Pentu cultura noastra generala o mica enciclopedie.

Am sa creez acest topic pentru cultura noastra generala, in orice domeniu. Mi-am propus ca topicul sa fie unul cultural şi enciclopedic, conţinutul sa fie perfectibil şi poate fi în continuu îmbunătăţit, sa nu promovam curente şi ideologii politice, sa fie obiectiv în spiritul ADEVARULUI STIINTIFIC, să promoveze şi să consolideze prezenţa culturii în spaţiul virtual al internetului, să acopere un număr şi o varietate cât mai mare de subiecte dar şi de subiecte corelate. Numai bine si sper sa fie cel mai popular si obiectiv topic.
Pentru inceput sa vorbim despre ... popoare existente si apuse.
Bulgarii au fost o populaţie antică migratoare din mare familie a neamurilor de limbă turcă, din ramura occidentală a acestora. Ei se stabilesc în secolul al II-lea d. Hr. pe teritoriul dintre Don şi Volga, după ce plecaseră din regiunea centrală a ASIEI. Aici ei rămân până în secolul al V-lea d. Hr. când, spre sfârşitul acestui secol şi în cursul celui următor, atacă pentru pradă IMPERIUL BIZANTIN.
În anul 643 năvălesc dinspre est chazarii, neam de origine turcă şi religie mozaică, iar o parte din bulgari trec Donul, Niprul şi Nistrul şi ajung în Bugeac, deci în sudul Moldovei dintre Nistru şi Prut. De aici bulgarii trec mai departe, probabil în Deltă sau în regiunea satului Niculiţel de lângă Tulcea. După moartea îmăratului Constantin al II-lea, bulgarii încep să îşi întindă stăpânirea spre sud, prădând de-a lungul Dunării. După înfrângerea bizantinilor în anul 679, bulgarii se stabilesc definitiv în sudul Dobrogei în zona Şumla-Varna. Treptat, bulgarii vor supune toată zona dintre Dunăre, Balcani şi Marea Neagră şi triburile slave care locuiau aici. Slavii fiind în număr mult mai mare decât bulgarii, îi vor ASIMILA PE ACESTIA DIN URMA, astfel încât aceştia au dispărut, le-a dispărut şi limba de origine turcă, rămânându-le numai numele dat ţării ce o ocupaseră.
Puterea statului bulgar va creşte considerabil pe vremea conducătorului bulgar Krum (802-814) care îşi întinde stăpânirea pe ambele maluri ale Dunării. Krum profită de înfrângerea avarilor de către Carol cel Mare în anul 797 şi anexează zona actualului Banat şi probabil şi-a întins stăpânirea şi asupra Munteniei şi Ardealului, unde locuia populaţia daco-romană şi slavii în curs de asimilare de către aceasta.
Din vechea limbă turcică a bulgarilor nu se cunoaşte nimic, iar influenţa bulgarilor asupra noastră vine prin influenţa slavilor care i-au asimilat pe bulgari şi de la care am împrumutat alfabetul chirilic şi câteva elemente privind viaţa statală.
Pentru aceasta descriere am folosit surse de la Constantin Giurescu.

Religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre, ea se va stinge pe măsură ce adoptăm raţiunea şi ştiinţa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

Slavii au fost în antichitate o populaţie migratoare, alcătuită dintr-o mulţime de triburi şi foarte numeroasă. Dintre toate popoarele migratoare care au trecut peste pământul Daciei, cel mai însemnat rol în formarea poporului român l-au avut SLAVII. Astfel, poporul român s-a format din substratul dacic peste care s-a aşezat primul superstrat roman, apoi al doilea superstrat, cel slav. Românii sunt un popor romanic cu influenţă slavă, după cum francezii, italienii şi spaniolii sunt popoare romanice cu influenţă germanică.
Slavii ne-au influenţat sub aspectul limbii, organizării sociale şi de stat şi sub aspect cultural şi bisericesc. Limba română modernă şi-a luat cele mai pregnante caracteristici şi cele mai uzitate cuvinte din limba latină, cu modificările specifice nouă, atestate de către specialiştii în lingvistică. Doar circa 16% din cuvintele din limba română sunt de origine cert slavă.
Patria primitivă a slavilor se afla aproximativ pe teritoriul actualei Polonii, cu margini cuprinse între Vistula la vest, Nipru la est, Lacurile Mazuriene şi cele dintre afluenţii Narewului şi ai Pripetului la nord şi Carpaţii galiţieni la sud. Slavii erau foarte numeroşi şi erau organizaţi în triburi. Cu timpul acestea s-au diferenţiat ca limbă şi au format mai multe popoare: ruşii, împărţiţi în velicoruşi (ruşii mari) şi maloruşi (ruşii mici sau ucrainienii), aparţinând grupul de slavi de răsărit; cehii, slovacii, polonii, sorabo-luzacienii şi polabii, ce aparţineau grupului slavilor de apus; slovenii, croaţii, sârbii şi bulgarii, formând grupul de sud. Slavii care s-au aflat pe teritoriul Daciei şi care au fost asimilaţi de populaţia daco-romană aparţineau cel mai probabil grupului slavilor de sud. Ca şi religie, vechii slavi erau animişti, adică ei credeau că toate lucrurile înconjurătoare şi fenomenele naturale aveau suflet. Dintre zeităţile la care se închinau erau: Perun, zeul suprem, reprezentarea cerului înnourat de furtună, cu tunete şi fulgere; Svarog, zeul cerului senin, numit uneori şi Dajbog; Veles sau Volos, protectorul turmelor; Troian, care nu e altceva decât împăratul roman Traian, cuceritorul Daciei, divinizat de tradiţia populară slavă, în urma faimei pe care acest împărat şi-a câştigat-o.
Slavii ajung pe teritoriul Daciei în număr foarte mare în secolul al VI-lea d. Hr. Nu este exclus ca infiltrări slave în număr mai mic să fi existat şi înainte pe teritoriul Daciei, dar ca şi importanţă a migrării, aceasta devine masivă doar în secolul mai sus menţionat. Atestarea lor documentară pe teritoriul vechii Dacii vine pe vremea împăratului Iustinian (527-565), când scriitorul bizantin Procop din Cezareea spune că avarii, sclavinii şi anţii locuiau la nord de Dunăre, aproape de malurile ei. Avarii locuiau în câmpia Tisei, sclavinii în Muntenia, iar anţii în Moldova şi pe coasta de nord a Mării Negre. Slavii, fiind foarte numeroşi, s-au răspândit ulterior pe întreaga suprafaţă a fostei Dacii, atât la câmpie, cât şi în zonele montane. O geografie armeană din anii 670-680 d. Hr. spune că în Dacia au locuit înainte "douăzeci şi cinci de neamuri de neamuri de slavi". Ulterior, o bună parte din aceştia au trecut Dunărea şi s-au aşezat acolo, unii ajungând până în Ahaia şi Dalmaţia. Slavii au continuat să năvălească în Imperiul bizantin (din care făcea parte şi o bună parte din teritoriul fostei Dacii) cam un secol şi jumătate, de pe vremea lui Iustin (518-527) şi până în secolul al VII-lea, când aproape întreaga Peninsulă Balcanică ajunge să fie ocupată de neamurile de origine slavă. Imperiul bizantin era o ţintă foarte tentantă pentru un popor migrator precum slavii, care căutau să trăiască pe seama jafului şi erau atraşi de bogăţiile romanilor. De altfel, atunci când supuneau un popor, slavii obişnuiau să le spună acestora: "Semănaţi şi seceraţi; noi o să vă luăm numai o parte din produse". Era normal că bizantinii nu erau prea fericiţi având la graniţă astfel de popoare. Prin urmare, împăratul Iustinian cedează sclavinilor oraşul Turris (în traducere Turnul), pentru a împăca într-un fel pe slavi şi a-i opri să avanseze în imperiu. Oraşul Turris este menţionat ca fiind aşezat pe malul stâng al Dunării, dar localizarea sa pe teren nu s-a reuşit cu certitudine. Totuşi, slavii nu se opresc şi ocupând o bună parte din Balcani, întreprind expediţii de pradă chiar până la Marea Egee. Pentru a-i combate, bizantinii intră în legătură cu avarii şi aceştia din urmă se aliază cu bizantinii pentru a-i ataca pe slavi. Atacul avarilor are loc în anul 581. Baza lor de plecare e câmpia Tisei, dar ei nu trec prin teritoriul controlat de slavi în Transilvania, ci trec oastea lor de 60.000 călăreţi înzăuaţi pe malul drept al Dunării pe la Viminacium şi merg pe acest mal până în zona Brăilei, unde flota bizantină îi trece pe malul stâng. Aici avarii intră în contact cu slavii, eliberează mai multe mii de prizonieri romani din mâinile slavilor, dar până la urmă ajung la o înţelegere cu aceştia şi se întorc împotriva foştilor aliaţi, bizantinii, care erau o ţintă mai tentantă de prădat. În vara anului 591 împăratul bizantin Mauriciu trimite împotriva slavilor o armată condusă de generalul Priscus. Acesta îşi trece trupele în Muntenia pe la Durostorum, îl înfrânge pe Radogost, o căpetenie slavă şi ia prizonier un alt şef slav, pe Musokios. A doua zi, trupe bizantine trec râul Ilivachia, identificat cu Ialomiţa de azi, şi urmăresc pe slavi până în pădurile şi mlaştinile în care aceştia se retrăseseră. În anul 592 are loc o nouă campanie romană împotriva slavilor, condusă de generalul Petrus, fratele împăratului Mauriciu. În timpul luptelor, duse iniţial în sudul Dunării, cade căpetenia slavă Pirogost. Romanii trec la nord de Dunăre în urmărirea slavilor, dar datorită dificultăţilor legate de teren, armata romană se vede nevoită să se retragă. Se pare că bizantinii încercaseră să străbată zona actualului Teleorman. În anul 600 are loc o nouă campanie bizantină pe teritoriul Daciei împotriva slavilor, de data aceasta în vestul Daciei, în dreptul oraşului Viminacium. Tot generalul Priscus conduce trupele romane, care intrând în teritoriul avarilor, câştigă mai multe bătălii contra gepizilor, avarilor şi slavilor, luând peste 17.000 prizonieri. În anul 602 are loc o altă expediţie la nord de Dunăre a romanilor, conduşi de generalul Petrus, expediţie încheiată cu victorie asupra slavilor.
Asimilarea de către daco-romani a slavilor rămaşi pe teritoriul fostei Dacii are loc pe parcursul a circa cinci secole. Dacă în preajma venirii ungurilor, populaţia "ducatelor" din Ardeal era încă menţionată ca fiind alcătuită din români şi slavi, în jurul anului 1000, pe vremea regelui Ungariei Ştefan cel Sfânt, asimilarea slavilor era încă în desfăşurare, dar în jurul anului 1241 când are loc marea năvălire tătară, procesul de asimilare se încheiase deja.

Religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre, ea se va stinge pe măsură ce adoptăm raţiunea şi ştiinţa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

Topirea Antarcticii va duce la modificarea gravitatiei? Da!
Topirea celei mai mari calote glaciare de pe Terra va duce la afectarea campului gravitational al planetei. Chiar si rotatia Pamantului va fi afectata intr-atat de mult incat nivelul Oceanului Planetar va creste mai mult decat au anticipat cercetatorii, iar acesta nu este decat inceputul
Pentru inceput, cresterea nivelului marilor si oceanelor va fi mai accentuata pe coastele de est si de vest ale continentului nord-american, unde cresterea cu 25% mai mare decat media pe planeta, va cauza inundatii catastrofale in metropole precum New York, Washington DC. si San Francisco. Un studiu preliminar asupra calotei din vestul Antarcticii ne dezvaluie ca topirea acestei mase imense de gheata cauzata de efectul de sera, va duce intr-un final la schimbarea campului gravitational al planetei.
Vestea in sine este una care da fiori tuturor specialistilor, deoarece in aceasta situatie efectele vor fi neasteptate si greu de anticipat atat pentru viata de pe Terra, cat si pentru civilizatia umana in ansamblul ei. Daca calota glaciara din vestul “continentului alb” va disparea, pierderea unei asemenea mase de apa din emisfera sudica va duce la cresterea gravitatiei in emisfera nordica, ducand la cresterea accentuata a nivelului marilor din acesta emisfera.
“Calota din Antarctica de vest este este una din cele trei mari calote glaciare din lume. In limbajul specialistilor este cunoscuta sub numele de “Gigantul Adormit”, deoarece are o consistenta instabila, mare parte din ea aflandu-se sub nivelul marii. Aceasta o face cu atat mai vulnerabila la topire si dezintegrare rapida. Spre deosebire de celelalte doua mari calote glaciare, calota glaciara din Antarctica de est si Groenlanda, cea din vestul Antarcticii este singura cu o configuratie atat de instabila”, declara Jonathan Bamber, cercetator in cadrul Universitatii din Bristol.
Sursa : The Independent USA

Religia este o rămăşiţă a copilăriei inteligenţei noastre, ea se va stinge pe măsură ce adoptăm raţiunea şi ştiinţa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

In privinta popoarelor migratoare , este recomandabila cartea " Barbarii " , autor Vladimir Rosulescu , editura " Scorilo " , Craiova