pace si intelepciune/:d'ale lui aristotel, pentru cei care doresc sa se intelepteasca, putin mai mult.

Necesitate �i �nt�mplare

Necesitatea �i �n �nt�mplarea reprezint� dou� modalit��i polare (diferite, dar corelate reciproc) de existen�� sau de devenire a sistemelor, de realizare a unor tendin�e posibile ale acestora.

Necesitatea reprezint� o modalitate de existen�� sau de manifestare a unor st�ri, propriet��i, raporturi sau tendin�e ale sistemelor, care decurge din natura intern� a acestora �i �n condi�ii constante se desf�oar� cu inevitabilitate, �ntr-un anumit fel �i nu �n altul. Necesitatea determin� esen�a �i integrativitatea sistemelor, direc�ia lor principal� de mi�care �i dezvoltare, anul�nd sau subordon�nd alte tr�s�turi sau direc�ii de evolu�ie ale acestora.

Opus� necesit��ii, �nt�mplarea reprezint� o modalitate de existen�� sau de manifestare a unor st�ri, propriet��i, raporturi sau tendin�e ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora �i se caracterizeaz� prin variabilitate �i inconstan��, put�nd s� se produc� sau nu, s� se produc� �ntr-un fel sau altul, f�r� s� afecteze esen�a �i integrativitatea sistemelor.

De�i, prin rolul lor diferit �n determinarea sistemelor, se opun, necesitatea �i �nt�mplarea se presupun totodat� �i se coreleaz� reciproc. Necesitatea caracterizeaz� determinarea calitativ� a sistemului, �i condi�ioneaz� esen�a, iar �nt�mplarea �l afecteaz� �n mod ocazional �i inconstant, condi�ion�nd particularit��ile fenomenaliz�rii esen�ei acestuia.

Necesitatea �i �nt�mplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci �i ale posibilului; ele nu pot �ns� caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu posed� atributele de existen�� �i devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizeaz� perspectivele pe care le au sistemele, direc�iile sau tendin�ele lor fundamentale de evolu�ie, iar �nt�mplarea creeaz� c�mpul de variabilitate �n diacronia obiectiv� a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilit��ilor alternative ulterioare pe care le au acestea.

A�adar, necesitatea �i �nt�mplarea sunt modalit��i obiective universale �i complementare ale existen�ei �i ale devenirii, aflate �ntr-un raport de unitate contradictorie. Ele nu se pot manifesta izolat, �n stare pur�, ci doar �n corela�ie �i dependen�� reciproc�, constituind aspecte �i laturi diferite ale structurii �i dinamicii aceluia�i sistem. Aspectele �nt�mpl�toare �nso�esc totdeauna necesitatea, dar se subordoneaz� acesteia, a�a cum particularul se subordoneaz� generalului �i fenomenul, esen�ei.

G�ndirea materialist� a manifestat �n toate epocile preocupare pentru �n�elegerea caracterului necesar al desf�ur�rii necesar fenomenelor; filosofia materialist� premarxist� a mers �ns�, �n mod invariabil, pe linia opozi�iei absolute dintre necesitate �i �nt�mplare, absolutiz�nd � de regul� � necesitatea �i neg�nd existen�a obiectiv� a �nt�mpl�rii.

�n aceast� manier� apare �n�elegerea necesit��ii lui Democrit, care vede ordinea primar� a lucrurilor �n mi�carea riguros necesar� a atomilor pe vertical�. �nt�mplarea, considerat� de el ca un fenomen necauzal, este exclus� din ordinea lucrurilor, iar afirmarea ei este pus� pe seama ignoran�ei.

Materialismul modern a p�strat, de asemenea, convingerea c� �n natur� totul exist� �i se desf�oar� �n mod necesar �i c� noi calific�m drept �nt�mpl�toare acele fenomene (necesare) ale c�ror cauze nu ne sunt �nc� cunoscute. Spinoza considera, de exemplu, c� un fenomen este calificat ca �nt�mpl�tor din cauza imperfec�iunii cuno�tin�elor noastre �i c� aprofundarea acestora duce la suprimarea �nt�mpl�rii.Iar d�Holbach afirma c� �noi �i atribuim hazardului toate efectele a c�ror leg�tur� cu cauzele lor nu o vedem. A�adar, folosim cuv�ntul hazard pentru a ascunde ne�tiin�a noastr� cu privire al cauza naturale care produc efectele�; nu exist� nici hazard, nici ceva neprev�zut �n aceast� natur�, unde nu exist� efect f�r� cauz� suficient� �i unde toate cauzele ac�ioneaz� pe baza unor legi fixe�� Ba chiar �i societatea este supus� aceleia�i necesit��i riguroase, toate raporturile �i toate evenimentele fiind cauze la fel de hot�r�toare pentru via�a social�: �necesitatea care conduce mi�c�rile lumii fizice conduce �i mi�c�rile lumii morale, �n care totul este deci supus fatalit��ii. �Prea mult� acreal� �n bila unui fanatic, un s�nge prea �nfierb�ntat �n inima unui cuceritor, o digestie grea �n stomacul unui monarh, un capriciu care trece prin mintea unei femei, sunt cauze suficiente pentru a face s� se produc� r�zboaie.�

Pe linia ne�n�elegerii corecte a raportului dintre necesitate �i �nt�mplare merge �i Helvetius, cu deosebirea c� el supraapreciaz� �nt�mplarea, reduc�nd necesitatea la aceasta; evenimentele din via�a noastr�, apari�ia marilor personalit��i, a descoperirilor �n art� �i �n �tiin��, toate acestea � credea Helvetius � sunt rezultatul unor �nt�mpl�ri.

�n fapt, �ntre punctul de vedere care absolutizeaz� necesitatea (Democrit, Spinoza, d�Holbach) �i acela care absolutizeaz� �nt�mplarea (Helvetius) nu exist� o deosebire principal�, �ntruc�t �i �ntr-un caz �i �n cel�lalt avem de-a face cu incapacitatea metafizic� de a opera o distinc�ie �ntre necesar �i �nt�mpl�tor. Pe drept cuv�nt, Engels observa c� �dac� faptul c� o anumit� p�staie de maz�re con�ine �ase boabe, �i nu cinci sau �apte este de acela�i ordin cu legea mi�c�rii sistemului solar sau cu legea transform�rii energiei, atunci, �n realitatea, nu �nt�mplarea este ridicat� la rangul necesit��ii, ci necesitatea este ridicata p�n� la nivelul �nt�mpl�rii�.

Cauzele de ordin gnoseologic ale absolutiz�rii necesit��ii deriv� din identificarea necesit��ii cu cauzalitatea �i din modalitatea nedialectic� de a privi fenomenele doar �n raport cu ele �nsele. Punctul de vedere al materialismului metafizic este deci acela c� dac� nu exist� fenomen acauzal �i dac� raportul de la cauz� la efect este totdeauna necesar, atunci nu exist� fenomene care s� nu fie necesare. Se realizeaz� �n acest ra�ionament o identificare a fenomenului cauzal �n genere cu raportul strict dintre cauz� �i efect. Or, exist� leg�turi cauzale nenecesare, care �in de aspectul contingent al fenomenelor.
Primul pas spre o �n�elegere dialectic� a categoriilor de necesitate �i �nt�mplare, precum �i a raportului dintre ele, a fost f�cut de Hegel. Cu tot caracterul idealist al concep�iei sale filosofice de ansamblu, potrivit c�reia necesitatea �i �nt�mplarea sunt forme de manifestare �i determina�ii ale ideii absolute, Hegel afirm� caracterul lor cauzal �i desprinde aspecte importante ale raportului dintre ele. El a rezolvat, pentru prima dat�, problema �n�elegerii necesit��ii �i �nt�mpl�rii prin raportarea lui la esen�a fenomenului considerat, prin prisma raportului dintre intern �i extern. Necesarul este, pentru Hegel, �� raportarea la sine, �n care condi�ionarea prin altul este �nl�turat�, adic� ceea ce rezult� din con�inutul propriu al sistemului. C�t prive�te �nt�mplarea, el scrie: ��n consecin��, consider�m contingentul ca ceva ce poate s� fie sau s� nu fie, ce poate s� fie a�a sau altfel �i a c�rui fiin�� sau nefiin��, a c�rui fiin�are �ntr-un fel sau altul este �ntemeiat� nu �n el �nsu�i, ci �n altul; � dac� ceva este contingent �i posibil, depinde deci de con�inut�.

Necesitatea �i �nt�mplarea se refer� deci la raporturi �i st�ri obiective existente deopotriv� �n realitate. At�t necesitatea, c�t �i �nt�mplarea au caracter cauzal. Deosebirea dintre ele se refer� doar la faptul c� prima se �ntemeiaz� pe cauze esen�iale �i interne, iar cea de a doua pe cauze neesen�iale, laterale sau externe. De exemplu, �n raport cu necesitatea intern� a dezvolt�rii plantelor, seceta sau grindina care determin� calitatea proast� a recoltei �ntr-o regiune agricol� sunt fenomene �nt�mpl�toare, �ntruc�t nu decurg din esen�a proceselor vitale ale plantelor; ele puteau s� nu se produc�, dup� cum putea s� se produc� �ntr-o m�sur� mai accentuat� sau mai pu�in accentuat�. Dar dac� s-au produs, ele determin� �n mod necesar efectul (calitatea slab� a recoltei).

Fiind date cauza �i condi�iile ac�iunii ei, efectul apare �n mod necesar. �ntruc�t cauza este �nt�mpl�toare (�n raport cu plantele), �ntregul proces de generare a cauzei �i a producerii efectului apare ca un fenomen �nt�mpl�tor. Procesul amintit este �ns� �nt�mpl�tor numai �n raport cu necesitatea dezvolt�rii normale a plantelor din zona respectiv�. Grindina sau seceta sunt �nt�mpl�toare �n raport cu recolta, dar rezult� cu necesitate din factorii meteorologici care le-au generat. Acela�i fenomen este necesar �n raport cu cauzele �i cu condi�iile proprii din care apare, dar este �nt�mpl�tor �n raport cu alte fenomene; nu exist� fenomene absolut necesare sau fenomene absolut �nt�mpl�toare. Toate fenomenele au o �ntemeiere cauzal�, dar apar ca necesare sau �nt�mpl�toare numai �n raporturi diferite �i �n condi�ii concrete diferite. Cum nu exist� sisteme izolate, toate afl�ndu-se �n raporturi reciproce unele cu altele, orice sistem este o unitate de interac�iuni necesare �i �nt�mpl�toare.

Caracterul necesar sau �nt�mpl�tor al unui fenomen depinde de structura �i dinamica raporturilor obiective cu contextul �n care fiin�eaz� �i nu de cunoa�terea sau necunoa�terea cauzelor care-l provoac�. �n raport cu necesitatea, �nt�mplarea are un caracter inconstant, fapt care la nivelul cunoa�terii se manifest� adesea prin caracterul imprevizibil al proceselor �i evenimentelor �nt�mpl�toare, prin caracterul aparent accidental al acestora. �nt�mpl�rile sunt �ns� fenomene frecvente �n dinamica obiectiv� a sistemelor, ele influen��nd procesele necesare �i � de aceea � cunoa�terea nu este indiferent� fa�� de ele. M�sura �n care �nt�mpl�rile sunt sau nu cunoscute afecteaz� posibilitatea de prevedere a lor �i � prin aceasta � succesul ac�iunii practice a oamenilor asupra domeniului de obiecte considerat; dar nu afecteaz� nicidecum caracterul lor �nt�mpl�tor �i nici con�inutul lor cauzal �i obiectiv.

Raportul dialectic dintre necesitate �i �nt�mplare se concretizeaz� �ntr-o serie de aspecte, dintre care vom analiza pe cele mai importante.

Necesitatea �i �nt�mplarea nu au caracter absolut, ci relativ; dup� cum am v�zut, ceea ce �ntr-un anumit raport sau �n anumite condi�ii date este necesar poate fi �nt�mpl�tor �ntr-un alt raport sau �n alte condi�ii. Caracterul relativ al necesit��ii �i �nt�mpl�rii se manifest� �i �n raport cu schimbarea condi�iilor (func�ie de loc �i de timp), necesitatea �i �nt�mplarea put�nd trece una �n cealalt�. Darwin arat� c�, pentru o anumit� specie cu caracteristici ereditare date, apari�ia unor �nsu�iri noi sub ac�iunea unor condi�ii de mediu este �nt�mpl�toare, dar pe m�sur� ce acestea se generalizeaz� �i r�spund mai adecvat adapt�rii �n condi�ii noi, ele devin necesare, se fixeaz� �n zestrea ereditar� a speciei, �n timp ce alte �nsu�iri mai vechi devin inutile, �nt�mpl�toare. �n acela�i sens, schimbul de produse era un fenomen �nt�mpl�tor �n forma�iunile precapitaliste, necesar� fiind economia natural�; odat� cu accentuarea diviziunii sociale a muncii �i cu generalizarea produc�iei de m�rfuri, economia natural� a devenit un fenomen �nt�mpl�tor, iar schimbul de m�rfuri un fenomen necesar.

Necesitatea �i �nt�mplarea sunt �ntr-un raport dialectic �i �n sensul c� ele nu se manifest� niciodat� �n stare pur�, ci coexist�, �n toate cazurile, �n mod unitar, �n aceea�i realitate; �nt�mplarea este �ntotdeauna o completare a necesit��ii la nivelul concretului. Necesitatea constituie con�inutul esen�ial al procesului, ceea ce trebuie s� se produc�, iar �nt�mplarea reprezint� modul specific, particular de a se produce. Astfel, venirea prim�verii dup� iarn� este un fenomen necesar, dar care se �nf�ptuie�te totdeauna prin aspecte �nt�mpl�toare, cum ar fi: zile mai c�lduroase �i mai �nsorite sau, dimpotriv�, mai reci �i mai ploioase; printr-un avans sau o �nt�rziere �n raport cu ciclul obi�nuit al succesiunii anotimpurilor etc.

Astfel, �nt�mplarea este forma de manifestare a necesit��ii: orice fenomen se realizeaz� ca necesitate numai �n forme �nt�mpl�toare �i apare � la prima vedere � ca i sum� de �nt�mpl�ri. Referindu-se la acestea, Engels preciza c� �ceea ce se afirm� ca necesar se compune �n �ntregime din �nt�mpl�tor �i c� pretins �nt�mpl�torul nu este dec�t forma sub care se ascunde necesitatea�.

�n domeniul vie�ii sociale, �n �tiin��, �n cultur� etc., asemenea fenomene se �nt�lnesc �n mod frecvent. De exemplu, toate marile personalit��i istorice apar �n mod �nt�mpl�tor �n raport cu necesitatea rolului social pe care �l �ndeplinesc. �n istoria �tiin�ei, �nt�mplarea poate interveni nu numai �n ce prive�te persoana care formuleaz� o teorie sau alta, necesar� �n condi�iile date, ci �i �n modalitatea concret� �n care se �nf�ptuie�te o descoperire. Astfel, descoperirea radioactivit��ii, ca fenomen posibil �i necesar la sf�r�itul secolului trecut, a fost �nt�mpl�toare; Bequerel, care studia �n acea vreme propriet��ile uraniului, a l�sat �n mod �nt�mpl�tor �ntr-un sertar al biroului o bucat� de minereu de uraniu al�turi de o cutie cu pl�ci fotografice �i, la developarea acestora, a constatat fenomenul degrad�rii lor. Cum savantul �tia c� lumina nu putea str�bate cutia �i h�rtia neagr� �n care erau p�strate pl�cile, a presupus c� clorura de argint s-a descompus sub influen�a unor raze invizibile a c�ror surs� nu putea fi dec�t minereul de uraniu. Repet�nd experien�a �n condi�iile izol�rii depline a altor factori care ar fi putut produce acela�i fenomen, Bequerel a ajuns la concluzia c� uraniul emite �n mod spontan radia�ii, iar mai t�rziu a fost cercetat� natura acestora. �nt�mpl�toare sunt modalitatea, �mprejur�rile concrete precum �i persoana care a descoperit fenomenul radioactivit��ii, descoperirea �n sine fiind necesar� �n contextul cercet�rilor din acea epoc�. De fapt, �ntreaga dezvoltare a culturii umane ne apare legat� �n mod necesar de numele unor personalit��i marcante; dar tocmai acesta este aspectul �nt�mpl�tor. Necesar� este doar apari�ia, �ntr-o anumit� epoc�, a unor fenomene de cultur�, �n timp ce num�rul �i numele ini�iatorilor lor, formularea ini�ial� mai complet� �i mai consecvent� sau mai pu�in complet� �i consecvent�, c��i �i cine anume aduc complet�rile ulterioare, forma de expunere �i difuzarea lor � toate acestea sunt �nt�mpl�toare, moduri diferite de manifestare a necesit��ii.

�n sf�r�it, o form� distinct� de manifestare a leg�turii dintre necesitate �i �nt�mplare o constituie faptul c� necesitatea �i croie�te drum prin mul�imea �nt�mpl�rilor, sau, altfel spus, se manifest� sub forma mediei statistice a acestora. Aceast� rela�ie �ntre necesar �i �nt�mpl�tor se manifest� �n cadrul colectivelor (statistice), al ansamblurilor alc�tuite dintr-un num�r mare de elemente. Elementele (individuale) pot fi guvernate, �n mi�carea lor, de legi proprii, datorit� c�rora se comport� deosebit unele fa�� de altele. La aceast� comportare diferen�iat� a elementelor unui colectiv statistic contribuie �i ac�iunea unor factori �nt�mpl�tori, neconstan�i care intervin �n sistem f�r� a �ine de structura intern� a acestuia (este vorba de a�a-numi�ii factori aleatori). �n schimb, ansamblul de elemente, �n calitate de sistem, manifest� o tendin�� constant� de comportare care se repet� �i care se realizeaz� sub forma mediei de comportare a elementelor subordonate. De exemplu, fiecare electron dintr-un fascicul care str�bate o re�ea de difrac�ie se abate �n mod �nt�mpl�tor de la direc�ia ini�iat� a mi�c�rii �i nimere�te �ntr-un anumit punct al ecranului. Dar fasciculul de electroni se dispune pe ecran �n acela�i fel, ori de c�te ori s-ar repeta experien�a. Distribu�ia constant� a fasciculului reprezint� o necesitate.

Aceast� necesitate care se manifest� prin masa �nt�mpl�rilor este o necesitate de un tip deosebit, o necesitate statistic�; ea guverneaz� �i caracterizeaz� mi�carea ansamblurilor �i nu pe aceea a fenomenelor individuale. Natura vie, precum �i via�a social� sunt dominate, �n mod preponderent, de necesit��i de acest tip.

Unitatea dialectic� dintre necesitate �i �nt�mplare (manifestat� prin caracterul lor relativ, prin trecerea reciproc� a uneia �n cealalt�, prin completarea necesit��ii de c�tre �nt�mplare, prin manifestarea con�inutului necesar al proceselor �n forme �nt�mpl�toare) nu �nseamn� confundarea lor, reducerea uneia la cealalt�, �tergerea deosebirilor dintre ele pe plan func�ional �n determinarea structurii �i dinamicii sistemelor. Necesitatea are �ntotdeauna rolul determinant �n mi�carea �i dezvoltarea sistemelor, �n structurarea esen�elor, a �ntregului, independent de modul concret, particular �n care se realizeaz� trecere de la poten�ialitate la actualitate. �nt�mplarea concureaz� particularit��ile concrete ale realiz�rii unui fenomen; ea este, de aceea, subordonat� necesit��ii �i joac� un rol condi�ionat �n dinamica fenomenelor; ea determin� c�mpul de particularitate �n raport cu ceea ce este general �n evolu�ia proceselor reale, constituind temeiul laturii fenomenalizatoare a esen�elor.

Probabilitatea

�n �n�elesul ei cel mai larg, probabilitatea este definit� ca m�sur� a posibilit��ii, ca latur� cantitativ� a �ntemeierii acesteia. Ea caracterizeaz� nu at�t fiin�area fenomenelor actuale, c�t mai ales procesele ce au loc la nivelul acestora, mi�carea �i evolu�ia lor; ea este un atribut al existen�ei �n devenire, al evenimentelor �i nu al lucrurilor.

Fiind expresia cantitativ� a �ntemeierii obiective a perspectivelor de evolu�ie a unui sistem, a �anselor acestuia de a trece �n altceva, probabilitatea se exprim� matematic printr-o ecua�ie de frecven��, ca raport �ntre num�rul de cazuri de realizare efectiv� a unui eveniment �i num�rul total de cazuri posibile.

Formal, matematic, orice eveniment poate fi exprimat �n termeni de probabilitate. Evenimentele necesare � caracterizate printr-o concordan�� deplin� cu legea fenomenului �i printr-o stabilitate �i concordan�� a condi�iilor de realizare � au o probabilitate egal� cu �1�, sau o probabilitate de 100%; evenimentele imposibile au o probabilitate �0�; iar toate celelalte evenimente, care nu sunt necesare sau imposibil, adic� evenimentele �nt�mpl�toare, au o probabilitate cuprins� �ntre �0� �i �1�.

�n realitate, nu orice devenire, nu orice eveniment are un caracter probabil. Necesitatea �i imposibilitatea constituie cazuri limit� ale varia�iei probabilistice, valoare numeric� a raportului probabilistic fiind pentru ele extrem� �i constant�; or, ceea ce este constant �i dinainte cunoscut nu poate fi probabil. De aceea, necesitatea �i imposibilitatea nu pot fi considerate fenomene probabile. Descrierea acestora �n termeni probabilistici nu aduce nimic nou �n �n�elegerea lor �i, de aceea, se folosesc �n mod curent � �n descrierea lor � teorii �i metode matematice neprobabilistice

Probabilitatea este caracteristic� fenomenelor lipsite de constan�� �i regularitate, a c�ror realizare este legat� de instabilitatea �i caracterul aleatoriu al apari�iei condi�iilor; ea este deci o caracteristic� important� a fenomenelor �nt�mpl�toare, care comport� o varia�ie probabilistic� �ntre necesar �i imposibil. De aceea, probabilitatea este definit� drept o dimensiune cantitativ� a acestora. Matematic, probabilitatea (P), a unui eveniment �nt�mpl�tor (A), este redat� de expresia 0