Legitima aparare sau executie?

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa, Politia Capitalei, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

Corespondenta de la Paris

Echipate cu sisteme de alarma din ce in ce mai sofisticate, cu sisteme de protectie si de paza de ultima generatie, bancile precum si alte institutii care detin stocate bani « in lichid » (in numerar) se simt in principiu in sigurata sau cel putin « la adapost » fata in fata cu eventuali agresori amatori sau spargatori profesionisti, care si-au imaginat diverse scenarii de hold–up pentru imbunatatirea nivelului lor de trai sau eventual pentru ameliorarea conditiilor lor mai mult sau mai putin decente de viata, scapand astfel de grija zilei de maine.
Majoritatea dintre ele fiind conectate si la comisariatele districtuale de Politie, la cel mai mic incident sau chiar si o manifestare considerata « suspecta » care poate fi avea ca scop un hold-up, unitatile specializate de elita (de un mare profesionalism) ale Politiei Nationale, RAID[1] (Recherche-Aide-Intervention-Dissuasion) care activeaza in zonele urbane sau cele ale Jandarmariei Nationale GIGN[2] (Groupement d’Intervention de la Gendarmerie Nationale) care isi desfasoara activitatile in zonele periurbane, precum si in cele portuare sau aeroportuare, « debarca » la fata locului, « desfasurand » un arsenal militar de proportii care ne « avertizeaza » indirect ca suspectul nu are decat doua posibilitati, din pacte « extreme » : ori sa se predea neconditionat ori sa moara la « datorie » ! (a se vedea si articolul cu « Disperarea si Consecintele ei Dramatice »)

PREAMBUL

Saptamana trecuta, joi, in jurul orelor 15H30 un individ, pe care l-am identificat in persoana lui Aziz Ouamane, un consumator « feroce » de droguri (deci aflat sub influenta drogurilor !) in varsta de numai 24 de ani, inarmat cu un pistol de mare calibru (Colt 8mm), cunoscut serviciilor de politie (cu un trecut de delincvent impresionant), se introduce (« face iruptie » !) intr-un birou de Posta la Limay (Yvelines, Paris-aria metropolitana) cu scopul de a sustrage banii incasati in cursul zilei !
Luand ostatici cei cinci salariati de la ghisee, Aziz, trage cateva focuri de arma, fara sa raneasca insa pe cineva.
Atat in directia jandarmilor, care sunt alertati imediat, avand in vedere ca sediul lor se afla in imediata vecinatate a Postei, at si in directia ostaticilor.
Strigand in gura mare ca « el nu are nimic de pierdut », fiind « foarte excitat » (probabil din cauza dozei mare de drog pe care consumase pentru a-si face curaj), in jurul orelor 17H00, Aziz, are tupeul de a «comanda» un sandwich negociatorului unitatii speciale de elita RAID, care « debarcase » la fata locului pentru gestionarea crizei si sa declanseze un “adevarat” razboi!

APROFUNDAREA DOSARULUI

Cum in orice tip de negociere, fara comunicare, nu se ajunge la nici un rezultat, in jurul orelor 18H00, la randul lui, seful unitatii RAID, cere furibundului sa stinga focul, pe care l-a declansat in fata unei camera « tangente » cu casa de bani, unde s-au ascuns ceilalti doi salariati aflati la acea ora in sediul Postei si unde Aziz era obligat sa se introduca pentru a ajunge la « tinta lui», banii!
Inchizandu-se in « lumea lui surda », refuzand orice comunicare cu negociatorii RAID, care in jurul orelor 18H30 sunt avertizati telefonic de catre ostatici ca in interior exista un risc ridicat de asfixiere, « legionarii » hotaresc punerea in aplicare a « planului de asalt » !
Astfel, dupa o documentare cartografica minutioasa a locului, in jurul orelor 19H00, intr-un « act de legitima aparare » (declarata de un oficial al Prefecturii Yvelines !), patronul unitatii speciale RAID aflat la fata locului, Jean-Louis Fiamenghi, a ales o solutie « mediana », ordonand spargerea usii centrale de catre trei echipe « specializate » in penetrarea in cele mai imposibile locuri, dupa care urma ca negociatorul RAID sa-l « rezoneze» pe Aziz, cerandu-i sa-si ridice mainile deasupra capului si sa se predea neconditionat.
Aflat intr-o « pozitie » de rugaciune, tanarul furios drogat, « raspunde » printr-un strigat de adio: « Allah Akhbar » urmat de focuri de arma trase, atat in directia oamenilor RAID-ului cat si in directia ostaticilor, fara sa faca insa victime.
Riposta unitatii speciale de elita, nu se lasa asteptata.
« Legionarii » deschid focul asupra insurgentului care lovit de gloante cade la pamant intr-o stare de agonie.
In incercarea sa de a face un ultim « gest » (neidentificat !), o a doua rafala de gloante, il reduce definitiv la tacere !
Ostaticii au fost imediat eliberati si spitalizati pentru examene medicale.
Asa cum mentiona pe canalul National de televiziune FR2 (France2), D-l Nicolas Sarkozy, Presedintele Frantei, la putin timp dupa eveniment, « furibundul nu a dorit sa se predea, el a tras asupra politistilor, care au ripostat si el este mort » !
Domnia sa a « judecat » ca politistii de la RAID au dat dovada de o « proba de stapanire a situatiei » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Evenimentul a trecut aproape « pe neobservate » atat in presa locala cat si in cea nationala, el fiind putin comentat in mijloacele mass-media, iar versiunea oficiala, sustinut de autoritati, Prefectura de Politie, Ministerul de Interne a fost, evident, acea de « legitima aparare ».
In concluzie, nu se va deschide nici o ancheta in legatura cu acest subiect si nimeni nu va fi audiat in acest dosar !
Si acest lucru nu pentru ca motive nu exita ci pentru simplul fapt ca RAID-ul a gestionat « corect » o situatie de criza, « iesita din comun ».
Si totusi, o serie de « zone de umbra » exista in dosar care ar merita atentia autoritatilor, in cazul in care, ele ar dori ca adevarul sa fie cunoscut !
In primul rand, furibundul Aziz Ouamane a fost un cunoscut traficant de droguri autoritatilor politienesti, dar inainte de toate era un consumator « inrait» si este foarte probabil ca iruptia lui in biroul de posta s-a datorat lipsei de drog dur de care avea organismul lui nevoie si pe care el nu si-a putut procura « pe piata » din lipsa de gologani.
Cu alte cuvinte, el se afla intr-o stare de « dementa » creata de lipsa dozei necesare pentru o « functionare corecta » a creierului !
Astfel, in momentul hold-up-ului el era mai mult o victima decat un criminal inrait.
Pentru ca daca el ar fi dorit, cu arma pe care « o avea in dotare » fara dar si poate, ar fi putut face victime, atat in randul ostaticilor cat si in randul jandarmilor GIGN alertati de directorul biroului de posta!
Insa, el nu a ucis pe nimeni !
Si asta pentru ca el a fost un traficant de droguri si nu un criminal.
In al doilea rand, exista o « disconcordeanta» in ceea ce sustin oamenii RAID-ul si ceea ce sustin, sa zicem « martorii » aflati la fata locului, in ceea ce priveste « cu sau fara masca » a insurgentului.
Daca autoritatile « spun » ca omul purta un cagul pentru a nu fi identificat, martorii spun ca individul nu purta nici o masca si nici nu-l prea interesa « viitorul » lui « apropiat », avand in vedere starea lui fizica precara (si mentala !) in care se afla.
In al treilea rand, faptul ca Aziz Ouamane era un « amator », un novice in materie de « jaf armat » rezulta drect si din faptul ca el si-a ales un birou de posta, in loc de o banca (chiar si mai mica), plasat in proximitatea unei jandarmerii !
In plus, el a actionat singur, ceea ce este exclus chiar si in cazul unui amotor.
Cu atat mai putin in cazul unui profesionist in materie de jaf armat.
Din investigatiile pe care le-am facut in acest dosar, avem convingerea ferma ca « s-ar parea » ca lichidarea lui Aziz Ouamane, nu a fost in nici un caz o « legitima aparare » ci o « executie » efecuata de oamenii RAID-ului, din pacate !
Pentru ca unitatile de elita RAID si GIGN sunt unitati speciale de « supradotati » in materie de armament si tehnica de lupta, ai caror membri sunt oameni cu calitati fizice si psihice deosebite, capabili sa gestioneaze cele mai dificile misiuni (eliberare de ostatici din zone de mare risc, atacuri teroriste de orice natura, hold-up-uri, lupte de strada, etc.) neavand nimic de invidiat « Legiunii Straine » franceze ! (a se vedea si articolul « Teoria generala a crizelor de ostatici in zonele de conflict).
Din contra, aceste unitati le putem considera un fel de « legiune straina nemilitarizata ».
Sau mai exact una « politista » cu « raza mare de actiune » in viata « civila » de zi cu zi.
Iata de ce, daca s-ar fi dorit ca Aziz Ouamane, sa ramane in viata, el ar fi trait !
Oamenii RAID-ului l-ar fi putut rani cu zeci de gloante fara ca una sa-i fie fatala !
Daca nu s-a dorit, este pentru ca nici RAID-ul si nici GIGN-ul nu negociaza (cu adevarat !), cu teroristii !
Si executia este « religia » lor !
Este singurul mod prin care securitatea celor in pericol este asigurata cu certitudine!
Aceea solutie « mediana », prin care intre cele doua solutii extreme « moartea», in cazul nepredarii neconditionate si « viata » in cazul contrar, este doar o utopie.
In concluzie, evident, Aziz Ouamane a gresit!
Dar el nu trebuia sa moara!
Ar fi fost necesar sa-si lase arma la pamant si suficient sa-si ridice mainile deasupra capului pentru a ramane in viata !
Pentru ca Aziz Ouamane pentru Jean-Louis Fiamenghi (si echipa sa de elita RAID), cu toata « istoria lui », nu a fost decat un « detaliu » (o « gluma proasta » !) in raport cu misiunile pe care de-a lungul timpului, acesta din urma, le-a dus cu succes la un bun sfarsit.
Din pacte, Aziz Ouamane, nu era la curent nici cu « politica delupta » a RAID-ului si cu atat mai putin, cu utopica solutie « mediana » a D-lui Jean-Louis Fiamenghi.

NOTA

La putin timp dupa acest eveniment, care dupa parerea noastra comporta polemici (ca de-altfel si alte actiuni ale RAID-ului sau a GIGN-ului (vezi notele de picior), Inspectorul General, Jean-Louis Fiamenghi, a fost afectat intr-o functie mai imortanta, ca sef al unui alt serviciu de o mare raspundere si responsabilitate SPHP (Serviciul de Paza si Protectie ai Inaltilor Functionari, cu sediul sau general in vecinatatea Ministerului de Interne si a Palatului Elysée, un serviciu al Politiei Nationale Franceze, o organizatie non-profit de utilitate publica, fondata pe 15 martie 1935, dupa asasinarea Regelui Alexandru I si a lui Louis Barthou la Marsilia in 1934, formata din 770 de poltisti, insarcinati cu supravegherea fostilor presedinti ai Frantei, precum si ai inaltilor functionari francezi si straini), el fiind inlocuit cu Amaury de Hautecloque. SPHP poseda o antena si la Strasbourg avand ca obiectiv supravegherea inaltilor functionari al Parlamentului Europei.

_________________________________________________________________
[1] RAID-ul (Cautare-Asistenta-Interventie-Disociere) – este o unitate de lupta de elita, aflata sub comanda directa al Directorului General al PN franceze, avand mascota pantera, deviza « Interventie fara esec» si sediul central la Bièvre, Domeniul « Bel Air » (la 15 km sud-vest de Paris, Essonne-91, reg. pariziana). Ea a fost creata in 1985 de catre Robert Broussard (fost Comisar Sef de Politie, devenit ulterior Prefect, care a initiat lichidarea in 1979 a lui Jacques Mesrine « inamicul n°1 al poprului francez) si Ange Mancini (Ex-Director al SRJP-Serviciul Regional al Politiei Judiciare Ajaccio in 1983, Prefect al DOM francez Martinica din 18 iulie 2008, primul sef al RAID-ului, care a anihilat grupul terorist « Action Directe » in 1897), pentru combaterea tuturor formelor de criminalite, precum si al marelui banditism, pe intreg teritoriul national. Printre misiunile sale (in special in zonele urbane de mare densitate), mentionam si protectia inaltilor functionari (demnitari) ai statului (SPHP), inclusiv al Presedintelui Republicii. Ea participa deasemenea la formarea politistilor francezi si straini in lupta antiterorista si anti-kidnapping, efectuand si investigatii, precum si testari de materiale specifice si sofisticate in profitul diferitelor servicii ale PN. Asista, in cazul in care situatia o impune, serviciile de securitate publica si serviciile specializate in securizarea actiunilor de mare risc, in special, in escortarea detinutilor periculosi. In cazul amenintarii teroriste, nucleare, radioactive, biologice sau chimice (NRBC), ea coordoneaza actiunea de detasare centrala a interventiei tehnice (DCI), structura interministeriala. In anumite misiuni, desi RAID-ul, poate intervine pe intregul teritoriu francez, sunt preferate GIGN-Grupul de Interventie de elita a Jandarmeriei Nationale (echivalentul RAID-ului in cadrul JN, care spre deosebire de acesta, desi are aceleasi tip de misiuni, intervine in special, in zonele periurbane, aeroporturi, porturi maritime, penitenciare, etc.) sau BAC (Brigada Anti-Comando), la Paris, in special. Daca RAID si GIGN au o misiune comuna, este seful RAID-ului (sau adjunctul sau) care este responsabil cu coordonarea interventiei. Pe 1 august 2009, RAID dispunea de un buget de 2.019.669 euro, precum si de doua fonduri suplimentare, unul de 85.000 de euro (pentru achizitionare de material) si altul de 70.000 de euro (pentru formarea personalului), respectiv, de un efectiv de 168 functionari, din care trei membri (Comisari de Politie) al CCD (Corpul de Conceptie si Directie), 21 al CC (Corpul de Comanda), 119 al CEA (Corpul de Incadrare si Aplicatie) si 25 de persoane cu statut administrativ si tehnic (din care 1 psiholog si 6 medici), fiind compus dintr-o DAF-Diviziune Administrativa si Financiara ; 2 SO-Sectiuni Operationale (fiecare cu cate o specialitate) ; un GM-Grup Medical (compus din 6 medici anestezisti-reanimatoristi, respectiv, urgentisti) ; GF-Grup de Pregatire ai noilor recruti RAID ; un SOTI-Serviciul Operational de Tratament al Informatiei si un GN-Grup de Negociatori. Seful RAID-ului si cei doi adjuncti ai sai sunt membri ai CCD al PN. Actualul sef este Amaury de Hautecloque, in functie din 2007. Sectiunea RAID I (« de interventie ») este formata din 80 de politisti si se afla sub comanda unui Maior (Subcomisar) de Politie. Aceasta sectiune care asigura totalitatea misiunilor pe teren este impartita in patru grupe pluridisciplinare specializate in toate tipurile de lupta intalnite in practica, in tirurile de mare precizie, in scufundari subacvatice si submarine, in parasutism, in explozive, in NRBC, etc. Aceasta sectiune este insarcinata, in particular, si cu interventii dificile si riscante (arestare de raufacatori periculosi, eliberare de ostatici, deturnare de avion, etc.) dar si cu filatura si supraveghere in materie de terorism si mare banditism (crima organizata). Sectiunea RAID II (« srijin operational ») aflata tot sub directia unui Subcomisar de Politie este formata din urmatoarele grupe : GTP-Grupa Tehnica si de Prospectie (specialisti de inalt nivel si armamentul lor sofisticat) ; GC-Grupul Cynofil (specializat in educatia animalelor si comportamentul lor, format din 8 dresori de caini, 3 caini de atac si 8 caini specializati in detectarea explozivelor) ; GL-Grupul Logistic ; GGCN-Grupul de Gestiune a Crizelor si de Negociere (format din 3 politisti criminologi si un psiholog) ; GA-Grupul de Armament ; GT-Standul de Tragere. Armamentul din dotarea RAID-ului este format din : revolver MR73 ; Glock 17, Glock 18, Glock 19, Glock 26 ; Beretta F-92; Heckler and Koch G36 ; Heckler & Koch MP-5k ; Heckler & Koch 53; SIG 553 SOW; FN-90 - VIP protection ; Remington M870 Police ; Bennelli Super 90 M3 ; Molot Vepr 12 ; Beretta M3P ; Franchi SPAS 15 ; Pusti de precizie PGM Ultima Ratio, 308 Winchester; Pusti de precizie cu raza mare de actiune PGM Hécate II 50 BMG ; Heckler & Koch PSG-1 ; FN Minimi ; Heckler & Koch MG3 ; Heckler & Koch 69.
RAID s-a remarcat printre altele in anihilarea grupului terorist « Action Directe » in 1987, in dosarul “Human Bomb” (Eric Scmitt) la Neuilly (Paris) in 1993, precum si in mai multe interventii contra GIA la Roubaix (Gang de Roubaix-Lille) in 1996, respectiv, in arestarea fugitivului Yvan Colonna in 2003, inculpat pentru asasinarea Prefectului Claude Erignac in 1998. Interventia RAID a dat insa nastere la o serie de polemici in ceea ce priveste « impartialitatea », precum si « corectitudinea » cu care a executat misiunile cu care a fost insarcinat.

[2] GIGN-ul (Grupul de Interventie a Jandarmeriei Nationale) devine operational pe 1 martie 1974 ca urmare a luarii ca ostatici al echipei israeline la Jocurile Olimpice de la Munchen in 1972, cum JN creaza in 1973 ECRI (Echipa de Comando regional de Interventie) in cadrul EGM (Escadrilei Jandarmeriei Mobile) la Maisons-Alfort (regiunea pariziana). In aprilie 1974, numai la o luna de la creara lui sunt infintate doua GIGN: GIGN1 la Maisons-Alfort din ECRI care opera pe teritoriile primului celui de-al doilea, al treilea, respectiv, al saselea regiuni militare si GIGN2 constituita in cadrul EGM care opera in a parta, a cincia, respectiv, a saptea regiuni militare. Cu cartierul general, din 1983, la Satory (Versailles, regiunea pariziana) si centrul de instructie la Frileuse (Beynes), GIGN este o unitate de elita a JN (Jandarmeria Nationala franceza), specializata in operatiunile de lupta anti-terorista in orice mediu (aer, mare, uscat), in cele de eliberare a ostaticilor, in cele de transfer de « persoane sensibile », in arestari cu risc ridicat, respectiv, in revoltele din unitatile penitenciare sau centre de detentie-retentie. El intervine in general in zonele periurbane, aeroporturi, aerogari, penitenciare, deviza lui fiind : « GIGN-ul, angajat pentru viata… ». Pentru integrarea acestui corp de elita a JN candidatul trebuie fie jandarm si sa aiba mai putin de 32 de ani. Incepand cu 1 septembrie 2007 are loc o profunda reorganizare a lui in trei forte operationale, „absorbind” GSIGN (Grupul de Securitatea a Jandarmeriei Nationale) : Forta de Interventie (vechiul GIGN); Forta de Observatie-Cautare, vechiul grup de obserervatie-cautare al EPIGN (Escadrila de Parasutisti al Jandarmeriei Nationale) si Fortele de Securitate-Protectie (membrii sectiei de securitate si protectie a EPIGN si al GSPR- Grupul de Securitate al Presedentiei Republicii). GIGN dispunea de un efectiv de 420 de militari (407 in august 2009, 380 in 2008, pe cand JN apartinea Ministerului Apararii Nationale) si de un buget cca 2 milioane de euro (1,5 milioane de euro, efectiv, la care se adauga un drept de „cheltuieli de deplasare” de 0,5 milioane de euro). Ca misiuni principale ale GIGN mentionam: Piratair (deturnari de avioane), Piratmer (deturnari sau atacuri asupra navelor), Piratome (atac nuclear), Piratox (atac chimic sau biologic), Piratext (sechestrare de persoane-luare de ostatici de nationalitate franceza in afara teritoriului national). Printre alte atributii ale sale putem mentiona si: neutralizarea furibunzilor, precum si arestarea persoanelor considerate „periculoase” si inarmate. SSP (Serviciul de Securitate si Paza) asigura deasemenea protectia inaltilor functionari francezi sau straini, precum si ai diplomatilor in zonele cu risc ridicat de atac armat; Securitatea Ambasadelor si a reprezentantilor diplomatici francezi, in strainatate (Algeria, Coasta de Fildes, Haiti, Afrganistan, Pakistan, Irak, etc.); Extradarea cetatenilor francezi in strainatate; Gestioneaza crize de conflict armat in strainatate in care sunt implicati cetateni francezi, precum si alte evenimente nationale sau internationale in careinteresele Frantei sau francezilor sunt in cauza. In 2004, cu ocazia a treizeci de ani de existenta a lui, GIGN avea la activ aproape 1100 de misiuni, peste 1000 de criminali arestati sau ucisi si peste 600 de ostatici eliberati. Astazi, el a pierdut 17 militari in misiuni, dintre care 15 in cursul antrenamentelor. Mentionam aici ca antrenamentele GIGN sunt printre cele mai grele si cele mai dure luand in consideratie toate trupele de lupta (nationale si internationale) avand ca „obiect” de activitate combaterea criminalitatii (inclusiv Legiunea Straina, SWAT, etc.). El s-a remrcat in mod cu totul special in decembrie 1994, cand a intervenit pe Aeroportul International Marsilia-Marignane pentru eliberarea ostaticilor cursei Air France AF8969, luat ostatec de catre GIA (Grupul Islamist Armat). El a intrevenit in egala masura si in strainatate: in Djibuti, San Salvador, Arabia Saudita, Tara Basca spaniola, Nigeria, Insulele Comore, etc. Din 2007 el se afla sub comanda Generalului Denis Favier. Printre cele mai spectaculoase operatiuni la care a participat GIGN mentionam urmatoarele: 1) GIGN1 intrevine in mai 1974 cu ocazia unei rebeliuni la Centrul Penitenciar Fleury-Mérogis (regiunea pariziana). Interventia lui este determinanta pentru solutionarea crizei cu un minim de violenta; 2) GIGN intervine pe 3 februarie 1976 (in cooperare cu a 13-a DBLE-Semi-Brigada a Legiunii Straine, creata in 1940) intr-o operatiune de salvare la Loyada (Djibuti, pe atunci colonie franceza: Teritoriul francez al Afars si Issas) a treizeci de copii luati ostatici de catre teroristii FLCS (Frontul de Eliberare a Coastei Somaleze). Doi copii, sapte teroristi, si noua soldati somalieni sunt ucisi; 3) Intreventia in septembrie 1976 intr-o deturnare, de catre cinci teroristi croati anti-Tito, a unui avion Boeing 727 al TWA (Trans World Airlines, o companie americana veche care facea parte din „Big Four”, alaturi de celelalte trei mari companii: American Airlines, United Airlines si Eastern Air Lines), care a fuzionat cu American Airlines in aprilie 2001. Cursa asigura legatura regulata pe ruta New York-Chicago. GIGN reuseste pe calea negocierilor eliberarea a 49 de ostatici si predarea teroristilor; 4) Interventia pe 30 septembrie 1977 pe Aeroportul Orly-Vest (in cooperare cu BAG-Brigada Anti-Gang condus de catre Comisarul Robert Broussard) in deturnarea unui avion al Companiei Air Inter, Cursa 429 (Paris-Lyon) de catre un furibund Jacques Robert, care tinea ostatici 49 de persoane, (printre care si Deputatul Lucien Neuwirth si fostul Ministru, Philippe Malaud) de peste sapte ore. La asaltul GIGN, un pasager moare, alti patru sunt raniti, dintre care unul grav, iar Jacques Robert se preda, fiind ulterior, incarcerat; 5) Pregatirea unei tentative de eliberarea a functionarilor Ambasadei Frantei in San salvador, in mai 1979. Teroristii accepta sa se predea inainte de interventia armata a GIGN si sa elibereze ostaticii, insa acestia din urma, in schimb, îi elibereaza in Panama; 6) Intreventia in Arabia Saudita la Marea Moschee din Mecca, Al-Masjid al-Haram (cu mii de ostatici, care isi facveau rugaciunile in interior), intre 23 noiembrie-5 decembrie 1979, care este ocupata de catre 187 de teroristi (fundamentalisti islamici) saudieni si egipteni, studenti si studente la Universitatea islamica Médine pe 20 noiembrie, prima zi a anului 1400 al calendarului musulman. Seful teroristilor Juhaiman ibn Muhammad ibn Saif al Utaibi, era un caporal al Garzii Nationale saudiene la pensie, apartinand unei influente familii sunnite din Najd, care solicita in schimbul eliberarii ostaticilor recunoasterea lui Mohammed Ben Abdallah Al Qahtan (cumnatul lui, aflat cu el in Moschee) ca Mahdi (aducatorul dreptatrii si justitiei pe Pamant). Interventia aramata a GIGN a facut numeroase victime atat in randul teroristilor cat si in randul celor sechestrati in Moschee; 7) Interventia cu ocazia luarii de ostatici la Hotelul Fesch (Corsica, Franta), de catre un comando corsican condus de catre Marcel Lorenzoni (militant nationalist) in februarie 1980. In urma negocierilor cu GIGN teroristii se vor preda; 8) Eliberarea ostaticilor, cu o interventie-surpriza, cu ocazia deturnarii unui avion la Touquet (Le Touquet-Paris-Plage, Pas de Calais) in mai 1981. Piratul care incerca sa oblige Papa sa dezvaluie cel de-al treilea secret al Fatimei (dezvaluit pe 26 iunie 2000) este neutralizat si arestat. Cele trei revelatii (care de fapt ar fi una in trei parti) ar fi fost adresata pe 13 iulie 1917 de catre Fecioara Maria (cu numele de Notre-Dame de Fátima) catre Lúcia dos Santos si versorii ei Jacinta si Francisco Marto in micul orasel Fátima din Portugalia; 9) Arestarea unui furibund (turbat) la Chelles (Seine et Marne, regiunea pariziana) in aprilie 1982. Acesta, terorizand orasul, a tras peste 2000 de cartuse, inainte de neutralizarea lui de catre oamenii GIGN; 10) „Irlandezii din Vincennes (Vincennes, regiunea pariziana)”. Pe 9 august 1982, catre orele 13H00 are loc o fuziada (schimb de focuri) pe strada Rosiers: un om arunca o grenada in interiorul restaurantului Goldenberg, iar mai tarziu, un comando format din cinci persoane deschide focul asupra celor de pe strada. Rezultatul: sase morti si douzeci si partru de raniti. Pentru a descoperii instigatoriia cestui atac armat, Presedintele Frantei, François Mitterrand, instaleaza la Palatul Élysée o celula anti-terorista cu un consilier tehnic, pe care o pune la dispozitia lui Christian Prouteau, pe atunci patronul GIGN. Pe 29 august catre orele 21H30 militarii GIGN condusi de catre Capitanul Paul Barril iau cu asalt apartamentul din Vincennes al unui numit Michael Plunkett, banuit care ar face parte din organizatia separatista irlandeza IRA (Armate Republicana Irlandeza) si gasesc la acesta, in urma unei perchezitii « minutioase » urma de exploziv ! Irlandezul cu camarazii sai (care il frecventau) sunt arestati, inculpati si incarcerati. Dupa noua luni, la sfarsitul lunii mai 1983 sunt eliberati, probele fiind insuficiente pentru traducerea lor in fata justitiei. Aceasta interventie a GIGN a dat nastere la o serie de polemici. Se pare ca, chiar oamenii GIGN au adus explozivul cu ei, pentru ai putea inculpa pe Plunket si camarazii sai, cum « problema » trebuia « solutionata », in lipsa unor dovezi clare si certe ; 11) Arestarea lui Filipe Bidart, seful gruparii teroriste baste Iparretarrak, in februarie 1988 ; 12) Eliberarea ostaticilor detinuti in grota Ouvéa in Noua Caledonie (TOM-Teritoriu francez autonom, nemetropolitan, din Pacificul de Sud) in mai 1988. Operatiunea a fost clasata de « mare succes » in ciuda decesului a doi militari de la DGSE (Directia Generala a Securitatii Externe, un serviciu de informatii francez extern aflat sub autoritatea Ministrului Apararii, condus din 10 octombrie 2008 de catre Erard Corbin de Mangoux) si 19 separatisti Kanak (Canaques, poulatia din Noua Caledonie); 13) Membri ai GIGN, uneori sub comanda COS (Comandamentul Operatiunilor Speciale, aflat su comanda Sefului de Stat Major al Armatei) au participat la o serie operatiuni de mare succes in Bosnia-Hertegovina intre 1992-1995, in special in ceea ce priveste arestarea criminalilor de razboi; 14) Pe 26 decembrie 1994, eliberarea celor 164 de pasageri al zborului AF8969 (cursa regulata intre Paris-Alger) luati ostatici de catre 4 teroristi islamisti GIA (Grupul Islamist Armat, condus Abdul Abdallah Yahia alias "Emirul", in varsta de 25 an, un apropiat a lui Djamel Zitouni, seful GIA) pe Aeroportul Marignane (Marsilia), avand in plan prabusierea avionului deasupra Turnului Eiffel. Avionul, un Airbus A300 cu 220 pasageri la bord, decoleaza de la Aeroportul Alger (Houari Boumedienne) pentru Paris pe 24 decembrie, insa aterizeaza la Aeroportul Marignane pentru alimentare cu carburant (la orele 03H30), unde este retinut la sol timp de doua zile de catre teroristi, pana pe 26 decembrie, cand GIGN (la orele 17H08) il va lua cu asalt (filmat integral de mai multe posturi de televiziune!) si ucide cei patru teroristi, eliberand toti pasagerii, nevatamatiTeroristii revendicau eliberarea a doi responsabili FIS (Frontul Islamic de Salvare), Abbassi Madani si Ali Belhadj incarcerati din 30 iunie 1991 in Algeria. Sechestrand avionul inca pe Aeroportul Houari Boumedienne, in urma refuzului revendicarii lor de catre autoritatile algeriene, ei executa la orele 14H00, primul pasager: un politist algerian care insotea avionul. In urma negocierilor, la Marignane sunt eliberati 63 de pasageri (femei si copii). Insa, la orele 21H30 in seara Craciunului, un angajat al Ambasadei Frantei la Alger, Yannick Beugnet este totusi executat, el fiind cea de a doua victima a acestui eveniment terorist fara precedent pana atunci. Aceasta interventie care a facut celebru GIGN in lumea intreaga, in 2010 este considerata de catre autoritati ca una dintre cele mai remarcabile reusite ale GIGN. In ciuda faptului ca in urma interventiei lor 13 pasageri si membri ai echipajului sunt raniti si noua membri ai GIGN lejer (printre care si capitanul Favier) si unul grav. In urma acestui eveniment, Air France a suspendat zborurile sale catre Algeria pana in 2003. Astazi zborul AF8969 nu mai exista, el fiind inlocuit cu cele AF3543 si AF7667; 15) In septembrie 1995, GIGN participa alaturi de EPIGN la prinderea lui Khaled Kelkal (islamist algerian, membru GIA, considerat ca principalul responsabil de atentatele comise in Franta in vara anului 1995) in padurea Vaugneray in apropiere de Malval (Lyon, Rhône), insa majoritatea fiind tranferati intr-o alta actiune „Azalée” in Comore, este EPIGN care localizeaza si il ucide pe Kelkal pe 29 septembrie (filmata de catre televiziunea locala Lyoneza). Si aceasta „executie” a dat nastere la o serie de polemici. Dupa parerea mea, care am urmarit de aproape acest eveniment, Khaled Kelkal, nu trebia ucis! Merita mentionat aici faptul ca, contrar politistilor (functionari al Ministerului de Interne), jandarmii (pe atunci functionari Al Ministerului Apararii) au fost autorizati sa faca uzaj de arma (cu foc) chiar daca nu erau intr-o situatie de „legitima aparare”, conform Decretului din 20 mai 1903!; 16) Participarea la „Operatiunea Azalée. Este vorba de eliberarea statului african, Uniunea Comore fosta Republica Federala Islamica Comore, situata in Oceanul Idian, colonie franceza pana la obtinerea independentei pe 6 iulie 1975, ocupand Arhipelagul Comorelor, ale caror insule apartin Colectivitatii TOM franceze Mayotte. Operatiunea a avut ca scop si arestarea mercenareului Bod Denard sub autoritatea COS in septembrie-octombrie 1995; 16) Intreventia pentru arestarea unui furibund la Valaurie (Drôme) pe 23 iunie 1997, cand un membru GIGN, Jean-Louis Prianon, este ucis ; 17) Interventia, in 2005, in colaborare, cu Comandoul marin „Hubert” (creat in decembrie 1947 purtand numele locotenentului Augustin Hubert ucis in batalia din 6 iunie 1944 la Riva Bella) pe vasul „Pascal Paoli„ (dupa numele omului politic si amiral corsican Pascal Paoli) de la SNCM (Societatea Nationale Maritima „Corse-Méditerranée”), deturnat e catre sindicalistii STC (Sindicatul Muncitorilor Corsicani, fondat pe 1 mai 1984); 18) Arestarea pe 19 ianuarie 2007 a unui furibund (furios turbat), inarmat, baricadat la el acasa in Gensac-sur-Garonne (Haute Garonne). In timpul asaltului, catre orele 22H00, individul deschide focul si raneste mortal pe Maréchal des logis-chef (sergent) Frédéric Mortier 35 ans (promovat major, cel mai mare grad in corpul subofiterilor militari, post-mortem). Este vorba de cel de-al doilea membru GIGN care moare in cadrul unei operatiuni armate ; 19) Pe 11 aprile 2008, participarea la Operatiunea « Thalathine ». Este vorba de interventia GIGN pentru eliberarea ostaticilor de pe vasul de croasiera de lux « Ponant » apartinand CMA-CGM (Compagnie Maritime d'Affrètement - Compagnie Générale Maritime), al treilea armator mondial de transport maritim in containere si primul francez, rezultata din fuziunea in 1996 dintre CMA (creat in 1978) si si CGM (creat in 1975, prin fuzionarea dintre CGT-Compagnie Générale Transatlantique fondat in 1851 si MM-Messageries Maritimes in 1855), cu sediul social-administrativ la Marsilia (a se vedea si articolul autorului : „Infernul indian, un secret de stat”; www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=...). La acestea se adauga numeroase arestari ai unor teroristi (in special in tara Basca de nord din sudul Frantei al grupului IK-Iparretarrak-cei din nord, in limba basca), ai unor criminali periculosi, precum si o serie de interventii in mediul penitenciar contra rebeliunilor. Armamentul folosit de GIGN este foarte variat si de mare precizie, de ultima generatie. In general, in cazul unei misiuni „ordinare”, armamentul „de baza” se compune din pistoale (trei-patru), un MP-5 si pusti calibrul 12 (una-doua), pentru fiecare militar. Pistoalele cele mai utilizate, in functie de dificultatea misiunii, sunt: Manurhin MR-73 cu cartuse 357 Magnum de diverse lungimi al tevii (4, 5 ¼ inci, respectiv, 8 inci ºi 10 inci, pentru o tragere de mare precizie); PA (Pistol Semi-automat) de talie „compacta” (in principiu Glock 19 de 9mm Para echipata cu o lampa Insight Technology M3 LED sau M6 cu laser integrat, SIG-Sauer P228, FN Five-seveN si PAMAS G1S, respectiv, G26, G27); S&W 686 GFS « Stainless » cu cartuse 357 magnum si lungimea tevii intre 4-10 inci; Sig-Sauer P228 (si P226) de 9 mm Para cu incarcatoare de 20 de cartuse; Beretta 92F ; FN Five-seveN Tactical IOM de 5,7 mm cu o lampa-sare Insight Technology M6 fixata pe sina Picatinny; GIAT PAMAS G1S de 9 mm Para (Parabellum) ; Beretta 92G ; SIG-Sauer Pro SP 2022 de 9 mm Para. In misiunile „clasice” sunt utilizate MR-73 cu teva de 4", Glock 19 si P228. Din contra, in misiunile „kaki” (in natura) sunt preferate Glocks 17 si P226. Printre pistoalele-mitraliera mentionam: HK MP5 in versiunea A5 (selector 3-Round Burst), SD3 si K-PDW (amundoua cu selectoare SEF) cu colimatoare Aimpoint CompM2 sau EOTech 550 AA, respectiv lunete Trijicon ACOG 3,5 x 35 sau inca tip « mini-luneta» montata lateral. Pe Modelele MP-5A5 si MP 5K PDW exista montaje SureFire ”cocking tube mount” pe extremitatea tubului cu gaz de admisie care permit fixarea laserilor L72 de culoare rosie si L75 infrarosie, precum si a lampilor Nitrolon P. Le MP-5SD6 ; FN P90 Tactical cu laser integrat si 50 de cartuse tip FN5,7 x 28mm care pot traversa si vesta anti-glont. Pustile de lupta cele mai utilizate in misiuni sunt : Remington 870 de calibru 12 Magnum cu colimator Aimpoint CompM2, Aimpoint 3000 ou EOTech 550 AA si o lampa cu laser ; Benelli M3T Super 90 de calibre 12 ; Franchi SPAS 12 Special Purpose Automatic Shotgun également de calibre 12. Pustile de asalt : HK G3 TGS de 7,62 mm echipate cu un selector de tragere tip numeric si cu MSG-90 si cu o aruncatoare de granada HK 79, respectiv un colimator Aimpoint 3000 sau 5000 cu un montaj SureFire « cocking tube mount » 490 sau 491 pentru o lampa si laser in varianta diurna ; SIG-550 si 551 SWAT cu luneta Hensoldt 6 x 42 BL, SIG-552 Commando cu un colimator Bushnell HOLOsight ; HK 33 EA2 echipata cu un HK tip A3, cu un selector 3-Round Burst avand patru pozitii si o luneta diurna Hensold 6 x 42 BL ; GIAT FAMAS F1 ; HK G36C, de calibru 5,56 OTAN. Arme de precizie : MR-73 de 8 si 10 inci, modele speciale echipate cu lunete Magnum Phantom marind de 1,5 x, produse de catre Bushnell, precum si optice 4x32 ; S&W ; Modele Accuracy cu lunete Schmidt & Bender Mk.II 3-12 × 50 si Mil-Dot : AW de 308 (7,62 mm OTAN) ; AWS de 308 cu o teava echipata cu un amortizor de zgomot ; AW SM de 338 Lapua Magnum (8,6 × 70 mm) pentru trageri intermediare cu munitie de 7,62mm -12,7mm ; Barrett M82, Barrett M95 si McMillan, cu modelele Hécate II standard si Hécate II polimer cu o luneta Scrome J10 10 × 40 Mil-Dot, pentru neutralizarea vehiculelor ne sau blindate usor. GIGN are in dotare cca 128 de astfel de arme, echipate si cu telescoape monoculare Leica Televid 77 mm (sau l'Apo-Televid 77 mm) cu mariri pana la 60 ×, un binoclu Leica Vector IV (sau infrarosii Thomson Sophie, noaptea). Echipele de tragatori de elita (compuse in general din doi militari, un observator si un tragator) dispun si de un telemetru laser Leica Rangemaster LRF 1200 dotata cu o optica de 7 × 21 mm avand o precizie de un metru (abatere) pana la o distanta de 1100 m, de o mini statie meteo Skywatch Geos 9 (anemometru cu palete-vânt, busola, higrometru, termometru, barometru, altimetru). Arme sub-letale utilizate de GIGN sunt : Pistoale cu impulsuri electrice Taser X26 in experimentare din 2003 (a se vedea si articolul autorului : « Pistoale Taser X26 cu camera video incorporate » : www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=816). Din 2006 GIGN dispune ca mijloace de deplasare de elicoptere armatei terestre si ale aerului pusa la dispozitia lui de catre 4e RHFS (al 4-lea Regiment de Elicoptere al Fortelor Speciale, instalata la Baza Aeriana 107 la Villacoublay (Yvelines, regiunea pariziana).