Pentu cultura noastra generala o mica enciclopedie.

Am sa creez acest topic pentru cultura noastra generala, in orice domeniu. Mi-am propus ca topicul sa fie unul cultural ºi enciclopedic, conþinutul sa fie perfectibil ºi poate fi în continuu îmbunãtãþit, sa nu promovam curente ºi ideologii politice, sa fie obiectiv în spiritul ADEVARULUI STIINTIFIC, sã promoveze ºi sã consolideze prezenþa culturii în spaþiul virtual al internetului, sã acopere un numãr ºi o varietate cât mai mare de subiecte dar ºi de subiecte corelate. Numai bine si sper sa fie cel mai popular si obiectiv topic.
Pentru inceput sa vorbim despre ... popoare existente si apuse.
Bulgarii au fost o populaþie anticã migratoare din mare familie a neamurilor de limbã turcã, din ramura occidentalã a acestora. Ei se stabilesc în secolul al II-lea d. Hr. pe teritoriul dintre Don ºi Volga, dupã ce plecaserã din regiunea centralã a ASIEI. Aici ei rãmân pânã în secolul al V-lea d. Hr. când, spre sfârºitul acestui secol ºi în cursul celui urmãtor, atacã pentru pradã IMPERIUL BIZANTIN.
În anul 643 nãvãlesc dinspre est chazarii, neam de origine turcã ºi religie mozaicã, iar o parte din bulgari trec Donul, Niprul ºi Nistrul ºi ajung în Bugeac, deci în sudul Moldovei dintre Nistru ºi Prut. De aici bulgarii trec mai departe, probabil în Deltã sau în regiunea satului Niculiþel de lângã Tulcea. Dupã moartea îmãratului Constantin al II-lea, bulgarii încep sã îºi întindã stãpânirea spre sud, prãdând de-a lungul Dunãrii. Dupã înfrângerea bizantinilor în anul 679, bulgarii se stabilesc definitiv în sudul Dobrogei în zona ªumla-Varna. Treptat, bulgarii vor supune toatã zona dintre Dunãre, Balcani ºi Marea Neagrã ºi triburile slave care locuiau aici. Slavii fiind în numãr mult mai mare decât bulgarii, îi vor ASIMILA PE ACESTIA DIN URMA, astfel încât aceºtia au dispãrut, le-a dispãrut ºi limba de origine turcã, rãmânându-le numai numele dat þãrii ce o ocupaserã.
Puterea statului bulgar va creºte considerabil pe vremea conducãtorului bulgar Krum (802-814) care îºi întinde stãpânirea pe ambele maluri ale Dunãrii. Krum profitã de înfrângerea avarilor de cãtre Carol cel Mare în anul 797 ºi anexeazã zona actualului Banat ºi probabil ºi-a întins stãpânirea ºi asupra Munteniei ºi Ardealului, unde locuia populaþia daco-romanã ºi slavii în curs de asimilare de cãtre aceasta.
Din vechea limbã turcicã a bulgarilor nu se cunoaºte nimic, iar influenþa bulgarilor asupra noastrã vine prin influenþa slavilor care i-au asimilat pe bulgari ºi de la care am împrumutat alfabetul chirilic ºi câteva elemente privind viaþa statalã.
Pentru aceasta descriere am folosit surse de la Constantin Giurescu.

Religia este o rãmãºiþã a copilãriei inteligenþei noastre, ea se va stinge pe mãsurã ce adoptãm raþiunea ºi ºtiinþa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

Slavii au fost în antichitate o populaþie migratoare, alcãtuitã dintr-o mulþime de triburi ºi foarte numeroasã. Dintre toate popoarele migratoare care au trecut peste pãmântul Daciei, cel mai însemnat rol în formarea poporului român l-au avut SLAVII. Astfel, poporul român s-a format din substratul dacic peste care s-a aºezat primul superstrat roman, apoi al doilea superstrat, cel slav. Românii sunt un popor romanic cu influenþã slavã, dupã cum francezii, italienii ºi spaniolii sunt popoare romanice cu influenþã germanicã.
Slavii ne-au influenþat sub aspectul limbii, organizãrii sociale ºi de stat ºi sub aspect cultural ºi bisericesc. Limba românã modernã ºi-a luat cele mai pregnante caracteristici ºi cele mai uzitate cuvinte din limba latinã, cu modificãrile specifice nouã, atestate de cãtre specialiºtii în lingvisticã. Doar circa 16% din cuvintele din limba românã sunt de origine cert slavã.
Patria primitivã a slavilor se afla aproximativ pe teritoriul actualei Polonii, cu margini cuprinse între Vistula la vest, Nipru la est, Lacurile Mazuriene ºi cele dintre afluenþii Narewului ºi ai Pripetului la nord ºi Carpaþii galiþieni la sud. Slavii erau foarte numeroºi ºi erau organizaþi în triburi. Cu timpul acestea s-au diferenþiat ca limbã ºi au format mai multe popoare: ruºii, împãrþiþi în velicoruºi (ruºii mari) ºi maloruºi (ruºii mici sau ucrainienii), aparþinând grupul de slavi de rãsãrit; cehii, slovacii, polonii, sorabo-luzacienii ºi polabii, ce aparþineau grupului slavilor de apus; slovenii, croaþii, sârbii ºi bulgarii, formând grupul de sud. Slavii care s-au aflat pe teritoriul Daciei ºi care au fost asimilaþi de populaþia daco-romanã aparþineau cel mai probabil grupului slavilor de sud. Ca ºi religie, vechii slavi erau animiºti, adicã ei credeau cã toate lucrurile înconjurãtoare ºi fenomenele naturale aveau suflet. Dintre zeitãþile la care se închinau erau: Perun, zeul suprem, reprezentarea cerului înnourat de furtunã, cu tunete ºi fulgere; Svarog, zeul cerului senin, numit uneori ºi Dajbog; Veles sau Volos, protectorul turmelor; Troian, care nu e altceva decât împãratul roman Traian, cuceritorul Daciei, divinizat de tradiþia popularã slavã, în urma faimei pe care acest împãrat ºi-a câºtigat-o.
Slavii ajung pe teritoriul Daciei în numãr foarte mare în secolul al VI-lea d. Hr. Nu este exclus ca infiltrãri slave în numãr mai mic sã fi existat ºi înainte pe teritoriul Daciei, dar ca ºi importanþã a migrãrii, aceasta devine masivã doar în secolul mai sus menþionat. Atestarea lor documentarã pe teritoriul vechii Dacii vine pe vremea împãratului Iustinian (527-565), când scriitorul bizantin Procop din Cezareea spune cã avarii, sclavinii ºi anþii locuiau la nord de Dunãre, aproape de malurile ei. Avarii locuiau în câmpia Tisei, sclavinii în Muntenia, iar anþii în Moldova ºi pe coasta de nord a Mãrii Negre. Slavii, fiind foarte numeroºi, s-au rãspândit ulterior pe întreaga suprafaþã a fostei Dacii, atât la câmpie, cât ºi în zonele montane. O geografie armeanã din anii 670-680 d. Hr. spune cã în Dacia au locuit înainte "douãzeci ºi cinci de neamuri de neamuri de slavi". Ulterior, o bunã parte din aceºtia au trecut Dunãrea ºi s-au aºezat acolo, unii ajungând pânã în Ahaia ºi Dalmaþia. Slavii au continuat sã nãvãleascã în Imperiul bizantin (din care fãcea parte ºi o bunã parte din teritoriul fostei Dacii) cam un secol ºi jumãtate, de pe vremea lui Iustin (518-527) ºi pânã în secolul al VII-lea, când aproape întreaga Peninsulã Balcanicã ajunge sã fie ocupatã de neamurile de origine slavã. Imperiul bizantin era o þintã foarte tentantã pentru un popor migrator precum slavii, care cãutau sã trãiascã pe seama jafului ºi erau atraºi de bogãþiile romanilor. De altfel, atunci când supuneau un popor, slavii obiºnuiau sã le spunã acestora: "Semãnaþi ºi seceraþi; noi o sã vã luãm numai o parte din produse". Era normal cã bizantinii nu erau prea fericiþi având la graniþã astfel de popoare. Prin urmare, împãratul Iustinian cedeazã sclavinilor oraºul Turris (în traducere Turnul), pentru a împãca într-un fel pe slavi ºi a-i opri sã avanseze în imperiu. Oraºul Turris este menþionat ca fiind aºezat pe malul stâng al Dunãrii, dar localizarea sa pe teren nu s-a reuºit cu certitudine. Totuºi, slavii nu se opresc ºi ocupând o bunã parte din Balcani, întreprind expediþii de pradã chiar pânã la Marea Egee. Pentru a-i combate, bizantinii intrã în legãturã cu avarii ºi aceºtia din urmã se aliazã cu bizantinii pentru a-i ataca pe slavi. Atacul avarilor are loc în anul 581. Baza lor de plecare e câmpia Tisei, dar ei nu trec prin teritoriul controlat de slavi în Transilvania, ci trec oastea lor de 60.000 cãlãreþi înzãuaþi pe malul drept al Dunãrii pe la Viminacium ºi merg pe acest mal pânã în zona Brãilei, unde flota bizantinã îi trece pe malul stâng. Aici avarii intrã în contact cu slavii, elibereazã mai multe mii de prizonieri romani din mâinile slavilor, dar pânã la urmã ajung la o înþelegere cu aceºtia ºi se întorc împotriva foºtilor aliaþi, bizantinii, care erau o þintã mai tentantã de prãdat. În vara anului 591 împãratul bizantin Mauriciu trimite împotriva slavilor o armatã condusã de generalul Priscus. Acesta îºi trece trupele în Muntenia pe la Durostorum, îl înfrânge pe Radogost, o cãpetenie slavã ºi ia prizonier un alt ºef slav, pe Musokios. A doua zi, trupe bizantine trec râul Ilivachia, identificat cu Ialomiþa de azi, ºi urmãresc pe slavi pânã în pãdurile ºi mlaºtinile în care aceºtia se retrãseserã. În anul 592 are loc o nouã campanie romanã împotriva slavilor, condusã de generalul Petrus, fratele împãratului Mauriciu. În timpul luptelor, duse iniþial în sudul Dunãrii, cade cãpetenia slavã Pirogost. Romanii trec la nord de Dunãre în urmãrirea slavilor, dar datoritã dificultãþilor legate de teren, armata romanã se vede nevoitã sã se retragã. Se pare cã bizantinii încercaserã sã strãbatã zona actualului Teleorman. În anul 600 are loc o nouã campanie bizantinã pe teritoriul Daciei împotriva slavilor, de data aceasta în vestul Daciei, în dreptul oraºului Viminacium. Tot generalul Priscus conduce trupele romane, care intrând în teritoriul avarilor, câºtigã mai multe bãtãlii contra gepizilor, avarilor ºi slavilor, luând peste 17.000 prizonieri. În anul 602 are loc o altã expediþie la nord de Dunãre a romanilor, conduºi de generalul Petrus, expediþie încheiatã cu victorie asupra slavilor.
Asimilarea de cãtre daco-romani a slavilor rãmaºi pe teritoriul fostei Dacii are loc pe parcursul a circa cinci secole. Dacã în preajma venirii ungurilor, populaþia "ducatelor" din Ardeal era încã menþionatã ca fiind alcãtuitã din români ºi slavi, în jurul anului 1000, pe vremea regelui Ungariei ªtefan cel Sfânt, asimilarea slavilor era încã în desfãºurare, dar în jurul anului 1241 când are loc marea nãvãlire tãtarã, procesul de asimilare se încheiase deja.

Religia este o rãmãºiþã a copilãriei inteligenþei noastre, ea se va stinge pe mãsurã ce adoptãm raþiunea ºi ºtiinþa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

Topirea Antarcticii va duce la modificarea gravitatiei? Da!
Topirea celei mai mari calote glaciare de pe Terra va duce la afectarea campului gravitational al planetei. Chiar si rotatia Pamantului va fi afectata intr-atat de mult incat nivelul Oceanului Planetar va creste mai mult decat au anticipat cercetatorii, iar acesta nu este decat inceputul
Pentru inceput, cresterea nivelului marilor si oceanelor va fi mai accentuata pe coastele de est si de vest ale continentului nord-american, unde cresterea cu 25% mai mare decat media pe planeta, va cauza inundatii catastrofale in metropole precum New York, Washington DC. si San Francisco. Un studiu preliminar asupra calotei din vestul Antarcticii ne dezvaluie ca topirea acestei mase imense de gheata cauzata de efectul de sera, va duce intr-un final la schimbarea campului gravitational al planetei.
Vestea in sine este una care da fiori tuturor specialistilor, deoarece in aceasta situatie efectele vor fi neasteptate si greu de anticipat atat pentru viata de pe Terra, cat si pentru civilizatia umana in ansamblul ei. Daca calota glaciara din vestul “continentului alb” va disparea, pierderea unei asemenea mase de apa din emisfera sudica va duce la cresterea gravitatiei in emisfera nordica, ducand la cresterea accentuata a nivelului marilor din acesta emisfera.
“Calota din Antarctica de vest este este una din cele trei mari calote glaciare din lume. In limbajul specialistilor este cunoscuta sub numele de “Gigantul Adormit”, deoarece are o consistenta instabila, mare parte din ea aflandu-se sub nivelul marii. Aceasta o face cu atat mai vulnerabila la topire si dezintegrare rapida. Spre deosebire de celelalte doua mari calote glaciare, calota glaciara din Antarctica de est si Groenlanda, cea din vestul Antarcticii este singura cu o configuratie atat de instabila”, declara Jonathan Bamber, cercetator in cadrul Universitatii din Bristol.
Sursa : The Independent USA

Religia este o rãmãºiþã a copilãriei inteligenþei noastre, ea se va stinge pe mãsurã ce adoptãm raþiunea ºi ºtiinþa ca principii directoare. Am ceva mai bun de oferit in locul religiei: propria vointa, libera alegere si increderea in propriile puteri.

In privinta popoarelor migratoare , este recomandabila cartea " Barbarii " , autor Vladimir Rosulescu , editura " Scorilo " , Craiova