Romania comunista vs romania azi ...

Inca ne mai confruntatam cu nostalgici care ne explica pe diferite surse .... cat de bine era pe vremea comunismului. Pentru inceput un articol preluat din ziarul Adevarul ...

În anii ’80, vânzarea condiþionatã – „ca sã luaþi asta, trebuie sã cumpãraþi ºi asta” – devenise o practicã frecventã în cadrul comerþului socialist. Rezultat al anilor de supunere ºi dictaturã, românii se învãþaserã sã tolereze absurditãþile lumii în care trãiau ºi acceptau sã li se vâre pe gât mãrfuri de care nu aveau nevoie.
România, anul 1986, interior de alimentarã. „Dacã vreþi sã luaþi un baton de salam, trebuie sã cumpãraþi ºi douã picioare de porc.” Zi ceva dacã poþi.
Dupã ore bune petrecute la coadã, storcoºit între cel din faþã ºi cel din spate, între cel din stânga ºi cel din dreapta, ºi, în general, dupã multe zile care semãnau una cu alta ºi-n care nu te mai mira nimic, simþul critic ºi puterea de reacþie se diminuaserã pânã la dispariþie.
Aºa cã acceptai sã plãteºti ºi picioarele de porc ºi pãrãseai magazinul fãrã sã comentezi. ªi-a doua zi fãceai la fel. Iar zilele se repetau întocmai, într-un ºir ce pãrea nesfârºit.
„Oamenii erau învãþaþi sã tolereze absurditatea lumii care li se oferea. Nu reclamau nimic, deºi ar fi putut s-o facã. Vânzarea condiþionatã nu era o practicã legalã ºi putea fi atacatã”, spune etnologul ªerban Anghelescu, de la Muzeul Þãranului Român. Nimeni nu miºca însã în front, iar asta e „reacþia de resemnare a celui care crede cã nu se mai poate întâmpla nimic ºi care aºteaptã sã se întâmple ceva din cer ºi nu din iniþiativa lui personalã”.
Þi se forþa mâna
În anii ’80, vânzarea condiþionatã – „ca sã luaþi asta, trebuie sã cumpãraþi ºi asta” – era o practicã frecventã în cadrul comerþului socialist. Dãdeai nas în nas cu ea în multe dintre unitãþile comerciale ale României socialiste, cu precãdere în alimentare ºi în librãrii.
„Dar eu mi-am luat odatã ºi o pereche de cizme ºi m-au pus sã cumpãr ºi o altã pereche de încãlþãri, din plastic. Erau mai ieftine, dar tot te fãceau sã pierzi bani”, spune Dana Popovici, 40 de ani. Ea adaugã: „Oricum, asta a început sã se întâmple prin anii ’80, atunci când a început o crizã cruntã din motive de returnare a datoriei externe. Pânã atunci a mai fost cum a mai fost”.
Vânzarea „la pachet” devenise, în ultimul deceniu al epocii comuniste, o obiºnuinþã ºi pentru cã i se creaserã condiþii de desfãºurare. Produsele esenþiale traiului aproape cã dispãruserã de pe piaþã, umblai de nebun prin toate pieþele ºi magazinele sã gãseºti ceva. ªi atunci când, într-un final, reuºeai sã faci rost de o pungã de ficãþei sau de un pachet de unt, era simplu sã fii ºantajat cu o conservã sau cu doi „adidaºi”, adicã douã picioare de porc.
Nu aveai cum sã refuzi „afacerea”. George Rizoiu, 55 de ani, rezumã situaþia: „Metoda asta se practica intens la alimentara. Cãutai un produs care nu prea se gãsea ºi, atunci când se gãsea, vânzãtorii mai puneau alãturi ºi produse care n-aveau cãutare. ªi le luai. Ce sã faci?”.
Unu plus unu
La rândul sãu, Adrian Micu îºi aminteºte: „Era în 1988 ºi stãteam la coadã sã cumpãr salam de Sibiu de la alimentara Arieºul din Alba Iulia. ªi þin minte cã mi-am lãsat loc la coadã ºi am plecat la mama, la muncã, sã mai iau niºte bani. Aflasem cã era obligatoriu sã iau, pe lângã batonul de salam, ºi douã conserve de peºte oceanic. Salamul era 80 ºi ceva de lei, o conservã era 10 lei, iar eu n-aveam decât 100 de lei la mine”.
Dana Popovici povesteºte ºi ea cum stãteau lucrurile: „La un kilogram de carne, un kilogram de slãninã. La un kilogram de piept de pui, o pungã de tacâmuri. Asta era. ªi nu se întâmpla numai în alimentare, ci ºi atunci când fãceai o comandã la Casa de comenzi. Se adunau trei-patru inºi, comandau de o anumitã sumã, dar li se bãgau pe gât ºi conservele de peºte. Bine, asta e altã discuþie, cã nu toatã lumea reuºea sã afle numãrul de la Casa de Comenzi”.
Tactici neortodoxe
Vânzarea „la pachet“ a fost precedatã, înainte de anii ’80, de numeroase alte tactici de a scãpa de mãrfurile de pe stoc. Valerica Cristea, vânzãtoare la alimentara, îºi aminteºte: „Pânã prin 1982 s-au gãsit pui în prostie. ªi nu reuºeam sã-i vindem pe toþi, se stricau ºi trebuia sã îi plãtim. Aºa cã îi spãlam cu apã rece, îi treceam printr-un butoi în care puneam hipermanganat, un dezinfectant, ºi îi scoteam din nou în galantare. Cu salamul se întâmpla la fel: dacã trecea timpul ºi nu se cumpãra, îl ºtergeam bine de mâzgã ºi-l dãdeam cu ulei, sã parã nou, sã parã proaspãt, ca sã se cumpere”.
Dai ouã, primeºti gaz
Vânzarea condiþionatã cuprindea sub pãlãria ei cel puþin douã fenomene. Pe de-o parte, trebuia sã cumperi lucruri de care nu aveai nevoie: conserve de peºte, cutii cu creveþi, cãrþi cu autori obscuri. Pe de alta, erai forþat sã dai statului lucruri pe care doreai sã le pãstrezi.
Vezi, de pildã, obligaþia þãranilor de a plãti în bani, dar ºi în ouã, gazul lampant. Lucrurile stãteau în felul urmãtor: cooperaþiile sãteºti aveau sarcina de a achiziþiona un anumit numãr de ouã de la populaþie. Oamenii nu erau însã dispuºi sã le dea pentru cã preþul oferit era departe de a fi convenabil.
Dar cum þãranii aveau, la rândul lor, nevoie de gaz lampant, statul recurgea la o formã de ºantaj: le vindea sãtenilor gazul, dar cerea în schimb ºi o anumitã cantitate de ouã.
Dana Popovici povesteºte: „Mi-amintesc cum se ducea bunicã-mea cu poala plinã cu ouã ca sã ia 20 de litri de gaz pentru lampã...”. Etnologul ªerban Anghelescu e de pãrere cã fenomenul acesta exista în sate încã din anii ’50, iar „modelul era sovietic. Marele vecin de la Rãsãrit inventase asta înaintea noastrã”.
„Lumea, ce sã zicã? Nu mai zicea nimic“
Conservele de peºte nu se cumpãrau, în ciuda unei aprige campanii de stimulare a consumului.
Bun, bun, dar de ce se întâmpla asta? De ce se ajunsese la vânzarea condiþionatã? Explicaþiile curg una dupã alta, într-o înºiruire logicã. Unitãþile comerþului socialist trebuiau sã scape de mãrfurile care nu se vindeau. Ca sã-ºi ia salariul ºi sã meargã înainte, comercianþii trebuiau sã elimine din stoc ºi acele lucruri care nu prezentau interes pentru clienþi. Nu puteau rãmâne cu ele, asta nu era o opþiune.
Vânzarea condiþionatã era, aºadar, o modalitate de a debloca piaþa. Vânzãtoare la alimentara înainte de 1989, Valerica Cristea povesteºte: „ªefii ne puneau sã vindem la pachet. Dacã voiai sã iei mai mult decât era raþia, trebuia sã iei ºi doi «adidaºi», o conservã de peºte sau o cutie de creveþi. Trebuia sã le vindem, sã nu rãmânem cu ele. Câte am mai ºi aruncat... Lumea, ce sã zicã? Nu mai zicea nimic. Le cumpãra, cã nu avea ce face. Bine, unii le luau cu ei, alþii le plãteau ºi le lãsau în alimentarã”.
Planul te mânca de viu
Conservele de peºte erau, de pildã, printre cele mai ocolite produse. Iar asta era, într-adevãr, o problemã, þinând cont cã România avea, în anii aceia, numeroase vapoare de pescuit oceanic ºi multe fabrici care produceau conserve. Pentru cã oamenii nu se înghesuiau sã cumpere peºte ºi produse din peºte, o campanie fãrã precedent de stimulare a consumului fusese iniþiatã, iar alimentarele încercau ºi ele, cum puteau, sã þinã pasul, forþând cumpãrarea.
Pe de altã parte însã, vânzarea condiþionatã putea fi consideratã atunci ºi o modalitate de a þine pe linia de plutire întreprinderi nerentabile: mãrfurile nedorite erau introduse ºi ele cu forþa în plasa de cumpãrãturi pentru ca o fabricã sau alta sã nu ajungã în situaþia de a dispãrea, pentru ca muncitorii sã nu rãmânã pe drumuri. Falimentul ºi ºomajul erau fenomene de neconceput în Epoca de Aur.
Aºa cã vânzarea condiþionatã era, pânã la urmã, o formã de corectare a absurditãþilor comerþului socialist, centralizat ºi planificat pânã în pânzele albe. A se vedea, de pildã, cazul librãriilor, care trebuiau sã scape de cãrþile „de stoc”, ca angajaþii sã-ºi poatã primi salariile. ªi cum planul era umflat de la an la an, sarcina asta devenea din ce în ce mai dificilã.
Lucia Bãlan, librar cu 35 de ani de experienþã, e categoricã: „Dacã nu fãceam planul, nu luam salariul”. ªi explicã: „Planul se stabilea în funcþie de vânzãrile anului precedent. La acesta se mai adãugau, sã zicem, încã 20%, ºi ãsta era planul pe anul viitor. ªi ca sã faci planul, ajungeai sã pãcãleºti cumpãrãtorul fãcând pachete de cãrþi. O carte bunã ºi una de umpluturã”.
Jules Verne, „premiat“ cu câte trei garoafe pe volum
Dacã în cele mai multe dintre cazuri erai obligat sã cumperi produse de acelaºi tip, în alte cazuri se întâmpla sã þi se pretindã achiziþionarea unor lucruri total diferite. Adrian Micu spune: „Îmi amintesc cã atunci când am cumpãrat «Insula misterioasã» a lui Jules Verne m-au pus sã cumpãr câte trei garoafe pentru fiecare dintre cele douã volume”.
Etnologul ªerban Anghelescu evidenþiazã o caracteristicã anume a comerþului socialist: „Comunismul este ºi perioada asocierilor foarte stranii între mãrfurile din magazine. Puteai sã gãseºti, de pildã, fãrã probleme, cremã de ghete la florãrie. Aveai tot timpul surprize de felul ãsta: sã gãseºti într-un magazin specializat mãrfuri care n-ar fi trebuit sã fie acolo”.
Cã vânzarea condiþionatã a fost o realitate a ultimului deceniu al Epocii de Aur o demonstreazã ºi exploatarea ei, în cadrul unei lansãri de carte, dupã cãderea comunismului, în vara lui 1990. ªerban Anghelescu povesteºte: „Mi-amintesc o lansare memorabilã în care a fost comemoratã vânzarea condiþionatã. Se întâmpla într-o mãcelãrie din Piaþa Amzei, aflatã la parterul unei clãdiri. Cartea lansatã se vindea cu un kilogram de carne. Dacã voiai cartea, trebuia sã iei ºi carnea. Imaginea era foarte limpede, deºi asocierea asta nu fusese fãcutã niciodatã în comunism”.
Adeverinþe ºi scobitori
Raþionalizarea mãrfurilor ºi condiþiile pe care trebuia sã le îndeplineºti, ca sã le achiziþionezi, intraserã ºi în bancuri. A se vedea, de pildã, urmãtorul: „O tânãrã intrã într-o galanterie: «Aº vrea sã cumpãr o pereche de chiloþi!», «Avem numai modelul ãsta, 25 de lei bucata». Tânãra achitã la casã ºi merge cu bonul la raion. «Ce-i asta?», «Bonul pentru chiloþi», «Dar... adeverinþã cã lucraþi pe schelã aveþi?»”.
Un altul scoate în evidenþã atât condiþionarea, cât ºi minciuna generalizatã din acei ani: „Într-o alimentarã intrã un tip cam timid: «Nu vã supãraþi, ºtiu cã nu se gãseºte, dar poate, totuºi, dumneavoastrã aveþi pus deoparte un pic de muºchi þigãnesc...», «Da, sigur, cât doriþi?», «Aveþi? Pãi... o jumãtate de kilogram dacã s-ar putea», «Sigur cã se poate, dar dacã vreþi sã luaþi asta trebuie sã luaþi ºi ºuncã de Praga», «Cum? Aveþi ºi ºuncã de Praga? Pãi... daþi-mi un kilogram», «Bine, dar dacã vreþi astea, trebuie sã luaþi ºi caºcaval», «Cum? Aveþi ºi caºcaval? Pãi, daþi-mi un kilogram, cã tot am luat azi chenzina», «Bine, dar dacã vreþi sã luaþi astea, trebuie sã luaþi ºi scobitori», «Bine, domnule, iau ºi scobitori!», «Pãi, scobitori nu avem!»” ...

Ori suntem capitalisti, ori nu mai suntem.

E cam pe acolo. cu un internet in plus si libertate de vorbit. Ca cea economica nu au de gind sa ne-o acorde. Trebuie sa ne-o luam. Ca altfel murim .....fara sa traim.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 08:22:33Ca cea economica nu au de gind sa ne-o acorde. Trebuie sa ne-o luam. Ca altfel murim .....fara sa traim.

În Ro.criza f-e nu-i o problemã, dar, criza competenþelor ºi-a calificaþilor se cronicizeazã, dcã nu s-a cronicizat deja!..

Ai dreptate Mihãiþã!..TREBUIE s-o luaþi !..

Scrisoare deschisa,
adresata de oamenii de stiinta din diaspora
candidatilor la presedintie si sefilor de partide politice
din România




Domnilor,


Semnatarii acestei scrisori deschise sunt profesori universitari ºi cercetãtori români care
lucreazã temporar sau definitiv în strainatate. Urmãrim cu interes ºi în permanenþã
evenimentele din þarã ºi ne adresãm dumneavoastrã pentru a ne exprima profunda
îngrijorare faþã de situaþia actualã ºi mai ales faþã de perspectivele cercetarii ºtiinþifice
din România.

Importanþa cercetarii ºtiinþifice, riscurile ºi dramatismul situaþiei sunt
insuficient întelese sau sunt ignorate de catre clasa politica de orice culoare. Demersul
nostru se alatura numeroaselor interpelari mai vechi sau mai recente ale cercetatorilor
romani din Romania sau din strainatate, ramase pana acum fara ecou la nivel politic-
decizional.

In lumea de azi lupta pentru suprematia economica si tehnologica, in care se
angajeaza numai marile puteri, este dublata de o lupta pentru suprematie intelectuala, in
care se inscriu toate statele, indiferent de marime.
Absenta din aceasta lupta descalifica o tara, cu efecte care pot fi dramatice.
Medicina, economia, politica si istoria - pana la productia industriala, mecanica agricola si reciclarea deseurilor, necesita astazi, in
majoritatea tarilor lumii, metode elaborate pe baze stiintifice.

Tarile care se limiteaza la statutul de utilizatori ai acestor metode, sunt
condamnate la o permanenta dependenta de acele tari care le elaboreaza. La polul opus,
tarile care elaboreaza si, in final, vand asemenea metode si strategii, isi asigura nu doar
statutul de tari dezvoltate din punct de vedere economic, ci si pe acela de tari care
conduc, efectiv, destinele lumii.

Romania experimenteaza deja, cu rezultate
dezastruoase pentru viata ei economica, lipsa de fundament profesional in luarea
deciziilor la toate nivelele. Sintagma "merge si asa", mentionata recent intr-un cotidian
romanesc, pare sa existe in subconstientul colectiv. Din pacate, rezultatele acestui mod
de gandire incep sa fie din ce in ce mai cumplite pentru tara, in conditiile in care
globalizarea economica si sociala ia amploare. Romania se condamna la
permanentizarea statutului sau de tara din "lumea a III-a" in domenii prioritare ca:
sãnãtate, învãþãmânt, apãrare, securitate alimentarã, protecþia mediului, domenii care
depind în mare mãsurã de nivelul cercetãrii.

In recent aprobata Lege a Cercetarii este subliniat fara drept de apel statutul de
prioritate nationala al cercetarii stiintifice. Noi cerem ca acest statut sa devina efectiv,
nu doar o afirmatie fara acoperire, ca in prezent. In acest scop, insa, toti factorii de
decizie trebuie sa constientizeze faptul ca, astazi, in intreaga lume stiinta a devenit parte
integranta din activitatile economice profitabile si nicaieri ea nu mai este privita ca o
activitate de divertisment a unor savanti "ciudati", izolati de lume intr-un turn de fildes.

Semnatarii prezentei scrisori lanseaza un energic semnal de alarmã pentru luarea
unor masuri hotarate si urgente din partea clasei politice in vederea salvarii cercetarii
stiintifice din Romania. Nutrim speranta ca apelul nostru va fi perceput ca un semnal
apolitic, pornit din cele mai sincere si bune intentii.

La ora actuala, in Romania, situatia dezastruoasa a cercetarii este oglindita de
urmatoarele date concrete:

a. Numarul foarte redus de proiecte finantate de Comunitatea Europeana prin
Programele Cadru FP5 si FP6. Romania pierde astfel sume importante de bani, deoarece
din contributia ei financiara obligatorie la aceste programe europene (acceptata si
semnata de Romania) revin sume infime pentru unitatile de cercetare din Romania. Este
semnificativ in acest sens faptul ca doar 8,68% din propunerile de proiect din Romania
au fost finantate in cadrul FP6, cifra cu mult sub media de 31,58% pentru tarile
europene in general.

b. Romania aloca in continuare cele mai mici fonduri pentru cercetare dintre statele
candidate ale Uniunii Europene (UE). Astfel, Romania a alocat in 2003 doar 0,21% din
PIB - procent cu mult scazut fata de anii 1994 - 1995, cand acesta era de 0,68%. Iata ca -
in timp ce toate tarile est-europene candidate ori recent acceptate in UE aloca cercetarii
si dezvoltarii in jur de 1-2 % din PIB-ul lor – Romania micsoreaza ponderea fondurilor
alocate cercetarii stiintifice! Mai mult, la conferinta de la Sinaia, oficialitatile au anuntat
ca nu va fi respectata conventia dintre UE si Romania, prin care aceasta din urma se
angaja sa aloce 1% din PIB pentru cercetare incepand din 2007. Procentul urmeaza sa
ajunga anul viitor doar la un modest 0,3%, iar cel de 1%, convenit cu UE va fi atins abia
in 2010 - un alt exemplu de obligatie asumata si neindeplinita de catre Romania, intr-un
mers continuu si sigur catre pierderea totala a credibilitatii.

Oricum, acest procent alocat cercetarii este ilegal - pentru ca Legea Cercetarii prevede ca el trebuie sa fie de 0,8%.

c. Intr-un raport intocmit in 2002 de National Science Foundation din SUA, Romania
figureaza pe o pozitie sub-mediocra 46 intre tarile lumii cu doar 34,2 lucrari stiintifice
per milionul de locuitori, in timp ce Iugoslavia este mentionata cu 50,1, Belarus cu 54,
Letonia cu 60,1, Lituania cu 62,1, Croatia cu 73, 3, Bulgaria cu 100,3, Estonia cu 175,
Slovacia cu 190,1, respectiv Slovenia cu 271,3 lucrari per milionul de locuitori. Astfel,
România contribuie cu numai 0,05% la fluxul principal al ºtiinþei mondiale, comparativ
cu Polonia 0,90%, Ungaria 0,40%, Republica Cehã 0,33%, Slovacia 0,33%, Bulgaria
0,22%.

d. In perioada 1993 - 2001, numarul salariatilor din cercetare a scazut dramatic, cu
50,7%, numarul total al cercetatorilor din Romania in 2001 fiind de numai 58453. Daca
statul roman nu va interveni energic in vederea stoparii acestui proces, si el va continua
in acelasi ritm, Romania are sanse sa intre in 2007 in UE cu un trist si rusinos record -
acela de-a fi singura tara europeana in care activitatea de cercetare a fost eradicata.

e. Prin proiectele nationale de cercetare-dezvoltare – categoria celor mai substantiale
fonduri de cercetare bugetare - sunt finantate adesea proiecte de cercetare fara valoare
sau desuete, ajungandu-se adeseori la ridicol – fie si prin citarea unora din titlurile
proiectelor (cateva exemple din Programul CERES, competitia C4-2004: "Inventarierea
pietrelor funerare din cimitirul Bellu ortodox", "Menopauza la sobolani" etc.)

Recunoaºtem cã nici o þarã, cu excepþia poate a unor superputeri, nu-ºi poate
permite sã acopere toate domeniile ºtiinþei. Fiecare þarã trebuie sã-ºi stabileascã
prioritãþile dupã nevoile ºi posibilitãþile de care dispune. În acest context, România
trebuie sã decida: ce ºi câtã cercetare ºtiinþificã poate sã sprijine financiar. Este imperios
necesar ca procesul de evaluare a proiectelor de cercetare propuse spre finantare sa fie o
data pentru totdeauna asezat pe fundamente sanatoase, sa se bazeze pe criterii obiective
de evaluare - in asa fel incat posibilitatea de finantare a non-valorilor, sa fie eliminata.

Este esentiala restructurarea intregii activitatii de cercetare din Romania si
ierarhizarea valorica a institutelor de cercetare si a cercetatorilor stiintifici dupa criterii
de valoare obiective, recunoscute astazi pretutindeni in comunitatea stiintifica
internationala. De asemenea, se impune dezvoltarea relatiilor cu UE intr-un mod
transparent astfel incat contributia Romaniei la programele stiintifice europene sa fie
corecta, sa nu secatuiasca resursele nationale si sa raspunda obiectivelor strategice ale
cercetarilor comunitare la care participa.

Trebuie elaborata o legislatie bine fundamentata, care sa ia in seama dezideratele
mai sus enumerate, sa fie capabila sa faciliteze desfasurarea activitatii de cercetare si sa
elimine birocratia si inflexibilitatea financiara care in prezent o sufoca.

Fata de situatia descrisa mai sus, solicitam de la principalii factori politici sa
indice modul CONCRET prin care vor rezolva problemele reale si grave prezentate mai
jos – ca semn al responsabilitatii pe care si-o asuma fata de soarta Romaniei in urmatorii
4 ani, si, implicit, fata de viitorul acesteia.

Ca un prim pas in aceasta directie, raspunsul sincer la urmatoarele intrebari generale ar putea clarifica
pozitia factorilor de decizie.(Aceste intrebari au fost publicate pentru prima data de Sebastian Buhai in
rubrica Cercetare, Stiinta, Tehnologie de pe portalul independent « Romania libera, in viitor » si au fost
preluate ulterior de catre Asociatia Ad Astra):

1. În opinia dumneavoastrã, este ºtiinþa ºi cercetarea ºtiinþificã o prioritate pentru
România? Doriþi sã avem cercetare ºtiinþificã performantã în România?

Dacã raspunsul la aceastã întrebare este pozitiv, va rugãm sã rãspundeþi întrebãrilor
urmãtoare:

2. Care vor fi mecanismele de finanþare a cercetãrii ºtiinþifice pe termen lung,
conform planului dumneavoastrã; dacã ºi cum credeþi cã veþi reuºi implicarea atât
a guvernului cât ºi a industriei în susþinerea cercetãrii? Cum vedeþi cercetarea
ºtiinþificã privatã vis-à-vis de cea publicã?

3. Din moment ce sunteþi avocatul unei cercetãri ºtiinþifice performante (conform
rãspunsului la prima întrebare), ce procentaj din PIB care sã fie alocat cercetãrii
ºtiinþifice veþi susþine ºi în cât timp va fi atins acest nivel, având în vedere þinta de
3% indicatã de UE pentru anul 2010 ºi faptul cã în prezent procentul din PIB
alocat cercetãrii de la buget este un minuscul 0,21%?

4. Care este poziþia dumneavoastrã în ceea ce priveºte legãtura dintre
învãþãmântul universitar / postuniverstar ºi cercetarea ºtiinþifica, având în vedere
situaþia curentã din România ºi prevederile acordului de la Bologna? În particular,
susþineþi integrarea cercetãrii ºtiinþifice ºi a învãþãmântului universitar /
postuniverstar?

5. Sunteþi în favoarea evaluãrii obiective, bazate pe criteriul excelenþei în
cercetarea ºtiinþificã, a tuturor departamentelor ºi institutelor de cercetare ºi a
finanþãrii de bazã a acestor instituþii dupã acest criteriu al excelenþei? Ce pãrere
aveþi despre faptul cã, din cele peste 700 de reviste “ºtiinþifice” din România, doar
8 sunt indexate de ISI (principala instituþie internaþionalã care monitorizeazã
revistele ºtiinþifice), datoritã slabei lor calitãþi, în timp ce multe persoane din
funcþii de decizie din sistemul academic ºi ºtiinþific românesc îºi bazeazã cariera pe
publicaþii în aceste reviste locale?

6. Dacã ºi cum veþi rezolva problemele gerontocraþiei, rezistenþei sistemului faþã de
întinerire, opunerii faþã de promovarea pe bazã de merit, nepotismului ºi
favoritismului din universitãþile româneºti?

7. Care este opinia dumneavoastrã în ceea ce priveºte mãrirea cuantumului
granturilor oferite pentru proiectele de cercetare performante ºi a creºterii
importanþei finanþãrii cercetãrii ºtiinþifice prin metoda granturilor ºi burselor de
cercetare?

8. Care este poziþia dumneavoastrã faþã de evaluarea propunerilor de proiecte
ºtiinþifice finanþate din bugetul de stat? Concret, sunteþi în favoarea evaluãrii
competitive, bazate pe peer-review, fãcutã de experþi în domeniile respective?

9. Care sunt, pentru dumneavoastrã, domeniile ºtiinþifice prioritare pe care
cercetarea româneascã va trebui sã se axeze, domenii care ar fi susþinute ºi
finanþate ca prioritare?

10. Ce mãsuri concrete veþi lua pentru creºterea statutului social al cercetãtorilor,
respectiv redobândirea decenþei ºi prestigiului meseriei de cercetator ºtiinþific în
România?

11. Cum intenþionaþi sã stopaþi “exodul creierelor” cãtre þãrile occidentale, în
particular SUA ºi statele UE, ºi cum intenþionaþi sã îi aduceþi înapoi, dacã doriþi
aceasta, pe cercetãtorii români performanþi aflaþi deja în centre de excelenþã din
aceste state dezvoltate?

Semneaza:

Prof. George Emil Palade (SUA), laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie si
Medicina (1974), membru de onoare al Academiei Romane

Dr. Mihail D. Barboiu (Franta), laureat al Premiilor Europene pentru Tineri Cercetatori -
European Young Investigator Awards (2004)

Acad. Ionel Haiduc (Romania), membru al Academiei Romane
Acad. Alexandru T. Balaban (SUA), membru al Academiei Romane

Prof. Claude G. Mãtasã (SUA)

Dr. Daniel Funeriu (Japonia)

Asociaþia Ad Astra a cercetãtorilor români

Forumul Academic Român

Portalul România, Liberã în Viitor

De la: mytcor, la data 2010-01-16 11:55:14

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 08:22:33Ca cea economica nu au de gind sa ne-o acorde. Trebuie sa ne-o luam. Ca altfel murim .....fara sa traim.

În Ro.criza f-e nu-i o problemã, dar, criza competenþelor ºi-a calificaþilor se cronicizeazã, dcã nu s-a cronicizat deja!..

Ai dreptate Mihãiþã!..TREBUIE s-o luaþi !..

Nici o problema Devansez de mult.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

...sunt "stoarse" inteligentele locale pe sume derizorii, iar dorinþa specialistului de-aºi ierarhiza competenþa , mai ales în Ro , ca spaþiu deºertificat al recunoaºterilor meritelor prof. este sursa ºi motorul dezvoltãrii exponenþiale-a altora!...

din 2-în-2 exponenþial informaþional, din 10-în-10 salt tehnologic aplicat în piatã, ºi nu-i decât 0,1% ce se aplicã pe masa publicã, în rest...

De la: Dorulet, la data 2010-01-16 23:47:22

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Pina prin 1995 nu a fost. Mai pe nicaieri.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 00:13:51

De la: Dorulet, la data 2010-01-16 23:47:22

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Pina prin 1995 nu a fost. Mai pe nicaieri.

De la: mytcor, la data 2010-01-17 00:32:31

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 00:13:51

De la: Dorulet, la data 2010-01-16 23:47:22

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Pina prin 1995 nu a fost. Mai pe nicaieri.

De ce rizi. Ca si-au marit gama produselor exponential?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 02:01:25

De la: mytcor, la data 2010-01-17 00:32:31

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 00:13:51

De la: Dorulet, la data 2010-01-16 23:47:22

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Pina prin 1995 nu a fost. Mai pe nicaieri.

De ce rizi. Ca si-au marit gama produselor exponential?

normal !..neuron proaspãt, setos, odihnit, ranament maxim. etc etc..totul la superlativ.

dar, cele din piaþã erau ale lor.

De la: mytcor, la data 2010-01-17 02:04:00

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 02:01:25

De la: mytcor, la data 2010-01-17 00:32:31

De la: nastasemihail, la data 2010-01-17 00:13:51

De la: Dorulet, la data 2010-01-16 23:47:22

De la: nastasemihail, la data 2010-01-16 23:44:25Am observat un fenomen f ciudat. Firmele la care am lucrat, dupa ce au intrat pe piata noastra si pe colaborarae, in citiva ani si-au marit gama de vreo 3-4 ori. Cam in 10 ani. si innoirea la 2 ani. Apoi la 6 luni. Pina sa vina la noi aveau produse care nu se schimbau ca design mai multi ani. Si produse vechi si de 100 ani.
Fenomenul, se pare ca e datorat, asanumitor tari dinamice. Nu numai noi. Sutul in fund nu stiu cine l-a primit, noi sau tarile avansate. e o dilema.

E o simplã abordare de marketing Mihai....nimic special!

Pina prin 1995 nu a fost. Mai pe nicaieri.

De ce rizi. Ca si-au marit gama produselor exponential?

normal !..neuron proaspãt, setos, odihnit, ranament maxim. etc etc..totul la superlativ.

dar, cele din piaþã erau ale lor.

Pina in dec8, aceleasi firme isi innoiau gama la 2 ani. Probabil cele care puteau. Dupa 95, fenomenul e exploziv. Acum cu criza s-a mai domolit.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.