Relatii toxice

m-am hotarat greu sa scriu si scriu aici pentru ca probabil am nevoie de parerea barbatilor...
Sunt intr-o relatie de cativa ani cu un barbat minunat din multe puncte de vedere...numai ca acum un an, desi nu cautam nimic dar nici fericita nu eram, am intalnit pe altcineva...
Altcineva care a dat navala in viata mea cum nu a mai facut-o nimeni.
El, casatorit si cu un copil.
Totul s-a intamplat repede, prea repede, nici nu am stiut ce se intampla. Ceea ce a parut o intalnire pe care trebuia sa o uit a doua zi..nu a fost sa fie asa. Pentru ca el a continuat si a continuat. Nu mi-am dorit o relatie si nici nu credeam ca el isi doreste. Intre noi mai sunt 3 oameni si niste sute de km.
Ne-am cunoscut intampaltor la serviciu, dar de a doua zi mesajele si telefoanele au curs in continuu si cu o sinceritate si agresivitate daca ii pot spune asa, covarsitoare. Nu mi venea sa cred cum e. El mi-a spus primul ca s-a indragostit..iar eu taceam, el mi-a spus ca ma iubeste..iar eu taceam...el a inceput sa vorbeasca despre a fi impreuna...in timp ce eu ii spuneam ca povestea noastra nu are unde sa duca..
desi si eu ma indragostisem..si eu il iubeam...
simteam ca nu am aer in momentele in care nu comunicam. Ne vedeam o data, de doua ori pe luna cateva ore...atat puteam.
I-am spus ca il iubesc...am inceput sa imi doresc si eu ce el imi spunea ca isi doreste.
Numai ca timpul trecea si toate cuvintele mari spuse fara sa fie susinute de fapte au inceput sa doara, sa devina apasatoare...
nu m-am gandit nicico secunda la a-i interzice ceva cu privire la sotia lui. nu mi s-a parut corect. Am stiut amandoi de la inceput situatia. dar el a inceput sa imi spuna ca nu suporta gandul ca m-as culca cu prietenul meu. Neincrederea, gelozia si frica l-au facut sa inceapa sa se poarte..altfel.
am inceput sa vreau mai mult...dar era amortit...incapabil sa faca o miscare si imi spunea in continuu ca ii e frica de mine,ca nu are incredere in mine , ca il voi parasi, ca il voi insela...si toate fara sa ii dau motive...
ma suparam...siin momentele alea in care simteam camor de durere, disperare...deveneam colerica, ii reprosam multe ..ii spuneam multe. Dura putin...il iubeam mai mult decat orice...si orice i-as fi spus nu puteam sa ma despart de el. desi amvrut de multe ori sa pun capat. simtem ca nu va duce nicaieri decat la mai multa suferinta...
in una din zilele in care ne-am certat si i-am spus ca vreau sa ne despartim..a baut..si s-a culcat cu sotia lui...a doua zi mi-a spus. Am simtit ca mor ..iar si iar..
am vrut sa-l urasc dar nu puteam...l-am implorat sa plece atunci si sa vina la mine, sa fim impreuna. simteam ca e singurul lucru pe care putea sa-l faca in momentul ala sa pot merge mai departe. Nu a facut-o...dar nici nu ne-am despartit. nu puteam nici eu nici el. dar ne raneam zilnic, ne certam si ne impacam, plangeam mandoi..eram sadici si masochisti. Durerea si disperarea, distanta, frica, incertitudinea te fac sa spui si sa faci lucruri nebunesti.
intr-un acces de furie si disperare i-am dat mesaj sotiei lui...nu unul rautacios..dar din el reiesea adevarul...adevarul meu.
nu l-am vazut mai ddisperat decat atunci..plangand si spunand ca ar vrea sa moara. la gandul ca-si va pierde copilul.
am realizat ce am facut...
ne-am despartit. o luna l-am cautat si l-am implorat sa ne impacam..nu puteam fara el. imi spunea sa-l las in pace ...ca a decis ca ramane cu ei. in acest timp eu m-am despartit de prietenul meu. simteam ca am nevoie de timp pentru mine...si pentru el...
am insistat si am insistat ca o nebuna. stiam ca ma iubeste in ciuda a tot ce spunea si facea...dar parea ca e de piatra..am simtit ca l-am pierdut definitiv. Mi-a spus ca se culca cu sotia lui...ca nu ma mai iubeste..parca ar fi facut si ar fi zis orice sa il las in pace..Amortita de durere am decis ca ma voi intoarce la relatia mea...si m-am culcat cu prietenul meu..ca apoi sa plang o noapte intreaga...
numai ca intr-o zi a aparut iar el in peisaj...la o saptamana m-a sunat disperat ca ma iubeste, ca e obsedat de mine, ca ma viseaza, ca nu poate trai fara mine. eram fericita.
i-am sus ca nu ii mai cer nimic. sa ramana langa copilul lui daca vrea dar eu nu pot renunta la el. Sa-si vada de familia lui , eu imi voi vedea de viata mea si vom continua ca pana acum.
Mare greseala ca i-am propus asta...
lucrurile s-au agravat. gelozia, nebunia lui la gandul ca as putea fi cu altcineva au inceput sa-l faca sa se poarte si mai urat. o data la doua zile ne certam, se supara pe lucruri numai de el stiute, nu mi raspundea, se intorcea, isi cerea iertare si tot asa. ma dispera efectiv.
am decis sa ma intorc la prietenulmeu...pentru ca el..desi se comporta cum se comporta...imi repeta la nesfarsit ca el ramane cu familia lui ...ce vroia?????si pe ei si pe mine?????el cu ei si eu singura toata viata???
cand a auzit iar ne-am despartit...in loc sa imi spuna sa nu fac asta si sa vina la mine..el iar imi dadea cu piciorul...am plans amandoi si ne-am consumat atat de mult...
in w/e urmator m-am intors la prietenul meu..si m-am culcat cu el...
iar am plans...
nu am putut sa reunt la el insa..am inceput iar sa vorbim...numai ca el..ajunsese la cote maxime cu gelozia si nebunia lui...sufeream amandoi ca doi nebuni. de cate ori m-a intrebat daca m-am culcat cu prietenul meu cat timp am fost impreuna eu i-am spus ca nu. i-am jurat. l-am mintit. stiam ce urma. indiferent de motive el nu ar fi putut sa treaca peste...era nebun de gelozie.
numai ca intr-o certa mai aprinsa in care iar imireprosa ceea ce nu facusem..i-am spus...i-am spus ca am facut-o de 3 ori..si de ce...si i-am reprosat ca el m-a adus in starea aia...
m-a acuzat ca l-am mintit..
da, el nu ma mintise..el a facut -o de cate ori a facut-o si a doua zi mi-a spus.
eu am iertat...as fi iertat orice in momentele alea numai sa nu-l pierd...
numai ca el...el se pare ca nu iarta...si de doua saptamani nu mai raspunde la mesaje, telefoane..orice...
probabil l-am pierdut pentru totdeauna de data asta...
dar cum poti sa pui atatea cuvinte mari..sa simti atatea..sa plangi atat de mult si sa te consumi..si apoi sa uiti tot...
toate planurile si promisiunile....
ce am trait cu el nu am mai trait niciodata si nu cred ca merita sa traiesti fara sa simti ce am simtit noi...
a fost durere, dar si atat fericire si frumusete...
as vrea sa stiu ce simte...ce e in sufeletul lui...
stiu ce e in al meu...

Din cauza unor astfel de comportamente, sunt minþite ºi suferã atâtea persoane. Tu ce simþi... cã prietenul tãu este cârpã de folosit, când dragostea vieþii tale nu te vrea, cã soþia lui este la fel? Cã vã culcaþi când vreþi, cã minþiþi când vreþi, cã facþi ceva pe sentimentele celorlalþi. Cu dragostea nu este de joacã... taie mai rãu decât un cuþit ºi nu este, precum un joc de calculator, unde dai "Save" în momentele bune ºi, dupã ce o pãþeºti, te întorci acolo ºi o iei de la capãt, proaspãt ºi curat ca o fecioarã.

Voi, cei care înºelaþi, probabil nu vã gândiþi decât la voi înºivã, fãrã sã vã pese de celãlalt, credeþi cã, dacã vã culcaþi cu el, printre culcaturi cu altul sau cu alþii, sunteþi corecþi. NU! V-aþi culcat cu altul, plecaþi naibii din viaþa celui care este corect cu voi... oamenii curaþi cu oamenii corecþi, oamenii murdari cu oamenii murdari, cãci aºa se înþeleg, suferã mai puþin ºi sunt foarte compatibili.
Ce simþi tu când înºeli? Ce simþi când ai orgasm cu altul, iar prietenul tãu te aºteaptã? Te simþi super... faci ce faci ºi cu prostul de acasã ºi cu marele bãrbat, nu? Stãpâna lumii! La fel ºi el... când are orgasm cu tine, se simte cel mai bine, fãrã sã dea doi bani pe ce simte soþia ºi pe ce simte copilul sãu...

Iar lucrurile astea încep într-un mod absolut foarte responsabil ºi nimeni nu-mi poate spune cã nu este aºa... Tu nu desfaci picioarele, decât dacã vrei, aºa cum nici el nu are erecþie involuntar!
Ce e aia dragoste în paralel? O persoanã onorabilã, curatã ºi corectã face asta?

Dragostea este cel mai puternic sentiment uman, dar când nu produce suferinþã sau minciunã. Restul este urâciune ºi mizerie.

Sper ca orice bãrbat curat ºi corect sã aibã parte de femeie curatã ºi corectã, iar femeia curatã ºi corectã sã aibã parte de bãrbat curat ºi corect. Restul sã se schimbe între ei, dupã cum le dicteazã egoismul!


Deci, pãrãsiþi-vã familiile, uitaþi naibii de ele, ca sã nu le mai produceþi suferinþã ºi minciunã, ºi fiþi împreunã, pânã când apar alþii ºi alþii, dar aveþi grijã sã nu fie implicaþi în alte relaþii, sã fie alþii care, ca ºi voi, cutã mereu ceva nou. Asumaþi-vã faptele, dorinþele, poftele ºi modul vostru de a fi!