Pizza

RENUNTATI SA MAI COMANDATI PIZZA LA DOMICILIU SAU LA SEDII DE FIRME! V-ati gandit cine o face, in ce conditii, daca au analizele facute, cu ce e transportata? Am mancat intr-o zi o pizza comandata de la o firma, nu o sa-i dau numele- si mi-a fost foarte rau, am crezut ca ajung la spital; pana la urma am reusit sa elimin continutul. M-am speriat rau; oricum, nu mi-am revenit cam trei zile cu stomacul. Aveti grija de voi si de sanatatea voastra!

chiar dak mananc de la fast food ( ) pizza nu imi place....nu mi se pare nimik deosebit la aceasta mancare...am impresia k e laudata degeaba.....
de cate ori am incercat sa-mi cumpar am nimerit numai porcarii de pizze...un strat gros de paine uns cu putine rosii si o feliuta de salam.....am renuntat sa mai dau o gramada de bani pe asa ceva.....

Apropo/ Am primit zilele trecute un mail: Delivery din tomberon şi mâncare de lux.
>
> > Am pornit ieri d iminea ţă printr-un periplu în
> > Bucureşti ca să modific facturi. O poveste
> complicată cu
> > recuperare de TVA, administraţia financiară, adresa
> > greşită pe facturi...
> >
> > Căutam, deci, nişte furnizori care să-mi scrie
> adresa
> > corectă pe facturile emise acum o mie de ani, să le
> > ştampileze şi să le semneze. Unul dintre furnizori
> era
> > Quatro Stagione de la care comandăm mereu mancare la
> > "mese rotunde" sau alte evenimente. Acest lanţ de
> > restaurante este considerat unul de lux şi preturile
> sunt
> > pe masură. Preferata mea, Focaccia VIP, costă 30 Ron
> şi
> > mănânc asta de aproape un an. Colegii mei au căzut
> şi
> > ei, rând pe rând, în patima FV.
> >
> > Cel mai aproape de birou este Quatro Stagione din
> > Aviatorilor, aşa că am mers acolo crezând că
> atunci
> > când sun şi fac comandă mâncarea îmi vine de la
> > această locaţie. Fals! Ospătarii de acolo mi-au
> arătat
> > că scrie pe bonul fiscal "Ion Mihalache 60",
> adică la
> > Piaţa 1 Mai. Mi s-a spus că livrările pentru
> întreg
> > Bucureştiul se fac de la această adresă. Tot acolo
> se şi
> > găteşte mâncarea.
> > Mă sui în taxi şi descind la locaţie. 30 de minute
> m-am
> > plimbat aiurea de jur împrejurul pieţei, am
> întrebat
> > toţi bătrâneii adunaţi la sfadă, am citit toate
> > afişele şi toate panourile în căutarea
> restaurantului ce
> > ne livrează mâncarea. Toţi oamenii întrebaţi
> îşi
> > dădeau cu părerea. Sunaţi la numărul de pe
> broşură,
> > cei de la minunatul delivery service au scos doar
> onomatopee
> > fără sens evitând răspunsul şi asta în timp ce
> mie
> > îmi îngheţase şi sufletul de frig.
> >
> > La un moment dat mi-a atras atenţia un scuter cu
> reclama
> > restaurantului aşa că am pornit în urmărirea lui.
> Da,
> > era lângă Piaţa 1 Mai, mai precis dupa restuarantul
> > libanez, într-un square de blocuri, adică într-un
> subsol
> > de bloc. O pantă abruptă şi alunecoasă, de la
> gheaţa
> > necurăţată, mă duce către un fel de pasaj
> subteran
> > neterminat unde, lângă nişte tomberoane, se afla
> > semeaţă o uşă fără nici un semn. Sun la interfon
> şi
> > nu mă prezint când vocea feminia ţipă isteric
> "Cine
> > eeeee?". Instinctual simt că dacă mă prezint nu o
> să
> > se deschidă uşa . Apare la timp, şi salvator, un
> delivery
> > boy care mă întreabă ce-i cu mine. Fermă spun că
> sunt
> > aşteptată pentru o factură aşa că el se oferă
> să mă
> > introducă. Îşi spune hotărât numele în interfon
> şi
> > tanti îi deschide uşa magică.
> >
> > Pătrund într-un fel de subsol de bloc, hrubos, şi
> îl
> > urmăresc, pe coridoare întortocheate, pe delivery
> boy. În
> > drumul meu văd, cu coada ochiului, zăcând pe
> duşumeaua
> > infectă, recipiente pentru ambalat mâncarea. Tot în
> > drumul meu văd, răspândite ici colo, frigidere
> Fram, de
> > când nu am mai văzut unul!, ruginite şi de abia
> îmi
> > stăpânesc impulsul de a nu deschide unul. Nu de
> alta, dar
> > cine ştie ce mai iese de acolo! Se termină
> coridoarele şi
> > începem să urcam pe nişte scări înguste. Trebuie
> să
> > urci, însă, cu capul ascuns la cutie dacă nu vrei
> să te
> > loveşti de grinzile de susţinere amplasate pe
> alocuri.
> > Mirosuri amestecate ne însoţesc la tot pasul.
> Marcată de
> > aventura mea uit să mă strâmb de scârbă. Pulsul
> mi-a
> > crescut, ochii îmi ies din orbite, dar îmi urmez
> fără
> > crâcnire ghidul. Ajung într-un birou cu pereţi
> > coşcoviţi, cu o duşumea împuţită pe care zac
> alandala
> > recipientele pentru mâncare iar in
> > mijlocul camerei două birouri meschine. La cele
> două
> > birouri stăteau , căci stăteau degeaba, un barbat
> şi o
> > femei. Mare le-a fost mirarea când s-au pomenit cu
> mine în
> > încăpere! Repezit şi hotărât le explic nevoia mea
> şi
> > ei se reped să mă servească pentru ca, evident, să
> scape
> > de mine de acolo. Încăperea nu avea uşă . Intrai
> brusc
> > din holul dubios. Nişte neni în haine de un alb
> > îndoielnic stăteau la ţigară în faţa
> încăperii. La
> > apariţia mea s-au facut invizibili. Din încăperile
> > alăturate venea miros greu de mâncare gătită.
> ACOLO se
> > gătea Foccacia VIP a mea! Brrr!
> >
> > Mi-am luat facturile şi am pornit-o buimacă în
> căutarea
> > ieşirii. Vroiam să ies mai repede la suprafaţă
> pentru
> > că brusc mă cuprinsese o teamă cumplită şi mă
> gândeam
> > că, dacă-mi dau ăia în cap, acolo o să-mi
> putrezeasca
> > oasele şi nu o să mă găsească nimeni niciodată.
> În
> > drum spre ieşire m-am întâlnit iar cu mizeria
> cruntă, cu
> > mirosurile înţepătoare, cu frigiderele
> dubioase...Şi
> > apoi am ieşit la aer!
> >
> > De abia în taxi mi-am dat seama că puteam să fac
> poze cu
> > telefonul. Era prea târziu să mă întorc şi îmi
> era
> > cumplit de frică!
> >
> > Ma uit în dosar şi văd că următorii pe lista mea
> sunt
> > Pizza Tempo. Inspiraţia de moment mă îndeamnă să
> îi
> > sun şi să cer detalii asupra adresei. O voce de la
> telefon
> > îmi confirmă că adresa de pe factură nu este cea
> la care
> > se găteşte şi de la care se trimit comenzile şi
> bonurile
> > fiscale. Explic succint problema mea şi solicit o
> > întrevedere. Mă lovesc de la început de un val de
> > rezistenţă "Nu trebuie să veniţi la sediu",
> "Nu
> > pot să vă spun adresa", "Nu se poate"....În
> final
> > vocea acceptă să-mi trimită pe cineva cu ştampila
> la
> > sediu ca să-mi rezolve factura, doar ca să nu merg
> eu la
> > ei.
> >
> > Şi de la Pizza Tempo sau Trenta Pizza (bleah!.....)... si câte salate am mai mâncat în
> > ultimul an!!!! Şi colegii mei câte pizza!!!
> >
> > Începe să mă furnice pe şira spinării pentru că
> am
> > descoperit o conspiraţie a firmelor de catering
> împotriva
> > populaţiei Bucureştiului. Cu toţii mâncam din
> subsoluri
> > insalubre, de lângă ghenă!!!!
> >
> > În drum spre birou mă opresc pe Radu Beler la French
> > Bakery să mai ştampilez o factură...Când dau să
> plec
> > mă izbeşte în moalele capului întrebarea "Aştia
> de
> > unde aduc minunatele sandwich-uri de 20 ron
> bucata?".
> > "Unde se asamblează ele oare?"
> >
> > "Dar mâncarea gătită de la Angst de unde vine?"
> >
____________________________________________________________