Privatizarea arcelor mittal?

ACEST aRTICOL A APARUT IN ZIARUL ONLINE ZONA INTERZISA SI ARATA CE PARTID ESTE VINOVAT DE PRIVATIZAREA SIDEXULUI IN DETRIMENTULUI STATULUI ROMAN SI AL MUNCITORLOR ACEST PARTID ESTE ACUM LA PUTERE DECI NU VA ASTEPTATI SA SE DESECRETIZEZE CONTRACTUL Personaje importante din politica mondial� �n hora privatiz�rii cu �cantec� a Sidex-ului g�l��ean de pompiliu comsa Sidex Galati este o bijuterie a siderurgiei mondiale, dar mai ales europene. A fost construit la inceputul anilor 1960 cu tehnologie �i credite occidentale. Trebuie adaugat ca in siderurgie evolutia tehnologica este lenta. Combinatele siderurgice americane, de pilda, nu sunt superioare tehnologic celui galatean. De asemenea, ArcelorMittal Galati, cum se cheama Sidex in prezent, este o unitate de top in siderurgia mondiala intrucat combinatul de la Dunare este integrat de otel. Adica are furnale pentru turnarea otelului, laminare la cald �i rece, precum �i sectie de tevi. Dupa privatizare, a explodat �i cererea de otel pe piata mondiala, in special datorita comenzilor din China, iar pretul pe tona a sarit de la 200 dolari la 600 dolari. Lakshmi Mittal, patronul Mittal Steel, era un necunoscut pana sa puna mana pe Sidex. Dupa ce a primit cadoul nesperat de la Guvernul Nastase, a devenit in scurt timp al patrulea bogata� al planetei, cu o avere de 45 miliarde de dolari, fiind inclus in clasamentul celor 100 de oameni influenti din lume, alcatuit de revista Forbes. Sidex a fost denumit de-a lungul timpului �morman de fiare vechi�, �energofag�, �gaura neagra�, in mod mincinos. In realitate, combinatul galatean a fost trambulina care l-a ajutat pe afaceristul indian sa puna mana pe grupul european Arcelor. �Lectie� de privatizare la combinatul siderurgic galatean �tirea cea mai fierbinte din siderurgia mondiala a fost achizitionarea combinatului Krivoi Rog Stal din Ucraina, o unitate cu 57.000 de angajati, de catre Mittal Steel, grup englez dupa sediu �i indian dupa bastina, cu fabuloasa suma de 4,8 miliarde dolari. Extraordinara tranzactie nu poate sa nu ne duca cu gandul la privatizarea SIDEX Galati, care avea 27.000 salariati in acel moment, unde acela�i investitor a platit din cele 70 milioane de dolari pretinse doar jumatate, diferenta de pret fiind evidenta. Atunci Ovidiu Musetescu, presedintele APAPS, declara ca �in pret a intrat �i emotia romanilor�, care ingloba 40 de ani de munca, zeci de vieti pierdute, alte mii distruse, un patrimoniu de aproximativ sapte miliarde de dolari si o piata interna certa de trei milioane de tone. Nu putini sunt cei care afirma ca momentan la Mittal Steel Galati actionariatul ar arata astfel: indienii - 40%, Tony Blair - 30% �i Adrian Nastase - 30%. Semnele de intrebare in jurul acestei privatizari sunt numeroase. Plecand de la pret �i ajungand la nevoia pietei romanesti de otel. Plecand de la produse �i ajungand la miile �i miile de locuri de munca ce au disparut. Misterul nu este lamurit �i cu cat este mai adanc, cu atat creeaza supozitii dintre cele mai fanteziste. Privatizare ultratransparenta Niciodata valoarea unei tranzactii a statului nu a fost trecuta sub tacere. Cel putin dupa stiinta noastra. Si, totusi, in cazul colosului Sidex, pretul platit de LNM Holdings este confidential. In 2001, la privatizare, valoarea actiunilor a fost aproximativa, desi pachetul vandut de stat era fix. Patrimoniul combinatului era evaluat atunci la sapte miliarde de dolari. Stupefianta a fost si declaratia prim-ministrului roman, care a spus cu ocazia evenimentului de la Londra urmatoarele: �Noi nu stim ce vindem, ei nu stiu ce cumpara!� Probabil ca noi nu stiam ce vindem, dar ei au stiut exact ce cumpara. Guvernul a anuntat ca pe pachetul de 74% va incasa intre 50 �i 55 milioane de dolari, urmand ca ulterior cumparatorul sa achizitioneze �i actiunile rezultate din conversia datoriilor Sidex catre buget �i companiile de stat. In final, tranzactia a fost aproximata la 70 milioane de dolari, pentru 90% din Sidex. Cand s-a cerut in nenumarate randuri sa se vada contractul de privatizare, toti apelantii s-au ales cu ridicari de umeri si incidenta clauzelor de confidentialitate. Din ordinul lui Ovidiu Musetescu si al doamnei Bichel, consiliera primului-ministru de atunci, in combinat a venit o echipa de indieni care in primele sase luni ale lui 2001 a facut ce a vrut. Nici un specialist galatean nu a fost consultat. Celor de la Dunare li s-a cerut doar sa trimita la AVAS anexa A, adica partea financiara. Echipa care a negociat contractul de privatizare a fost formata din specialisti bucuresteni de la diferite ministere, dar fara nici un galatean. Singurul capitol din contractul de privatizare care a fost secret a fost partea sociala. Desi contractul a fost incheiat in dolari, cumparatorul trebuia, conform normelor, sa achite contravaloarea in lei. Un document AVAS ne arata insa contravaloarea contractului de 610,1 miliarde lei, adica la cursul din 2001, doar vreo 20 milioane de dolari. Soc, din platile LNM lipsesc, deci, 50 milioane de dolari. Daca in 2001, pe cand Musetescu ii dadea contractul lui Mittal eram cu totii bucurosi de un mare succes in privatizarea romaneasca, acum fluieram a paguba. Pe de alta parte, desi initial Krivoi Rog Stal (capacitate de 10 milioane tone otel lichid pe an si de 6,7 milioane tone de laminate, in zona existand cel mai mare zacamant de fier, astfel ca materia prima este la botul calului, numai intr-un singur an combinatul avand livrari de 7,1 milioane tone) fusese vandut pentru 800 milioane de dolari consortiului fondat de Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte Leonid Kucima si Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean si patronul lui Mircea Lucescu la Sahtior, presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, a considerat tranzactia ca fiind un furt, iar Tribunalul a renationalizat combinatul. Apoi licitatia, la care au luat parte Mittal Steel, Arcelor �i o firma locala LCC Smart Group, a avut loc cu strigare, fiind televizata �i s-a incheiat in mod fericit pentru gazde. O transparenta uluitoare, in comparatie cu privatizarea combinatului galatean, care are in continuare contractul de privatizare secret, iar ordonanta special intocmita nu a fost inca trecuta prin parlament. Am dat peste un miliard de dolari pentru a incasa 50 de milioane In momentul privatizarii, SIDEX datora statului un miliard de dolari, datorie care a fost stearsa. Guvernul de atunci nu a prididit sa sustina in mod repetat ca Sidex, la acel moment, avea pierderi de 1 milion de dolari/zi. Autoritatile noastre o spuneau cu un asa mare elan, de parca nu ele erau vinovate de situatia in care se afla Sidex. Si de parca n-ar fi vrut sa vanda uzinele la un pret cat mai bun. Pierderea reala era insa de maxim 400.000 dolari, din care jumatate ii tepuia chiar statul. Dintr-o data, cea mai mare uzina siderurgica din Europa, Usinor Sacilor (Arcelor de azi) isi manifesta si ea interesul pentru Sidex. Contestand perioada de depunere a ofertelor, francezii l-au trimis pe prim-ministrul de atunci, Lionel Jospin, la Bucuresti, pentru a-l influenta pe prim-ministrul roman. Toata presa romaneasca si cea franceza a scris despre motivul real al acestei vizite inopinate. Lakshmi Mittal a reusit insa sa trimita premierului roman un biletel scris de mana de catre insusi Tony Blair, premierul britanic al vremii, care-l ruga pe omologul sau roman sa dea Sidex-ul indienilor lui Mittal. Vizita lui Jospin a devenit penibila, acesta vorbind despre daci si romani in conferinta de presa, lucru nemaiintalnit intr-un astfel de eveniment. Iar biletelul lui Tony Blair a tinut prima pagina un an de zile in presa din Anglia. Dupa care contractul de privatizare s-a semnat cu cine trebuia pe 15 noiembrie 2001, la Londra. Contractul cu Sidex a fost prezentat ca un mare succes, inclusiv ca valoare a tranzactiei. Mai mereu tranzactia a fost prezentata la nivelul de 500 milioane de dolari, in care erau incluse �i investitiile la care se angajase cumparatorul anglo-indian din Antilele Olandeze. Tot la privatizare, Guvernul a anuntat ca nu vor fi efectuate disponibilizari colective timp de cinci ani, ca sa linisteasca sindicatele. Nu numai ca au avut loc disponibilizari colective, dar statul le-a mai si suportat. Guvernul a fost hotarat. A platit 40 de milioane de dolari si a incasat 35. Si a scapat de Sidex. In schimb, pentru ca a preluat Sidex, LNM a sarit de pe locul patru, pe locul doi, in topul producatorilor mondiali de otel. Noi l-am dat ca sa scapam de el, iar ei au sarit pe locul al doilea in lume. Afacere... otel! Numai in 2003 au facut profit net de 100 milioane de dolari, dar statul nu a mai incasat dividende, normal, nu mai era actionar. Este suma dubla a valorii nuntii fetei patronului indian. Prin contract s-au obtinut numeroase facilitati fiscale, inclusiv ajutoare de la stat anuale care ajung la zeci de milioane de dolari. S-a dat o ordonanta speciala pentru a se disponibiliza mii de siderurgi�ti galateni, compensarile acordate fiind de sute de miliarde de la buget. Cu banii acestia se putea face o reconversie eficace a fortei de munca de pe platforma. Personalul a fost redus la 12.000. In urma acordurilor cu UE privind metalurgia romaneasca, ajutorul de stat a incetat, dar, prin clauzele contractului de privatizare, tara noastra e obligata sa-l despagubeasca pe Mittal, desi nu se stie cum o va face. Se pare ca datoria Ucrainei fata de Romania va fi tema de negociere vizavi de compensatiile oferite lui Mittal. Numai ca investitia de la Krivoi Rog a costat Statul Roman peste 800 milioane de dolari, bani care ar putea sa se topeasca in furnalele de la Galati. La Londra s-a desfasurat un proces cu SIDEX International, societate inchisa azi, cu actionari firma Balli cu 60% �i combinatul galatean cu 40, prin care combinatului de la Dunare i se cer 45 milioane de dolari, proces castigat in prima faza de romani. O clauza din contractul de privatizare spune insa ca orice datorie care apare dupa data privatizarii e achitata de stat. Adica 18 milioane de dolari, in cazul pierderii procesului, se vor reintoarce in buzunarul lui Mittal. Privatizarea combinatului din Dealul Smardanului este unul dintre cele mai mari mistere ale ultimilor ani. Unul politic. Unul economic. Chiar daca nu e singurul� Am platit cumparatorul sa ne ia bunul din casa Semnarea la Londra, pe 15 noiembrie 2001, a contractului de privatizare este considerat un gest politic, dar putini s-au gandit ca astfel orice litigiu se va judeca in conformitate cu competenta teritoriala. De atunci, pentru indieni afacerea de la Galati a devenit una ultrarentabila. Si o alta informatie in premiera pentru multi: imediat dupa privatizare, pentru banii necesari capitalului circulant, 100 milioane de dolari, Mittal Steel a gajat intreg combinatul roman la banci europene. In ianuarie 1990, Sidex, denumit in mod diversionist �gaura neagra�, avea in realitate o avere de trei miliarde de dolari in materii prime, produse finite si disponibilitati banesti. In momentul privatizarii, aceasta avere disparuse, in schimb se inregistrau datorii, beneficiarii afacerii fiind pe de o parte Balli Group �i de cealalta parte mai multe firme romanesti. Balli este o firma iraniana cu sediul la Londra, aflata actualmente pe lista neagra a Guvernului SUA pentru ca a incalcat legislatia americana prin vanzarea de avioane americane in Iran. Balli a fost adus in Romania de catre generalul Victor Atanasie Stanculescu, fost ministru al Economiei �i al Apararii, in prezent arestat �i condamnat la 25 de ani de inchisoare. Balli a creditat Sidex cu 100 milioane de dolari, pentru finantarea productiei, materiilor prime �i salariilor. In schimb, a constituit casa de comert Sidex International, unde Balli avea 60% �i restul Sidex. Sidex vindea marfa la Sidex International, in pierdere. La randul sau, si Sidex International vindea mai departe marfa in pierdere, iar datoriile se acumulau la combinatul galatean, iar profitul la Balli. Mai mult, Balli a obtinut o clauza de preemptiune conform careia, in cazul privatizarii, era prima firma invitata. Acest privilegiu a fost acordat de Fondul Proprietatii de Stat - FPS, actionar din partea statului la Sidex, condus pe atunci de senatorul PDSR Emil Dima. Intre 1990 - 1999, Sidex a fost administrat de fostul deputat PDSR Ion Florentin Sandu, de Dumitru Nicolae, actualul primar PSD al municipiului Galati si de Siderman, o firma de management in spatele careia se aflau toti profitorii combinatului. Firmele romanesti, la randul lor, au furat pur si simplu. Sarjele de tabla de cea mai buna calitate erau declarate rebuturi si cumparate de firmele romanesti care, astfel, au furat mai mult decat Balli. Firma Mittal a fost adusa, la randul ei, de catre Balli in Romania. In primul rand, consultantii, angajati de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului - APAPS, succesorul FPS, nu au mentionat in caietul de sarcini pentru organizarea licitatiei informatii importante, cum ar fi dreptul de preemptiune al lui Balli asupra prioritatii la privatizare, precum si litigiul dintre Balli si Sidex referitor la Declaratiile de Incasare Valutara - DIV, in valoare de 52 de milioane de dolari. Au depus oferte pentru cumparare Sidex, firmele Mittal Steel, concernul francez Usinor si un grup de firme romanesti, condus de Metanef. Ofertantii au aflat, socati, din caietul de sarcini, ca trebuie sa achite datoriile istorice ale Sidex, de trei miliarde de euro si sa se angajeze ca nu vor disponibiliza nici unul din cei 33.000 de muncitori de atunci timp de cinci ani. Usinor si Metanef s-au retras de la licitatie, iar APAPS a declarat castigatoare firma AVAS. La semnarea contractului de privatizare AVAS a renuntat la plata datoriilor de trei miliarde dolari. Mittal a cerut sa plateasca doar 25 de milioane de dolari, urmand ca restul sa-i achite daca Sidex, adica tot el, ar pierde procesul cu Balli, prietenii lui, privind DIV de 60 milioane dolari. Poate n-o sa va vina sa credeti, dar la cabinetul de avocatura care a reprezentat Sidex la arbitraj a lucrat �i Ioana Tariceanu, sotia fostului prim-ministru. Procesul a fost pierdut. De la bugetul statului s-au platit nu numai salariile compensatorii pentru cei disponibilizati, dar �i cei 24 milioane de dolari lui Balli, pentru a renunta la dreptul de preemptiune la privatizarea Sidex. Tony Blair, daca ar fi sa dam crezare anali�tilor politici internationali, a santajat partea romana sa dea combinatul lui Mittal, in schimbul intrarii Romaniei in NATO. Un milion de oameni au legatura cu combinatul galatean Importanta fostului Sidex pentru intreaga economie nationala este imensa. In primul rand, este cel mai mare combinat cu flux integrat din tara. Asigura 70% din productia nationala de otel, 95% din necesarul de produse plate pe piata interna �i 45% din productie este destinata exportului. Detine o pozitie buna pe piata internationala, cu o cota estimata in 2001 la 6% din totalul comertului mondial cu tabla groasa. La vremea privatizarii, numarul salariatilor din intreprinderile cu care colabora pe orizontala se ridica la circa un milion. Sa nu uitam ca exporturile de produse siderurgice reprezentau 5% din PIB. Semnalul de alarma pentru Sidex fusese dat la acea ora de Automobile Dacia, care a preferat sa importe tabla de calitate de afara. In momentul de fata, la Galati, furnalele 1, 2, 5 �i 6 au fost oprite. In functiune mai sunt doar furnalele 3 �i 4, care produc jumatate din capacitate. La Uzina Cocso-Chimica, trei dintre bateriile de cocsificare au fost oprite si s-a trecut la demolarea lor. Bateria nr.2 functioneaza doar la 20 % din capacitate. Bateria nr. 6 este si ea planificata pentru demolare. Bateriile 7 si 8, care erau oprite in noiembrie 2001, anul in care Nastase si PSD au vandut combinatul, amanetandu-le si orasul, au fost demolate, taiate si topite fara acord de mediu. A�adar si UCC functioneaza doar la o sesime din capacitate. Otelariile 2 �i 3 au fost si ele orpite si pregatite pentru taiere si oprire. Doar Otelaria nr. 1 mai functioneaza cu doua convertizoare. Turnarea continua e in coma si mai lucreaza doar cu doua - trei masini. Din cei 300 kilometri de cale ferata existenti in interiorul combinatului galatean, 20 de kilometri au fost licitati pentru dezafectare si, normal, topire. Concluzionand, putem spune ca este un dezastru, cu complicitatea si tradarile comise de liderii sindicatelor, si se urmareste inchiderea pe furis a combinatului, caruia patronii i-au aplicat metoda autodevorarii, prin demolare si topire. Criza cu prelungiri Tensiunea creste la combinat. Lipsa de comunicare de care dau dovada cei din administratie si neintelegerile dintre sindicalisti fac situatia sa fie si mai incordata. Cuvintele de ordin sunt somaj tehnic, blocarea salariilor si autodisponibilizare. Angajatii au aflat ca s-a prelungit perioada in care pot fi depuse cereri de autodisponibilizare cu o luna. Pana la sfarsitul lunii aprilie, cei care doresc sa-si incheie raporturile de munca cu ArcelorMittal Galati in schimbul primei fixe, adica o plata compensatorie cuprinsa intre 10.000 si 25.000 lei, la care se adauga 6 pana la 24 salarii lunare, plus un ajutor de 5.000 lei pentru cei cu boli cronice, pot depune o astfel de solicitare. Deja s-au depus 2.100 de cereri, din care 1.200 au primit avize favorabile. Negocierea salariilor este la stadiul primelor tatonari. Metodele si data de la care se va aplica masura somajului tehnic, fiecare siderurgist urmand sa plece obligatoriu zece zile, probabil in cel de-al doilea trimestru al anului in curs, pentru toti salariatii ArcelorMittal raman necunoscute. Acestea sunt marile binefaceri ale unei privatizari cu cantec, in hora suspiciunilor fiind prinse personaje importante din politica mondiala. ACEST aRTICOL A APARUT IN ZIARUL ONLINE ZONA INTERZISA SI ARATA CE PARTID ESTE VINOVAT DE PRIVATIZAREA SIDEXULUI IN DETRIMENTULUI STATULUI ROMAN SI AL MUNCITORLOR ACEST PARTID ESTE ACUM LA PUTERE DECI NU VA ASTEPTATI SA SE DESECRETIZEZE CONTRACTUL Personaje importante din politica mondial� �n hora privatiz�rii cu �cantec� a Sidex-ului g�l��ean de pompiliu comsa Sidex Galati este o bijuterie a siderurgiei mondiale, dar mai ales europene. A fost construit la inceputul anilor 1960 cu tehnologie �i credite occidentale. Trebuie adaugat ca in siderurgie evolutia tehnologica este lenta. Combinatele siderurgice americane, de pilda, nu sunt superioare tehnologic celui galatean. De asemenea, ArcelorMittal Galati, cum se cheama Sidex in prezent, este o unitate de top in siderurgia mondiala intrucat combinatul de la Dunare este integrat de otel. Adica are furnale pentru turnarea otelului, laminare la cald �i rece, precum �i sectie de tevi. Dupa privatizare, a explodat �i cererea de otel pe piata mondiala, in special datorita comenzilor din China, iar pretul pe tona a sarit de la 200 dolari la 600 dolari. Lakshmi Mittal, patronul Mittal Steel, era un necunoscut pana sa puna mana pe Sidex. Dupa ce a primit cadoul nesperat de la Guvernul Nastase, a devenit in scurt timp al patrulea bogata� al planetei, cu o avere de 45 miliarde de dolari, fiind inclus in clasamentul celor 100 de oameni influenti din lume, alcatuit de revista Forbes. Sidex a fost denumit de-a lungul timpului �morman de fiare vechi�, �energofag�, �gaura neagra�, in mod mincinos. In realitate, combinatul galatean a fost trambulina care l-a ajutat pe afaceristul indian sa puna mana pe grupul european Arcelor. �Lectie� de privatizare la combinatul siderurgic galatean �tirea cea mai fierbinte din siderurgia mondiala a fost achizitionarea combinatului Krivoi Rog Stal din Ucraina, o unitate cu 57.000 de angajati, de catre Mittal Steel, grup englez dupa sediu �i indian dupa bastina, cu fabuloasa suma de 4,8 miliarde dolari. Extraordinara tranzactie nu poate sa nu ne duca cu gandul la privatizarea SIDEX Galati, care avea 27.000 salariati in acel moment, unde acela�i investitor a platit din cele 70 milioane de dolari pretinse doar jumatate, diferenta de pret fiind evidenta. Atunci Ovidiu Musetescu, presedintele APAPS, declara ca �in pret a intrat �i emotia romanilor�, care ingloba 40 de ani de munca, zeci de vieti pierdute, alte mii distruse, un patrimoniu de aproximativ sapte miliarde de dolari si o piata interna certa de trei milioane de tone. Nu putini sunt cei care afirma ca momentan la Mittal Steel Galati actionariatul ar arata astfel: indienii - 40%, Tony Blair - 30% �i Adrian Nastase - 30%. Semnele de intrebare in jurul acestei privatizari sunt numeroase. Plecand de la pret �i ajungand la nevoia pietei romanesti de otel. Plecand de la produse �i ajungand la miile �i miile de locuri de munca ce au disparut. Misterul nu este lamurit �i cu cat este mai adanc, cu atat creeaza supozitii dintre cele mai fanteziste. Privatizare ultratransparenta Niciodata valoarea unei tranzactii a statului nu a fost trecuta sub tacere. Cel putin dupa stiinta noastra. Si, totusi, in cazul colosului Sidex, pretul platit de LNM Holdings este confidential. In 2001, la privatizare, valoarea actiunilor a fost aproximativa, desi pachetul vandut de stat era fix. Patrimoniul combinatului era evaluat atunci la sapte miliarde de dolari. Stupefianta a fost si declaratia prim-ministrului roman, care a spus cu ocazia evenimentului de la Londra urmatoarele: �Noi nu stim ce vindem, ei nu stiu ce cumpara!� Probabil ca noi nu stiam ce vindem, dar ei au stiut exact ce cumpara. Guvernul a anuntat ca pe pachetul de 74% va incasa intre 50 �i 55 milioane de dolari, urmand ca ulterior cumparatorul sa achizitioneze �i actiunile rezultate din conversia datoriilor Sidex catre buget �i companiile de stat. In final, tranzactia a fost aproximata la 70 milioane de dolari, pentru 90% din Sidex. Cand s-a cerut in nenumarate randuri sa se vada contractul de privatizare, toti apelantii s-au ales cu ridicari de umeri si incidenta clauzelor de confidentialitate. Din ordinul lui Ovidiu Musetescu si al doamnei Bichel, consiliera primului-ministru de atunci, in combinat a venit o echipa de indieni care in primele sase luni ale lui 2001 a facut ce a vrut. Nici un specialist galatean nu a fost consultat. Celor de la Dunare li s-a cerut doar sa trimita la AVAS anexa A, adica partea financiara. Echipa care a negociat contractul de privatizare a fost formata din specialisti bucuresteni de la diferite ministere, dar fara nici un galatean. Singurul capitol din contractul de privatizare care a fost secret a fost partea sociala. Desi contractul a fost incheiat in dolari, cumparatorul trebuia, conform normelor, sa achite contravaloarea in lei. Un document AVAS ne arata insa contravaloarea contractului de 610,1 miliarde lei, adica la cursul din 2001, doar vreo 20 milioane de dolari. Soc, din platile LNM lipsesc, deci, 50 milioane de dolari. Daca in 2001, pe cand Musetescu ii dadea contractul lui Mittal eram cu totii bucurosi de un mare succes in privatizarea romaneasca, acum fluieram a paguba. Pe de alta parte, desi initial Krivoi Rog Stal (capacitate de 10 milioane tone otel lichid pe an si de 6,7 milioane tone de laminate, in zona existand cel mai mare zacamant de fier, astfel ca materia prima este la botul calului, numai intr-un singur an combinatul avand livrari de 7,1 milioane tone) fusese vandut pentru 800 milioane de dolari consortiului fondat de Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte Leonid Kucima si Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean si patronul lui Mircea Lucescu la Sahtior, presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, a considerat tranzactia ca fiind un furt, iar Tribunalul a renationalizat combinatul. Apoi licitatia, la care au luat parte Mittal Steel, Arcelor �i o firma locala LCC Smart Group, a avut loc cu strigare, fiind televizata �i s-a incheiat in mod fericit pentru gazde. O transparenta uluitoare, in comparatie cu privatizarea combinatului galatean, care are in continuare contractul de privatizare secret, iar ordonanta special intocmita nu a fost inca trecuta prin parlament. Am dat peste un miliard de dolari pentru a incasa 50 de milioane In momentul privatizarii, SIDEX datora statului un miliard de dolari, datorie care a fost stearsa. Guvernul de atunci nu a prididit sa sustina in mod repetat ca Sidex, la acel moment, avea pierderi de 1 milion de dolari/zi. Autoritatile noastre o spuneau cu un asa mare elan, de parca nu ele erau vinovate de situatia in care se afla Sidex. Si de parca n-ar fi vrut sa vanda uzinele la un pret cat mai bun. Pierderea reala era insa de maxim 400.000 dolari, din care jumatate ii tepuia chiar statul. Dintr-o data, cea mai mare uzina siderurgica din Europa, Usinor Sacilor (Arcelor de azi) isi manifesta si ea interesul pentru Sidex. Contestand perioada de depunere a ofertelor, francezii l-au trimis pe prim-ministrul de atunci, Lionel Jospin, la Bucuresti, pentru a-l influenta pe prim-ministrul roman. Toata presa romaneasca si cea franceza a scris despre motivul real al acestei vizite inopinate. Lakshmi Mittal a reusit insa sa trimita premierului roman un biletel scris de mana de catre insusi Tony Blair, premierul britanic al vremii, care-l ruga pe omologul sau roman sa dea Sidex-ul indienilor lui Mittal. Vizita lui Jospin a devenit penibila, acesta vorbind despre daci si romani in conferinta de presa, lucru nemaiintalnit intr-un astfel de eveniment. Iar biletelul lui Tony Blair a tinut prima pagina un an de zile in presa din Anglia. Dupa care contractul de privatizare s-a semnat cu cine trebuia pe 15 noiembrie 2001, la Londra. Contractul cu Sidex a fost prezentat ca un mare succes, inclusiv ca valoare a tranzactiei. Mai mereu tranzactia a fost prezentata la nivelul de 500 milioane de dolari, in care erau incluse �i investitiile la care se angajase cumparatorul anglo-indian din Antilele Olandeze. Tot la privatizare, Guvernul a anuntat ca nu vor fi efectuate disponibilizari colective timp de cinci ani, ca sa linisteasca sindicatele. Nu numai ca au avut loc disponibilizari colective, dar statul le-a mai si suportat. Guvernul a fost hotarat. A platit 40 de milioane de dolari si a incasat 35. Si a scapat de Sidex. In schimb, pentru ca a preluat Sidex, LNM a sarit de pe locul patru, pe locul doi, in topul producatorilor mondiali de otel. Noi l-am dat ca sa scapam de el, iar ei au sarit pe locul al doilea in lume. Afacere... otel! Numai in 2003 au facut profit net de 100 milioane de dolari, dar statul nu a mai incasat dividende, normal, nu mai era actionar. Este suma dubla a valorii nuntii fetei patronului indian. Prin contract s-au obtinut numeroase facilitati fiscale, inclusiv ajutoare de la stat anuale care ajung la zeci de milioane de dolari. S-a dat o ordonanta speciala pentru a se disponibiliza mii de siderurgi�ti galateni, compensarile acordate fiind de sute de miliarde de la buget. Cu banii acestia se putea face o reconversie eficace a fortei de munca de pe platforma. Personalul a fost redus la 12.000. In urma acordurilor cu UE privind metalurgia romaneasca, ajutorul de stat a incetat, dar, prin clauzele contractului de privatizare, tara noastra e obligata sa-l despagubeasca pe Mittal, desi nu se stie cum o va face. Se pare ca datoria Ucrainei fata de Romania va fi tema de negociere vizavi de compensatiile oferite lui Mittal. Numai ca investitia de la Krivoi Rog a costat Statul Roman peste 800 milioane de dolari, bani care ar putea sa se topeasca in furnalele de la Galati. La Londra s-a desfasurat un proces cu SIDEX International, societate inchisa azi, cu actionari firma Balli cu 60% �i combinatul galatean cu 40, prin care combinatului de la Dunare i se cer 45 milioane de dolari, proces castigat in prima faza de romani. O clauza din contractul de privatizare spune insa ca orice datorie care apare dupa data privatizarii e achitata de stat. Adica 18 milioane de dolari, in cazul pierderii procesului, se vor reintoarce in buzunarul lui Mittal. Privatizarea combinatului din Dealul Smardanului este unul dintre cele mai mari mistere ale ultimilor ani. Unul politic. Unul economic. Chiar daca nu e singurul� Am platit cumparatorul sa ne ia bunul din casa Semnarea la Londra, pe 15 noiembrie 2001, a contractului de privatizare este considerat un gest politic, dar putini s-au gandit ca astfel orice litigiu se va judeca in conformitate cu competenta teritoriala. De atunci, pentru indieni afacerea de la Galati a devenit una ultrarentabila. Si o alta informatie in premiera pentru multi: imediat dupa privatizare, pentru banii necesari capitalului circulant, 100 milioane de dolari, Mittal Steel a gajat intreg combinatul roman la banci europene. In ianuarie 1990, Sidex, denumit in mod diversionist �gaura neagra�, avea in realitate o avere de trei miliarde de dolari in materii prime, produse finite si disponibilitati banesti. In momentul privatizarii, aceasta avere disparuse, in schimb se inregistrau datorii, beneficiarii afacerii fiind pe de o parte Balli Group �i de cealalta parte mai multe firme romanesti. Balli este o firma iraniana cu sediul la Londra, aflata actualmente pe lista neagra a Guvernului SUA pentru ca a incalcat legislatia americana prin vanzarea de avioane americane in Iran. Balli a fost adus in Romania de catre generalul Victor Atanasie Stanculescu, fost ministru al Economiei �i al Apararii, in prezent arestat �i condamnat la 25 de ani de inchisoare. Balli a creditat Sidex cu 100 milioane de dolari, pentru finantarea productiei, materiilor prime �i salariilor. In schimb, a constituit casa de comert Sidex International, unde Balli avea 60% �i restul Sidex. Sidex vindea marfa la Sidex International, in pierdere. La randul sau, si Sidex International vindea mai departe marfa in pierdere, iar datoriile se acumulau la combinatul galatean, iar profitul la Balli. Mai mult, Balli a obtinut o clauza de preemptiune conform careia, in cazul privatizarii, era prima firma invitata. Acest privilegiu a fost acordat de Fondul Proprietatii de Stat - FPS, actionar din partea statului la Sidex, condus pe atunci de senatorul PDSR Emil Dima. Intre 1990 - 1999, Sidex a fost administrat de fostul deputat PDSR Ion Florentin Sandu, de Dumitru Nicolae, actualul primar PSD al municipiului Galati si de Siderman, o firma de management in spatele careia se aflau toti profitorii combinatului. Firmele romanesti, la randul lor, au furat pur si simplu. Sarjele de tabla de cea mai buna calitate erau declarate rebuturi si cumparate de firmele romanesti care, astfel, au furat mai mult decat Balli. Firma Mittal a fost adusa, la randul ei, de catre Balli in Romania. In primul rand, consultantii, angajati de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului - APAPS, succesorul FPS, nu au mentionat in caietul de sarcini pentru organizarea licitatiei informatii importante, cum ar fi dreptul de preemptiune al lui Balli asupra prioritatii la privatizare, precum si litigiul dintre Balli si Sidex referitor la Declaratiile de Incasare Valutara - DIV, in valoare de 52 de milioane de dolari. Au depus oferte pentru cumparare Sidex, firmele Mittal Steel, concernul francez Usinor si un grup de firme romanesti, condus de Metanef. Ofertantii au aflat, socati, din caietul de sarcini, ca trebuie sa achite datoriile istorice ale Sidex, de trei miliarde de euro si sa se angajeze ca nu vor disponibiliza nici unul din cei 33.000 de muncitori de atunci timp de cinci ani. Usinor si Metanef s-au retras de la licitatie, iar APAPS a declarat castigatoare firma AVAS. La semnarea contractului de privatizare AVAS a renuntat la plata datoriilor de trei miliarde dolari. Mittal a cerut sa plateasca doar 25 de milioane de dolari, urmand ca restul sa-i achite daca Sidex, adica tot el, ar pierde procesul cu Balli, prietenii lui, privind DIV de 60 milioane dolari. Poate n-o sa va vina sa credeti, dar la cabinetul de avocatura care a reprezentat Sidex la arbitraj a lucrat �i Ioana Tariceanu, sotia fostului prim-ministru. Procesul a fost pierdut. De la bugetul statului s-au platit nu numai salariile compensatorii pentru cei disponibilizati, dar �i cei 24 milioane de dolari lui Balli, pentru a renunta la dreptul de preemptiune la privatizarea Sidex. Tony Blair, daca ar fi sa dam crezare anali�tilor politici internationali, a santajat partea romana sa dea combinatul lui Mittal, in schimbul intrarii Romaniei in NATO. Un milion de oameni au legatura cu combinatul galatean Importanta fostului Sidex pentru intreaga economie nationala este imensa. In primul rand, este cel mai mare combinat cu flux integrat din tara. Asigura 70% din productia nationala de otel, 95% din necesarul de produse plate pe piata interna �i 45% din productie este destinata exportului. Detine o pozitie buna pe piata internationala, cu o cota estimata in 2001 la 6% din totalul comertului mondial cu tabla groasa. La vremea privatizarii, numarul salariatilor din intreprinderile cu care colabora pe orizontala se ridica la circa un milion. Sa nu uitam ca exporturile de produse siderurgice reprezentau 5% din PIB. Semnalul de alarma pentru Sidex fusese dat la acea ora de Automobile Dacia, care a preferat sa importe tabla de calitate de afara. In momentul de fata, la Galati, furnalele 1, 2, 5 �i 6 au fost oprite. In functiune mai sunt doar furnalele 3 �i 4, care produc jumatate din capacitate. La Uzina Cocso-Chimica, trei dintre bateriile de cocsificare au fost oprite si s-a trecut la demolarea lor. Bateria nr.2 functioneaza doar la 20 % din capacitate. Bateria nr. 6 este si ea planificata pentru demolare. Bateriile 7 si 8, care erau oprite in noiembrie 2001, anul in care Nastase si PSD au vandut combinatul, amanetandu-le si orasul, au fost demolate, taiate si topite fara acord de mediu. A�adar si UCC functioneaza doar la o sesime din capacitate. Otelariile 2 �i 3 au fost si ele orpite si pregatite pentru taiere si oprire. Doar Otelaria nr. 1 mai functioneaza cu doua convertizoare. Turnarea continua e in coma si mai lucreaza doar cu doua - trei masini. Din cei 300 kilometri de cale ferata existenti in interiorul combinatului galatean, 20 de kilometri au fost licitati pentru dezafectare si, normal, topire. Concluzionand, putem spune ca este un dezastru, cu complicitatea si tradarile comise de liderii sindicatelor, si se urmareste inchiderea pe furis a combinatului, caruia patronii i-au aplicat metoda autodevorarii, prin demolare si topire. Criza cu prelungiri Tensiunea creste la combinat. Lipsa de comunicare de care dau dovada cei din administratie si neintelegerile dintre sindicalisti fac situatia sa fie si mai incordata. Cuvintele de ordin sunt somaj tehnic, blocarea salariilor si autodisponibilizare. Angajatii au aflat ca s-a prelungit perioada in care pot fi depuse cereri de autodisponibilizare cu o luna. Pana la sfarsitul lunii aprilie, cei care doresc sa-si incheie raporturile de munca cu ArcelorMittal Galati in schimbul primei fixe, adica o plata compensatorie cuprinsa intre 10.000 si 25.000 lei, la care se adauga 6 pana la 24 salarii lunare, plus un ajutor de 5.000 lei pentru cei cu boli cronice, pot depune o astfel de solicitare. Deja s-au depus 2.100 de cereri, din care 1.200 au primit avize favorabile. Negocierea salariilor este la stadiul primelor tatonari. Metodele si data de la care se va aplica masura somajului tehnic, fiecare siderurgist urmand sa plece obligatoriu zece zile, probabil in cel de-al doilea trimestru al anului in curs, pentru toti salariatii ArcelorMittal raman necunoscute. Acestea sunt marile binefaceri ale unei privatizari cu cantec, in hora suspiciunilor fiind prinse personaje importante din politica mondiala. ACEST aRTICOL A APARUT IN ZIARUL ONLINE ZONA INTERZISA SI ARATA CE PARTID ESTE VINOVAT DE PRIVATIZAREA SIDEXULUI IN DETRIMENTULUI STATULUI ROMAN SI AL MUNCITORLOR ACEST PARTID ESTE ACUM LA PUTERE DECI NU VA ASTEPTATI SA SE DESECRETIZEZE CONTRACTUL Personaje importante din politica mondial� �n hora privatiz�rii cu �cantec� a Sidex-ului g�l��ean de pompiliu comsa Sidex Galati este o bijuterie a siderurgiei mondiale, dar mai ales europene. A fost construit la inceputul anilor 1960 cu tehnologie �i credite occidentale. Trebuie adaugat ca in siderurgie evolutia tehnologica este lenta. Combinatele siderurgice americane, de pilda, nu sunt superioare tehnologic celui galatean. De asemenea, ArcelorMittal Galati, cum se cheama Sidex in prezent, este o unitate de top in siderurgia mondiala intrucat combinatul de la Dunare este integrat de otel. Adica are furnale pentru turnarea otelului, laminare la cald �i rece, precum �i sectie de tevi. Dupa privatizare, a explodat �i cererea de otel pe piata mondiala, in special datorita comenzilor din China, iar pretul pe tona a sarit de la 200 dolari la 600 dolari. Lakshmi Mittal, patronul Mittal Steel, era un necunoscut pana sa puna mana pe Sidex. Dupa ce a primit cadoul nesperat de la Guvernul Nastase, a devenit in scurt timp al patrulea bogata� al planetei, cu o avere de 45 miliarde de dolari, fiind inclus in clasamentul celor 100 de oameni influenti din lume, alcatuit de revista Forbes. Sidex a fost denumit de-a lungul timpului �morman de fiare vechi�, �energofag�, �gaura neagra�, in mod mincinos. In realitate, combinatul galatean a fost trambulina care l-a ajutat pe afaceristul indian sa puna mana pe grupul european Arcelor. �Lectie� de privatizare la combinatul siderurgic galatean �tirea cea mai fierbinte din siderurgia mondiala a fost achizitionarea combinatului Krivoi Rog Stal din Ucraina, o unitate cu 57.000 de angajati, de catre Mittal Steel, grup englez dupa sediu �i indian dupa bastina, cu fabuloasa suma de 4,8 miliarde dolari. Extraordinara tranzactie nu poate sa nu ne duca cu gandul la privatizarea SIDEX Galati, care avea 27.000 salariati in acel moment, unde acela�i investitor a platit din cele 70 milioane de dolari pretinse doar jumatate, diferenta de pret fiind evidenta. Atunci Ovidiu Musetescu, presedintele APAPS, declara ca �in pret a intrat �i emotia romanilor�, care ingloba 40 de ani de munca, zeci de vieti pierdute, alte mii distruse, un patrimoniu de aproximativ sapte miliarde de dolari si o piata interna certa de trei milioane de tone. Nu putini sunt cei care afirma ca momentan la Mittal Steel Galati actionariatul ar arata astfel: indienii - 40%, Tony Blair - 30% �i Adrian Nastase - 30%. Semnele de intrebare in jurul acestei privatizari sunt numeroase. Plecand de la pret �i ajungand la nevoia pietei romanesti de otel. Plecand de la produse �i ajungand la miile �i miile de locuri de munca ce au disparut. Misterul nu este lamurit �i cu cat este mai adanc, cu atat creeaza supozitii dintre cele mai fanteziste. Privatizare ultratransparenta Niciodata valoarea unei tranzactii a statului nu a fost trecuta sub tacere. Cel putin dupa stiinta noastra. Si, totusi, in cazul colosului Sidex, pretul platit de LNM Holdings este confidential. In 2001, la privatizare, valoarea actiunilor a fost aproximativa, desi pachetul vandut de stat era fix. Patrimoniul combinatului era evaluat atunci la sapte miliarde de dolari. Stupefianta a fost si declaratia prim-ministrului roman, care a spus cu ocazia evenimentului de la Londra urmatoarele: �Noi nu stim ce vindem, ei nu stiu ce cumpara!� Probabil ca noi nu stiam ce vindem, dar ei au stiut exact ce cumpara. Guvernul a anuntat ca pe pachetul de 74% va incasa intre 50 �i 55 milioane de dolari, urmand ca ulterior cumparatorul sa achizitioneze �i actiunile rezultate din conversia datoriilor Sidex catre buget �i companiile de stat. In final, tranzactia a fost aproximata la 70 milioane de dolari, pentru 90% din Sidex. Cand s-a cerut in nenumarate randuri sa se vada contractul de privatizare, toti apelantii s-au ales cu ridicari de umeri si incidenta clauzelor de confidentialitate. Din ordinul lui Ovidiu Musetescu si al doamnei Bichel, consiliera primului-ministru de atunci, in combinat a venit o echipa de indieni care in primele sase luni ale lui 2001 a facut ce a vrut. Nici un specialist galatean nu a fost consultat. Celor de la Dunare li s-a cerut doar sa trimita la AVAS anexa A, adica partea financiara. Echipa care a negociat contractul de privatizare a fost formata din specialisti bucuresteni de la diferite ministere, dar fara nici un galatean. Singurul capitol din contractul de privatizare care a fost secret a fost partea sociala. Desi contractul a fost incheiat in dolari, cumparatorul trebuia, conform normelor, sa achite contravaloarea in lei. Un document AVAS ne arata insa contravaloarea contractului de 610,1 miliarde lei, adica la cursul din 2001, doar vreo 20 milioane de dolari. Soc, din platile LNM lipsesc, deci, 50 milioane de dolari. Daca in 2001, pe cand Musetescu ii dadea contractul lui Mittal eram cu totii bucurosi de un mare succes in privatizarea romaneasca, acum fluieram a paguba. Pe de alta parte, desi initial Krivoi Rog Stal (capacitate de 10 milioane tone otel lichid pe an si de 6,7 milioane tone de laminate, in zona existand cel mai mare zacamant de fier, astfel ca materia prima este la botul calului, numai intr-un singur an combinatul avand livrari de 7,1 milioane tone) fusese vandut pentru 800 milioane de dolari consortiului fondat de Viktor Pinchuk, ginerele fostului presedinte Leonid Kucima si Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean si patronul lui Mircea Lucescu la Sahtior, presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, a considerat tranzactia ca fiind un furt, iar Tribunalul a renationalizat combinatul. Apoi licitatia, la care au luat parte Mittal Steel, Arcelor �i o firma locala LCC Smart Group, a avut loc cu strigare, fiind televizata �i s-a incheiat in mod fericit pentru gazde. O transparenta uluitoare, in comparatie cu privatizarea combinatului galatean, care are in continuare contractul de privatizare secret, iar ordonanta special intocmita nu a fost inca trecuta prin parlament. Am dat peste un miliard de dolari pentru a incasa 50 de milioane In momentul privatizarii, SIDEX datora statului un miliard de dolari, datorie care a fost stearsa. Guvernul de atunci nu a prididit sa sustina in mod repetat ca Sidex, la acel moment, avea pierderi de 1 milion de dolari/zi. Autoritatile noastre o spuneau cu un asa mare elan, de parca nu ele erau vinovate de situatia in care se afla Sidex. Si de parca n-ar fi vrut sa vanda uzinele la un pret cat mai bun. Pierderea reala era insa de maxim 400.000 dolari, din care jumatate ii tepuia chiar statul. Dintr-o data, cea mai mare uzina siderurgica din Europa, Usinor Sacilor (Arcelor de azi) isi manifesta si ea interesul pentru Sidex. Contestand perioada de depunere a ofertelor, francezii l-au trimis pe prim-ministrul de atunci, Lionel Jospin, la Bucuresti, pentru a-l influenta pe prim-ministrul roman. Toata presa romaneasca si cea franceza a scris despre motivul real al acestei vizite inopinate. Lakshmi Mittal a reusit insa sa trimita premierului roman un biletel scris de mana de catre insusi Tony Blair, premierul britanic al vremii, care-l ruga pe omologul sau roman sa dea Sidex-ul indienilor lui Mittal. Vizita lui Jospin a devenit penibila, acesta vorbind despre daci si romani in conferinta de presa, lucru nemaiintalnit intr-un astfel de eveniment. Iar biletelul lui Tony Blair a tinut prima pagina un an de zile in presa din Anglia. Dupa care contractul de privatizare s-a semnat cu cine trebuia pe 15 noiembrie 2001, la Londra. Contractul cu Sidex a fost prezentat ca un mare succes, inclusiv ca valoare a tranzactiei. Mai mereu tranzactia a fost prezentata la nivelul de 500 milioane de dolari, in care erau incluse �i investitiile la care se angajase cumparatorul anglo-indian din Antilele Olandeze. Tot la privatizare, Guvernul a anuntat ca nu vor fi efectuate disponibilizari colective timp de cinci ani, ca sa linisteasca sindicatele. Nu numai ca au avut loc disponibilizari colective, dar statul le-a mai si suportat. Guvernul a fost hotarat. A platit 40 de milioane de dolari si a incasat 35. Si a scapat de Sidex. In schimb, pentru ca a preluat Sidex, LNM a sarit de pe locul patru, pe locul doi, in topul producatorilor mondiali de otel. Noi l-am dat ca sa scapam de el, iar ei au sarit pe locul al doilea in lume. Afacere... otel! Numai in 2003 au facut profit net de 100 milioane de dolari, dar statul nu a mai incasat dividende, normal, nu mai era actionar. Este suma dubla a valorii nuntii fetei patronului indian. Prin contract s-au obtinut numeroase facilitati fiscale, inclusiv ajutoare de la stat anuale care ajung la zeci de milioane de dolari. S-a dat o ordonanta speciala pentru a se disponibiliza mii de siderurgi�ti galateni, compensarile acordate fiind de sute de miliarde de la buget. Cu banii acestia se putea face o reconversie eficace a fortei de munca de pe platforma. Personalul a fost redus la 12.000. In urma acordurilor cu UE privind metalurgia romaneasca, ajutorul de stat a incetat, dar, prin clauzele contractului de privatizare, tara noastra e obligata sa-l despagubeasca pe Mittal, desi nu se stie cum o va face. Se pare ca datoria Ucrainei fata de Romania va fi tema de negociere vizavi de compensatiile oferite lui Mittal. Numai ca investitia de la Krivoi Rog a costat Statul Roman peste 800 milioane de dolari, bani care ar putea sa se topeasca in furnalele de la Galati. La Londra s-a desfasurat un proces cu SIDEX International, societate inchisa azi, cu actionari firma Balli cu 60% �i combinatul galatean cu 40, prin care combinatului de la Dunare i se cer 45 milioane de dolari, proces castigat in prima faza de romani. O clauza din contractul de privatizare spune insa ca orice datorie care apare dupa data privatizarii e achitata de stat. Adica 18 milioane de dolari, in cazul pierderii procesului, se vor reintoarce in buzunarul lui Mittal. Privatizarea combinatului din Dealul Smardanului este unul dintre cele mai mari mistere ale ultimilor ani. Unul politic. Unul economic. Chiar daca nu e singurul� Am platit cumparatorul sa ne ia bunul din casa Semnarea la Londra, pe 15 noiembrie 2001, a contractului de privatizare este considerat un gest politic, dar putini s-au gandit ca astfel orice litigiu se va judeca in conformitate cu competenta teritoriala. De atunci, pentru indieni afacerea de la Galati a devenit una ultrarentabila. Si o alta informatie in premiera pentru multi: imediat dupa privatizare, pentru banii necesari capitalului circulant, 100 milioane de dolari, Mittal Steel a gajat intreg combinatul roman la banci europene. In ianuarie 1990, Sidex, denumit in mod diversionist �gaura neagra�, avea in realitate o avere de trei miliarde de dolari in materii prime, produse finite si disponibilitati banesti. In momentul privatizarii, aceasta avere disparuse, in schimb se inregistrau datorii, beneficiarii afacerii fiind pe de o parte Balli Group �i de cealalta parte mai multe firme romanesti. Balli este o firma iraniana cu sediul la Londra, aflata actualmente pe lista neagra a Guvernului SUA pentru ca a incalcat legislatia americana prin vanzarea de avioane americane in Iran. Balli a fost adus in Romania de catre generalul Victor Atanasie Stanculescu, fost ministru al Economiei �i al Apararii, in prezent arestat �i condamnat la 25 de ani de inchisoare. Balli a creditat Sidex cu 100 milioane de dolari, pentru finantarea productiei, materiilor prime �i salariilor. In schimb, a constituit casa de comert Sidex International, unde Balli avea 60% �i restul Sidex. Sidex vindea marfa la Sidex International, in pierdere. La randul sau, si Sidex International vindea mai departe marfa in pierdere, iar datoriile se acumulau la combinatul galatean, iar profitul la Balli. Mai mult, Balli a obtinut o clauza de preemptiune conform careia, in cazul privatizarii, era prima firma invitata. Acest privilegiu a fost acordat de Fondul Proprietatii de Stat - FPS, actionar din partea statului la Sidex, condus pe atunci de senatorul PDSR Emil Dima. Intre 1990 - 1999, Sidex a fost administrat de fostul deputat PDSR Ion Florentin Sandu, de Dumitru Nicolae, actualul primar PSD al municipiului Galati si de Siderman, o firma de management in spatele careia se aflau toti profitorii combinatului. Firmele romanesti, la randul lor, au furat pur si simplu. Sarjele de tabla de cea mai buna calitate erau declarate rebuturi si cumparate de firmele romanesti care, astfel, au furat mai mult decat Balli. Firma Mittal a fost adusa, la randul ei, de catre Balli in Romania. In primul rand, consultantii, angajati de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului - APAPS, succesorul FPS, nu au mentionat in caietul de sarcini pentru organizarea licitatiei informatii importante, cum ar fi dreptul de preemptiune al lui Balli asupra prioritatii la privatizare, precum si litigiul dintre Balli si Sidex referitor la Declaratiile de Incasare Valutara - DIV, in valoare de 52 de milioane de dolari. Au depus oferte pentru cumparare Sidex, firmele Mittal Steel, concernul francez Usinor si un grup de firme romanesti, condus de Metanef. Ofertantii au aflat, socati, din caietul de sarcini, ca trebuie sa achite datoriile istorice ale Sidex, de trei miliarde de euro si sa se angajeze ca nu vor disponibiliza nici unul din cei 33.000 de muncitori de atunci timp de cinci ani. Usinor si Metanef s-au retras de la licitatie, iar APAPS a declarat castigatoare firma AVAS. La semnarea contractului de privatizare AVAS a renuntat la plata datoriilor de trei miliarde dolari. Mittal a cerut sa plateasca doar 25 de milioane de dolari, urmand ca restul sa-i achite daca Sidex, adica tot el, ar pierde procesul cu Balli, prietenii lui, privind DIV de 60 milioane dolari. Poate n-o sa va vina sa credeti, dar la cabinetul de avocatura care a reprezentat Sidex la arbitraj a lucrat �i Ioana Tariceanu, sotia fostului prim-ministru. Procesul a fost pierdut. De la bugetul statului s-au platit nu numai salariile compensatorii pentru cei disponibilizati, dar �i cei 24 milioane de dolari lui Balli, pentru a renunta la dreptul de preemptiune la privatizarea Sidex. Tony Blair, daca ar fi sa dam crezare anali�tilor politici internationali, a santajat partea romana sa dea combinatul lui Mittal, in schimbul intrarii Romaniei in NATO. Un milion de oameni au legatura cu combinatul galatean Importanta fostului Sidex pentru intreaga economie nationala este imensa. In primul rand, este cel mai mare combinat cu flux integrat din tara. Asigura 70% din productia nationala de otel, 95% din necesarul de produse plate pe piata interna �i 45% din productie este destinata exportului. Detine o pozitie buna pe piata internationala, cu o cota estimata in 2001 la 6% din totalul comertului mondial cu tabla groasa. La vremea privatizarii, numarul salariatilor din intreprinderile cu care colabora pe orizontala se ridica la circa un milion. Sa nu uitam ca exporturile de produse siderurgice reprezentau 5% din PIB. Semnalul de alarma pentru Sidex fusese dat la acea ora de Automobile Dacia, care a preferat sa importe tabla de calitate de afara. In momentul de fata, la Galati, furnalele 1, 2, 5 �i 6 au fost oprite. In functiune mai sunt doar furnalele 3 �i 4, care produc jumatate din capacitate. La Uzina Cocso-Chimica, trei dintre bateriile de cocsificare au fost oprite si s-a trecut la demolarea lor. Bateria nr.2 functioneaza doar la 20 % din capacitate. Bateria nr. 6 este si ea planificata pentru demolare. Bateriile 7 si 8, care erau oprite in noiembrie 2001, anul in care Nastase si PSD au vandut combinatul, amanetandu-le si orasul, au fost demolate, taiate si topite fara acord de mediu. A�adar si UCC functioneaza doar la o sesime din capacitate. Otelariile 2 �i 3 au fost si ele orpite si pregatite pentru taiere si oprire. Doar Otelaria nr. 1 mai functioneaza cu doua convertizoare. Turnarea continua e in coma si mai lucreaza doar cu doua - trei masini. Din cei 300 kilometri de cale ferata existenti in interiorul combinatului galatean, 20 de kilometri au fost licitati pentru dezafectare si, normal, topire. Concluzionand, putem spune ca este un dezastru, cu complicitatea si tradarile comise de liderii sindicatelor, si se urmareste inchiderea pe furis a combinatului, caruia patronii i-au aplicat metoda autodevorarii, prin demolare si topire. Criza cu prelungiri Tensiunea creste la combinat. Lipsa de comunicare de care dau dovada cei din administratie si neintelegerile dintre sindicalisti fac situatia sa fie si mai incordata. Cuvintele de ordin sunt somaj tehnic, blocarea salariilor si autodisponibilizare. Angajatii au aflat ca s-a prelungit perioada in care pot fi depuse cereri de autodisponibilizare cu o luna. Pana la sfarsitul lunii aprilie, cei care doresc sa-si incheie raporturile de munca cu ArcelorMittal Galati in schimbul primei fixe, adica o plata compensatorie cuprinsa intre 10.000 si 25.000 lei, la care se adauga 6 pana la 24 salarii lunare, plus un ajutor de 5.000 lei pentru cei cu boli cronice, pot depune o astfel de solicitare. Deja s-au depus 2.100 de cereri, din care 1.200 au primit avize favorabile. Negocierea salariilor este la stadiul primelor tatonari. Metodele si data de la care se va aplica masura somajului tehnic, fiecare siderurgist urmand sa plece obligatoriu zece zile, probabil in cel de-al doilea trimestru al anului in curs, pentru toti salariatii ArcelorMittal raman necunoscute. Acestea sunt marile binefaceri ale unei privatizari cu cantec, in hora suspiciunilor fiind prinse personaje importante din politica mondiala.