Fata necunoscuta a vaii jiului

Aveam 15 ani cand diriginta noastra...profesoara de limba latina cu valente deosebite pentru educatia elevului..si-a luat clasa de la un liceu teoretic din Craiova..a urcat-o in tren si a dus-o pentru o zi pe Valea Jiului...
Scopul:
-in primul rand frumusetea locurilor;
in al doilea rand unde poti sa ajungi daca nu inveti.
Prima escala in Petrosani unde dupa ce am vizitat orasul am facut un scurt popas pe o colina din apropiere pentru odihna si gustare. La acea ora coborau din munte pentru a merge la biserica din oras, momarlani imbracati in portul popular, probacil mostenit de la stramosi...Chipuri frumoase si senine.
Ceva mai tarziu dupa acest popas binevenit, diriginta ne-a urcat intr-un autobuz necajit care efectua cursa locala pana la Petrila....la capatul liniei era exploatarea miniera. Am nimerit la ora can se facea schimbul...Oameni cu chipuri inegrite de carbune si obositi...parca se intorceau din iad.. Aceasta imagine
ne-a determinat sa ne urcam in autobuzul care intorsese la cap de linie si sa mergem la gara unde am asteptat cu nerabdare trenul de intors acasa. Imaginea oamenilor obositi si tristi ne-e urmarit tot timpul ..asa ca am pus mana pe carte si nici unul din noi nu a ajuns sa lucrem in mina
Frumusetea locurilor a ramas insa in inima mea si m-a adus de multe ori in aceasta zona cutreierand cu piciorul culmile Parangului cu lacurile lui glaciare si facand popasuri placute la Pietrele Albe, Lunca Florilor , Rusu , Groapa Seaca Cheile Polatistei sau Runcu.... sau in masivul Valcan cu splendoarea pasului valcan, statiunea Straja etc. Nu stiu cati cunosc faptul ca in pasul Valcan se va amenaja o statiune pentru care prin grija primariei din Vulcan s-au alccesat fonduri comunitare pentru infrastructura...Este usor sa judeci jocul unei echipe din tribune...si greu sa-l intelegi cand esti in teren......
Sa auzim numai de bine!
Nicu Dan Petrescu