Info
x
Traind intr-o lume aparte(probleme psihice) si nu numai
|
Fosta membra 9am.ro 354 mesaje Membru din: 30/11/-0001 |
Postat pe: 13 Septembrie 2010, ora 09:49
Intai celor care au intrat pe acest topic,multumesc de curiozitate si daca considerati ca acest subiect este in plus sau nu isi are locul, imi cer scz ca l-am pomenit(postat). As dori sa incep prin o destanuire urmata poate de consecinte negativiste din parte unora sau a tuturor. Am deschis acest topic cu speranta ca poate voi, "cititorii" sau critici cum imi place sa va numesc eu ca pana la urma tot acolo ajungem,o sa aveti taria si indrazneala sa va faceti public printre voi , probleme de sanatate ce va apasa de ani de zile pe umeri si uneori simtiti ca nu mai puteti duce aceasta povara si va ganditi la metode de scapare a acestora. Nu te uita ciudat la mine ca pana la urma sunt un personaj ascuns dupa niste cuvinte si un laptop bine plasat pe moment. Sunt un "cocos" al secolului 21, am gura mare printre semeni dar sunt mic cand vine vorba de probleme si ma pierd intr-o groapa sapata de mine de ani de zile, cand acuma 5 ani din cauza sistemului cretin de lucru din Romania am fost diagnosticat cu anxietate ,depresii,paranoia(sinapse blocate, asa cum sa spus printre doctori), vinovatul fiind programul de lucru care l-am tras pentru 5 milioane. Lucram la un restaurant cu un program de 16-17 ore lucru si 24 liber, tin sa aduc ca meseria mea este bucatar, sau a fost :). Am lucrat pe acesta schema 9 luni cand intr-o seara venind de la lucru la ora 3 dimineatza am "picat" pe jos in plina strada. Am reusit sa ajung acasa desi nu era nimeni pe strazi la aceea ora si cand am intrat in casa am picat jos cerand tatalui meu ajutor!...Nu mai vedeam bine, nu mai auzeam bine, imi era amortite mainile si picioarele, inima imi batea foarte tare, intrasem intr-un atac de panica de la nimic. Tatal meu mi-a dat atunci niste diazepam sa ma calmez si toate aceste siptome au disparut dupa circa 5 minute si am fost bine. (Eram obosit dupa 17 ore de lucru in continui). cealalta zi au aparut din nou acele simptome stand in pat vizionand televizorul in ziua mea libera. O luna si ceva am sta in pat zi de zi pentru ca nu mai eram stapan deloc pe mine,dormeam numa cate 2-3 ore la circa 24 de ore,nu puteam manca,imi aparuse tot felu de paranoia,aveam tot felu de senzatii pe care nici in ziua de astz nu pot sa le explic sau sa le descriu prin cuvinte. Viata mea a devenit pentru urmatoarele luni un cosmar continui pe care am incercat sa il depasesc cu Xanax si inca ceva medicament(nu mai aduc aminte) Daca nu mancam mii se facea rau(daca nu mancam dupa ce ma trezeam), daca ma oboseam mii se facea rau,daca beam cafea imi batea inima tare si aveam problmeme cu tensiunea si nu beam multa cafea, Devenisem sensibil fizic si psihic dintr-o data si nu stiam ce ii cu mine. Nici un doctor nu a reusit sa ma puna pe picioare. Dupa un an si ceva de stres ora de ora am inceput sa am tot felu de fobii si a trebuit sa "execut" tot felul de miscari ce imi treceau prin cap ca sa fiu linistit, daca nu stateam si 10 ore in continu si involuntar ma gandeam tot la acelasi lucru, credeti-ma ii obostior si un chin. Trecuse 2 ani si ceva si, nu mai lucram, nu mai socializam cu nimeni pana cand am cunoscut o fata(
) care ma invatat sa traiesc cu toate aceste simptome si sa ma jute sa trec peste ele. A urmat o perioada de timp in care am simtit ca incep sa imi traiesc din nou viata si sa ma bucur de ea pana cand sora iei a reusit sa o manipuleze ca eu nu o sa o multumesc in viata, ca nu am bani, casa, masina si m-a parasit. Implinita a fost sora iei cand pe strada m-am intalnit si mi-a zambit de fericire ca si-a atins scopul. Binenteles ca dupa cateva zile m-a cautat fosta prietena,si-a cerut scuze, sa o iert ca sa lasat condusa de sora ei(asta afost si motivul ei, mi-a marturisit) dar nu am putut sa iert asta si am uitat-o. Mi-a fost poate ceea mai draga fiinta motiv pentru care am depasit momentul numai dupa un an si. Oricum a fost si un bine in asta pentru ca am reusit sa trec peste boala mea,sa am din nou activitati normale si sa nu mai am tot felul de paranoia,fizic am inceput sa ma simt mai bine si renuntasem la pastile. Sper ca ii bine la ea, viata merge inainte nu? si asa trebuie sa fie..E aici am vrut sa ajung, am intalnit acuma 3 ani o fata , cu care sunt si acuma, care ma ajutat enorm in acesti trei ani si a facut sacrifici pentru mine, cand nici cei mai buni prieteni de 10 ani nu sau sinchisit sa imi dea macar un sfat legat de mine... motiv pentru care o respect, o iubesc, o apreciez pentru cine este si ii doresc numa noroc si bine in viata,sper sa reusesc sa ii inapoiez tot ajutorul care mi l-a oferit pentru ca il merita din plina. Intradevar am fost despartit circa 2 luni pentru ca am avut un moment de furie si probleme in relatie, dar l-am depasit si tind sa cred ca multe relatii serioase ajung sa aiba impasul asta in realatia lor. Am hotarat acuma un an si ceva sa merg din nou la doctor si totusi am inceput alt tratament,pentru ca desi eram mai bine ,totusi nu rezistam sa lucrez mai mult de 2-3 ore si aveam inca urmari sau "cicatrici"(depresii necontrolate,si panica usoara in anuminte momente)MI-a dat un tratament cu SANVAL,TRANXENE,TRIAPIDAL si CARBAMAZEPINA, cam mult nuh?, dar m-au ajutat, nu mi-a mai fost rau daca nu mancam, nu mai aveam senzatia ca pic, si multe fobi si atacuri de panica au trecut... Cu cat treceau lunile am renuntat treptat la cate un medicament pana acuma 10 zile cand mai luam numa o pastile de triapidal si una de carbamazepina pe zi si la inceputut tratamentului aveam in program 12 pastile pe zi. Momentan imi este mult mai bine si sunt in stare sa lucrez dar din pacate asta este trebuie sa traiesc asa cum sunt lucrurile, mi-au mai ramas totusi niste fobii mici si o mica depresie si anxietate, dar traiesc viata asa si ma bucur de fiecare lucru. Sper ca poate intr-o zi o sa ajung la un doctor care o sa ma ajute sa fiu inapoi asa cum eram inainte, dar fata de cum am fost acuma 4 ani, sunt cu mult mult mai bine. Este o lupta care ma invatat sa apreciez viata asa cum ii, sa nu urasc, sa nu fac rau la nimeni, sa invat sa intorc spatele atunci cand mii se arunca vorbe si asta nu ma face las. Sper ca multi dintre voi sa nu va lasati condusi de nimeni, si in primul rand faceti in viata sa va fie la voi bine prima data. Va doresc numa bine la toti de pe forum si sa fiti sanatosi, viata ii ca si un joc de sah, trebuie sa joci pana la ultima piesa sau pana cand iei sah mat, ca pana la urma toti luam sah mat mai devreme sau mai tarziu. Aici depinde de tine cat de mult vrei sa traiesti. Numa bine si astept comentarii bune sau rele...si daca nu iti place, nu iti da nimeni in cap daca intorci privirea la asta,
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fosta membra 9am.ro 8928 mesaje Membru din: 25/04/2010 |
Postat pe: 13 Septembrie 2010, ora 10:31
Apreciez mult sinceritatea ta, puterea de a recunoaste ,,boala'' si dorinta de a cere ajutor in a-ti rezolva problemele. Crede-ma, e mare lucru si nu multi dintre cei ce au asemenea probleme, sunt capabili sa o faca. Eu iti doresc multa sanatate si sunt convinsa ca vei putea sa o dobandesti pe deplin, crede asta , fi convins, autosugestia in astfel de cazuri face minuni!
Raporteaza abuz de limbaj |
|
virtualworld 50 mesaje Membru din: 27/08/2009 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 14 Septembrie 2010, ora 15:01
Din cate am citit doctorii te pot ajuta dar intr-o anumita masura. Pastilele la fel.
Ai nevoi de prieteni, familie, relaxare si .... multa vointa. Numai tu poti rezolva problemele 100%. Cum se spunea mai sus e mare lucru ca esti constient de problemele pe are le ai. Foarte multi incearca sa ascunda, se inchid si mai mult in lumea lor ... ceea ce e fatal. E bine sa recunosti cand ai o problema. Sa o spui si altcuiva (persoane in car eai incredere, psiholog). Sa nu incerci sa ascunzi. Sa nu iti fie rusine. Sa nu incerci sa "filosofezi" prea mult. Sa nu incerci sa desfaci firul in 4. Sa nu crezi ca daca stai si meditezi ore in sir, ani in sir la problemele vietii o sa rezolvi ceva. Incearca sa fii mai ancorat in prezent. Sa gasesti activitati care iti fac placere. Sa auzim debine PS In nici un caz sa nu te izolezi. In nici nu caz sa nu incerci sa fugi de probleme devenind "prea introvertit" Raporteaza abuz de limbaj
Dumnezeu este ca Viitorul. Nimeni nu poate sti ce ne rezerva VIITORUL si nimeni nu stie ce vrea DUMNEZEU. Dar se gasesc destui smecheri care sa pretinda ca ei stiu si fara sa munceasca se imbogatesc (de obicei idioti care afirmau ca soarele se invarte in jurul pamantului)
|

) care ma invatat sa traiesc cu toate aceste simptome si sa ma jute sa trec peste ele. A urmat o perioada de timp in care am simtit ca incep sa imi traiesc din nou viata si sa ma bucur de ea pana cand sora iei a reusit sa o manipuleze ca eu nu o sa o multumesc in viata, ca nu am bani, casa, masina si m-a parasit. Implinita a fost sora iei cand pe strada m-am intalnit si mi-a zambit de fericire ca si-a atins scopul. Binenteles ca dupa cateva zile m-a cautat fosta prietena,si-a cerut scuze, sa o iert ca sa lasat condusa de sora ei(asta afost si motivul ei, mi-a marturisit) dar nu am putut sa iert asta si am uitat-o. Mi-a fost poate ceea mai draga fiinta motiv pentru care am depasit momentul numai dupa un an si. Oricum a fost si un bine in asta pentru ca am reusit sa trec peste boala mea,sa am din nou activitati normale si sa nu mai am tot felul de paranoia,fizic am inceput sa ma simt mai bine si renuntasem la pastile. Sper ca ii bine la ea, viata merge inainte nu? si asa trebuie sa fie..E aici am vrut sa ajung, am intalnit acuma 3 ani o fata , cu care sunt si acuma, care ma ajutat enorm in acesti trei ani si a facut sacrifici pentru mine, cand nici cei mai buni prieteni de 10 ani nu sau sinchisit sa imi dea macar un sfat legat de mine... motiv pentru care o respect, o iubesc, o apreciez pentru cine este si ii doresc numa noroc si bine in viata,sper sa reusesc sa ii inapoiez tot ajutorul care mi l-a oferit pentru ca il merita din plina. Intradevar am fost despartit circa 2 luni pentru ca am avut un moment de furie si probleme in relatie, dar l-am depasit si tind sa cred ca multe relatii serioase ajung sa aiba impasul asta in realatia lor. Am hotarat acuma un an si ceva sa merg din nou la doctor si totusi am inceput alt tratament,pentru ca desi eram mai bine ,totusi nu rezistam sa lucrez mai mult de 2-3 ore si aveam inca urmari sau "cicatrici"(depresii necontrolate,si panica usoara in anuminte momente)MI-a dat un tratament cu SANVAL,TRANXENE,TRIAPIDAL si CARBAMAZEPINA, cam mult nuh?, dar m-au ajutat, nu mi-a mai fost rau daca nu mancam, nu mai aveam senzatia ca pic, si multe fobi si atacuri de panica au trecut... Cu cat treceau lunile am renuntat treptat la cate un medicament pana acuma 10 zile cand mai luam numa o pastile de triapidal si una de carbamazepina pe zi si la inceputut tratamentului aveam in program 12 pastile pe zi. Momentan imi este mult mai bine si sunt in stare sa lucrez dar din pacate asta este trebuie sa traiesc asa cum sunt lucrurile, mi-au mai ramas totusi niste fobii mici si o mica depresie si anxietate, dar traiesc viata asa si ma bucur de fiecare lucru. Sper ca poate intr-o zi o sa ajung la un doctor care o sa ma ajute sa fiu inapoi asa cum eram inainte, dar fata de cum am fost acuma 4 ani, sunt cu mult mult mai bine. Este o lupta care ma invatat sa apreciez viata asa cum ii, sa nu urasc, sa nu fac rau la nimeni, sa invat sa intorc spatele atunci cand mii se arunca vorbe si asta nu ma face las. Sper ca multi dintre voi sa nu va lasati condusi de nimeni, si in primul rand faceti in viata sa va fie la voi bine prima data. Va doresc numa bine la toti de pe forum si sa fiti sanatosi, viata ii ca si un joc de sah, trebuie sa joci pana la ultima piesa sau pana cand iei sah mat, ca pana la urma toti luam sah mat mai devreme sau mai tarziu. Aici depinde de tine cat de mult vrei sa traiesti. Numa bine si astept comentarii bune sau rele...si daca nu iti place, nu iti da nimeni in cap daca intorci privirea la asta,