Psihiatrie,psihologie.omul in toata marinimia lui de om

ªi oamenii inteligenþi fac prostii. Dar omul inteligent recunoaºte, mãcar în sinea lui, cã a greºit, ºi asta îl face sã nu mai repete prostia.
Fiecare persoana are diferite tipuri de inteligenta.
Gânditi-va la oamenii pe care îi cunoasteti sau la personalitatile, foarte talentate, pe care le admirati: genii muzicale, atleti uimitori, scriitori straluciti, actori dramatici, pictori neîntelesi.
Acum reveniti cu gândul în copilarie, la perioada când erati scolar. Va mai amintiti baiatul din ultima banca, ce realiza schite detaliate ale navelor spatiale? De fetita care îi lasa pe toti în urma la orele de sport, sau statea în prima banca la toate orele de muzica? Nu-l uitati nici pe clovnul clasei, cu mutrita lui haioasa si capacitatea unica de a spune povesti hazlii. Cine l-ar putea uita pe colegul pasinat de filozofie, care parea tot timpul a fi undeva departe, pierdut în visuri, aflat, probabil, într-un proces continuu de autoanaliza, introspectie si de îmbunatatire a personalitatii proprii.

Conform cu modul în care este masurata inteligenta în sistemul educativ traditional din SUA, nu ati putea sa stabiliti daca acesti elevi sunt “inteligenti” decât daca ati cunoaste coeficientii lor de inteligenta (IQ – Intelligence Quotient), obtinute în urma testelor de inteligenta. Dar, oare, este aceasta singura metoda de a recunoaste inteligenta?
Testul de inteligenta examineaza exclusiv aptitudinile lingvistice, matematice si logice ale unei persoane. Desi aceste aptitudini contribuie, într-adevar, la succesul elevilor din SUA, ele nu sunt întotdeauna cel mai bun indicator al adevaratelor talente ale unei persoane.

Conform cu teoria inteligentelor multiple (Multiple Intelligences Theory), prezentata în premiera de profesorul Howard Gardner, de la universitatea Harvard, exista o diversitate de abordari intrinseci si talente pe care un om foloseste pentru a percepe, întelege si a-si forma o imagine asupra lumii – cu alte cuvinte, mai multe tipuri diferite de inteligenta. Oameni diferiti au inteligente diferite, sau diferite combinatii ale acestora, care le influenteaza modul de a învata.
Daca ne gândim la copii, la oameni în general, ca la niste persoane care învata toata viata, ale caror capacitati de învatare au puncte tari si puncte slabe, putem îmbunatati procesul de învatare daca le aratam celor ce învata (indiferent de vârsta pe care o au) cum sa recunoasca si sa foloseasca diferentele lor educationale.
La Desprecopii.com, noi recunoastem aceste inteligente diferite.
Copiii, de fapt, toti oamenii, învata mai bine atunci când privesc lucrurile din proprie perspectiva. Desi suntem capabili sa învatam în foarte multe stiluri, unele ni se potrivesc mai bine decât altele. Desprecopii.com incearca sa ofere suport pentru stilurile care vi se potrivesc mai bine si va încurajam sa deveniti mai puternici din alte puncte de vedere.
Iata câteva dintre cele mai cunoscute tipuri de inteligente multiple pe care Desprecopii.com le apreciaza si le încurajeaza.

Darul cuvintelor
Oamenii inteligenti din punct de vedere lingvistic înteleg mai bine lumea prin intermediul cuvintelor vorbite si scrise.

Caracteristici

Le face placere sa scrie si sa citeasca, au un limbaj expresiv, le plac ghicitorile si jocurile de cuvinte, sunt interesati de limbile straine, memoreaza usor si iau notite la cursuri.
Cum se manifesta?
Ei îi amuza pe altii, îi învata, îsi sustin argumentele si sunt persuasivi prin intermediul cuvintelor vorbite. Sunt maestri ai conversatiei, cititori pasionati, scriu foarte corect si sunt artisti ai întelegerii tuturor lucrurilor care au legatura cu cuvintele.
Cine sunt ei?
Jurnalisti, poeti, avocati, scriitori... Eminescu, Shakespeare, Maya Angelou, ...

Darul imaginilor
Oamenii cu inteligenta a imaginilor înteleg lumea cel mai bine prin intermediul vizualizarii si orientarii spatiale.

Caracteristici
Le face placere sa demonteze obiectele si apoi sa le monteze la loc, sa se joace cu puzzle-uri tridimensionale. Amintirile lor sunt bazate pe imagini vizuale; ei înteleg foarte bine hartile si planurile desenate.
Cum se manifesta?
Ei identifica, modifica si transforma diferitele aspecte ale lumii spatiale, vizuale. Au o sensibilitate extrema fata de detaliile vizuale, imaginile percepute de ei sunt vii, îsi reprezinta ideile grafic, prin desene si schite, si se pot orienta foarte usor într-o lume tridimensionala.
Cine sunt ei?
Arhitecti, fotografi, artisti, piloti, ingineri mecanici... ...

Darul muzicii

Oamenii inteligenti din punct de vedere muzical înteleg cel mai bine lumea prin ritmuri si melodii.
Caracteristici
Ei observa rapid sabloanele, urmeaza usor un ritm; le plac diferite stiluri muzicale. Ei fredoneaza si interpreteaza melodii, cânta din voce sau la un instrument; le este greu sa se concentreze daca se aude muzica; le place ritmul poeziilor.
Cum se manifesta?
Ei percep, apreciaza si creeaza diferite ritmuri si melodii. Au ureche muzicala, cânta bine, pot tine ritmul cu muzica si recunosc usor diferite fragmente muzicale.
Cine sunt ei?
Compozitori, poeti, pianisti, staruri ale muzicii rock... Mozart, Elton John, Billie Holliday...

Darul trupului
Oamenii inteligenti din punct de vedere fizic înteleg cel mai bine lumea prin intermediul aspectelor concrete (prin fizicalitate).
Caracteristici
Le plac miscarea fizica si experientele tactile. Cred ca animalele si mediul fizic sunt importante. Le place sa studieze biologia si problemele ecologice. Se descurca bine la scrierea scrisorilor si le calcule si le place sa proiecteze jocuri noi.
Cum se manifesta?
Îsi pot controla foarte usor miscarile trupului si sunt foarte îndemânatici. Cos sau tes bine, sunt bucatari priceputi, tâmplari buni si buni creatori de modele. Le place sa alerge, sa mearga în excursii cu cortul, sa înoate, sa schieze, sa danseze s.a.m.d. Sunt oameni activi, cu buna sensibilitate tactila, simt nevoia sa se afle mereu în miscare si reactioneaza fizic la tot ce-i înconjoara.
Cine sunt ei?
Atleti, mestesugari, mecanici, chirurgi... Nadia Comaneci, Michael Jordan, Bob Vila, Michele Kwan...

Darul numerelor si al logicii
Oamenii inteligenti din punct de vedere matematic si logic înteleg cel mai bine lumea prin cauze si efecte.
Caracteristici
Le place ca obiectele sa fie curate si în ordine si sunt frustrati de oamenii dezorganizati. Ei urmeaza instructiunile pas cu pas; colecteaza informatii si le folosesc pentru rezolvarea problemelor. Adesea, pot face rapid calcule mintal. Le plac jocurile si problemele care necesita rationamente.
Cum se manifesta?
Au înclinatii extraordinare pentru rationament, ordine, gândire în termeni de cauza si efect, crearea ipotezelor, cautarea regularitatilor specifice modelelor si au o viziune esentialmente rationala asupra vietii.
Cine sunt ei?Oameni de stiinta, contabili, programatori... Albert Einstein, Marie Curie, Isaac Newton...

Darul oamenilor
Oamenii cu inteligenta sociala înteleg cel mai bine lumea daca o privesc prin ochii altora.
Caracteristici
Învata prin intermediul interactiunii cu ceilalti si le place aceasta interactiune. Ajung la întelegeri, negociaza si sunt empatici cu altii. Demonstreaza calitati de lider si participa la activitati politice. Sunt implicati în activitati extracurrilare si le place sa faca parte din echipe.
Cum se manifesta?
Sunt receptivi si reactioneaza la toanele, dispozitiile, intentiile si nevoile celorlalti. Se pot baga “pe sub pielea” altuia, pentru a vedea lumea prin ochii sai.
Cine sunt ei?
Profesori, directori sociali, administratori, lideri foarte eficienti... Mahatma Gandhi, Cesar Chavez, ...

Darul sinelui

Persoanele inteligente din punct de vedere intrapersonal, înteleg cel mai bine lumea din propriul (deci, unicul) lor punct de vedere.
Caracteristici
Sunt extremi de constienti de propriile convingeri, sentimente si motivatii. Le place sa lucreze singuri si stiu foarte bine sa se auto-motiveze. Le place sa stie de ce fac un anumit lucru. Îsi pot evalua foarte corect aptitudinile si punctele slabe si le plac provocarile.
Cum se manifesta?
Îsi cunosc bine sentimentele si le pot deosebi între multele tipuri de stari emotionale interioare. Sunt auto-comprehensivi, introspectivi, contemplativi, independenti, plini de vointa si foarte disciplinati.
Cine sunt ei?
Avocati, teologi, întreprinzatori... Sigmund Freud, Jesse Jackson, Bill Gates...

Darul naturii

Oamenii inteligenti din punctul de vedere al mediului înteleg cel mai bine lumea prin intermediul mediului lor.
Caracteristici
Le place sa lucreze si sa-si petreaca timpul în aer liber. Le place sa grupeze obiectele ierarhic. Cred ca natura, problemele ecologice si animalele sunt importante.
Cum se manifesta?
învata si recunosc usor diferite specii din mediul lor. Au adesea un “deget verde”. Daca traiesc la oras, îsi pot face un hobby din memorarea si clasificarea obiectelor din jur, cum ar fi modele ale masinilor, ale pantofilor de sport (adidasi) sau în copertele albumelor.
Cine sunt ei?
Naturalisti, fermieri, ecologi... Charles Darwin, Jane Goodall, ...

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

TIPURI DE PERSONALITATE

Personalitatea demonstrativã (sau istericã) se distinge prin capacitatea de a uita tot ce nu îºi doreºte sã îºi aminteascã, deci de a minþi cu seninãtate. Ei refuleazã (inhibã) tot ce nu corespunde cu proiecþia lor despre sine, astfel încât ajung sã performeze un rol cu totul strãin de ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se conjugã cu activitatea în sprijinul modului în care ar dori sã se defineascã, astfel încât pe termen scurt ei pot convinge anturajul despre autenticitatea rolului pe care îl joacã. Adaptabilitatea excesivã precum ºi tendinþa de autocompãtimire sunt alte trãsãturi ale personalitãþii de acest tip.

Personalitatea hiperexactã (acum denumirea cunoscutã este obsesiv-compulsivã) este reprezentativã pentru persoanele care doresc ca totul sã se desfãºoare dupã o ordine anume. Ei doresc ca totul sã fie previzibil, logic, viaþa sã nu aducã surprize. Sunt incapabili de a lua decizii pentru cã vor ca cele mai mici amãnunte sã fie luate în calcul (este metoda acestor indivizi de a controla anxietatea). Dezvoltã adesea obsesii (exemplu: praful ca “inamic”, firele de pãr ca primejdii potenþiale pentru sãnãtate, microbii ca agenþi patogeni etc.). Meticulozitatea ºi ataºamentul faþã de rutinã, care în mediul casnic pot deveni o povarã, în organizaþii pot fi benefice pe anumite poziþii: hiperexacþii nu agreeazã schimbarea locului de muncã, deci vor fi angajaþi fideli.

Personalitatea hiperperseverentã se distinge prin perseverenþa anormalã a afectelor. La personalitãþile medii, afectele odatã declanºate se estompeazã: la hiperperseverenþi, ele se estompeazã mult mai încet iar ecoul lor este mai profund.Consecinþele vor fi susceptibilitatea extremã, capacitatea de a se simþi vizat sau jignit extrem de uºor. Ei vor fi definiþi de cei din jur drept “ranchiunoºi”, “oameni care nu iartã ºi nu uitã”. Hiperperseverenþii sunt dornici de prestigiu personal (prestigiul sau realizãrile grupului nu înseamnã mare lucru pentru ei, oricum nu sunt personalitãþi de grup). Afectele care persistã timp îndelungat pot ajunge sã domine gândirea, astfel încât duc la idei fixe obsesive.

Personalitatea nestãpânitã se manifestã prin dominarea anormalã a comportamentelor de cãtre impulsuri. Aceasta determinã o capacitate scãzutã de adaptare la situaþiile sociale, o intensificare a conflictelor interpersonale (atunci când apar) ºi deci o istorie fluctuantã la locul de muncã. Gândirea lentã ºi uºor greoaie, asociatã cu vorbirea scãzutã, face sã nu fie gãsiþi des în funcþii înalte sau în poziþie socialã bunã. Totuºi, chiar dacã dispoziþiile sunt schimbãtoare, relaþiile de cuplu tind sã fie constante.

De la: karpov, la data 2010-05-05 00:39:44

TIPURI DE PERSONALITATE

Personalitatea demonstrativã (sau istericã) se distinge prin capacitatea de a uita tot ce nu îºi doreºte sã îºi aminteascã, deci de a minþi cu seninãtate. Ei refuleazã (inhibã) tot ce nu corespunde cu proiecþia lor despre sine, astfel încât ajung sã performeze un rol cu totul strãin de ceea ce sunt ei de fapt. Lauda de sine se conjugã cu activitatea în sprijinul modului în care ar dori sã se defineascã, astfel încât pe termen scurt ei pot convinge anturajul despre autenticitatea rolului pe care îl joacã. Adaptabilitatea excesivã precum ºi tendinþa de autocompãtimire sunt alte trãsãturi ale personalitãþii de acest tip.

Personalitatea hiperexactã (acum denumirea cunoscutã este obsesiv-compulsivã) este reprezentativã pentru persoanele care doresc ca totul sã se desfãºoare dupã o ordine anume. Ei doresc ca totul sã fie previzibil, logic, viaþa sã nu aducã surprize. Sunt incapabili de a lua decizii pentru cã vor ca cele mai mici amãnunte sã fie luate în calcul (este metoda acestor indivizi de a controla anxietatea). Dezvoltã adesea obsesii (exemplu: praful ca “inamic”, firele de pãr ca primejdii potenþiale pentru sãnãtate, microbii ca agenþi patogeni etc.). Meticulozitatea ºi ataºamentul faþã de rutinã, care în mediul casnic pot deveni o povarã, în organizaþii pot fi benefice pe anumite poziþii: hiperexacþii nu agreeazã schimbarea locului de muncã, deci vor fi angajaþi fideli.

Personalitatea hiperperseverentã se distinge prin perseverenþa anormalã a afectelor. La personalitãþile medii, afectele odatã declanºate se estompeazã: la hiperperseverenþi, ele se estompeazã mult mai încet iar ecoul lor este mai profund.Consecinþele vor fi susceptibilitatea extremã, capacitatea de a se simþi vizat sau jignit extrem de uºor. Ei vor fi definiþi de cei din jur drept “ranchiunoºi”, “oameni care nu iartã ºi nu uitã”. Hiperperseverenþii sunt dornici de prestigiu personal (prestigiul sau realizãrile grupului nu înseamnã mare lucru pentru ei, oricum nu sunt personalitãþi de grup). Afectele care persistã timp îndelungat pot ajunge sã domine gândirea, astfel încât duc la idei fixe obsesive.

Personalitatea nestãpânitã se manifestã prin dominarea anormalã a comportamentelor de cãtre impulsuri. Aceasta determinã o capacitate scãzutã de adaptare la situaþiile sociale, o intensificare a conflictelor interpersonale (atunci când apar) ºi deci o istorie fluctuantã la locul de muncã. Gândirea lentã ºi uºor greoaie, asociatã cu vorbirea scãzutã, face sã nu fie gãsiþi des în funcþii înalte sau în poziþie socialã bunã. Totuºi, chiar dacã dispoziþiile sunt schimbãtoare, relaþiile de cuplu tind sã fie constante.

Dupa ce citesti ce zici tu aici iti piere cheful de ..personalitate !

În continuare, alte câteva tipuri…

Personalitatea histrionicã manifestã un comportament dramatic ºi intens exprimat (ca ºi cum ar juca pe o scenã invizibilã). Având stima de sine scãzutã, cautã permanent atenþia celor din jur prin toate mijloacele posibile: intonaþie, tonul vocii, vestimentaþie. Discursul lor este mai degrabã emoþional decât raþional, ºi au tendinþa de a face exagerãri ºi de percepe extrem persoanele (fie idealizeazã, fie depreciazã). Capacitatea de autoobservare ºi autoevaluare este foarte scãzutã.

Personalitatea narcisicã are un simþ nejustificat al propriei importanþeºi fantezii excesive despre succes, putere ºi realizãri. Adesea se preocupã mult de aparenþa fizicã ºi vestimentarã. Are sentimentul cã este excepþional, deasupra oamenilor de rând ºi i se cuvine mai mult decât altora. Aºteaptã atenþie excesivã din partea celorlalþi ºi privilegii fãrã a fi obligat la reciprocitate. Are tendinþe manipulatorii ºi dovedeºte prea puþinã empatie în relaþii.

Personalitatea schizoidã (a nu se confunda cu schizofrenia) se caracterizeazã prin tendinþa de izolare. Firi reci, închise, par adesea impasibili, detaºaþi ºi greu de înþeles. Par indiferenþi la elogii sau la criticile celor din jur. Preferã tãcerea în loc de conversaþie ºi este perceput de cãtre ceilalþi ca fiind lipsit de simþul umorului.

Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima în particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cât si în comportamentul exterior: limbaj si motricitate, în conduita.
Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi înnascute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.
Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si în opinia majoritatii specialistilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul nervos si cel endocrin.
Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane.
Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare constanta de-a lungul istoriei si evolutiei stiintei.

Tipologia lui Hipocrate

Prima încercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hipocrate (400 î.e.n.) si Galenus (150 e.n.).
În concordanta cu filosofia epocii, care considera ca întreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale - aer, pamânt,foc si apa - acestia au socotit ca predominanta în organism a uneia dintre cele patru „umori” (hormones): sânge, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul. Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal în manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza între entuziasm si deceptie, care tendinta de exagerare în tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva,usor „de citit”, gândurile si emotiile i se succed cu repeziciune.Are tendinta de dominare în grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.

Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.

Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales în muncile de lunga durata si este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisa, greu adaptabila, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.

Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul,dar îi lipseste forta si vigoarea acestuia, emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei neîncrederi în fortete proprii. Este putin rezistent la eforturi îndelungate. Putin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

De la: karpov, la data 2010-05-05 00:57:05

Temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima în particularitati ale activitatii intelectuale si a afectivitatii, cât si în comportamentul exterior: limbaj si motricitate, în conduita.
Temperamentul, ca subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati si trasaturi înnascute care sunt importante în procesul devenirii socio-morale a fiintei umane.
Trasaturile temperamentale sunt foarte usor de observat si identificat si în opinia majoritatii specialistilor în domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, în special de sistemul nervos si cel endocrin.
Psihologul roman Nicolae Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii specifice unei persoane.
Exista mai multe tipologii ale temperamentului, aceasta problema fiind o preocupare constanta de-a lungul istoriei si evolutiei stiintei.

Tipologia lui Hipocrate

Prima încercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hipocrate (400 î.e.n.) si Galenus (150 e.n.).
În concordanta cu filosofia epocii, care considera ca întreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale - aer, pamânt,foc si apa - acestia au socotit ca predominanta în organism a uneia dintre cele patru „umori” (hormones): sânge, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul. Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric.

Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este inegal în manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza între entuziasm si deceptie, care tendinta de exagerare în tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva,usor „de citit”, gândurile si emotiile i se succed cu repeziciune.Are tendinta de dominare în grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau cauze.

Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.

Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales în muncile de lunga durata si este foarte tenace, meticulos în tot ceea ce face. Fire închisa, greu adaptabila, putin comunicativa, prefera activitatile individuale.

Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul,dar îi lipseste forta si vigoarea acestuia, emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei neîncrederi în fortete proprii. Este putin rezistent la eforturi îndelungate. Putin comunicativ, închis în sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: 9am186307, la data 2010-05-05 00:54:55Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Da ! Si le-am si atras atentia -dar nu se invata minte ! Eu ii recunosc dupa ce scriu -ii incadrez in tipar si-i tratez ca atare ! Le fac un profil psihologic si dupa aia le fixez"" medicatia"" !



PS. Uneori trebuie sa apelez si la cunostintele mele ....psihiatrice !

Astea' s notiuni de baza si fiecare si-l cam cunoaste .Dar nu te astepta sa vina fiecare sa-ti semneze condica. Eu sunt multitemperamentala

Tulburarea de Personalitate Borderline – Ce inseamna aceasta?
Tulburarea de Personalitate Borderline (TPB) este o conditie care incepe in frageda copilarie, dar deseori nu se manifesta pana la maturitatea timpurie (cel mai devreme in mijocul anilor 20) “Este o tulburare obisnuita cu o frecventa estimata la in jur de 10-14 din intreaga populatie” – afirma Richard J. Corelli, M.D. of Stanford.

Cauza TPB nu este inteleasa in intregime, insa unii specialisti cred ca ea poate fi rezultatul unui dezechilibru chimic in creier. Aceste elemente chimice (transmitatori de neuroni) ajuta starii de echilibru, cat si influentelor genetice si de mediu. Tulburarea sanatatii mentale este mult mai raspandita printre oameni ai caror membri de familie au si ei TPB. De asemenea, trebuie notat ca oamenii care au dezvoltat aceasta tulburare au suferit o trauma majora in frageda copilarie. Trauma poate fi fizica, sexuala, sau abuz emotional, neglijenta sau detasament stresant si tulburator din partea vreunui parinte.

Tulburarea de Personalitate Borderline – Care sunt simptomele?
Cei care sufera de tulburare de personalitate borderline prezinta simptome de instabilitate emotionala, impulsivitate, imagine de sine clatinata, manie greu controlata, sentimente intense de respingere/abandonare, si foarte des de automutilare. Ei se mai lupta cu sentimente de depresie, tulburari de mancare si/sau substanta de abuz. Bolnavii cu TPB se taie sau se ard frecvent. Multi, in special in primii ani, au ganduri chiunuitoare de suicid sau incercari repetate de a se sinucide.

Comportamentul lor ciudat duce la relatii instabile cu ceilalti. Lucul acesta intensifica sentimentele lor de goliciune, manie, deznadejde si vinovatie. Un bolnav de Borderline poate avea temporar perioade de sentimente de suspiciune fata de altii fara motiv (paranoia). Alte trasaturi intalnite pot fi manifestari de acces de manie si batalii psihice.

Intr-un reportaj de la TPB Central este citat un bolnav de aceasta tulburare, care spunea: “Fiind borderline te simti ca intr-un iad vesnic. Nimic mai putin. Chin, manie, confuzie, rana, niciodata nu stii cum te vei simti de la un minut la altul. Ranit, pentru ca ii ranesti pe cei pe care ii iubesti. Te simti inteles gresit. Analizezi orice. Nimic nu-ti aduce placere. Din cand in cand sunt “prea fericit” si atunci - ingrijorat de aceasta. Atunci ma tratez cu alcool, dar ma ranesc psihic. Apoi ma simt vinovat de ceea ce am facut. Mi-e rusine. Vreau sa mor, dar nu sunt in stare s-o fac fiindca ma simt prea vinovat fata de cei pe care i-am ranit; de aceea ma umplu de manie incat ma tai ca sa dispara toate sentimentele. Stres!”

Tulburare de personalitate borderline: Cum se trateaza?
Tratamentul tulburarii de personalitate borderline poate fi dificil, insa medicamentele pot fi folosite pentru a reduce cateva din simptome. Uneori, combinatia de medicamente ajuta. Cel mai des se prescriu antidepresante si stabilizatori ai comportamentului, Pe langa aceasta, antipsihoticele atipice pot ajuta la reducerea faptelor nechibzuite si impulsive. De observat este ca dupa 10 ani de tratament, doar jumatate din cei diagnosticati nu mai au comportament de TPB.

Majoritatea celor care au aceasta tulburare devin treptat mai stabili emotional, in relatiile lor, la serviciul lor, cand ajung la o varsta intre 30-40 de ani.

Daca crezi ca ai TPB, cauta ajutor emotional si medical. Opreste-te de la autodiagnosticari si cauta in schimb ajutorul specialistilor experimentati in tratarea TPB.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: karpov, la data 2010-05-05 01:06:11

De la: 9am186307, la data 2010-05-05 00:54:55Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Da ! Si le-am si atras atentia -dar nu se invata minte ! Eu ii recunosc dupa ce scriu -ii incadrez in tipar si-i tratez ca atare ! Le fac un profil psihologic si dupa aia le fixez"" medicatia"" !



PS. Uneori trebuie sa apelez si la cunostintele mele ....psihiatrice !

Apelezi la medicatia alopata sau doar la lopata ?

De la: karpov, la data 2010-05-05 01:06:11

De la: 9am186307, la data 2010-05-05 00:54:55Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Da ! Si le-am si atras atentia -dar nu se invata minte ! Eu ii recunosc dupa ce scriu -ii incadrez in tipar si-i tratez ca atare ! Le fac un profil psihologic si dupa aia le fixez"" medicatia"" !



PS. Uneori trebuie sa apelez si la cunostintele mele ....psihiatrice !

ia zi,pe dracu',unde-l incadrezi??? da' ai grija ca daca se supara te ia cu el si vezi tu pe dracu' atunci

De la: karpov, la data 2010-05-05 01:06:11

De la: 9am186307, la data 2010-05-05 00:54:55Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Da ! Si le-am si atras atentia -dar nu se invata minte ! Eu ii recunosc dupa ce scriu -ii incadrez in tipar si-i tratez ca atare ! Le fac un profil psihologic si dupa aia le fixez"" medicatia"" !



PS. Uneori trebuie sa apelez si la cunostintele mele ....psihiatrice !

Pfiuuuu.....dar de script ai auzit ???

De la: diavolul, la data 2010-05-05 01:12:02

De la: karpov, la data 2010-05-05 01:06:11

De la: 9am186307, la data 2010-05-05 00:54:55Ma' tu esti psiholog si faci studii pe useri !?

Da ! Si le-am si atras atentia -dar nu se invata minte ! Eu ii recunosc dupa ce scriu -ii incadrez in tipar si-i tratez ca atare ! Le fac un profil psihologic si dupa aia le fixez"" medicatia"" !



PS. Uneori trebuie sa apelez si la cunostintele mele ....psihiatrice !

ia zi,pe dracu',unde-l incadrezi??? da' ai grija ca daca se supara te ia cu el si vezi tu pe dracu' atunci

sangvinic spre coleric -dar nu stiu daca si in viata reala ! Eu nu ma tem nici de dumnezeu !

Paranoia

Psihoza caracterizata printr-un delir sistematic.
Paranoia apare de cele mai multe ori la subiectii predispusi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihica (neincredere, dogmatism), erori de judecata cauzate de premise subiective, desi rationamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvolta in mod coerent, uneori plauzibil, urmand o serie de interpretari si de polarizari afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir sfarseste prin a se constitui intr-un sistem permanent si de neclintit.

Tratament - Acesta necesita, in general, spitalizarea. El asociaza neurolepticele cu psihoterapia.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

interesant, domnule IPU.
Mai devreme s-a produs intr-un topic un personaj ciudat, iesit parca din basmele cu pacala si tandala. Un oarecare rockeru.
Te-as ruga sa-i studiezi postarile si sa-mi spui parerea dumnitale de specialist.

De la: IPU, la data 2010-05-05 13:32:59Paranoia

Psihoza caracterizata printr-un delir sistematic.
Paranoia apare de cele mai multe ori la subiectii predispusi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihica (neincredere, dogmatism), erori de judecata cauzate de premise subiective, desi rationamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvolta in mod coerent, uneori plauzibil, urmand o serie de interpretari si de polarizari afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir sfarseste prin a se constitui intr-un sistem permanent si de neclintit.

Tratament - Acesta necesita, in general, spitalizarea. El asociaza neurolepticele cu psihoterapia.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: diavolul, la data 2010-05-05 01:12:02
ia zi,pe dracu',unde-l incadrezi??? da' ai grija ca daca se supara te ia cu el si vezi tu pe dracu' atunci

Ei, pe dreaq!!!

"Daca poti ajuta, atunci ajuta. Dar daca nu poti face asta, cel putin nu face rau."

dmnule IPU, probabil ati sarit peste postarea mea, o mai trec o data, cu rugamintea sa-mi satisfaceti curiozitatea. Nu intalnesc zilnic asemenea specialisti.
Multumesc.

De la: bad, la data 2010-05-05 13:36:57interesant, domnule IPU.
Mai devreme s-a produs intr-un topic un personaj ciudat, iesit parca din basmele cu pacala si tandala. Un oarecare rockeru.
Te-as ruga sa-i studiezi postarile si sa-mi spui parerea dumnitale de specialist.

De cate ori nu se intampla sa fim suspiciosi sau chiar suspecti in relatia de cuplu? Cum am putea sa trecem peste aceste situatii stanjenitoare de cele mai multe ori?
Fiecare s-a intalnit cu sentimentul de de culpabilitate sau cu postura de a invinovati int-o relatie cel putin o data. Si cel putin o data nu avem argumente, ci mergem doar pe intuitie sau baniala. Cateodata avem dreptate, cateodata ne inselam. Sunt situatii in care reactionam urat, ne enervam si devenim paranoici, fara nicio baza solida.

Sentimental de nesiguranta ne face de multe ori sa scapam situatia de sub control. Sunt situatii in care acest sentiment de nesiguranta este alimentat de cel de langa noi, dar sunt situatii in care ni-l alimentam singuri.

Psihologii spun ca paranoia se dezvolta din complexe si frustra
ri cumulate pe timpul vietii, avand baza in anii copilariei. Paranoia este o boala psihica, o deviere comportamentala care este foarte usor de atins pe fondul unei vieti sociale tresante si obositoare. Sunt cazuri in care aceasta boala isi are radacinile intr-o viata cotodiana lipsita de ocupatie. De la isterie la paranoia nu este decat un pas, pas care este adesea deposit fara a realize acest lucru.

Niciodata nu trebuie sa facem comparative intre mai multe relatii. Trebuie san e gandim ca nu pot exista doua relatii la fel, cum nici doua persoane nu sunt la fel. Inainte de a acuza, trebuie sa avem argumente plauzibile, dovezi sigure si chiar marturii de care ar trebui sa tinem cont.

Trebuie sa ne gandim ca in orice proces se pleaca de la premisa de nevinovatie. Pe de alta parte, trebuie sa-I dam o sansa de a se apara celui pe care il consideram infidel sis a nun e grabim in a trage concluzii care pot fi gresite. Este cunoscut faptul ca mult mai intelepte sunt deciziile luate intr-o stare de luciditate, cu o gandire limpede si odihnita.

Paranoia este nociva intr-o relatie de cuplu sin u poate sa aduca decat alte si alte fapte si reactii nesanatiase care, intr-un final, conduc la destramarea unei relatii.
Daca suferim de aceasta boala, nu trebuie san e fie rusine sa mergem la un specialist pentru a ne trata. Ganditi-va ca va puteti bucura de o relatie frumoasa si linistita, in loc de momente nesigure si certuri cu finalitatea stiuta: despartirea.



Paranoia este o boala psihica grava in care bolnavul isi creeaza o personalitate proprie nereala pe care o justifica cu o aparenta logica. Boala incepe de obicei la varsta adulta, printr-o stare de indispozitie, de depresie psihica, ce il face suspicios, apoi ajunge la concluzii false si treptat dezvolta un anumit delir, o idee exagerata, absurda sau falsa, cu aspect aparent logic („delir sistematizat").

Uneori, boala apare dupa o suparare, dupa o activitate psihica mai intensa, dupa boli care slabesc fizic si psihic bolnavul. Formele mai obisnuite de delir ale acestor bolnavi pot fi:

a) delirul de persecutie (bolnavul are convingerea ca este persecutat, ca se unelteste impotriva sa si orice gest, orice vorba o interpreteaza ca pe o confirmare a acestui fapt, bolnavul se crede inv
entator, sau o personalitate importanta);

b) delirul de grandoare, de marire, poate fi o concluzie falsa a bolnavului pe fondul ideii de persecutie sau sa apara chiar de la inceput;

c) delirul de gelozie,

d) delirul mistic (se socotesc chemati de forte divine sa ocroteasca lumea).

Paranoicul nu pastreaza ideile delirante pentru sine, ci cauta sa-i convinga pe cei din jur de realitatea lor. De exemplu, daca prezinta idei de persecutie, ii poate da in judecata pe cei pe care ii banuieste ca il persecuta sau complotesc impotriva sa.

Tratamentul poate da rezultate mai bune in perioada de inceput, de formare a delirului, si consta in incercarea de a convinge bolnavii de lipsa de realitate a ideilor lor.

Cand ideile delirante s-au stabilit, s-au sistematizat, cel mai bun tratament este scoaterea bolnavului din mediul sau de viata, administrarea de medicamente care linistesc bolnavul (sedative), o activitate fizica placuta.

O POEZIE CU "IZ "PSIHOLOGIC PE CARE O IUBESC SI MI-O AUTODEDIC :

GLOSSA



Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie) de MIHAI EMINESCU

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

uite, domnule IPU, de acelasi autor, ceva mai putin cunoscut.
Acum o sa luati in seama si rugamintea mea?

Piscata-ti este mana ta de streche,
De misti in veci condeiul pe hartie —
Dureaz-un sir sau fabrica o mie:
Cuvinte-noua-or fi, dar blaga veche.
Ce are-n gand un om, aceea scrie,
Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche,
Cu Pantazi fiind pe veci pareche,
Tu izvodesti, cel mult, ce dansul stie.
Ti-asaman fruntea unei vii paragini
Si vant si pleava sunt a tale scrieri,
De zei lipsite, vai! a tale pagini.
Zadarnic paiul sec al mintii-l trieri,
Drapandu-i golul ei cu reci imagini:
Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

Afectiune neurologica cronica rara caracterizata prin existenta unor ticuri, insotite sau nu de coprolalie (emisia de cuvinte murdare) si de ecolalie (repetarea unor frdgmente de cuvinte sau de fraze). Originea sindromului lui Gilles de La Tourette este inca prost cunoscuta; ea ar fi o hiperactivitate a sistemelor dopaminergice.



COPROLALÍE s.f. (Med.) Tendințã patologicã de a folosi cuvinte obscene, scabroase; scatologie. [Gen. -iei / < fr. coprolalie, cf. gr. kopros – excrement, lalein – a vorbi].



ECOLALÍE s.f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestã prin repetarea automatã a sunetelor auzite la alþii. ♦ Repetarea automatã a vorbelor altuia. – Din fr. écholalie.



Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau fricã, de multe ori pânã la iraþionalitate ºi delir. Gândirea paranoicã este caracterizatã de obicei neîncredere sau suspiciune faþã de ceilalþi. În greacã, παράνοια (paranoia) înseamnã nebunie (para=înafara;nous=minte). Istoric, aceastã caracterizare a fost folositã pentru a descrie orice formã de delir.

Câteodatã, în vorbirea cotidianã, termenul paranoia este folosit greºit pentru a descrie o fobie. De exemplu, o persoanã nu vrea sã zboare de frica prãbuºirii avionului. Acest lucru, nu indicã automat paranoia, ci mai degrabã o fobie. Faptul cã nu este învinovãþit cineva în acest caz, indicã mai degrabã prezenþa unei fobii. Un exemplu de paranoia, ar fi frica cã în timpul unui meci de fotbal, antrenorul ar vorbi despre persoana afectatã. Un aspect important al gândirii paranoice îl reprezintã centralitatea: faptul cã paranoicul se vede ca o personalitate centralã într-un scenariu care poate fi periculos sau grandios ºi interpreteazã evenimente care nu au nicio legãturã cu ei în realitate ca fiind direcþionate spre ei sau despre ei.
Cuprins
[ascunde]

* 1 Istorie
* 2 Folosirea în psihiatrie
* 3 Paranoia megalomaniacã
* 4 Note

[modificã] Istorie

Termenul paranoia a fost folosit pentru a descrie o boalã mentalã în care o gândire delirantã este singura sau cea mai importantã caracteristicã. În tentativa sa originalã de a clasifica bolile mentale, Kraepelin a folosit termenul paranoia purã pentru a descrie o condiþie unde era prezent delirul, dar fãrã o deteriorare aparentã a capacitãþii intelectuale ºi fãrã alte caracteristici ale dementia praecox, boala redenumitã mai apoi schizofrenie. Notabil, în definiþia sa, gândul nu trebuia sã fie persecutor pentru a fi clasificat ca paranoic, deci orice gând delirant putea fi clasificat ca fiind paranoic. De exemplu, o persoanã care are gândul delirant cã este o figurã religioasã importantã ar fi clasificatã de Kraepelin ca suferind de "paranoia purã". Chiar ºi în prezent, un delir nu trebuie sã aibã ca ºi caracteristici suspiciunea sau frica pentru a fi clasificat ca fiind paranoic. O persoanã, ar putea fi diagnosticatã cu schizofrenie paranoicã fãrã un delir de persecuþie, prin simplul fapt cã delirul se referã la ei însãºi, cum ar fi gândul cã ar fi un agent SRI sau un membru cunoscut al familiei regale.
[modificã] Folosirea în psihiatrie

Recent[1], în cadrul medical, termenul este folosit pentru a descrie deluzii în care persoana afectatã crede cã este persecutatã. Mai exact, ele au fost definite ca având douã elemente centrale:

1. Individul crede cã se întâmplã sau se va întâmpla ceva rãu,
2. Individul crede cã persecutorul are intenþia de a-i face rãu.

[modificã] Paranoia megalomaniacã

Paranoia megalomaniacã, combinaþia între megalomanie ºi paranoia, este o descriere psihiatricã clasicã.[2] Printre publicaþiile de psihiatrie recente care discutã subiectul, se aflã ºi DSM-IV.

Relaþia dintre paranoia megalomaniacã ºi conceptul dementia praecox a fost discutat de Domingo (2008).[3]

Printre figurile istorice considerate ca fiind paranoici megalomaniaci se aflã ºi Alexandru cel Mare,[4] Vidkun Quisling,[5] ºi fostul dictator Nicolae Ceauºescu.[6]

În literaturã, paranoia megalomaniacã este "emoþia operativã" din spatele romanului Thomas Pynchon, Gravity's Rainbow.[7]
[modificã] Note

ALTA POEZIE DEFINITORIE[?] PENTRU MOMENTUL DE FATA SI EXTREM DE EXPRESIVA:

Micul vânãtor
Elena Farago

Spunea Mihnea catre câine:
- “Tare sint voios, mai Pik!
Uite-ti dau un os si piine,
C-am sã merg cu tata miine
Si cu tine merg, mai Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o pusca-adevarata,
Am si sac de vinator,
De s-ar face “miini” odata
Sã-mi vad pusca incarcata
Si sã vad si eu cum mor
Pasarelele din zbor…

Va muri vreuna oare
Când oi da cu pusca? – Dar
Am sã stau sã vad cum moare?…
Ca eu plâng, mai Pik, si-mi pare
C-am sã plâng si-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovata
Ca tot spune ca-i pacat,
Ce, nu stii? a plâns odata
Pentru-o pasare-mpuscata
Si pe tata l-a certat
Ca spunea ca nu-i pacat…
Daca spune tata, poate
Ca-i asa cum spune, dar
Bine-ar fi, mai Pik, de toate
Pasarelele-mpuscate
Ar putea sã-nvie iar…

Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloante si alici si pusti
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci – ? atuncea, spune,
Pentru ce sã mai impusti?

Si cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând sã-mpusti nimic,
Si ce sac mai am eu, frate,
Si ce haine incheiate
Cu butoni ce nu se stric’
Ca-s de corn de cerb, mai Pik.

Ai sã vezi tu mini ce bine
Imi sta mie vinator,
Merg cu tata si cu tine
Si-au sã spuie toti de mine:
- “Ce mai pui de vinator!”…

Pui de vinator, vezi bine,
Dar cu mila ce mã fac?
Când mi-o spune tata – “Tine
Pusca drept, si trage bine!”
Ce mã fac, mai Pik, ce fac
Când va face pusca PAC,

Si-oi vedea eu pasarele
Moarte din pricina mea?…
Am sã plâng mai rãu ca ele…
Doamne, zau, ce de belele,
Vai de bucuria mea!…

Dar de-as spune tatei oare
Ca pin’mã deprind, as vrea
Sã merg doar la vinatoare
Si sã-mi fac o tinta mare
Colo-n cimp sã trag în ea?
Ce crezi tu, mã Pik, ar vrea?

Si sã-l rog sã-mi dea si mie
Sã aduc ceva vinat?…
Uite-asa, halal sã-mi fie!
Cine ar putea sã stie
Ca nu eu l-am impuscat?

Dar de cineva mã-ntreaba
Ce aduc în sac, pot eu
Sã mai fiu copil de treaba
De-oi minti spunind în graba
Ca aduc vinatul meu?

Nu, mai Pik, intotdeauna
Le-am spus toate drept si-acum
Sã trintesc gogea minciuna
Pentr-un “bravo” luat în drum
Pe nedrept?… Ba nicidecum,

Eu raspund vorba curata
Cum e drept, si alt nimic; -
Ca pe cei ce mint o data
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Si ramin pe viata toata
Niste oameni de nimic”.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

domnule IPU, refuzul domniei tale de a-si spune parerea despre un personaj grotesc ma face sa cred ca nu va apartin textele postate, ba mai mult, cred ca nici nu ati citit continutul.
O zi buna sa aveti.

MEGALOMÁN, -Ã, megalomani, -e, adj., s.m. și f. 1. (Persoanã) care are o pãrere exagerat de bunã despre calitãțile sale; grandoman. 2. (Persoanã) care suferã de megalomanie (2). – Din fr. mégalomane.

MANII SI OBSESII

Atributul de "maniac" se asociaza unei persoane cu o atitudine sau un comportament care deranjeaza, fiind considerat bizar. In acest domeniu, bineanteles, nu exista norme, fiecare are criteriile sale personale. Acestea depind in buna masura de cultura si caracteristicile societatii careia ii apartinem. Iata de ce un englez, cu greu va intelege obstinenta cu care francezii continua sa-si dea mana ori de cate ori se intalnesc. Sunt cercetatori care nu ezita sa incadreze obiceiurile culturale pe care obisnuim sa le numim "bune maniere" tot in categoria maniilor.

Aceste manii colective se apropie adesea de superstitii (batem in lemn, evitam sa punem painea sau cutitul invers, etc). Toate aceste superstitii dau impresia exercitarii unui anumit control cand deznodamantul actiunii este incert si cand tensiunea emotionala creste. Este o modalitate de "a atrage sansa de partea ta". Pe de alta parte, toate aceste ritualuri sociale constituie un mod de integrare in colectivitate. Ele servesc de asemenea, drept cale de manifestare a originalitatii fiecaruia dintre noi, un mod de afirmare a sinelui.
Daca maniile altora ne irita, cele proprii par sa ne linisteasca.

Un specialist englez in studierea comportamentului uman si animal, arata ca toate aceste comportamente automate, masinale au un punct comun: produc placere, siguranta. Cercetatorul englez atrage atentia asupra faptului ca uneori, in situatii stresante, aceste ticuri se pot intoarce impotriva noastra: smulgerea parului din cap, muscarea buzelor,etc. In cadrul maniilor autodistructive se incadreaza si masochismul.

Psihologii disting doua mari categorii de manii compulsive: nevoia de a verifica si obsesia curateniei. In ce priveste primul tip de tulburare mentionat, el se exprima printr-o neliniste profunda si cronica sau o vointa exagerata de a stapani evenimente pe care, in realitate nu le controlam intotdeauna.
Obsedatii de curatenie au adesea probleme in ceea ce priveste sexualitatea. Nevoia de curatenie tradeaza de multe ori o dorinta de puritate, de a se elibera de pacatul originar.
Multi dintre maniaci cumuleaza cele doua aspecte: curata si verifica in acelasi timp.

Dupa psihanalistul francez Norbert Sillamy - autor al Dictionarului usual de psihologie, obsesia este "o afectiune mentala caracterizata prin aparitia de ganduri, sentimente sau conduite care tind sa se impuna subiectului impotriva vointei lui".

Intre manie si obsesie nu este o diferenta de natura, ci doar de grad. Se spune ca daca gesturile dureaza mai mult de o ora pe zi, avem de-aface cu o tulburare obsesional-compulsiva. Obsedatii sunt in general oameni care imping pana la absurd caracteristici precum scepticismul si perseverenta; dispun de un amalgam de trasaturi ca meticulozitate, scrupule, indoiala si incapatanare. In cea mai mare parte a cazurilor, acesti oameni stiu ca au un comportament irational, dar nu-l pot impiedica. Rezultatul: le este rusine si se ascund, in loc sa ceara sfatul unui psiholog.

Numarul mare al celor atinsi de tulburari obsesionale compulsive (3%), a condus inevitabil la incercarea depistarii cauzelor care provoaca aceasta tulburare. Medicii nu cunosc inca originea exacta si mecanismele acestei tulburari, totusi se pare ca formele grave ar putea avea origine biologica. S-a demonstrat ca o anumita zona a creierului si unele parti din lobii frontali actioneaza intr-o maniera anormala in cazul obsesiilor compulsive. Sunt si specialisti care vorbesc de o predispozitie genetica, dar aceasta ipoteza a fost insuficient demonstrata, dat fiind faptul ca de multe ori copiii pot prelua comportamentele parintilor prin imitatie.

Pe langa ideea de ordine si curatenie, obsesivii sunt dominati si de constiinciozitate, incapatanare si zgarcenie, tendinta de a face liste, de a clasa, ordona. Sintetizand, obsesivul compulsiv considera ca existenta lor graviteaza asupra triadei: curatenie-timp-bani.

Desi bine structurata, evolutia acestei tulburari este variabila; in momente nefaste, ocazionate de situatii stresante sau frustrante pot aparea obsesii care determina un anumit grad de invalidare functionala sau profesionala. Alteori, cand tulburarea a debutat in adolescenta, odata cu intrarea in viata adulta, trasaturile psihopatologice se atenueaza, iar indivizii devin tandri, relationabili, nuantati si maleabili. Totodata, nu trebuie omis faptul ca avansarea in varsta aduce o ingrosare, accentuare a trasaturilor si manifestarilor obsesiv compulsive.

Remediile recomandate impotriva acestei tulburari de personalitate sunt in primul rand de natura psihoterapeutica. In acest caz, cea mai preferata de pacienti este terapia nondirectiva, dar poate fi agreata si terapia de grup (mai dificile fiind primele 4 sedinte).
Farmacologia are si ea un cuvant de spus, anumite medicamente avand rezultate bune in cazul acestei tulburari.

Dr. Frank Tallis, in cartea sa "Obsesiile – un manual de autoajutorare" prezinta o lista a gandurilor incluse in categoria "obsesii normale" – numite astfel pentru ca ele apar la oamenii normali, fara nici un trecut de natura psihiatrica:

* Am sa lovesc pe cineva;
* Am sa sar in fata trenulu;i
* Am de gand sa injur in biserica;
* O sa-mi sugrum pisicuta.


Aparitia lor poate cauza, intr-o anumita masura, ingrijorare sau dezamagire ("De unde au aparut oare?"). In mod obisnuit, insa, nu li se acorda o semnificatie deosebita.
Vorbim despre obsesie atunci cand ceva ne acapareaza gandurile intr-atat, incat orice altceva devine lipsit de importanta. Daca acele ganduri sau idei – sau reactia noastra la ele – determina o stare de nefericire sau o senzatie de limitare a libertatii, atunci un anumit tratament ar putea deveni necesar.

Exista un numar de comportamente normale care au un caracter obsesiv, cum ar fi colectionarea unor obiecte, indragostirea si care nu reprezinta neaparat o problema clinica.

Obsesiile se definesc prin cateva caracteristici:

* Sunt repetitive;
* In mare parte nedorite;
* Foarte greu de controlat.


Spre deosebire de majoritatea gandurilor, obsesiile nu pot fi ignorate. Ele se pot manifesta sub forma unui singur cuvant, a unei propozitii sau a unei fraze, dar pot lua si forma unei imagini suparatoare. Cand apare pentru prima data obsesia este privita, de regula, ca inacceptabila. Deoarece gandul este inacceptabil sau strain , individul va incerca sa-l suprime sau sa-l blocheze.

Desi aceasta este o reactie fireasca, dovezile arata ca suprimarea oricaror ganduri determina reintoarcerea lor mai frecventa. Faptul este usor de demonstrat: incercati sa nu va ganditi la un scaun: inchideti ochii si incercati acest lucru timp de cateva minute. Ce s-a intamplat? Cel mai probabil ati continuat sa va ganditi la un scaun. Explicatia e simpla: de fiecare data cand incercati sa nu va ganditi la ceva, trebuie mai intai sa vi-l reprezentati in minte. Incapacitatea de a alunga gandul devine pana la urma suparatoare si persistenta lui interfereaza cu concentrarea si cu sarcinile ce trebuie indeplinite in viata de zi cu zi.

Sunt teorii care sustin existenta unei predispozitii spre a dezvolta o tulburare obsesiva. Un gand este mult mai probabil sa fie categorisit ca fiind inacceptabil de catre o persoana cu standarde personale ridicate sau foarte constiincioasa.
De cele mai multe ori, gandurile persistente care devin obsesii se asociaza si cu o stare de disconfort si neliniste. Astfel, multe persoane incep sa aiba temeri pe care le exprima prin afirmatii de tipul : "Daca nu-mi pot controla gandurile, atunci nu sunt in stare sa-mi controlez nici comportamentul"; sau "Daca nu-mi pot controla gandurile, inseamna, poate, ca innebunesc".

Psihologii recomanda tehnica numita schimbarea gandurilor, care sa reduca nelinistea generata de gandurile obsesive, prin urmatorii pasi :

* Intocmiti o lista cu cele mai suparatoare ganduri obsesive;
* Elaborati, dupa aceea, o alta lista cu ganduri pozitive alternative;
* Invatati gandurile pozitive, astfel incat sa le puteti evoca cu usurinta;
* Incercati sa va formulati gandul obsesiv si apoi sa schimbati imediat gandul suparator cu unul din gandurile pozitive.

Veti capata astfel incredere in ceea ce priveste controlul mintii dumneavoastra.
Aceasta tehnica poate fi folosita si pentru obtinerea unei ameliorari temporare, in conditile in care concentrarea este necesara si gandul obsesiv va distrage.



Exemplu de obsesie :"" Ia un sugus"" ! - repetat zilnic pana la exasperarea interlocutorului !

nu-mi vine sa cred!!!!

De la: a_anca, la data 2010-05-05 14:35:17nu-mi vine sa cred!!!!

CE ?