Ăžigan sau rrom? ce Âştim, ce nu Âştim, ce vrem Âşi ce putem face cu Âşi pentru acesta?!

Wikipedia:
Ţiganii (în germană: Zigeuner, în engleză: Gypsy, în franceză: Gitan, în spaniolă: Gitano, în ungară: Cigány, în bulgară: Цигани, în turcă Çingeneler, în rusă: Цыгане, în italiană: Zingari) este un termen folosit pentru a desemna mai multe grupuri etnice[necesită citare] a căror istorie a fost marcată de nomadism, cum ar fi romii, domii, ienişii, nomazii irlandezi si scoţieni, si altele. Numele este larg răspândit în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Ţigăneşti (dezambiguizare), Râul Ţiganu (dezambiguizare) şi Ţiganca)
Ţigani pot fi găsiţi în aproape toată lumea. În Europa, importante grupuri trăiesc în România, Bulgaria, Macedonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Spania, Franta, Grecia şi Serbia. Importante comunităţi de ţigani trăiesc şi în Asia (mai ales în Turcia, Caucaz, Iran şi India), în nordul Africii şi în America. Se presupune că numele de "ţigani" (zingari, tsigans, zigeuners, cigani, cikani in alte limbi) provine din grecescul athinganoi, (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care ţiganii au fost confundaţi.[1] O etimologie mai probabila a numelui "ţigani", "gypsy" şi "gitani" dat acestui popor sunt numele "Egipt" , "egiptean" în mai multe limbi europene, şi se bazează pe faptul că în evul mediu se presupunea că originea ţiganilor ar fi fost din Egipt.
Limba ţiganilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

Origine:

Tiganii sunt originari[2] din nord-vestul Indiei şi nord-estul Pakistanului.
Ei făceau parte din casta kshatria (militară) a rajputilor. [necesită citare] În 1192 armatele aliate ale principilor din Rajput au fost înfrânte în Bătălia de la Tararori), la nord-vest de Delhi (kshatria).

Istoric:

Începând din secolul V ţiganii au migrat în Iran şi în Asia mediteraneană, apoi în Imperiul bizantin în secolul IX, de unde au pătruns şi în sud-estul şi centrul Europei (secolul X - secolul XIV), ca şi în nordul Africii. În secolul XV au pătruns în Europa apuseană (în special în peninsula Iberică, iar din secolul XIX în cele două Americi. Sunt semnalaţi în Ţările Române în secolul XIV, fie ca meşteşugari liberi (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, căntăreţi, etc.) organizaţi în şatre [necesită citare], fie ca robi (sclavi) boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.
De-a lungul vremii, cercetători renumiţi ca John Sampson, Alexandru Paspati, Johan Dimitri Taikon, sau pelerini ca Bernhard von Breydenbach ori Arnold von Haff, plasează pe ţigani pe baza unor cunoştinţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene. John Sampson găseşte originea triburilor ţigăneşti în N-V Indiei, determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi ai limbii ţigăneşti limbile singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de Vest (dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul ţigănesc conţine amprente exacte ale limbii sanscrite, fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine poate fi uşor de recunoscut. După cercetări pe eşantioane de populaţii ţigăneşti din întreaga Europă în 1940, savanţii străini clasifică grupa de sânge "B" ca predominantă în cadrul persoanelor respective, ceeace înrădăcinează încă o dată ideea că originea ţiganilor este total străină de teritoriul Europei, aceştia aparţinând continentului asiatic.
Câteva întrebări nerezolvate sunt de pildă când, cum şi de ce au migrat ţiganii spre Europa. În anul 950 istoricul arab Hamza din Isfahan vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438 De aici aflăm primele mărturii despre ţigani cunoscuţi ca zotti sau luri. Astfel, regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul, primind în schimb vite, măgari şi grâne.
50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah (Cartea Regilor) aflăm că lurii (ţiganii) au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului fiind ca urmare izgoniţi de către regele Bahram Gur. Migraţia masivă a ţiganilor în Europa începe din secolul XIV, odată cu cucerirea a portului grecesc Gallipoli de către turci. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turceşti şi făurirea puternicului Imperiu Otoman, ţiganii prosperând în interiorul lui.

Rromi:

Romii din România (roma în limba romani) constituie unul dintre grupurile etnice minoritare cele mai mari din România. Conform recensământului din 2002[1][2] aceştia numărau 535.140 de persoane sau 2,5% din totalul populaţiei, fiind al doilea grup etnic minoritar din România după cel maghiar. Romii sunt concentraţi cu precădere în Transilvania, Crişana, Muntenia şi Oltenia. În Maramureş, Bucovina, Banat, Dobrogea şi Moldova concentraţia romilor este sub media ţării.

Demografie

Minoritatea rromă in Romania (recensământ 2002)
Numărul oficial al romilor (conform recensămintelor), numarul estimat este de obicei semnificativ mai mare:
1886 200.000 (3,2%) in Vechiul Regat (estimare neoficială)
1930 242.656 (1,6%) in România Mare
1956 104.216
1966 64.197
1977 227.398
1992 409.723 (1,8%)
2002 535.250 (2,5%)

Istoric

Anunţ din 1852 pentru licitaţie de robi romi: A VINDE - un prim sălaş de robi sau SCLAVI ŢIGĂNEŞTI. Printr o licitaţie la Amiază 'a Mănăstire d. sf. Elias la 8 mai MDCCCLII cine se compună din 18 Omeni 10 Bajaţi, 7 Femei & 3 Fete în condiţie fină
Prima atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de “aţigani”.
În secolul XIX, sub influenţa ideilor liberale ale revoluţiei de la 1848, toţi oamenii au fost declaraţi liberi şi egali, robia romilor fiind definitiv abolită în 1856.

Evacuarea romilor în Transnistria în 1942

Mareşalul Ion Antonescu a ordonat trimiterea peste Bug, în limita răsăriteană a teritoriului numit generic "Transnistria", cuprins între apele râurilor Nistru şi Bug, până la limanul Niprului, trecut sub administraţie civilă românească după declanşarea războiului contra URSS-ului, a următoarelor categorii de romi din România, împreună cu familiile lor:[3]
1.Ţigani nomazi - (căldărari, lingurari etc);
2.Ţigani stabili, şi anume numai acei care, deşi nenomazi, sunt condamnaţi recidivişti sau nu au mijloace de existenţă, sau ocupaţie precisă din care să trăiască în mod cinstit prin muncă şi deci constituie o povară şi un pericol pentru ordinea publică.
Situaţie numerică privitoare la evacuarea ţiganilor nomazi şi nenomazi în Transnistria, întocmită de Inspectoratul General al Jandarmeriei, Serviciul Jandarmeriei. Secţia a III-a[4]
1)Ţigani nomazi evacuaţi între 1 iunie şi 15 august 1942:
Bărbaţi..............2.352;
Femei..............2.375;
Copii..............6.714;
Total..............11.441.
2)Ţigani nenomazi (stabili) nemobilizabili şi periculoşi ordinii publice, evacuaţi cu trenurile de evacuare între 12-20 septembrie 1942:
Bărbaţi..............3.187;
Femei..............3.780;
Copii..............6.209;
Total..............13.176.
Au mai fost evacuaţi ulterior cu aprobări speciale, fiind infractori eliberaţi din închisori:
Bărbaţi..............22;
Femei..............17;
Copii..............30;
Total..............69.
Total general ţigani nomazi şi nenomazi evacuaţi: 24.686

Religie

Pe lângă numeroase practici păgâne, rromii deţin în general religia populaţiei majoritare. Astfel, în conformitate cu religia predominantă a României, majoritatea rromilor sunt creştini ortodocşi. În ultimele două decenii au exitat multe cazuri în care rromi ortodocşi s-au convertit la diverse culte neoprotestante (totuşi, majoritatea enoriaşilor acestor comunităţi religioase nu sunt etnici rromi, ci români). În localităţile cu o populaţie predominant maghiară (în estul şi nordul Transilvaniei), rromii sunt fie romano-catolici, fie reformaţi (în funcţie de confesiunea maghiarilor). De asemenea, în unele sate care deţin (sau au deţinut) o populaţie săsească există mici comunităţi de rromi luterani (de ex. la Uila). O bună parte a rromilor din Dobrogea sunt musulmani (aprox. 1% din totalul rromilor din România, una dintre cele mai însemnate comunităţi fiind cea din Babadag[5]).

Personalităţi de etnie romă sau cu origini rome în România

Anton Pann[6]
Barbu Lăutaru[7]
Nicolae Gheorghe[8]
Grigoraş Dinicu[9]
Ştefan Bănică (senior)[10] (aş spune şi jr.-linie paternă)
Ion Cioabă (alias Regele Cioabă)
Florin Cioabă (alias Regele Cioabă)
Maria Mihai (alias Luminiţa Cioabă)
Jean Constantin[11]
Johnny Răducanu[12]
Iulian Rădulescu (alias Împăratul Iulian)
Ilie Badea Stănescu (alias Regele Internaţional al Romilor creştini-ortodocşi)
Ion Voicu[13]
Mădălin Voicu (din partea tatălui)[14]
Costel Busuioc[15]

Limba romani (numită şi rromani[1][2] sau ţigănească;[3] autonim: rromani ćhib) este limba vorbită de romi. Limba face parte din ramura indo-ariană a limbilor indo-europene, fiind similară cu limbi precum punjaba şi hindi.
În toată lumea, sunt aproximativ 4,8 milioane de vorbitori de romani, ţara cu cei mai mulţi vorbitori fiind România (273.500 de persoane), urmată de Slovacia (253.943). Alte ţări unde numărul de vorbitori este peste 100.000 sunt Cehia, Bulgaria şi Ungaria. În termeni de procente din populaţia ţărilor, Slovacia este pe primul loc cu 4,8% populaţie vorbitoare de limbă romani; România este pe locul 6, cu 1,2%.
Primele cuvinte scrise în romani dateaza din anul 1547, când englezul Andrew Borde publică în The First Boke of the Introduction of Knowledge treisprezece expresii uzuale în limba romani, folosindu-se de cunoştinţele superficiale ale unui informator.

Dialecte

În funcţie de ţara în care s-au stabilit populaţiile de romi, limba vorbită a împrumutat cuvinte din limbile dominante în regiunile respective. Dialectele limbii romani s-au diferenţiat mult unele de altele, înţelegerea reciprocă nefiind totdeauna posibilă între vorbitori ai unor dialecte diferite.
[modifică]Standardizare

În unele ţări, precum România, Suedia sau Serbia s-au făcut eforturi de standardizare a limbii romani. În România, eforturile de standardizare sînt în primul rând rezultatul muncii lui Gheorghe Sarău, care a alcătuit o variantă purificată a limbii romani, folosită acum în învăţământ. La nivelul anului 2002, în România pentru aproximativ 15.000 de copii de etnie rromă se preda limba rromă.[4

încadrarea lingvistică a limbii ţigăneşti (romani):

Limbi indo-iraniene
assameză • avestică • bactriană • beluciană • belugistană • bengaleză • caşmirană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • oseţiană • pali • pamiriană • paştună • persană • punjabă • ---romani--- • saka • sanscrită • sarmată • scitiană • sindhi • singaleză • şumaşti • tajică • urdu • zazaki

pentru comparaţie încadrarea lingvistică a limbii române :

Limbi italice
aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscană • franceză • friuliană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscană • portugheză • retoromană (rumanci) • ---română ---• sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • spaniolă • umbriană • valonă • venetă

Sursa acestor informaţii este Wikipedia.

Vă aştept pe TOŢI cu comentarii şi polemici

de omnia dubitandum

de a personalitatile acelea mai trebuie scoase niste cioabe, gen regi si printi si totul e ok

De la: tris, la data 2010-04-09 10:57:15de a personalitatile acelea mai trebuie scoase niste cioabe, gen regi si printi si totul e ok

Cu siguranta! Nu mi-am permis sa fac acest lucru, pentru ca la o cautare "la sursa" ati fi descoperit lipsa...Las incadrarea la latitudinea fiecaruia, doar de aceea am deschis acest topic...!

de omnia dubitandum