sunt cei ce-i fac; toþi cei ce se încred în ei.
Psalm 135/15. Idolii neamurilor sunt argint ºi aur, lucrare fãcutã de mâinile oamenilor.
16. Au gurã, ºi nu vorbesc, au ochi, ºi nu vãd,
17. au urechi, ºi totuºi n-aud, da, n-au suflare în gurã.
18. Ca ei sunt cei ce-i fac, toþi cei ce se încred în ei.
Psalm 97/7. Sunt ruºinaþi, toþi cei ce slujesc icoanelor, ºi care se fãlesc cu idolii: toþi dumnezeii se închinã înaintea Lui.
Psalm 78/58. L-au supãrat prin înãlþimile lor, ºi I-au stârnit gelozia cu
Psalm 106/35. Ci s-au amestecat cu neamurile, ºi au învãþat faptele lor,
36. au slujit idolilor lor, care au fost o cursã pentru ei.
37. ªi-au jertfit fiii ºi fiicele la idoli,
38. au vãrsat sânge nevinovat, sângele fiilor ºi fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, ºi þara a fost spurcatã astfel prin omoruri.
39. S-au spurcat prin faptele lor, au desfrânat prin faptele lor.
40. Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Sãu, ºi a urât moºtenirea Lui.
Psalm 31/6. Eu urãsc pe cei ce se lipesc de idoli deºerþi, ºi mã încred în Domnul.
Psalm 16/1. Pãzeºte-mã, Dumnezeule, cãci în Tine mã încred.
2. Eu zic Domnului: "Tu eºti Domnul meu, Tu eºti singura mea fericire!"
3. Sfinþii, care sunt în þarã, oamenii evlavioºi, sunt toatã plãcerea mea.
4. Idolii se înmulþesc, oamenii aleargã dupã dumnezei strãini, dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, ºi nu pun numele lor pe buzele mele.
Psalm 96/4. Cãci Domnul este mare ºi foarte vrednic de laudã. El este mai de temut decât toþi dumnezeii.
5. Cãci toþi dumnezeii popoarelor sunt niºte idoli, dar Domnul a fãcut cerurile.
1 Ioan 5/21. Copilaºilor, pãziþi-vã de idoli. Amin.
1 Tesalonicieni 1/9. Cãci ei înºiºi istorisesc ce primire ne-aþi fãcut, ºi cum de la idoli v-aþi întors la Dumnezeu, ca sã slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat,
10. ºi sã aºteptaþi din ceruri pe Fiul Sãu, pe care L-a înviat din morþi: pe Isus, care ne izbãveºte de mânia viitoare.
Romani 2/21. tu deci, care înveþi pe alþii, pe tine însuþi nu te înveþi? Tu, care propovãduieºti: "Sã nu furi", furi?
22. Tu care zici: "Sã nu preacurveºti", preacurveºti? Tu, cãruia þi-e scârbã de idoli, le jefuieºti templele?
Galatieni 5/19. ªi faptele firii pãmânteºti sunt cunoscute, ºi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurãþia, desfrânarea,
20. închinarea la idoli, vrãjitoria, vrãjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînþelegerile, dezbinãrile, certurile de partide,
21. pizmele, uciderile, beþiile, îmbuibãrile, ºi alte lucruri asemãnãtoare cu acestea. Vã spun mai dinainte, cum am mai spus, cã cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu.

FUGITI DE IDOLI

ISAIA 44/9-20.Ceice* fac idoli,toti sant desertaciune,si cele mai frumoase lucrari ale lor nu slujesc la nimic.Ele insele marturisesc lucrul acesta:n'au** nici vedere,nici pricepere,tocmai ca sa ramana de rusine.10.Cine este acela care ca facut un dumnezeu,sau sa fi turnat un idol si sa nu fi*tras nici-un folos din el?11.Iata,toti inchinatorii lor vor ramanea de rusine*,caci insisi mesterii lor nu sant decat oameni;sa se stranga cu totii,sa se infatiseze,si tot vor tremura cu totii si vor fi acoperiti de rusine.12.Fierarul*face o secure,lucreaza cu carbuni,si o fatuieste si-i da un chip cu lovituri de ciocan,si o lucreaza cu puterea bratului;dar daca-i este foame,este fara vlaga;daca nu bea apa este sleit de puteri.13.Lemnarul intinde sfoara,face o trasatura cu creionul,fatuieste lemnul cu o rindea,si-i inseamna marimea cu compasul;face un chip de om,un frumos chip omenesc,ca sa locuiasca intr-o casa.14.Isi taie cedri,goruni si stejari,pe care si-i alege dintre copacii din padure.Sadeste brazi,si ploaia ii face sa creasca.15.Copacii acestia slujesc omului pentru ars,el ii ia si se incalzeste cu ei.Ii pune pe foc,ca sa coaca paine,si tot din el face si un dumnezeu caruia i se inchina,isi face din ei un idol,si ingenunche inaintea lui!16.O parte din lemnul acesta o arde in foc,cu o parte fierbe carne,pregateste o friptura,si se satura;si se incalzeste ,si zice;'Ha! ha!'m-am incalzit simt focul!'17.Cu ce mai ramane insa,face un dumnezeu,idolul lui,i se inchina,il chiama ,si striga:'Mantuieste-ma,caci tu esti dumnezeul meu!'18.Ei*nu pricep si nu inteleg,caci li s-au lipit**ochii,ca sa nu vada,si inima,ca sa nu inteleaga.19.Niciunul nu intra in sine*insusi,si n-are nici minte,nici pricepere sa-si zica:'Am ars o parte din el in foc,am copt paine pe carbuni,am fript carne si am mancat-o:si sa fac din cealalalta parte o SCARBA?Sa ma inchin inaintea unei bucati de lemn?20.El se hraneste cu cenusa,inima*lui amagita il duce in ratacire,ca sa nu-si mantuiasca sufletul,si sa nu zica:'N'am oare o minciuna in mana?'

Dumnezeu numeste idoli draci in versetele:
Deutronom 32/17.Au adus jertfe*dracilor,unor idili care nu sant dumnezei.Unor dumnezei care nu-i cunosteau....
Apocalipsa 9/20,21.Ceilalti oameni ,care nu au fost ucisi de aceste urgii,nu* s'au pocait de faptele mainilor lor,ca sa nu se inchine dracilor**si idolilor de aur,de argint,de arama,de piatra,de lemn,cari nu pot nici sa vada,nici sa auda nici sa umble.21.Si nu s'au pocait de uciderile lor,nici de vrajitoriile*lor nici de vcurvia lor,nici de furtisagurile lor.

Isaia 21/9.Si iata ca a venit calarime si calareti doi cate doi.Apoi a luat iarasi cuvantul si a ziz:'A*cazut,a cazut Babilonul,si toate icoanele dumnezeilor lui sant sfaramate la pamant!'
Ezechel 7/20.Se faleau cu podoaba lor mareata si cu ea au facut*icoanele uraciunilor lor,ale idolilor lor,deaceea le-o voi preface in scarba pentru ei.
Romani 1/18,22-32 .Mania*lui Dumnezeu se descopere din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor,care inaduse adevarul in nelegiuirea lor.22.S'au*falit ca sant intelepti,si au inebunit;23.si au schimbat slava Dumnezeului*nemuritor intr-o icoana,care seamana cu omul muritor,pasari,dobitoace cu patru picioare si taratoare.24.De "aceea*Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei,sa urmeze poftele inimilor lor;asa ca** isi necinstesc singuri trupurile;25.caci au schimbat in minciuna adevarul*lui Dumnezeu,si au slujit si s'au inchinat fapturi in**locul Facatorului,care este binecuvantat in veci!Amin.26.Din pricina aceasta,Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi*scarboase;caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor intr'una care este impotriva firi;27.tot astfel si barbatii,au parasit intrebuintarea fireasca a femeii,s'au aprins in poftele lor unii pentru altii,au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase, si au primit in ei insasi plata cuvenita pentru ratacirea lor.28.Fiindca n'au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor,Dumnezeu i-a lasat in voia minti lor blestemate,ca sa faca lucruri neingaduite.29.Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire,de curvie,de viclenie,de lacomie,,de rautate;plini de pizma,de ucidere,de cearta,de inselaciune,de porniri rautacioase;sant soptitori,30.barfitori,uratori de Dumnezeu,,obraznici,trufasi,laudarosi,nascocitori de rele,neascultatori de parinti,31.fara pricepere,calcatori de cuvant,fara dragoste fireasca,neinduplicati,fara mila.32.Si,macar ca stiu*hotararea lui Dumnezeu,ca cei ce fac asemenea lucruri,sant**vrednici de moarte,totusi ,ei nu numai ca le fac,dar si gasesc de buni pe cei ce le fac

Deci observati ce au facut si fac oamenii fara Dumnezeu,
au schimbat slava Dumnezeului*nemuritor intr-o icoana,care seamana cu omul muritor".Cine poate sa faca,sau sa picteze,sa deseneze pe Dumnezeu nemuritor?Nimeni.Aici este marea gresala a omenirii,care deseneaza,picteaza,ciopleste un chip,o statuie,moarta care seamana cu omul muritor si se inchina inaintea ei,pe cand Dumnezeu este nemuritor si in slava.Cugetati si grabiti-va sa veniti sa va impacati cu Dumnezeul Cel Atotputernic care este viu si in slava.Grabiti-va ca "DOMNUL VINE,VINO DOAMNE ISUSE AMIN".

Psalm 16/4.Idolii se inmultesc,oamenii alearga dupa dumnezei straini,dar eu n'aduc jertfele lor de sange,si nu pun numele*lor pe buzule mele. Dupa cum vedeti nici numele idolilor nu trebuie sa fie pe buzele noastre
Faptele Apostolilor 19/26.si vedeti si auziti ca Pavel acesta,nu numai in Efes,dar aproape in toata Asia,a induplicat si a abatut,mult norod,si zice ca zeii facuti de maini nu*sant dumnezei. Galatieni 4/8.Odinioare,cand nu cunosteati*pe Dumnezeu,erati robiti**celor ce din firea lor,nu sant dumnezei. Psalm 96/5.Caci toti dumnezeii popoarelor sant niste idoli,dar**Domnul a facut cerurile.
1 Ioan 5/21.Copilasilor,paziti-va* de idoli,Amin. Psalm 31/6.Eu urasc pe ceice*se lipesc de idoli deserti,si ma incred in Domnul
2 Imparati 11/18Tot poporul þãrii a intrat în templul lui Baal, ºi l-au dãrâmat, i-au sfãrâmat cu desãvârºire altarele ºi icoanele, ºi au ucis înaintea altarelor pe Matan, preotul lui Baal. Preotul Iehoiada a pus strãjeri în Casa Domnului.
Isaia 10/10"Dupã cum mâna mea a pus stãpânire pe împãrãþiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim ºi în Samaria),
Isaia 10/11cum am fãcut Samariei ºi idolilor ei, nu voi face ºi Ierusalimului ºi icoanelor lui?"

1 Corinteni 10/18. Uitaþi-vã la Israelul dupã trup: cei ce mãnâncã jertfele, nu sunt ei în împãrtãºire cu altarul?
19. Deci ce zic eu? Cã un lucru jertfit idolilor, este ceva? Sau cã un idol este ceva?
20. Dimpotrivã, eu zic cã ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor, ºi nu lui Dumnezeu. ªi eu nu vreau ca voi sã fiþi în împãrtãºire cu dracii.
21. Nu puteþi bea paharul Domnului ºi paharul dracilor; nu puteþi lua parte la masa Domnului ºi la masa dracilor.
22. Sau vrem sã întãrâtãm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?
1 Corinteni 8/10. Cãci dacã te vede cineva pe tine, care ai cunoºtinþã, cã ºezi la masã într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el sã mãnânce din lucrurile jertfite idolilor?
1 Corinteni 12/1. În ce priveºte darurile duhovniceºti, fraþilor, nu voiesc sã fiþi în necunoºtinþã.
2. Când eraþi pãgâni, ºtiþi cã vã duceaþi la idolii cei muþi, dupã cum eraþi cãlãuziþi.
1 Corinteni 5/9. V-am scris în epistola mea sã n-aveþi nici o legãturã cu curvarii. -
10. Însã n-am înþeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrãpãreþi, sau cu cei ce se închinã la idoli, fiindcã atunci ar trebui sã ieºiþi din lume.
11. Ci v-am scris sã n-aveþi nici un fel de legãturi cu vreunul care, mãcar cã îºi zice "frate", totuºi este curvar, sau lacom de bani, sau închinãtor la idoli, sau defãimãtor, sau beþiv, sau hrãpãreþ; cu un astfel de om nu trebuie nici sã mâncaþi.
12. În adevãr, ce am eu sã judec pe cei de afarã? Nu este datoria voastrã sã judecaþi pe cei dinãuntru?
13. Cât despre cei de afarã, îi judecã Dumnezeu. Daþi afarã dar din mijlocul vostru pe rãul acela.
1 Corinteni 6/9. Nu ºtiþi cã cei nedrepþi nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu? Nu vã înºelaþi în privinþa aceasta: nici curvarii, nici închinãtorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiþii,
10. nici hoþii, nici cei lacomi, nici beþivii, nici defãimãtorii, nici hrãpãreþii nu vor moºteni Împãrãþia lui Dumnezeu.
11. ªi aºa eraþi unii din voi! Dar aþi fost spãlaþi, aþi fost sfinþiþi, aþi fost socotiþi neprihãniþi, în Numele Domnului Isus Hristos, ºi prin Duhul Dumnezeului nostru.
1 Corinteni 10/6. ªi aceste lucruri s-au întâmplat ca sã ne slujeascã nouã drept pilde, pentru ca sã nu poftim dupã lucruri rele, cum au poftit ei.
7. Sã nu fiþi închinãtori la idoli, ca unii dintre ei, dupã cum este scris: "Poporul a ºezut sã mãnânce ºi sã bea; ºi s-au sculat sã joace."
8. Sã nu curvim, cum au fãcut unii din ei, aºa cã într-o singurã zi au cãzut douãzeci ºi trei de mii.
9. Sã nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin ºerpi.
10. Sã nu cârtiþi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciþi de Nimicitorul.
11. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca sã ne slujeascã drept pilde, ºi au fost scrise pentru învãþãtura noastrã, peste care au venit sfârºiturile veacurilor.
12. Astfel dar, cine crede cã stã în picioare, sã ia seama sã nu cadã.
13. Nu v-a ajuns nici o ispitã, care sã nu fi fost potrivitã cu puterea omeneascã. ªi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngãdui sã fiþi ispitiþi peste puterile voastre; ci, împreunã cu ispita, a pregãtit ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca s-o puteþi rãbda.
14. De aceea, preaiubiþii mei, fugiþi de închinarea la idoli.
2 Corinteni 6/14. Nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit cu cei necredincioºi. Cãci ce legãturã este între neprihãnire ºi fãrãdelege? Sau cum poate sta împreunã lumina cu întunericul?
15. Ce înþelegere poate fi între Hristos ºi Belial? Sau ce legãturã are cel credincios cu cel necredincios?
16. Cum se împacã Templul lui Dumnezeu cu idolii? Cãci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui ºi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, ºi ei vor fi poporul Meu."
17. De aceea: "Ieºiþi din mijlocul lor, ºi despãrþiþi-vã de ei, zice Domnul; nu vã atingeþi de ce este necurat, ºi vã voi primi.
18. Eu vã voi fi Tatã, ºi voi Îmi veþi fi fii ºi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic."

Psalm 97/7. Sunt ruºinaþi, toþi cei ce slujesc icoanelor, ºi care se fãlesc cu idolii: toþi dumnezeii se închinã înaintea L
Coloseni 3/5. De aceea, omorâþi mãdularele voastre care sunt pe pãmânt: curvia, necurãþia, patima, pofta rea, ºi lãcomia, care este o închinare la idoli.
6. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultãrii

De la: gabigabi2, la data 2014-10-22 16:25:27

iesiti AFARA, JAVRE ORDINARE !

balositi cu urdorile mintilor voastre basite !

mai javrelor de oameni

asta va e firea ticalosita-n rele

numai kurve !

oio !

super-mega hiper grande EDUCATA, "iorico !

PENTU CINE prozelesti prozelitisme p'aci parazitand spatiul virtual, prozeloaso habotnica?

Invataturi din batrini.

Nu tineti gura deschisa cind dormiti.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Invataturi ale popoarelor

Nu sforaiti in somn. E o invatatura de baza ptr a nu incepe razboaie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

ADEVARATA ZI DE ODIHNA,pusa deoparte de Dumnezeu, pe care a binecuvantat-o si a sfintit-o.

Geneza 2/2,3. In ziua* a saptea Dumnezeu Si-a sfarsit lucrarea,pe care o facuse;si in ziua a saptea S'a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse.3. Dumnezeu a binecuvantat*ziua a saptea si a sfintit-o,pentruca in ziua aceasta S'a odihnit de toata lucrarea Lui,pe care o zidise si o facuse.
Ziua a saptea a saptamani a fost prin urmare prima si singura zi de sarbatoare instituita de Dumnezeu in Paradis odata cu facerea lumii.
Exod 20/8-11. Adu-ti*aminte de ziua de odihna,ca s'o sfintesti.9. Sa lucrezi*sase zile,si sa-ti faci tot lucrul tau.10. Dar ziua a*saptea este ziua de odihna inchinata Domnului,Dumnezeului tau:sa nu faci nicio lucrare in ea,nicitu,nici fiul tau,nici fiica ta,nici robul tau,nici roaba ta,nici vita ta,nici strainul**care este in casa ta.11. Caci in sase zile*a facut Domnul cerurile,pamantul si marea,si tot ce este in ele,iar in ziua a saptea S'a odihnit: de aceia a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.
Multe culte zic ca tin legea, mai putin Sambata pe care au inlociut-o cu Duminica caci in aceasta zi a inviat Domnul nostru Isus Hristos. Dar sa vedem ce spune in testamentul nou Iacov 2/10-11. Caci, cine pazeste toata Legea si greseste intr'o singura porunca,se facaa*vinovat de toate. 11.Caci, Cel ce a zis:,,Sa* nu preacurvesti",a zis si:,, Sa nu ucizi".Acum daca nu preacurvesti,dar ucizi, te faci calcator al Legi.
Ezechel20/19-20. Eu sant Domnul Dumnezeul vostru; umblati* intocmai dupa randuielile Mele, paziti poruncile Mele si impliniti-le.20. Sfintiti*Sambetele Mele, caci ele sant un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sant Domnul,Dumnezeul vostru!"
Deci cei ce fac parte din Biserica lui Dumnezeu care va fi rapita la cer trebuie sa aibe intre ei si Dumnezeu, acest semn Sambata.
Matei 5/17-18. sa* nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Proorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.18. Caci adevarat va spun,cata vreme* nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege,inainte ca sa se fi intamlat toate lucrurile.
In aceste doua versete ne vorbeste chiar Domnul nostru Isus Hristos,credeti-L macar pe El, si veniti la Biserica unde se tine toata Legea. Domnul mai spune in Ioan 15/10.Daca* paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si am ramas in dragostea Lui.
Daca veti citi Biblia cu toata inima veti vedea ca nu este pomenite nici macar intr-un singur verset sa se tina ca zi de odihna duminica. Sfinti Apostoli au tinut tot Sambata si o sa dau un singur exemplu din Faptele Apostolilor 18/2-4. Acolo au gasit pe un Iudeu, numit Acuila*, de neam din pont, venit de curand in Italia, cu nevasta-sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toti Iudeii sa plece din roma.a venit la ei.3. Si,fiinca avea acelas mestesug, a ramas la ei si*lucrau:meseria facerea corturilor.4. Pavel*vorbea in sinagoga in fiecare zi de Sambata si indupleca pe Iudei si pe Greci.
Pavel a ramas in Corint un an si sase luni. Si lucra cu prieteni lui la facerea de corturi timp de sase zile iar in fiecare Sambata mergea la Biserica si marturisea. Biserca era in Italia nu in Israel. Deci si neamurile tineau Sambata pina in anil 321 dupa Hristos pana cand Imparatul Constantin al Romei a dat un decret sa fie schimbata Sambata cu duminica.


"Problema SABATULUI :
Cum au ajuns crestinii sa serbeze duminica
Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica, zi de inchinare si bucurie, dupa cum zice si sfantul Atanasie al nostru: Sambata noi ne adunam laolalta nu ca sa iudaizam... ci ca sa ne inchinam lui Isus, Domnul Sabatului."Asadar, primii crestini au pastrat cu credinciosie ziua Sabatului.

Atunci cum de astazi, majoritatea crestinilor tin ziua intai, ziua duminicii, ca zi de odihna, si nu Sabatul?

In Sfanta Scriptura nu veti gasi nici o explicatie. Istoria politicii bisericesti clarifica nedumerirea aceasta.

Au existat trei cauze majore care au dus la o tranzitie lina de schimbare a Sabatului cu duminica :

1. Intentia crestinilor de a nu fi asimilati cu iudeii

Dupa primul razboi iudeo-roman, imparatul Vespasian (72 AD) desfiinteaza slujba de mare preot si Sinedriul si impune o taxa speciala, "fiscus iudaicus", exclusiv pentru vina de a fi iudei.

Dupa al doilea razboi iudeo-roman, imparatul Hadrian (135 AD) nimiceste cu desavarsire Templul, iar pe locul lui zideste in schimb un templu pagan, inchinat lui Jupiter Capitolinul. Prin decret, ii izgoneste pe iudei din Ierusalim, ba chiar ii urmareste prin imperiu si le impune o taxa si mai mare, un "capitatio". In intregul imperiu, a fi iudeu devenise sinonim cu ocara. Iar semnul distinctiv pentru evrei era... Sabatul.

Scriitorii romani (Pliniu, Tacitus, Suetoniu, Juvenal) afirmau ca Sabatul era semnul celei mai mari rusini, ca este o superstitie degradata. Crestinii, pentru ca tineau si ei Sabatul, erau omologati tot ca iudei . Din acest motiv, parinti bisericesti au cautat au cautat sa dezvolte o teologie anti-iudaica si anti-sabatica, in care sa inlocuiasca Sabatul cu oricare alta zi. La indemana le statea ziua amintitoare a invierii, ziua intai a saptamanii.
Iustin Martirul scrie (sec.II, dupa razboiul iudeo-roman) in "Dialoguri":
"Dumnezeu a impus Sabatul asupra iudeilor ca o pecete a infamiei, spre a-i deosebi pentru pedeapsa in ochii romanilor".
In Didascalia , sau "Invatatura celor 12 apostoli" (sec. III), apare ideea: "Sabatul sa fie lepadat pentru ca este o parte a legii lui Moise".
Victorinus , episcop (in 304): "Sabatul se hotari o zi de post si tristete, pentru ca face pe crestini sa evite pazirea Sabatului impreuna cu iudeii." Acest citat confirma indirect ca, dupa aproape 300 de ani, crestinii tot tineau Sabatul biblic, dupa pilda Mantuitorului si a apostolilor...
Papa Silvestru , in jurul anilor 320, spunea fatis: "Sabatul este o zi de post pentru a arata dispret pentru Sabatul iudeilor".
Epifaniu (375 AD): "Inca de la Sixtus (papa, cca 135), au hotarat sa inlocuiasca sarbatorile iudaice cu altele, crestine." Din punct de vedere liturgic, episcopii au anulat orice fel de slujba in Sabat.
In 692, la Sinodul Trullan II , se interzice orice adunare sau serviciu de cult in ziua Sabatului chiar si in perioada postului. E inca o dovada ca, la data aceea, biserica crestina pastra inca Sabatul pe scara mare.

2. Influenta gnosticismului

Gnosticii erau in mod special anti-iudaici.
Valentinus (150 AD) considera Vechiul Testament cu Sabatul vestigiile dumnezeului inferior si rau, numit Sabatum sau Demiurg, care a facut lumea in
mod gresit si a instituit Sabatul. Hristos veni ca sa il invinga si sa elibereze lumea de Sabat.

Marcion (150 AD): "Intrucat Dumnezeul iudeilor a facut lumea si s-a odihnit in a saptea zi, noi trebuie sa postim in Sabat ca sa nu implinim cererile Dumnezeului evreilor."

Cand Marcion ereticul excomunicat a hotarat postul in Sabat, in biserica crestina nu se postea in acea zi. De unde au luat parintii bisericii postul in Sabat? Chiar de la gnostici.

Afrates (sec IV), in Homilia a 13-a: "Sabatul a fost instituit ca un rezultat al caderii in pacat." Sarmanul, nici macar nu cunostea raportul creatiunii din Genesa.
3. Cultul soarelui
In panteonul zeilor, se distinsese unul mai proeminent, zeul soare. La canaanitii vechi, se numea Baal; la greci, era Helios sau Apollo; la egipteni era Ra sau Serapis; la persani, era Mithra sau Demeter; iar la latini, era Sol.

Nero a fost primul cezar care a ridicat cultul soarelui mai presus de al altor zei. In jurul anului 60 AD, el ridica "Colosus Neroni", o statuie a soarelui, care insa purta chipul lui.

Trupele lui Vespasian (70 AD), cele care s-au intors de la nimicirea Ierusalimului, luasera obiceiul sirian de a se inchina spre rasarit, ca sa adore soarele-rasare.

Hadrian (135 AD) se identifica din nou cu cu soarele. A pus sa se bata monede cu chipul sau in felul soarelui. Deranjat ca in Roma altcineva era infatisat ca soare, adica Nero, Hadrian porunceste sa i se dea jos chipul "Colosului Neroni" si sa-i puna in schimb chipul sau.

Tertullian spunea, in jurul anilor 200, ca marele circ din Roma era consacrat soarelui. Aici se inchina tot poporul Romei, pentru ca socoteau ca, pentru un zeu atat de slavit cum este soarele, nu-i potrivit sa aiba alt acoperis decat cerul.

In 215, Caracala instaureaza cultul soarelui drept cult al imparatului. Intr-una din termele lui s-a descoperit o inscriptie: "Unul este zeul Serapis, Helios. El e stapanul universului." Cultul soarelui inghitise aproape toate celelalte zeitati, intr-un fel de ecumenism.

Pe timpul lui, numele lui Mitra se romanizeaza si devine Sol Invictus, soarele biruitor, invincibilul.

Imparatul Heliogabal , de origine siriana, introduce in jurul lui 220, drept cult oficial numai pentru Roma, cultul lui Sol Invictus.

Imparatul Aurelian , in 270, extinde cultul soarelui, Sol Invictus, drept cult oficial pentru intregul Imperiu Roman.

Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea "prea onoratei zi a soarelui" ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul. Textul din "Corpus Juris Civilis", vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:

"Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole."

Tranzitia lenta de la Sabat la "ziua Domnului":
Faza 1

La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .

Gabriel Rascaru Ieromonahul, in Liturgica Bisericii Ortodoxe , ed. 1876, pg. 94, scrie: "Sambata s-a serbat intrucat priveste ca Lege morala si in secolele primitive ale crestinismului".

Faza 2

Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .

Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: "Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis 'sa fie lumina'."

Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:

Hyppolit din Roma (220 AD): "Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat - o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia".

"Constitutiile apostolice" (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: "Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii".

Origene (c.250): "Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: 'Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu' (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta... aceasta este tinerea Sabatului crestin".

Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: "Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului..."

Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: "Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?"

Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : "In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat".
Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti : "In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina".

Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : "Este minunat pentru crestini... ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului... Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti - ucenici si invatatori - sa poarte de grija pentru suflete".

Socrates Scolasticul (anul 430 d. Hr.) scrie: "Desi aproape toate bisericile din lume celebreaza sfintele taine in Sabat (!), totusi crestinii din Roma si din Alexandria, din pricina unei oarecare traditii, au incetat sa mai faca lucrul acesta in Sabat".

Sozomen , 430 d. Hr.: "Oamenii din Constantinopol si de pretutindeni se aduna impreuna si in Sabat... lucru care niciodata nu este pazit la Roma." (Istoria bisericeasca VII, 19).

Faza a 3-a

Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .

Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.

Eusebiu din Cezarea (325), prelat si ministru in acelasi timp, o cumulare deloc biblica la curtea lui Constantin cel Mare, relua argumentul lui Iustin Martirul, zicand "noi ne bucuram de ziua intai pentru ca e ziua cand Domnul a facut lumina..."

La 6 martie 321, imparatul Constantin cel Mare decreteaza prima lege duminicala : "Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis)."

Silvestru , episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii, denumind-o "Ziua Domnului".

La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: "Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea... Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!" (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).
In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui "Dies Solis" (ziua soarelui) in "Dies Dominica" (Ziua Domnului, duminica).

Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: "Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre".

Nu toti au privit evenimentele la fel.

In jurul anului 200, Tertullian , in Despre idolatrie , cap.14, scrie in repetate mustrari si avertismente despre adoptarea de catre crestini a sarbatorilor pagane.

Papa Leon I , prin 450, decreteaza anateme crestinilor care in ziua intai serbau soarele, si nu pe Isus. Daca filosofii crestini transfigurau semnificatia zilei soarelui, vulgul ramasese la datinile stravechi pana astazi. Inchinarea spre rasarit, catre soare, a modelat ulterior si asezarea bisericilor, cu altarul spre rasarit, pentru continuitatea inchinarii precrestine.

In rapoartele Conciliului din Trent (al Contrareformei), sta scris: "In sesiunea din 18 ianuarie 1562, orice ezitare a fost pusa deoparte. Gaspar de Fosso, arhiepiscop de Reggio, a tinut o cuvantare in care a declarat: 'Traditia sta deasupra Scripturii. Autoritatea bisericii , in consecinta, nu poate fi subordonata fata de autoritatea Scripturii , caci biserica... a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos , ci prin propria ei autoritate '..."

J.A. Neander , in Istoria religiei crestine si a bisericii , pg. 186, scrie: " Sarbatorirea duminicii a fost doar o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o alta porunca in aceasta privinta. Departe de ei si de biserica primara apostolica gandul de a transfera legile legate de Sabat asupra duminicii".

A. Weigall , Paganismul in crestinismul nostru , pg.145: "Pazirea de catre noi a duminicii este derivata in mod vizibil din mithraism. Argumentul ca duminica a fost aleasa din pricina invierii nu gaseste suficient suport"... Iar la pg.148: "Deoarece Mithra era invocat ca Dominus (Domn), duminica trebuie ca a fost 'ziua Domnului' cu multa vreme inainte de timpurile crestine."
Stephen Keenan , in Catehismul doctrinal (editia a III-a americana, 1876, pg.174), la intrebarea: "Aveti vreo dovada ca Biserica Catolica are putere sa
instituie sarbatori?", raspunde: "De n-ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiei moderni accepta; anume ea n-ar fi putut substitui pazirea Sabatului zilei a saptea cu duminica zilei intai a saptamanii, o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate scripturistica !"
Asadar, documente exista. Ceea ce nu exista este vointa bisericii de a le face cunoscute publicului larg

D E C R E T

Eu,Constantin Imparatul Imperiului Roman(bizantin)
avand si calitate de Pontifex-Maximus,am decretat si decretam
azi 7 martie ,anul 321

URMATOARELE ARTICOLE :

1. Crestinii sa se bucure de libertate ca si ceilalti supusi....iar de aici inainte in functiuni sa fie preferati crestinii.Libertatea religioasa este necesara pentru linistea imperiului.

2. Toti crestinii scosi din functie,sa fie reabilitati,iar de aici inainte sa fie preferati crestinii in toate serviciile publice.

3. Averile confiscate sau rapite de la crestini in timpul prigonirilor sa li se inapoieze iar cele risipite sa li se plateasca din tezaurul statului.

4. Bisericile ruinate de pagani sa fie reparate cu banii din tezaurului statului si unde va fi nevoie sa se cladeasca altele noi.

5. Toti locuitorii orasului:judecatorii,meseriasii si orice alta categorie de muncitori sa se odihneasca in venerabila zi a soarelui.ziua intai a saptamanii( duminica) sa fie socotita ca zi sfanta si de sarbatoare.Agricultorii pot sa se duca la muncile agricole intrucat este ziua cea mai preferata pt agricultura.

6. In intreaga imparatie ziua sabatului sa fie inlocuita cu ziua intai a saptamanii.

7. Invatatorilor crestini sa li se dea leafa din tezaurului statului. preotii sa fie scutiti de orice taxa sau impozit.

8. Crucea care pana aici era arma de executie pt hoti si criminali si care pana acum era obiectul rusinii ,teroarei si al stigmatului public,de aici inainte sa fie considerat ca cel mai onorat semn sfant.

9. Cartile religioase ale crestinului sa fie multiplicate intr-un tiraj cat mai mare si sa fie dat crestinului pentru invatatura lor sa fie folosite in biserici si acasa.

10. Biserica sa fie inaltata la rangul de stat si va purta numele de Biserica Ecumenica ( universala sau Romano Catolica).Ea va fi condusa de un cardinal(Papa) care se va dovedi mai bine pregatit pt aceasta functie.

11. Cei care nu se vor conforma prezentului decret vor fi condamnati cu confiscarea averilor , inchisoarea si surghiul iar daca se vor constata abateri si mai grave vor fi condamnati la moarte.

12. Prezentul decret va fi valabil si va intra in vigoare pt conformare de la data publicarii lui.

Prezentul decret este extras din Istoria Bisericeasca Universala,pag 55-56 in anul 1900 de arhireul Calist Botosoneanu, iar in anul 1903 a fost recunoscut si de doctorul Suroianu in Istoria Bisericeasca Universala tradusa de el. Acest Decret se gaseste scris in cartea lui de istorie universala la pg 29-30 anul 1903.

V-am scris ca sa stiti si voi, ca cei ce pazesc duminica ca zi de odihna asculta de Imparatul Constantin al Romei, nu de Dumnezeu.

'IORICO, tata, pe tine nu te poate ajuta tartacuta pe care o porti FALIC pe umeri, sa poti obseva puzderia de nonsensuri si avalansa de contradictii existente in aberantele texte religioase si nonreligioase pe care le-ai postat, BASHTEAPTO !?
-------------
Daca te vei intoarce vreodata la Dumnezeu, iti ve da singur seama de aceste mari si sfinte adevaruri,si atunci te vei rusina de toate cuvintele urate pe care le-ai spus semenilor...............daca.

De la: 9am_4469, la data 2014-10-26 18:14:15'IORICO, tata, pe tine nu te poate ajuta tartacuta pe care o porti FALIC pe umeri, sa poti obseva puzderia de nonsensuri si avalansa de contradictii existente in aberantele texte religioase si nonreligioase pe care le-ai postat, BASHTEAPTO !?
-------------
Daca te vei intoarce vreodata la Dumnezeu, iti ve da singur seama de aceste mari si sfinte adevaruri,si atunci te vei rusina de toate cuvintele urate pe care le-ai spus semenilor...............daca.

au primit exact ceea ce au initiat si promovat , totul a fost la cerere, o insistenta cerere, 'IORICO !

iar tu, insisti sa postezi texte religioase aberante, ilogice, incoerente, in care se regasesc multiple contradictii si falsuri grosolane alambicate mestesugit numai bune de fraierit naivii, ignorantii sau numai bune de amagit si profitat financiar de pe urma inducerii sperantelor utopice unor indivizi care sufera fdureri atroce sau de boli incurabile si sunt disperati , 'IORICO !

Ce-nseamna Dle. sa dai pe mana naivilor ignoranti hi;sci--technologies, comit numai prostii !

Valerico, la cine te hilizesti acolo, la DUMNEZEU sau la WebCam, numai asa, de-a-n boulea ?

www.youtube.com/watch?v=ea1bMFPRnmo

aha !

Inlocuirea Zilei Domnului, Sambata, cu ziua soarelui





Aflam din Sfintele Scritpuri (singura regula infailibila, dreptarul credintei crestine) ca adevarata zi de sarbatoare saptamanala, instituita, aleasa, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu de la Creatiune si tinuta ca zi de sarbatoare de sfintii proroci, de Domnul Hristos, de sfintii Sai apostoli dupa inviere si de primii credinciosi crestini din Biserica crestina apostolica de la inceput, a fost ziua Domnului, ziua a saptea a saptamanii, Sambata.

Cum se face insa ca bisericile numite crestine din zilele noastre nu tin ca sarbatoare saptamanala ziua a saptea, Sambata, ci tin Duminica ?!

De cand se serbeaza Duminica drept zi de sarbatoare in Biserica crestina si cine a instituit-o?

Dovezile despre Duminica nu se pot gasi in Sfanta Scriptura, pentru ca nu exista. Cuvantul „Duminica” nu sta scris nicaieri in Sfanta Scriptura. Numele acesta a fost dat mai tarziu zilei intai a saptamanii, tinuta de biserica romana ca zi de sarbatoare in onoarea soarelui (dies solis). De aceea, dovezile despre Duminica drept zi de sarbatoare crestina, cum pretind unii ca ar fi, trebuie cautate in alte scrieri, in afara de Sfanta Scriptura.

Din istoria bisericeasca aflam ca, pana pe la anii 300 d.Hr., credinciosii Bisericii crestine au avut de indurat si suportat o multime de greutati si suferinte pentru credinta din partea conducatorilor bisericii romane care era in acelasi timp si Biserica de Stat in Imperiul Roman. Imperatorul roman era, totodata, si capul Bisericii, „Pontifex maximus” (mare preot pagan). Imperatorii: Nero (37-68), Traian (98-117), Marc Aureliu (161-180), Septimiu Sever (193-211, Deciu Traian (249-251), Galeriu (251-253), au dat decrete aspre contra crestinilor de pe vremea lor.

Mii de credinciosi crestini au suferit insa moartea de martir cu un curaj ce a pus in uimire chiar pe progonitori care, vazand statornicia crestinilor, din prigonitori deveneau crestini. Credinciosii crestini sufereau cu bucurie moartea de martir. S-au gasit insa printre ei si dintre aceia care, de frica chinurilor infricosatoare, se lepadau de credinta.

Masurile de constrangere a credintei nu numai ca n-au distrus crestinismul, dar l-au intarit, l-au purificat si au contribuit la raspandirea lui caci, in locul unuia care murea ca martir, veneau altii, cu zecile si sutele.

In cele din urma, imperatorii, vazand ca prin constrangere nu se poate distruge crestinismul, au cautat o alta solutie si anume, ca prin metode blande, prin compromis, sa uneasca Biserica crestina cu Biserica romana pagana, Biserica de stat, vrand sa faca in felul acesta din cele doua biserici una singura. La inceput, planul acesta a esuat, deoarece crestinii doreau sa ramana ca Biserica organizata aparte, libera si independenta, avand drept Cap si conducator pe Isus, asa cum ei primisera de la Sfintii apostoli ai Domnului. Mai tarziu insa, planul acesta s-a realizat sub domnia Imperatorului Constantin care, in anul 313, a dat un decret in favoarea crestinilor. (Extrase din Istoria Bisericii de Calist I. Botosaneanu, Bucuresti, 1903, p.25-27)





Cuprinsul decretului lui Constantin



Numit si Edictul de la Milan (313), spunea asa: „Crestinii sa se bucure de libertate ca si ceilalti supusi ai sai. Oricine sa fie liber a trece la crestinism.” Imperatorul preciza ca libertatea religioasa este necesara pentru linistea imperiului. (Extrase din Istoria Bisericeasca de dr. Boroianu, Iasi, 1900, p.29)

Se intelege de la sine ca, intre conducatorii Bisericii crestine si conducatorii Bisericii romane pagane s-au dus tratative de unire si impaciuire, facandu-se unele compromisuri cu privire la principiile de credinta si dintr-o parte, si dintr-alta.

In anul 321, imparatul roman Constantin a venit cu un al doilea Decret, prin care a ridicat Biserica crestina la rangul de Biserica oficiala a Statului roman. In afara de aceasta, Decretul mai cuprindea : „In intreaga imparatie, ziua Duminicii sa fie zi de odihna si de sarbatoare, zi de rugaciune.” (Extrase din Istoria Bisericeasca de C. Botosaneanu, Bucuresti, 1903, p.55-56)

Iata deci cand s-a facut legea si s-a dat porunca pentru serbarea Duminicii ca zi de sarbatoare, in Biserica crestina; la anul 321, de catre imparatul roman Constantin !

Decretul dat de Constantin pentru serbarea Duminicii in Biserica crestina mai spunea: „Toti judecatorii si cetatenii oraselor, lucratorii chiar, trebuie sa nu lucreze spre onoarea Duminicii. Taranii pot lucra la camp. Caci este cunoscut, ca nici intr-o alta zi nu se pomeneste mai lesne aceste lucrari, decat Duminica.” (Istoria Bisericeasca de dr. Boroianu, Iasi, 1900, p.30)

A fost Constantin crestin cand a dat decretul pentru serbarea Duminicii ca zi de sarbatoare in Biserica crestina, la anul 321? Nu! Autorii Istoriei Bisericesti, din care extragem citatele, spun: „In anul 321, imperatorul declara crestinismul de religiune dominanta; mai pastreaza insa pentru sine titlul de Pontifex maximus (mare preot pagan)”. „Imperatorul trecu la crestinism in anul 64 al etatii sale (adica in anul 335, deci dupa 14 ani de la darea decretului), oprit pana acum a face aceasta trecere din motive de inalta intelepciune. O boala insa, care-i prevestea moartea, facu pe imperator a primi botezul in palatul din Nicomidia, de la Eusebiu, episcopul locului. Senatul roman l-a pus intre zei” (Inter divos meruit referri, Eutropiu, breviar 10,4). (Istoria Bisericii de Boroianu, p.30,31).

Biserica crestina, inaltata la rangul de Biserica de Stat de catre Constantin, si-a dat denumirea de Biserica romano-catolica, condusa de catre un Papa care se crede a fi infailibil, adica fara greseala in hotararile sale, cu sediul la Roma. Papa de la Roma si-a dat adeziunea la inlocuirea zilei a saptea, Sambata, cu ziua intai a saptamanii, Duminica!

Din Biserica romano-catolica, s-a despartit Biserica ortodoxa de rasarit, condusa de patriarhi (1054).

In veacul al XIV-lea, a aparut reforma lui Luther in Germania, care a tradus Biblia, dand-o in mana poporului. Reformatiunea lui Luther a dat nastere la formarea Bisericii protestante.

Istoria bisericeasca a inregistrat milioane de martiri crestini, omorati in decursul veacurilor (a se vedea Inchizitia), din ordinele directe sau indirecte ale Sefului Bisericii romano-catolice de la Roma, pentru ca au inteles sa traiasca viata de crestin dupa Evanghelie, altfel de cum invata Biserica de Stat romano-catolica!



Duminica a fost, este si ramane, conform Sfintei Scripturi, ziua intai a saptamanii. In ziua aceasta a inviat Domnul Hristos, insa nu sta scris nicaieri in Sfanta Scriptura a Noului Testament ca evenimentul acesta al invierii Domnului Hristos in ziua intai a saptamanii a sfintit ziua aceasta, ca zi sfanta a invierii Domnului, luand locul zilei Domnului, ziua a saptea – Sambata, din porunca a patra. Nu exista nici o porunca in Sfanta Scriptura pentru pazirea duminicii.

In cartea Sarbatorile romane si românede G. Poboran, Slatina, 1914, citim : “Duminica (Dies Dominica). Considerata in ordinea saptamanii, aceasta zi corespunde cu ziua soarelui la pagani si chiar si-a mai pastrat acest nume inca si pana azi la germani “Sontag” si englezi “Sunday”, care tradus insemneaza “ziua soarelui”.



Faptul ca primii credinciosi crestini au tinut ca zi de sarbatoare saptamanala Sambata este recunoscut si azi de catre unele fete bisericesti. In Istoria Bisericeasca scrisa de Arhiereul Calist I. Botosaneanu, carte aprobata de Sfantul Sinod din 1902, la pagina 50, scrie : “Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios, la inceput era Sambata, iar mai tarzior, Duminica, o zi de bucurie si veselie, in amintirea invierii Domnului, cand erau indatorati a se abate de la orice lucru.”

Sfantul Anastasie cel Mare, supranumit parintele ortodoxiei, care a trait intre anii 296-373 d.Hr., spune intr-una dintre scrierile lui, urmatoarele cu privire la Sambata: „Crestinii din Alexandria se aduna in ziua Sambetei, nu ca si cum ar fi devotati iudaismului, ci ca sa adore pe Isus, Domnul Sambetei.” – Liturgica Bisericii ortodoxe, de Ieromonahul Gabriel Rascanu, p. 94 si Atanasius homal de semnete, Tom. II, p.60, ed. Paris, 1698.

Motivul care a determinat Conducerea Bisericii crestine dupa unirea ei cu Statul roman, ca sa adopte ziua soarelui (dies solis) in locul sambetei, pare sa-l lamureasca Poboran in cartea lui Sarbatorile romane si române, din care citam:

„Sarbatorile stabilite, acelea cu zi anumita, cad toate in zilele de sarbatori ale paganilor care s-au increstinat. De ce? Fiindca era greu sa faci pe paganii increstinati sa se lase deodata si cu de-a sila de obiceiurile lor din stramosi, sa-si lepede sarbatorile, sa-si uite idolii si zeii lor. Ei trebuiau deprinsi cu incetul. Astfel s-au lasat neatinse zilele lor de sarbatori, dar in loc de zeii lor, cu incetul, s-au randuit sfinti crestini intr-aceste zile, ca sa fie sarbatoriti. Toti zeii pagani au fost inlocuiti cu sfinti crestini.” – Sarbatori romane si române, p.41.





Sarbatori solare



“Sarbatorile paganilor erau solare, adica sarbatoreau fenomene din natura si miscarile soarelui. Asa, tocmai in toiul verii, popoarele nordice aveau sarbatoarea lui Donnar, zeul tunetelor, la sase saptamani dupa solstitiu (20 iulie). Sarbatoarea le-a fost lasata ; o are si astazi intreaga biserica crestina. Donnar insa a fost inlocuit cu un sfant, Ilie prorocul. Ba chiar si puterea zeului pagan a ramas pe seama sfantului nostru. Donnar alerga peste nori cu carul de foc, tunand si fulgerand. Iar sfantul Ilie tot asa, in credinta poporului.” (Sarbatori romane si române, p.42).

“La noi, romanii, se gasesc urme din obiceiurile pagane, care se amintesc Lupercaliile si Saturnaliile. La Saturnalii se jertfea un porc, al carui cap se punea la picioarele zeului – asta e tocmai Vasilca noastra… Mascarea si travestirea asa de obisnuita la Saturnalii o avem si noi in obiceiul celor ce umbla cu steaua si vicleimul. Steaua e un obicei pagan; si romanii si germanii, la sarbatorile solare, in Decembrie, inchipuiau soarele ce se ranaste, cu o stea, pe care o purtau prin orase, cantand lauda soarelui” (Idem, p.45). “Candelele si lumanarile in bisericile noastre sunt vechiul cult al focului” (Idem, p.194).

“Nasterea lui Christ, pe care o serbam astazi, n-a fost sarbatorita de crestini, nici in secolul intai, nici in al doilea, nici in al treilea, ba chiar nici in al patrulea secol al religiunii universale. Numai crestinii din orient serbau in ziua de 25 decembrie, amintirea vesela a nasterii lui Mithras, zeul ce simbolizeaza soarele si care in Rig-Vedele – cea mai veche carte a arienilor – joaca rolul de ‘Conducator luminos al zilei’, pe cand un alt zeu inrudit cu el, Varuna – care il completeaza, era chemat mai ales ca pazitor al noptii, pe aceeasi cale a laptelui pe cer.”

“Mithras (personaj care reprezinta soarele), s-a identificat cu “Sol invictus”, soarele invinge – al romanilor si au fost sarbatoriti impreuna la 25 decembrie, in ziua nasterii lui “Sol invictus”. Constantin cel Mare, chiar dupa ce s-a crestinat (?) a adorat pe “Soarele neinvins” si, asa, la crestini s-a statornicit nasterea lui Isus Hristos la 25 decembrie, cand se sarbatorea din antichitatea cea mai adanca la persi, Mithras, iar la romani dies natalis, Solis invicti.” (Idem, p.197)

“Cum se vede, avem un amestec de crestinism si de paganism. Batranul Craciun e o fiinta curat mitologica ; legea crestineasca nu stie nimic de un sfant Craciun.

Romanii si neamurile pagane, cuprinse in vasta imparatie romana, isi aveau sarbatorile lor solare, tinute in onoarea soarelui si a zeilor lor, carora le aduceau inchinare. Neamurile pagane au admis sa devina ca membre in sanul Bisericii romano-catolice, dar cu sarbatorile, viata si obiceiurile lor pagane. Biserica le-a admis si le-a considerat si asa crestine, insa a schimbat numele sarbatorilor lor pagane, cu nume divine, sfinte, crestine. De exemplu, din sarbatoarea lor numita ziua soarelui (dies Solis), pe care au numit-o duminica (dies dominica), ziua Domnului, au facut ziua invierii in amintirea invierii Domnului. Din ziua de sarbatoare pagana nasterea zeului Mithras, zeul soarelui la persi si soarele invinge (Sol invictus) de la 25 decembrie, au facut ziua nasterii Domnului Isus. Si asa, fiecare sarbatoare de peste an isi are istoricul ei. Numele zilelor de sarbatori pagane au fost schimbate cu alte nume de sfinti proroci, apostoli sau martiri, ori cu anumite evenimente din viata Domnului Isus.”

Dar care au fost urmarile schimbarii Legii sfinte a lui Dumnezeu, prin inlocuirea zilei Domnului, ziua a saptea, Sambata, din porunca a patra, cu ziua intai a saptamanii – ziua soarelui, careia i s-a zis Duminica? Si care a fost urmarea faptului ca s-a admis si li s-a tolerat membrilor bisericii veniti cu gloata dintre neamurile pagane, sa-si practice in voie datinile si obiceiurile lor paganesti in zilele lor de sarbatori pagane, numite si devenite crestine prin schimbarea numelui? Le-a ajutat ceva sufletelor acelora la buna lor increstinare conform Evangheliei? Urmarile au ramas si se vad pana in zilele noastre. Sunt multi numiti crestini in zilele noastre care mint, inseala, fura, preacurvesc si injura chiar si de Dumnezeu, de Hristos, de Biserica si de toate lucrurile considerate sfinte, prin cuvintele cele mai murdare! Si totusi poarta numele de crestini, sunt si apartin ca membri botezati ai unei biserici crestine! Din Sfanta Scriptura aflam ca Biserica crestina apostolica de la inceput nu tolera si nu incuraja asemenea fapte la membrii din sanul ei si nu-i reprimea pana ce nu faceau dovada unei adevarate pocainte (1 Cor. 5,1-13; 2 Cor. 2,5-11).

Dar cum inteleg, cum tin si cum serbeaza cei mai multi dintre asa-numitii crestini de azi, zilele de sarbatoare? Cum serbeaza Duminica, fosta zi a soarelui la romani, intarita prin decretul lui Constantin? Vedem si auzim cu totii! Ziua Duminicii, zice-se ca sarbatoare in amintirea invierii Domnului, o petrec unii, asa-numiti crestini, cu veselie, mancand si band; cu chefuri, jocuri, dansuri, serate, baluri; merg in numar mare la teatre si cinematografe, privind scene si filme imorale; unii merg in carciumi si-si cheltuiesc banii munciti pe bautura. Beau, se imbata, fac fapte rusinoase, se cearta, se insulta, se bat, se injunghie, se omoara si dupa aceea unde ajung? La spital, la tribunal, la puscarie, in saracie, in mizerie si nenorocire! Cand beau mai cu deosebire, asa-numitii crestini si fac ce nu trebuie sa faca crestinii? Nu Duminica si in zilele de sarbatoare? Ei bine, nu in felul acesta au sarbatorit sfintii proroci din vechime, Domnul Hristos, sfintii apostoli si primii credinciosi crestini, ziua Domnului! Si acum ce sa facem? Sa calcam mai departe Legea si poruncile lui Dumnezeu? Sa tinem mai departe obiceiurile rele, ca de’… “asa am pomenit din mosi, stramosi”, cum zic unii?!

Nu se poate concepe crestinism fara Evanghelie si nici Evanghelie fara Lege. Nimeni nu poate fi crestin adevarat, calcand Legea morala a celor zece porunci si adevarata zi de sarbatoare din porunca a patra. Adevarata zi de sarbatoare trebuie tinuta cu sfintenia cuvenita, asa cum cere si spune Dumnezeu in porunca Sa cea sfanta (Exod 20,8-11).





Avertizare profetica pentru viitor



Porunca a patra din Legea lui Dumnezeu care prevede tinerea ca sarbatoare saptamanala a zilei a saptea, Sambata, a fost schimbata nu de Dumnezeu, ci de o putere omeneasca asa cum statea prezis in Daniel 7,25; 2 Tes. 2,1-12.

Credinciosii lui Dumnezeu din toate timpurile, cei dinainte si cei dupa Domnul Hristos au tinut cu credinciosie Legea lui Dumnezeu si, in cadrul ei, au tinut ca zi de sarbatoare saptamanala ziua a saptea, Sambata, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu de la facerea lumii (Gen. 2,2.3). Ei au avut mult de suferit din partea acelora care, desi au avut pretentia ca-L cunosc, nu I-au slujit cu adevarat. Domnul Hristos a spus: “Au sa va dea afara din sinagogi: ba inca va veni vremea cand oricine va va ucide sa creada ca va aduce o jertfa lui Dumnezeu.” (Ioan 16,1.2)

In cartea Apocalipsei, Dumnezeu a descoperit viitorul Bisericii Sale. El a vazut in viitor lupta cea mare ce se dadea intre credinciosii adevarati ai lui Dumnezeu care pazeau (tineau) poruncile lui Dumnezeu si intre aceia care nu le pazeau.

Si balaurul din Apocalipsa este antihristul cu caracter si spirit de fiara. “I s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca. Si i s-a dat stapanire peste orice semintie, peste orice norod, peste orice limba si peste orice neam.”

“Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii in cartea vietii Mielului (Isus Hristos) care a fost junghiat.” (Apoc. 13,7-8)

“I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei care nu se vor inchina icoanei fiarei.”

“Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este: sase sute sase zeci si sase.” (Apoc. 13,15-18)



Cine este aceasta fiara care poarta nume de om si are numarul sase sute saizeci si sase? Si in ce consta semnul ei pe care cauta sa-l puna cu forta pe mana dreapta sau pe frunte, iar aceia care nu vor voi sa-l primeasca sa fie omorati?

La anul 538 d.Hr., Papa a fost recunoscut oficial ca Sef al Bisericii crestine universale. Intre altele, papa isi da titlul de: VICARIVS-FILII-DEI, cuvinte care inseamna: Loctiitorul Fiului lui Dumnezeu!

Se stie ca unele litere din alfabetul latin au o insemnatate numerica. Cele trei cuvinte au si ele o insemnatate si dau la iveala dezlegarea numarului fiarei apocaliptice:

V I C A R I V S F I L I I D E I

5+1+100+ 1+5+ 1+50+1+1+500+1 = 666



Cunoastem acum persoana care a dus, duce si va duce inca razboi acelora care inteleg sa pazeasca poruncile lui Dumnezeu neschimbate si care nu inteleg sa calce poruncile din Legea lui Dumnezeu, chiar daca ar fi sa moara… Dar in ce consta semnul ei pe care vrea cu orice chip sa-l puna pe fruntea sau pe mana tuturor oamenilor?

Dumnezeu, Creatorul cerurilor si al pamantului, a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea, Sambata, ca zi de sarbatoare si odihna saptamanala. Aceasta este ziua Lui, ziua Domnului.

Sabatul zilei a saptea – zice Sfanta Scriptura – este semnul sfintirii dumnezeiesti. Dumnezeu a zis: “Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci aceasta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn vesnic dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul care va sfintesc. Sa tineti Sabatul caci el va fi pentru voi ceva sfant… Acesta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea s-a odhnit.” (Exod 31,13-17; Ezech. 20,12.20)

Serbarea zilei a saptea, Sambata, ca zi de odihna in amintirea Dumnezeului Creator a toate, i-a deosebit in toate veacurile pe credinciosii lui Dumnezeu de cei necredinciosi si de paganii care, necunoscandu-L pe Dumnezeu, se inchinau naturii, soarelui si zeilor in cinstea carora serbau ziua intai a saptamanii – ziua soarelui.

Porunca lui Dumnezeu din Legea Sa sfanta zice: “Adu-ti aminte de ziua Sabatului -(sau Sambetei) - ca s-o sfintesti pe ea.” (Exod 20,8-11)

“Fruntea” reprezinta mintea: “Adu-ti aminte de ziua Domnului, ziua Sabatului, ca s-o sfintesti pe ea.” Este semnul lui Dumnezeu pe fruntea credinciosilor Lui care isi aduc aminte sa tina ziua Lui, conform poruncii date de El.

“Mana dreapta” reprezinta odihna pe care omul o tine in ziua a saptea, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, conform poruncii Lui, care zice: “sa nu faci nici o lucrare in ea…”

“Semnul fiarei”, pe care omul acela cu caracter crud ca de fiara cauta sa-l puna cu forta pe fruntea sau pe mana dreapta a tuturor oamenilor sub amenintarea pedepsei cu moartea, consta, ca si semnul adevaratului Dumnezeu Creator, tot dintr-o zi, ca zi de sarbatoare, contrara adevaratei zile de sarbatoare, aleasa, binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, ca zi de odihna si sarbatoare saptamanala.

“Fiara”, zice profetia, “savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se pogoare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor. Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei…” (Apoc. 13,13.14)

Rezulta de aici ca trebuie sa aiba loc in omenire, mai intai, o puternica amagire a oamenilor… Dupa aceea va urma o aspra sentinta de condamnare a tuturor acelora care nu se inchina fiarei, adica nu se supun poruncilor ei, nu tin ziua ei de sarbatoare. Nimeni sa nu mai poata cumpara sau vinde, daca n-are semnul ei: si, in cele din urma, daca nu cedeaza, sa fie omorati!

Icoana fiarei inseamna un edict sau o lege persecutoare ce urmeaza a fi decretata in viitor, contra celor ce tin toate poruncile lui Dumnezeu si respecta ziua Lui.

Pe cei credinciosi insa, Dumnezeu ii recunoaste drept sfintii Sai: “Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu!” (Apoc. 14,12). Si in alta parte sta scris: “Atunci, cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul. Domnul a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc numele Lui. Ei vor fi ai Mei, zice Domnul ostirilor; Imi vor fi o comoara deosebita in ziua pe care o pregatesc Eu. Voi avea mila de ei cum are mila un om de fiul sau care-i slujeste. Si veti vedea din nou atunci, deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste.” (Maleahi 3,16.18)

Iluzile


cred in valoarea de schimb a iluziilor
ele se scarpina in ureche cu piciorul
ele functioneaza mereu pe dos
iluziile sunt arma cu care impuscam rasul
iluziile sunt foarte amuzante
la orele de audienta
indruga verzi si uscate
si nici nu-ti vine sa crezi ochilor
cata credinta pun ele in ele insele

Marin Sorescu

:Despre milostenie ºi rugãciune.
1 Luaþi seama sã nu vã îndepliniþi neprihãnirea voastrã înaintea oamenilor, ca sã fiþi vãzuþi de ei; altminteri, nu veþi avea rãsplatã de la Tatãl vostru care este în ceruri.

2 Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiþa înaintea ta, cum fac fãþarnicii, în sinagogi ºi în uliþe, pentru ca sã fie slãviþi de oameni. Adevãrat vã spun cã ºi-au luat rãsplata.
Rom 12.8;
3 Ci tu, când faci milostenie, sã nu ºtie stânga ta ce face dreapta,
4 pentru ca milostenia ta sã fie fãcutã în ascuns; ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, îþi va rãsplãti.
Luc 14.14;
5 Când vã rugaþi, sã nu fiþi ca fãþarnicii, cãrora le place sã se roage stând în picioare în sinagogi ºi la colþurile uliþelor, pentru ca sã fie vãzuþi de oameni. Adevãrat vã spun cã ºi-au luat rãsplata.
6 Ci tu, când te rogi, intrã în odãiþa ta, încuie-þi uºa ºi roagã-te Tatãlui tãu, care este în ascuns; ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, îþi va rãsplãti.
Tatãl nostru. - Iertarea greºelilor.
7 Când vã rugaþi, sã nu bolborosiþi aceleaºi vorbe, ca pãgânii, cãrora li se pare cã, dacã spun o mulþime de vorbe, vor fi ascultaþi.
8 Sã nu vã asemãnaþi cu ei; cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi trebuinþã, mai înainte ca sã-I cereþi voi.
9 Iatã, dar, cum trebuie sã vã rugaþi: „Tatãl nostru care eºti în ceruri! Sfinþeascã-se Numele Tãu;
10 vie Împãrãþia Ta; facã-se voia Ta, precum în cer ºi pe pãmânt.
11 Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi;
12 ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri;
13 ºi nu ne duce în ispitã, ci izbãveºte-ne de cel rãu. Cãci a Ta este Împãrãþia ºi puterea ºi slava în veci. Amin!”
14 Dacã iertaþi oamenilor greºelile lor, ºi Tatãl vostru cel ceresc vã va ierta greºelile voastre.
15 Dar dacã nu iertaþi oamenilor greºelile lor, nici Tatãl vostru nu vã va ierta greºelile voastre.
Despre post.
16 Când postiþi, sã nu vã luaþi o înfãþiºare posomorâtã, ca fãþarnicii, care îºi sluþesc feþele, ca sã se arate oamenilor cã postesc. Adevãrat vã spun cã ºi-au luat rãsplata.
17 Ci tu, când posteºti, unge-þi capul ºi spalã-þi faþa,
18 ca sã te arãþi cã posteºti nu oamenilor, ci Tatãlui tãu, care este în ascuns; ºi Tatãl tãu, care vede în ascuns, îþi va rãsplãti.

Deci preaiubitilor,Domnul Isus ne invata sa ne rugam Tatalui ceresc, caci numai Lui I se cuvine inchinare,ascultati-l si voi ca sa nu va mai rugati la nimeni in afara de Dumnezeu care a creat toate cele vazute si nevazute. Biblia , ne invata sa ne rugam Tatalui in duh si adevar, sa cerem credinta, intelepciune, adevar, Duhul Sfant, care este calea, care este biserica ce ne duce la Dumnezeu iar toate celelalte ni le va da pedeasupra. Daca Domnul Isus pilda noastra ne invata sa ne inchinam Tatalui, renuntati si voi sa va mai inchinati la lemne desenate, la sfihti, la moaste,statui sau astratee etc. Deasemenea cand va rugati in duh si adevar, faceti rugaciunea voastra nu rugaciunea altora, rugati-va cu credinta si Dumnezeu va va raspunde.Fiti binecuvantati.

Marin Sorescu, a murit si va invia pentru a doua moarte care este vesnica ca muuuuuuuulti. Cei ce cred mor dar vor invia pentru viata vesnica......ce diferenta.Mai bine intoarce-te la Dumnezeu cat mai este timp de4 har.

FRUCTE RARE
Iata 10 fructe de care probabil nu ai auzit pana acum create de Dumnezeu. “Sugar Apples” sau “Sweetsop”, este un fruct gasit in mod normal in America, insa este cultivat si in Pakistan, India si Filipine. Fructul semana cu un con de pin si are aproximativ 10 cm in diamentru. Sub coaja dura se afla fructul si semintele, iar gustul seamana cu cel al cremei de lapte cu oua. Platonia sau Bacuri este un copac inalt (ajungand pana la 40 de metri), care se gaseste in Padurile Tropicale din Brazilia si Paraguay. Fructul ajunge la dimensiunea unei portocale si este inconjurat de o coaja galbicioasa. In interior se gaseste o pulpa alba lipicioasa, iar gustul este dulce-acrisor. Fructul Cocona este un alt fruct tropical, care se gaseste in regiunea muntoasa din America de Sud. Creste direct pe crengi si se poate transforma, in mod miraculos, din samanta in fruct in mai putin de 9 luni, iar apoi mai are nevoie de inca doua luni pentru a se coace. Fructul este micut si are culoare rosie, portocalie sau galbena. Seamana la aspect si gust cu o rosie, la care adaugi o tenta de lamaie. Arborele de Paine este mai cunoscut decat celelalte - mai ales ca a fost folosit si in diverse productii de la Hollywood. - Mutiny on the Bounty. Arborele de Paine este un copac destul de inalt, gasit in Filipine si alte insule din sudul Asiei. Fructul este asemanator cu bananele si poate fi mancat ori crud cand este copt, ori gatit cand este inca necopt. Fructul copt este moale si dulce, pe cand cel necopt este mai tare si are gust de amidon, de aici capatandu-si si numele. Safou este un fruct, mereu verde, din padurile tropicale din Africa. Fructul este cunoscut si sub denumirea de "para africana" si poate sa ajunga pana la 14 cm lungime. Despre aceste fructe se spune ca au abilitatea sa opreasca foametea din Africa, deoarece 48% din fruct contine acizi grasi, aminoacizi, Vitamine si glucide. Un hectar de astfel de fructe poate produce 8 tone de ulei - si toate partile fructului pot fi folosite. Jabuticaba este un fel de strugure de copac, ce creste in Brazilia. Ceea ce face aceasta planta sa fie ciudata este faptul ca fructele cresc direct din trunchi. Fructul, de culoare visinie, este dulce si si poate fi mancat pur si simplu sau folosit pentru fabicarea vinului. Rambutan este un fruct destul de ciudat, care arata ca o capsuna paroasa. Fructul se gaseste in Asia de Sud, dar s-a raspandit si in Costa Rica, unde poarta denumirea de Bomboana chinezeasca. Fructul este oval si are 3-6 cm

Fructul Salak, sau fructul sarpelui, vine din Indonezia. Aceste fructe cresc la baza palmierilor si si-au capatat numele de "fructul sarpelui" din cauza cojii in care sunt invelite. Fructele au un gust usor acid si seamana cu merele. Fructul Stea sau Carambola se gaseste in Filipine, dar si in Sudul Asiei, America de Sud, Florida si Hawaii. Fructul are cinci creste, care atunci cand sunt taiante de-a latul formeaza acea forma de stea de la care isi trage numele. Carambola este bogat in Vitamina C si Antioxidanti. Pepenele tepos, cunoscut si sub numele de Castravete African, este originar din Africa, dar se gaseste acum si in California, Australia, Noua Zeelanda si Chile. Fructul este comparat cu banana, insa plin de semnite, ca si un castravete.