Povestioare

Ghinda si dovleacul
Un calator s-a oprit la marginea unui drum si s-a asezat la umbra unui stejar sa se odihneasca. Privind in jurul sau, s-a intrebat:
- De ce ai facut, Doamne, plantele asa de ciudat: cum e cu putinta ca vrejul acela pipernicit, ce abia se tareste pe la marginea campului, sa faca ditamai bostanul, iar stejarul asta falnic niste ghinde mici, ca de abia le tii in palma?

Si intrebandu-se el asa, a atipit la racoarea umbrei. Dar la un moment dat l-a trezit o ghinda ce cazuse din copac drept in capul lui.

- Doamne, a mai zis calatorul, bine le-ai facut Tu pe toate! Pai daca imi cadea acum in cap ditamai dovleacul aici ramaneam lat. Asa ... e numai bine! Si a plecat mai departe, vazandu-si de drum cu multumire si cu zambetul pe buze. Nu intelegem totdeauna lucrurile, dar toate au cu siguranta rostul lor si menirea fiecaruia.

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.

Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea "uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala ..."
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: "ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!" Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.

"Ah, asta e culmea !", gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.

Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand.... deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.

MORALA:

Cate dati in viata am mancat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Exista 5 lucruri in viata care NU POT FI RECUPERATE:
- o piatra, dupa ce ai aruncat-o;
- o vorba, dupa ce ai spus-o;
- o sansa, dupa ce ai pierdut-o;
- timpul, dupa ce a trecut;
- iubirea, pentru cel ce nu lupta.

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de
cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era
crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga
cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana
acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si
jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile
sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea
sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca
pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit
într-o zi femeii lângã izvor: "Mã simt atât de rusinat, pentru ca
aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!"
Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am
plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în
timp ce ne întoarcem, tu le uzi.De doi ani culeg aceste flori si
decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste
frumuseti care împrospãteazã casa." Fiecare dintre noi avem defectul
nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât
de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare
persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea. DECI, pentru
prietenii mei: va urez sa aveti o zi bunã si nu uitati sa mirositi
florile de pe partea voastrã a drumului!

Raul exista?

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.

Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu inseamna ca automat ai avea si dreptate.

Tu ai descoperit pana acum secretul fericirii?

Acum mulþi ani, a trãit în India un înþelept care se spune cã pãzea într-un cufãr încântãtor un mare secret care l-a fãcut sã fie învingãtor în toate aspectele vieþii sale ºi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Mulþi regi invidioºi i-au oferit putere ºi bani ºi au încercat sã-l jefuiascã pentru a-i lua cufãrul, dar totul a fost în zadar. ªi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiþi, pentru cã invidia nu le dãdea pace. Aºa au trecut anii ºi înþeleptul era în fiecare zi mai fericit.
Într-o zi a venit la el un copil ºi i-a spus:
"Domnule, la fel ca ºi tine, vreau ºi eu sã fiu foarte fericit. De ce nu mã înveþi ºi pe mine ce trebuie sã fac pentru a reuºi?"
Înþeleptul, vãzând simplitatea ºi puritatea copilului, i-a zis:
"Pe tine te voi învãþa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine ºi fii foarte atent."
În realitate sunt douã cufere în care pãstrez secretul pentru a fi fericit ºi acestea sunt: mintea mea ºi inima mea ºi marele secret nu este altceva decât o serie de paºi pe care trebuie sã-i faci de-a lungul vieþii.
Primul pas este sã ºtii cã Dumnezeu existã în toate lucrurile din viaþã ºi, pentru aceasta, trebuie sã-l iubeºti ºi sã-i fii recunoscãtor pentru toate lucrurile pe care le ai ºi pentru toate lucrurile care þi se întâmplã.
Al doilea pas este sã te iubeºti pe tine însuþi ºi în fiecare zi, când te trezeºti ºi înainte sã adormi, trebuie sã spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aºtept mult de la mine, nu existã obstacol pe care sã nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamã autostimã ridicatã.
Al treilea pas este sã pui în practicã tot ceea ce spui cã eºti ºi, dacã tu gândeºti cã eºti inteligent, acþioneazã inteligent; dacã tu gândeºti cã eºti în stare, fã ceea ce îþi propui; dacã tu gândeºti cã eºti iubitor, exprimã-þi iubirea; dacã gândeºti cã nu existã obstacol pe care sã nu-l poþi învinge, atunci propune-þi scopuri în viaþã ºi luptã pentru ele pânã când le vei obþine.
Acest pas se cheamã motivare.
Al patrulea pas este sã nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obþine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.
Al cincilea pas este sã nu pãstrezi în inima ta ranchiunã împotriva nimãnui; acest sentiment nu te va lãsa sã fii fericit; trebuie sã-l laºi pe Dumnezeu sã facã dreptate ºi tu… iartã ºi uitã!
ªtiu cã e greu, dar nu imposibil.
Al ºaselea pas este sã nu iei lucrurile care nu-þi aparþin, aminteºte-þi cã, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.
Al ºaptelea pas este cã nu trebuie sã faci pe nimeni sã sufere; toate fiinþele pãmântului au dreptul sã fie respectate ºi iubite.
ªi ultimul pas: trezeºte-te întotdeauna cu un surâs pe buze ºi observã împrejurul tãu, cãutând sã descoperi în fiecare lucru partea lui bunã ºi frumoasã; ajutã-i pe cei care au nevoie, fãrã sã te gândeºti cã nu vei primi nimic în schimb; când priveºti pe cineva, descoperã-i calitãþile sale.

Morala: secretul fericirii se aflã în fiecare. Cautã-l în interiorul tãu ºi-l vei descoperi.

Importanta iubirii


O femeie iese din casã si vede 3 mosnegi cu barbã albã stând în fata casei. Nu-i cunostea dar, vazându-i supãrati, îi invita în casã sã manânce ceva.
"Sotul tãu este acasã?" – întreabã ei.
"Nu, este iesit."
"Atunci nu putem intra" – replicã ei.
Seara, când sotul se întoarce acasã, ea îi povesteste despre cei trei mosnegi.
"Du-te, spune-le cã am venit si pofteste-i înãuntru."
Femeia se duce si îi invitã.
'Nu putem intra toti în casã', replicã ei.
'Cum asa?' întreabã ea.
Unul dintre mosnegi îi explicã.
'Eu sunt BUNÃSTARE, el este SUCCES iar celãlalt este IUBIRE. Acum du-te si întreabã-l pe sotul tãu care dintre noi sã vina în casã.'
Femeia intrã în casã si îi spune sotului, care se bucurã.
'Ce bine!! In acest caz invitã-l pe BUNÃSTARE sã ne umple casa cu bunãstare!'
Sotia nu a fost de acord.
"De ce sã nu-l invitãm pe SUCCES?"
Nora îi asculta dintr-un colt al casei.
'N-ar fi mai bine sã-l invitãm pe IUBIRE? Casa noastrã ar fi atunci plinã de iubire!' – a sugerat nora.
'Hai sã ne ghidãm dupã sfatul norei' îi zice sotul sotiei. 'Du-te afarã si invitã-l pe IUBIRE sã ne fie oaspete.'
Femeia iese afarã si întreabã:
"Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invitãm sã ne fie oaspete."
IUBIRE porneste înspre casã. Odatã cu el se pornesc în urma lui si ceilalti doi.
Surprinsã femeia întreabã:
"L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniti si voi cu el?"
Cei trei mosnegi replicarã:
'Dacã l-ai fi invitat pe BUNÃSTARE sau pe SUCCES, ceilalti ar fi rãmas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem si noi.'
Morala: Unde este IUBIRE este si BUNÃSTARE si SUCCES!!!!!!

Cadoul de sub bradul de Craciun

Povestea spune cã, în urmã cu un numãr de ani, un om ºi-a pedepsit fetiþa în vârstã de 5 ani pentru cã a risipit o hârtie aurie de împachetat foarte scumpã.
Omul stãtea rãu cu banii ºi deveni ºi mai supãrat când a vãzut cã fetiþa a folosit hârtia respectivã ca sã decoreze o cutie ºi sã o punã sub bradul de Crãciun.
Cu toate acestea, fetiþa a adus tatãlui ei cadoul în dimineaþa urmãtoare spunând:
"Acesta este pentru tine, tãticule".
Tatãl a fost ruºinat de reacþia lui furioasã de cu o zi în urmã, dar supãrarea lui se arãtã din nou când a vãzut cã, de fapt, cutia era goalã.
El i-a spus pe un ton rãspicat:
"Nu ºtiai, domniºoarã, cã atunci când dai un cadou cuiva, trebuie sã pui ceva în el?"
Fetiþa s-a uitat în sus spre tatãl sãu, cu lacrimi în ochi ºi a zis:
"Tãticule, cutia nu este goalã. Am suflat în ea atâtea sãruturi pânã când s-a umplut."
Tatãl a rãmas perplex. S-a pus în genunchi ºi ºi-a îmbrãþiºat fetiþa ºi a rugat-o sã-l ierte pentru supãrarea lui fãrã rost.
La scurt timp dupã aceasta, printr-o împrejurare neelucidatã micuþa fetiþã a dispãrut ºi nu a mai fost gãsitã niciodatã.
Se spune cã tatãl ei a þinut acea cutie aurie alãturi de patul sãu tot restul vieþii sale. ªi de câte ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situaþii dificile, deschidea cutia ºi lua un sãrut imaginar ºi iºi amintea de dragostea care a pus-o fetiþa acolo.
Morala: Fiecare dintre noi, ca ºi oameni, primim o cutie aurie cu dragoste necondiþionatã ºi sãruturi de la copiii noºtrii, de la familie, de la prieteni.
Nu putem avea altceva mai preþios decât asta. Dar oare ºtim sã apreciem ceea ce primim?

De la: AMETYST, la data 2009-07-25 22:56:47Raul exista?

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.

Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu inseamna ca automat ai avea si dreptate.

superba si adevarata povestirea ta,ar fi bine s-o citeasca si s-o memoreze toti apocalipticii care cred in diavoli,ingerasi si alte inventii popesti

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Poveste cu un magar


Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

MORALA

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.
Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1. Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2. Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3. Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4. Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5. Iubeste mai mult si ... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Un om si cainele sau au murit in acelasi timp. Ajungand in cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe langa un gard de marmura fina, pana au dat de o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soareluri.

Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.

- Scuzati-ma, unde ne aflam?
- In Rai, a raspuns portarul.
- Putem primi un pahar cu apa?
- Desigur, a raspuns portarul, intra si vei primi.
- Singur? Prietenul meu nu poate intra?
- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis sa renunte la apa, si-a chemat cainele si-au plecat mai departe. Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard imprejur. Un portar statea rezemat de poarta si citea dintr-o carte.

- Putem primii putina apa?
- Desigur, cu placere, intrati, a raspuns portarul.

Cei doi au trecut portarul.Cei doi au trecut poarta si au baut apa rece din fantana apropiata, cat au poftit.

- Multumim, dar unde ne aflam?
- In Rai, le-a raspuns portarul.
- Am mai intalnit un portar, si el mi-a spus ca la poarta lui e intrarea in Rai...
- Ah, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nuuu, acolo e Iadul!
- Si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru?
- Nu, i-a raspuns portarul. Noi suntem bucurosi sa ei ii pastreaza pe toti aceia care sunt de acord sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara!

De la: 999florin, la data 2009-07-25 23:08:49

De la: AMETYST, la data 2009-07-25 22:56:47Raul exista?

Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omenei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: ALBERT EINSTEIN.

Morala: Nu te grabi cu concluziile, mai ales daca nu esti in stare sa ti le sustii argumentat. Graba de a oferi un raspuns nu inseamna ca automat ai avea si dreptate.

superba si adevarata povestirea ta,ar fi bine s-o citeasca si s-o memoreze toti apocalipticii care cred in diavoli,ingerasi si alte inventii popesti

Trãia odatã într-un sat un bãtrân foarte sãrac. El avea însã un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia sã i-l cumpere. Dar bãtrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aº putea sã îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele urmãtoare, când bãtrânul a mers la grajd, a vãzut cã i-a dispãrut calul.

Toþi sãtenii i-au spus “Þi-am spus noi! Trebuia sã îi vinzi calul lordului. Dacã nu ai acceptat el þi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bãtrânul, cine ºtie?”

Toþi au râs de el. Dupã 15 zile însº calul s-a întors. ªi nu era singur, avea în spate o mulþime de cai sãlbatici. El a scãpat din grajd, a curtat o tânãrã iapã ºi, când s-a întors, restul cailor s-au luat dupã el.

“Ce mai noroc!” strigarã sãtenii.

Bãtrânul, împreunã cu fiul sãu, a început sã îmblânzeascã acei cai noi veniþi. Dar, o sãptãmânã mai târziu, fiul bãtrânului ºi-a rupt piciorul în timp ce încerca sã dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziserã prietenii bãtrânului. “Ce ai sã te faci acum, fãrã ajutorul fiului tãu? Tu eºti deja în pragul sãrãciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate ºti?” le rãspunse bãtrânul.

Dupã câteva zile de la tragicul accident, soldaþii lordului trecurã prin sat ºi îi obligarã pe toþi flãcãii sã li se alãture. Doar fiul bãtrânului a scãpat datoritã piciorului sãu rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigarã vecinii. “Toþi copiii noºtri au fost dusâºi în rãzboi, doar tu ai avut ºansa sã îl pãstrezi lângã tine. Fiii noºtri ar putea fi uciºi.”

Bãtrânul le rãspunse: “Ghinion, noroc… cine poate ºti?”

Viitorul vine cãtre noi bucãþicã dupã bucãþicã, puþin câte puþin. Nu ºtim niciodatã ce ne aºteaptã. Dar dacã pãstrãm o atitudine pozitivã va fi mereu loc pentru o nouã ºansã ºi vom putea fi mai fericiþi.


Asta-i una din istorioarele care mi-au placut intotdeauna si care ma reprezinta

"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." - Rabindranath Tagore

CATELUL
In vitrina unui magazin de animale, era un afis: „Catelusi de vanzare“.
Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$.
Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi, numara 2.70 $ si intreaba: „as putea vedea catelusii“.
Vanzatorul zambeste, fluiera, si din magazin iese afara cateaua, si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: „De ce catelusul asta schioapata?“ Omul ii raspunse ca s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!
„Asta-i catelusul pe care-l doresc“ a spus baietelul cu bucurie in glas. „Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!“
Copilul s-a suparat si a raspuns: „Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !“
„Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau sa se joace si sari ca ceilalti !“
Baietelul s-a aplecat si si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. „Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga !“
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: „ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu il vei iubi pe acest catelus!“



In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat!

Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti dispar !

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti
sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma
poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea
noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza
intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat
fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia...pur si simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata...pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milon!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecate, Minciuna - in spatele curcubeului (oarasi o minciuna...era totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti...Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU...

PATRU LUMÂNÃRI ARDEAU ÎNCETIªOR...

AMBIANÞA ERA ATAT DE PLÃCUTÃ, ÎNCÂT LE PUTEAI AUZI VORBIND
PRIMA A SPUS :

”EU SUNT PACEA !

ORICUM, NIMENI NU MÃ MAI POATE PÃSTRA APRINSÃ.
CRED CÃ MÃ VOI STINGE."
Flacãra s-a micºorat cu rapiditate ºi s-a stins în întregime.
A DOUA A SPUS :

”EU SUNT CREDINÞA !

DINCOLO DE TOATE, EU NU MAI SUNT INDISPENSABILÃ ,
AªA CÃ NU MAI ARE NICI UN SENS SÃ MAI STAU APRINSÃ ."
Când a terminat de vorbit, o adiere blândã a stins-o
CU TRISTEÞE CEA DE-A TREIA LUMÂNARE A SPUS LA RÂNDUL SÃU :

”EU SUNT IUBIREA !

NU AM FORÞA SÃ MAI STAU APRINSÃ. OAMENII MÃ DAU DE O PARTE ªI NU-MI ÎNÞELEG IMPORTANÞA. EI UITA CHIAR SÃ-I IUBEASCÃ PE CEI CARE LE SUNT APROAPE."
ªi fãrã sã mai aºtepte, s-a stins.
DEODATÃ...

UN COPIL INTRÃ ÎN ÎNCÃPERE ªI VÃZU TREI LUMÂNÃRI STINSE.

”DE CE NU ARDEÞI ? VOI AR TREBUI SÃ FIÞI APRINSE MEREU !"

Spunând asta, copilul începu sã plângã.
ATUNCI, CEA DE-A PATRA LUMÂNARE A SPUS :
”NU VÃ FIE FRICÃ, CÂTÃ VREME EU ÎNCÃ MAI ARD, LE PUTEM REAPRINDE PE CELELALTE...

EU SUNT

SPERANÞA !"
CU OCHI STRÃLUCITORI, COPILUL LUÃ LUMÂNAREA SPERANÞEI ªI LE APRINSE PE CELELALTE.

…ºi astfel, fiecare dintre noi poate menþine Speranþa, Credinþa, Pacea ºi Iubirea!!!!

ADEVAR SI TRISTETE

Zeiþa frumuseþii ºi zeiþa urâþeniei …
s-au întâlnit într-o zi pe malul mãrii.
Spunând una celeilante:
“hai sã ne scãldãm în mare”
ºi-au dat jos mantalele ºi au înotat în mare…
Dupã un timp urâþenia a ieºit prima din mare s-a acoperit cu mantaua ce aparþinea zeiþei frumuseþii ºi ºi-a vãzut de drum
Ieºind din apã zeiþa frumuseþii nu ºi-a mai gãsit mantaua ei… fiind ruºinoasã nu a putut pleca în pielea goalã…
Aºa cã s-a acoperit cu mantaua urâþeniei.

De atunci ºi pânã azi, mulþi dintre bãrbaþi ºi femei le confunda …
Însã sunt ºi cunoscãtori care ºtiu sã descopere frumuseþea de dincolo de vreo manta...
Precum ºi ºtiu sã recunoascã urâþenia chiar ºi învãluitã de cea mai distinsã ºi frumoasã manta…


Adevãrata frumuseþe nu se gãseºte în apusul ori rãsãritul soarelui, nici în oglinda strãlucitoare a mãrii...
Ci se aflã doar în interiorul inimilor noastre ºi nu în vreun alt loc.

continua asa, imi place

Interesant topic.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-07-26 07:27:57Interesant topic.

oare?!

mi se pare mie sau pe unii chiar ii deranjeaza topic-urile mele?

am ghicit o nuanta de ironie...la "antihrist"!

De la: AMETYST, la data 2009-07-26 22:01:40

De la: nastasemihail, la data 2009-07-26 07:27:57Interesant topic.

oare?!
mi se pare mie sau pe unii chiar ii deranjeaza topic-urile mele?
am ghicit o nuanta de ironie...la "antihrist"!

de la cine,ca ironici suntem toti,cine nu te are la suflet?

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

De la: atingerea_Zephyrului, la data 2009-07-26 22:01:40

De la: nastasemihail, la data 2009-07-26 07:27:57Interesant topic.

oare?!
mi se pare mie sau pe unii chiar ii deranjeaza topic-urile mele?
am ghicit o nuanta de ironie...la "antihrist"!

Acum tu vorbesti ironic. Eu am vorbit serios. Dar daca te deranjeaza sa fiu serios nu sint si nu le citesc. De ce ma faci antihrist? Ti-am spus ca astea sint inventii umane ca sa se poata separa realitatea.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: atingerea_Zephyrului, la data 2009-07-25 23:17:58CATELUL
In vitrina unui magazin de animale, era un afis: „Catelusi de vanzare“.
Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$.
Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi, numara 2.70 $ si intreaba: „as putea vedea catelusii“.
Vanzatorul zambeste, fluiera, si din magazin iese afara cateaua, si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus… ramase in urma si nu se apropia !
Baietelul intreaba: „De ce catelusul asta schioapata?“ Omul ii raspunse ca s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata!
„Asta-i catelusul pe care-l doresc“ a spus baietelul cu bucurie in glas. „Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!“
Copilul s-a suparat si a raspuns: „Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !“
„Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau sa se joace si sari ca ceilalti !“
Baietelul s-a aplecat si si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. „Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga !“
Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: „ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu il vei iubi pe acest catelus!“



In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat!

Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti dispar !

De la: atingerea_Zephyrului, la data 2009-07-26 22:01:40

De la: nastasemihail, la data 2009-07-26 07:27:57Interesant topic.

oare?!
mi se pare mie sau pe unii chiar ii deranjeaza topic-urile mele?
am ghicit o nuanta de ironie...la "antihrist"!

Mie chiar imi placeau topicurile tale, mai putin cel cu diavolul. Daca sint prea rapid pe aici, chiar plec....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.