Dumnezeu sa fie cu tine michael !!!

Ascultand concertele lui,pentru o ora sau doua am uitat ca suntem muritori,am reusit sa visam,sa zburam,sa traim la limita extazului.EL a vrut sa-si retraiasca copilaria si i-am luat si vandut la licitatie ferma NEVER LAND. A fost o masina de facut bani si l-am tratat ca pe un obiect nelasandu-l sa-si traiasca ultimi ani in liniste.L-am haituit, bucurandu-ne.L-au omorat cerandu-i sa le mai umple o data buzunarele de bani.Eu cred c-a fost un inger si a plecat acolo unde ii este locul. Dumnezeu sa fie cu tine MICHAEL !!!

Duminica, 5 iulie, Michael Jackson se va auzi din nou la Bucuresti. Incepand cu ora 19.00, toti cei care il iubesc pe Regele Muzicii Pop sunt asteptati pe stadionul Iolanda Balas Soter pentru a urmari concertul “Live in Bucharest: The Dangerous Tour” din 1 octombrie 1992.

La 17 ani dupa primul concert pe care Michael Jackson l-a sustinut la Bucuresti, Nova Music/Sony Music si MTV ii cheama pe fanii megastarului la evenimentul dedicat memoriei artistului, “Remember Michael Jackson at Bucharest”, eveniment sprijinit de Primaria Sectorului 1 si Federatia Romana de Atletism.

Fanii lui Michael Jackson sunt asteptati de la ora 19 pe stadionul Tineretului Iolanda Balas de pe Bulevardul Marasti, numarul 26, pentru a retrai cele mai importante momente din cariera artistului pop, printre care si cele mai bune videoclipuri si piese ale superstarului.

Iar de la ora 21.oo, “Live in Bucharest: The Dangerous Tour” va putea fi urmarit simultan si pe MTV.

“Live in Bucharest: The Dangerous Tour” este singurul show live Michael Jackson care a fost lansat pe DVD. Peste 70.000 de fani au urmarit concertul artistului pe Stadionul National la 1 octombrie ’92, facand ca show-ul din Romania sa fie unul dintre cele mai tari din turneul “Dangerous”.

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

FLORIN UN FAN TACUT;: im-i pare rau ca MICHAEL s-a dus si cine n-a varsat o lacrima la moartea lui inseamna ca nu cunoaste adevarata valoare a unui om si a artei pe care a facut-o.s-a ma-i dus o stea dintre noi si na-r mai trebui sa-l judecam ca niste ipocriti.desigur noi daca am fi fost in locul lui am fi fost mai buni.ce mult se potrivesc versurile lui Eminescu unora: OR SA VIE PE-A TA URMA,IN CONVOI DE INMORMINTARE.SPLENDID CA O IRONIE CU PRIVIRI NEPASATOARE,PE DEASUPRA TUTURORA VA VORBI VREUN MITITEL,NU SLAVINDU-TE PE TINE,CI LUSTRUINDU-SE PE EL....,DUMNEZEU SA FIE CU TINE MICHAEL

gresit titlul topicului !!! mai corect era: Alah sa fie cu tine, Michael !!!!
cred ca stiti si de ce !

Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. - Mihail Sadoveanu

De ceva vreme am un of ! Mi-e dor de Michael Jackson ! La propriu. Imi lipseste efectiv, imi lipseste asa cum mi-ar lipsi cineva drag. Si nu e o zi in care sa nu-i ascult muzica, sa nu-l caut pe youtube (sa-l vad!) si sa nu vars o lacrima, desi nu mai sunt o pustoaica putintel labilã. Si atunci ma intreb: mi-e dor de Michael Jackson sau de adolescenta mea ? Nu stiu, dar pana aflu, mai caut un videoclip al lui pe net. Si vad ca nu sunt singura care, brusc, il caut; mai sunt milioane de oameni care fac acelasi lucru.
Toti il regreta , ii aduc omagii, ii transmit si il asigura de toata dragostea lor. Nu e cam tarziu ? De ce nu l-a asigurat nimeni de dragoste veºnica acum 1 an, sau 2, sau 12 ?
Pentru ca am fost alimentati cu tot felul de informatii prin care era zugravit ca un ciudat, un ratat, un infractor, un personaj demn de dispret sau, în cel mai bun caz, de mila ; am privit fotografii din ce in ce mai “thriller” cu el. Nici un rand de bun simt, macar, nu s-a scris la adresa lui în ultimii ani. Si noi am asimilat constiinciosi toate infamiile promovate de aceste trupe de commando, numite generic “presa de scandal” sau mai generic doar presa . Si asa, putin cate putin, fituicile de 2 bani si posturile TV cu ale lor cronici mondene au creat in subconstientul fiecaruia dintre noi o imagine distorsionata a celui ce a fost si ce a facut Michael Jackson.
Intoxicati cate un pic, milioane de oameni (tot acele milioane de oameni care acum nu mai prididesc cu RIP-uri) au uitat ca pedofilul, falitul, excentricul, super-operatul estetic, a fost de fapt un geniu, un simbol, un deschizator de drumuri, care a patruns cu arta lui dincolo de cortina de fier, de barierele Lumii a III –a, sau dincolo de enigmaticele porti ale budistilor sau musulmanilor. Milioane de oameni au uitat ca ciudatul a reusit sa ajunga in aceeasi masura la sufletele lor, indiferent daca atunci erau fericiti capitalisti, oprimati comunisti, condamnati la moarte prin foame sau traiau sub cerul liber. Au uitat toti de lupta lui pentru eradicarea foametei din Etiopia, de lupta lui impotriva discriminarii rasiale, impotiva bigotismului, au uitat toti de donatiile lui, de mesajele lui de pace, de apelul lui de solidaritate impotriva distrugerii mediului. Pentru milioane de oameni nu mai contau toate astea daca-si micsorase nasul.
Si cand a fost umilit, distrus si singur milioane de oameni nu au fost in stare sa-i transmita un gand bun, de sprijin, de incredere. Nimeni nu reactionat. Si niciun deontolog reporter de investigatii nu a gasit de cuviinta sa-si ceara scuze cand justitia l-a reabilitat.
Si el s-a retras. Nu a mai avut nevoie de noi, dupa cum noi ii dovedisem ca nu ne mai intereseaza. Si a continuat sa creeze in spatele usilor inchise, creatie pe care noi nu am meritat sa o vedem sau auzi. A lasat-o mostenire copiilor lui, in speranta ca, poate intr-o zi, ei o vor prezenta unui public mai inteligent care nu-si lasa creierul spalat de media, pentru ca asa se numeste aceasta “realizare” a mediei : spalare a creierilor , iar noi am fost voluntari. NOI am facut rating televiziunilor, NOI am cumparat maculatura lor pe banii nostrii. Si continuam sa o facem, asa cum am continuat si dupa moartea printesei Diana, care a murit gonita de paparazzi (chiar daca e greu de inghitit aceasta varianta a mortii ei – dar daca tot ne-a fost servita pe tava drept oficiala…).
Si ciudatul steril si dependent de mai stiu eu ce a murit.
Si miloane de oameni si-au adus aminte de el. Ii aprind lumanari, cumpara tot felul de fleacuri cu numele sau chipul lui mai negru sau mai alb si scriu pe unde nimeresc “RIP Michael”- in timp ce urmaresc cu maxim interes ‘anchete’ cu privire la copiii cei mari (sunt sau nu ai lui? nu ca-s prea albi!) sau pe tema … clonarii (cel mic, prea seamana cu el- e clonat sau …. nascut? )
Scriind randurile de mai sus am un sentiment de deja-vu. Parca acum vreo doua mii de ani omenirea a mai avut un simbol, un deschizator de drumuri, pe care l-au adulat si ascultat neconditionat. Si cand a fost crucificat nimeni s-a opus cu nimic.
Paralela facuta e fortata, poate chiar deplasata, recunosc. Dar parca ceva se aseamana, totusi, nu? Oare cum ar fi aratat azi Biblia daca acum doua mii de ani ar fi existat presa de scandal? Va dati seama ce poze ar fi facut paparazzi cu Maria Magdalena?
RAUL ESTE ABSENTA BINELUI.
Absenta reactiei noastre, a unei pozitii clare si sustinute, absenta mobilitatii noastre, comoditatea in care ne complacem si comportamentul “nu ma bag” genereaza in esenta un RAU general. Genereaza crucificarii si sacrificii ale unor certe valori. L-am lasat pe Isus sa fie crucificat, pe Giordano Bruno sa fie ars pe rug, pe Kenedy sa fie impuscat, la fel pe John Lenon, l-am lasat pe Michael sa moara intr-un fel pe care nu-l stim, dar nici nu conteaza.
Pentru ca ne lasam manipulati (de biserica). Sau ne temem (de Inchizitie, sau autoritati). Sau nu ne intereseaza. Sau santem mult prea comozi. Sau ne place.
Ne place scandalul. Ne plac dedesubturile si mizeriile, indiferent ale cui sunt. Si vrem sa fie rascolite cat mai adanc. Si presa asta ne ofera. Nu conteaza pentru nimeni pretul. Nu conteaza ca se poate distruge un om de exceptie, o cariera, o arta sau o familie care are aceleasi drepturi la intimitate ca si noi. Dar nu e nimic, secretele noastre sunt bine ascunse, nu sunt facute publice de nimeni, (pentru ca nu contam, dar e alta poveste), nu ne simtim stanjeniti niciodata, pentru ca nu e dezvaluita nicio mizerie din viata noastra. Si parca cand atentia noasta se concentreaza pe mizeria din viata altui om, doar pentru ca e persoana publica, parca e mai usor de suportat propria mizerie, ne pare mai acceplabila si e mai usor sa traiesti viata mizera a altcuiva.
Cica exista niste grupuri / grupari (Bilderberg, masoni, etc) care vor sa guverneze lumea, dupa ce o mai reduce numeric. Bravo lor, sa o faca! Noi oricum avem alte preocupari ( ce reviste de scandal au mai aparut?). Si oricum nu reactionam, daca asta presupune un minim de risc sau de deranj. Si mai avem vocatia voluntariatului.

Nu sunt decat doua iubiri. Iubirea de sine, sau iubirea pentru alte fiinte vii. Si indaratul iubirii de sine se afla suferinta si boala. iar indaratul iubirii pentru altii, se afla Binele. De fiecara data cand omul iubeste in afara lui, face, constient sau nu, un act de credinta.

Din codru rupi o rãmurea,
Ce-i pasã codrului de ea!
Ce-i pasã unei lumi întregi
De moartea mea !

Nu sunt decat doua iubiri. Iubirea de sine, sau iubirea pentru alte fiinte vii. Si indaratul iubirii de sine se afla suferinta si boala. iar indaratul iubirii pentru altii, se afla Binele. De fiecara data cand omul iubeste in afara lui, face, constient sau nu, un act de credinta.