Istorisiri cu talc

Patania magarului batran
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Si ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei.
Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa cateva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand...
Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati... Secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

www.crestin.ro/vezi_povestire.php?id_art=25

Cuiele

Un baietel il necajea adesea pe tatal sau. Iar tatal, ca sa-l cuminteasca, a facut cu el urmatorul angajament: de cate ori baietelul va gresi, va bate un cui in usa, si de cate ori se va cai sau va face o fapta buna, va scoate cate un cui.
Cu vremea, baiatul a observat ca usa era toata plina numai cu cuie: “Vai da pacatos mai sunt!” si-a zis el. Si a inceput a se corecta, pana ce toate cuiele au fost scoase. Atunci tatal s-a dus in oras si i-a cumparat haine, jucarii, bomboane si prajituri. Apoi a venit acasa ca sa-l rasplateasca, pentru ca acum era un baietel cuminte. Dar spre mirarea sa, el a gasit pe copil plangand amarnic; cand l-a intrebat de ce plange, copilul a raspuns: “Plang, taticule, pentru ca au ramas gaurile!”
Deci urmele pacatului raman, chiar daca din cugetele noastre pacatele sunt sterse (Evrei 9:14); ele isi lasa amprenta pe lumea ce ne inconjoara.

www.crestin.ro/vezi_povestire.php?id_art=11

Ce nu-ti va cere Dumnezeu niciodata...

* Dumnezeu nu-ti va cere sa spui ce suprafata are casa ta, dar
iti va cere numarul celor pe care i-ai primit in casa ta.

* Dumnezeu nu-ti va cere numarul hainelor din dulapul tau,
dar iti va cere numarul celor pe care le-ai daruit.

* Dumnezeu nu-ti va cere sa spui cel mai mare venit pe care l-ai realizat,
dar te va intreba daca ti-ai indeplinit slujba dupa maxima ta capacitate.

* Dumnezeu nu te va intreba cati prieteni ai avut, dar
te va intreba cator oameni le-ai fost prieten.

* Dumnezeu nu te va intreba despre vecinatatea in care
ai trait, dar te va intreba cum ti-ai tratat vecinii.

* Dumnezeu nu te va intreba despre culoarea pielii tale, dar
te va intreba despre caracterul tau.

Isus e Domnul!!



Isus e Domnul!!
Nu sunt abonat la revista "Time". Nu o cumpar de la chioschiuri. Ma-m dumirit mai demult ca, asemena altor mari publicatii, a incaput si ea pe mina unor "intelectuali" atei care propaga hedonismul luciferic (sa ne distram de minune in absenta lui Dumnezeu) si urmareste scoaterea crestinismului din constientul societatii contemporane.

L-am luat insa alaltaieri si l-am strins cu putere aproape de inima. Ba, de ce sa n-o spun, ... i-am sarutat coperta (in ciuda faptului ca sunt un iconoclast).

Titlul numarului era asezat pe o poza cit toata pagina a lui Isus Christos (imaginat de unul din pictorii celebri). Iata cuvintele din limba engleza: "Jesus at 2.000" sau, "Isus la virsta de 2.000 de ani."

De unde atita emotie? Ce mi-a provocat o rupere a plictisului publicistic si o dezlantuire a izvorului lacrimilor?

Pentru cei care nu stiti, inca de acum un an, revista "Time" a pornit un sondaj international pentru desemnarea "celui mai important om al mileniului". Votarea s-a facut prin posta, prin telefon sau prin Internet. Ca sa nu scape din mina rezultatele, editorii au lansat si o lista de personalitati cu o nominalizare posibila. Revista ne indemna sa selectionam numele celui care a influentat cel mai mult, in bine sau rau, dezvoltarea societatii din ultimul mileniu. Remarcat prin absenta, era tocmai persoana numarul unu a crestinilor: Isus Christos.

Cind am citit prima dat despre aceasta ancheta sociala, n-am bagat de seama provocarea. S-a gasit insa un frate crestin care ne-a trimis multora un mesaj de avertizare si ne-a propus sa-L nominalizam, peste capul organizatorilor pe Isus Christos. Mesajele au inceput sa curga din toate colturile lumii. Prin luna August, editorii de la Time au cautat un subterfugiu facil, scriind viclean ca in crezul crestin, Isus din Nazaret nu a fost om, ci Dumnezeu, asa ca iese din cursa. Mesajele au continuat insa puhoi. Revista "Time" a fost inundata de voturi. Distanta dintre voturile acordate celui din Nazaret si celor nascuti pe alte meleaguri a fost coplesitoare.

"Si glasul multimii a biruit" ... De data aceasta insa, Pilatul contemporan atrebuit sa-i de-a drumul Domnului Isus in prima pagina a revistei! Va mai mirati ca m-au podidit lacrimile!

Iata cum suna "introducerea" la articolul de fond:

Jesus Of Nazareth

THEN AND NOW A great novelist and biblical scholar examines what faith and historical research tell us after 2,000 years and emerges with his own apocryphal Gospel

BY REYNOLDS PRICE

The memory of any stretch of years eventually resolves to a list of names, and one of the useful ways of recalling the past two millenniums is by listing the people who acquired great power. Muhammad, Catherine the Great, Marx, Gandhi, Hitler, Roosevelt, Stalin and Mao come quickly to mind. There's no question that each of those figures changed the lives of millions and evoked responses from worship through hatred.

It would require much exotic calculation, however, to deny that the single most powerful figure--not merely in these two millenniums but in all human history--has been Jesus of Nazareth. Not only is the prevalent system of denoting the years based on an erroneous 6th century calculation of the date of his birth, but a serious argument can be made that no one else's life has proved remotely as powerful and enduring as that of Jesus. It's an astonishing conclusion in light of the fact that Jesus was a man who lived a short life in a rural backwater of the Roman Empire, who died in agony as a convicted criminal.

(Time, RELIGION DECEMBER 6, 1999 VOL. 154 NO. 23 )

Aleluia!

Duminica am fost bolnav. Gripa m-a apucat de gitlej si mi-a furat vocea. M-am dus tutusi la Biserica ca sa publc aceasta intimplare extraordinara!

A fost ultima Cina a Domnului din anul 1999. N-am putut sta acasa singur. M-am dus la amvon cu revista in mina si i-am sarutat coperta in fata tuturor. Din sala au pornit aplauzele.

"Isus Christos e Domnul!" "In veci amin!"

De ce ne-a afectat asa de mult viata Celui nascut acum 2.000 de ani in ieslea Betleemului? Iata ce am spus adunarii:

Isus a facut trei lucrari unice: intruparea, botezul si rastignirea.

1. A luat chip asemenea oamenilor. A luat chip de rob si s-a facut asemenea oamenilor. Dimensiunile Lui de Creator a toate au fost reduse vremelnic pentru limitarea la intruparea intr-o celula umana si apoi intr-un trup plapind de prunc.

2. A luat asupra Sa pacatele oamenilor. La Iordan, Ioan a inteles enormitatea situatiei. Isus era fara pacat. N-avea trebuinta de botezul pocaintei. De aici si reactia lui: "Doamne, eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine" (cu alte cuvinte: "Doamne pacatosul sunt eu, Ioan botezatorul! Nu Tu!).

"Lasa-Ma Ioan ca asa se cade sa implinim..." Botezul este un act public. In loc sa astearna declaratia pe hirtia efemera de pergament, sortita putrezirii sau ratacirii prin arhivele lumii, Isus a preferat o declaratie publica: in fata martorilor vazuti si nevazuti. Prin botez, El a facut inversul declaratiei noastre de la botez. Noi ne declaram vinovatia si marturisim necesitatea spalarii. El, prin botez, a luat asupra Sa vinovatia noastra a tuturor; S-a facut una cu noi in caderea noastra vinovata.

3. A luat asupra Sa pedeapsa care se cuvenea oamenilor. "Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti". Unul singur a trebuit sa moara pentru ca Dumnezeu sa poata ramine drept si totusi sa socoteasca drept pe cel nedrept (Rom. 3). Isus a ispasit pedeapsa in locul nostru.

Iata trei lucruri pe care nu le putem spune despre nici o alta personalitate a istoriei. Toti ceilalti s-au nascut mici si au devenit mari, Isus s-a limitat pe Sine ca sa poata intra in istorie. Ceilalti au murit cu constiinta impovarata. El singur a trait fara pacat, dar s-a ivit ca sa curete constiintele tururor si sa satisfaca constiinta cosmica: a murit in locul nostru.

Stiu, imi veti zice ca am uitat al patrulea eveniment al vietii Lui prin care este unic, actul prin care primele trei isi primesc valoarea plenara: invierea din cea de a treia zi dupa moarte. Iata ceva ce n-a mai facut, cu adevarat, nimeni. Ceilalti au ramas neputinciosi sub cripta mormintului, El a dat-o la o parte biruitor asupra mortii si S-a inaltat la dreapta Tatalui.

Care este semnificatia invierii Lui?

Este inainte de toate o intreita invitatie. O oferta care explica intruparea, botezul si crucificarea Lui.

Inviind, a spus celor redusi la dimensiunile firii pamintesti: "Va puteti depasi conditia actuala! Primindu-ma pe Mine, veti deveni fii ai Celui preainalt, copii ai Dumnezeului celui viu si adevarat!

Inviint, a spus celor apasati de greutatea unei constiinte patate, exista spalare pentru vinovatia voastra! Isus a fost singurul om care a trait vreodata fara pacat. Existenta Lui nu ne copleseste insa, ci ne elibereaza! Inviind, a spus celor ce se indrepata ireconciliabil spre moarte: "Exista un mai departe! Nu este o strada infundata. Si mormintele voastre vor fi goale intr-o zi."

Inviind, a spus celor vinovati: "Daca credeti in Mine, nu veti veni la judecata, ci ati trecut din moarte la viata!"

Slava Domnului pentru marea Sa biruinta! Acea de atunci si cea de astazi din revista "Time"!

Ingenuncheat inaintea mortii, tinindu-si maruntaiele injunghiate in miini, unul din cezarii romani care au cautat sa stearga crestinismul de pe fata pamintului a mai apucat sa zica obsesiv: "Vincis Galileae!" (M-ai invins, Galileianule!). Gestul resenmat al revistei "Time", aparenta ei capitulare in fata multimii de contribuabili la sondajul sus amintit este si el o simetrie istorica, prevestin clipa in care "orice genunchi se va pleca si orice limba va marturisi in fata lui Dumnezeu Tatal ca : Isus este Domnul!"

Slava lui Dumnezeu pentru multimea ostirii de crestini care-si duc lupta pina la capat si, asemenea cetatii asezate pe un munte si asemenea sarii care nu si-a pierdut inca gustul, tin proaspata inaintea lumii vestea ca: Isus este in continuare contemporanul nostru inevitabil, cea mai formidabila forta energetica a societatii, izvorul care a scos istoria din matca ei milenara si care vrea sa-i intoarca pe oamenii creati la Creatorul lor cu inima de Tata.

Daniel Branzai



Isus e Domnul!!
adaugat la data 2005-06-19

Isus e Domnul!!
Nu sunt abonat la revista "Time". Nu o cumpar de la chioschiuri. Ma-m dumirit mai demult ca, asemena altor mari publicatii, a incaput si ea pe mina unor "intelectuali" atei care propaga hedonismul luciferic (sa ne distram de minune in absenta lui Dumnezeu) si urmareste scoaterea crestinismului din constientul societatii contemporane.

L-am luat insa alaltaieri si l-am strins cu putere aproape de inima. Ba, de ce sa n-o spun, ... i-am sarutat coperta (in ciuda faptului ca sunt un iconoclast).

Titlul numarului era asezat pe o poza cit toata pagina a lui Isus Christos (imaginat de unul din pictorii celebri). Iata cuvintele din limba engleza: "Jesus at 2.000" sau, "Isus la virsta de 2.000 de ani."

De unde atita emotie? Ce mi-a provocat o rupere a plictisului publicistic si o dezlantuire a izvorului lacrimilor?

Pentru cei care nu stiti, inca de acum un an, revista "Time" a pornit un sondaj international pentru desemnarea "celui mai important om al mileniului". Votarea s-a facut prin posta, prin telefon sau prin Internet. Ca sa nu scape din mina rezultatele, editorii au lansat si o lista de personalitati cu o nominalizare posibila. Revista ne indemna sa selectionam numele celui care a influentat cel mai mult, in bine sau rau, dezvoltarea societatii din ultimul mileniu. Remarcat prin absenta, era tocmai persoana numarul unu a crestinilor: Isus Christos.

Cind am citit prima dat despre aceasta ancheta sociala, n-am bagat de seama provocarea. S-a gasit insa un frate crestin care ne-a trimis multora un mesaj de avertizare si ne-a propus sa-L nominalizam, peste capul organizatorilor pe Isus Christos. Mesajele au inceput sa curga din toate colturile lumii. Prin luna August, editorii de la Time au cautat un subterfugiu facil, scriind viclean ca in crezul crestin, Isus din Nazaret nu a fost om, ci Dumnezeu, asa ca iese din cursa. Mesajele au continuat insa puhoi. Revista "Time" a fost inundata de voturi. Distanta dintre voturile acordate celui din Nazaret si celor nascuti pe alte meleaguri a fost coplesitoare.

"Si glasul multimii a biruit" ... De data aceasta insa, Pilatul contemporan atrebuit sa-i de-a drumul Domnului Isus in prima pagina a revistei! Va mai mirati ca m-au podidit lacrimile!

Iata cum suna "introducerea" la articolul de fond:

Jesus Of Nazareth

THEN AND NOW A great novelist and biblical scholar examines what faith and historical research tell us after 2,000 years and emerges with his own apocryphal Gospel

BY REYNOLDS PRICE

The memory of any stretch of years eventually resolves to a list of names, and one of the useful ways of recalling the past two millenniums is by listing the people who acquired great power. Muhammad, Catherine the Great, Marx, Gandhi, Hitler, Roosevelt, Stalin and Mao come quickly to mind. There's no question that each of those figures changed the lives of millions and evoked responses from worship through hatred.

It would require much exotic calculation, however, to deny that the single most powerful figure--not merely in these two millenniums but in all human history--has been Jesus of Nazareth. Not only is the prevalent system of denoting the years based on an erroneous 6th century calculation of the date of his birth, but a serious argument can be made that no one else's life has proved remotely as powerful and enduring as that of Jesus. It's an astonishing conclusion in light of the fact that Jesus was a man who lived a short life in a rural backwater of the Roman Empire, who died in agony as a convicted criminal.

(Time, RELIGION DECEMBER 6, 1999 VOL. 154 NO. 23 )

Aleluia!

Duminica am fost bolnav. Gripa m-a apucat de gitlej si mi-a furat vocea. M-am dus tutusi la Biserica ca sa publc aceasta intimplare extraordinara!

A fost ultima Cina a Domnului din anul 1999. N-am putut sta acasa singur. M-am dus la amvon cu revista in mina si i-am sarutat coperta in fata tuturor. Din sala au pornit aplauzele.

"Isus Christos e Domnul!" "In veci amin!"

De ce ne-a afectat asa de mult viata Celui nascut acum 2.000 de ani in ieslea Betleemului? Iata ce am spus adunarii:

Isus a facut trei lucrari unice: intruparea, botezul si rastignirea.

1. A luat chip asemenea oamenilor. A luat chip de rob si s-a facut asemenea oamenilor. Dimensiunile Lui de Creator a toate au fost reduse vremelnic pentru limitarea la intruparea intr-o celula umana si apoi intr-un trup plapind de prunc.

2. A luat asupra Sa pacatele oamenilor. La Iordan, Ioan a inteles enormitatea situatiei. Isus era fara pacat. N-avea trebuinta de botezul pocaintei. De aici si reactia lui: "Doamne, eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine" (cu alte cuvinte: "Doamne pacatosul sunt eu, Ioan botezatorul! Nu Tu!).

"Lasa-Ma Ioan ca asa se cade sa implinim..." Botezul este un act public. In loc sa astearna declaratia pe hirtia efemera de pergament, sortita putrezirii sau ratacirii prin arhivele lumii, Isus a preferat o declaratie publica: in fata martorilor vazuti si nevazuti. Prin botez, El a facut inversul declaratiei noastre de la botez. Noi ne declaram vinovatia si marturisim necesitatea spalarii. El, prin botez, a luat asupra Sa vinovatia noastra a tuturor; S-a facut una cu noi in caderea noastra vinovata.

3. A luat asupra Sa pedeapsa care se cuvenea oamenilor. "Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti". Unul singur a trebuit sa moara pentru ca Dumnezeu sa poata ramine drept si totusi sa socoteasca drept pe cel nedrept (Rom. 3). Isus a ispasit pedeapsa in locul nostru.

Iata trei lucruri pe care nu le putem spune despre nici o alta personalitate a istoriei. Toti ceilalti s-au nascut mici si au devenit mari, Isus s-a limitat pe Sine ca sa poata intra in istorie. Ceilalti au murit cu constiinta impovarata. El singur a trait fara pacat, dar s-a ivit ca sa curete constiintele tururor si sa satisfaca constiinta cosmica: a murit in locul nostru.

Stiu, imi veti zice ca am uitat al patrulea eveniment al vietii Lui prin care este unic, actul prin care primele trei isi primesc valoarea plenara: invierea din cea de a treia zi dupa moarte. Iata ceva ce n-a mai facut, cu adevarat, nimeni. Ceilalti au ramas neputinciosi sub cripta mormintului, El a dat-o la o parte biruitor asupra mortii si S-a inaltat la dreapta Tatalui.

Care este semnificatia invierii Lui?

Este inainte de toate o intreita invitatie. O oferta care explica intruparea, botezul si crucificarea Lui.

Inviind, a spus celor redusi la dimensiunile firii pamintesti: "Va puteti depasi conditia actuala! Primindu-ma pe Mine, veti deveni fii ai Celui preainalt, copii ai Dumnezeului celui viu si adevarat!

Inviint, a spus celor apasati de greutatea unei constiinte patate, exista spalare pentru vinovatia voastra! Isus a fost singurul om care a trait vreodata fara pacat. Existenta Lui nu ne copleseste insa, ci ne elibereaza! Inviind, a spus celor ce se indrepata ireconciliabil spre moarte: "Exista un mai departe! Nu este o strada infundata. Si mormintele voastre vor fi goale intr-o zi."

Inviind, a spus celor vinovati: "Daca credeti in Mine, nu veti veni la judecata, ci ati trecut din moarte la viata!"

Slava Domnului pentru marea Sa biruinta! Acea de atunci si cea de astazi din revista "Time"!

Ingenuncheat inaintea mortii, tinindu-si maruntaiele injunghiate in miini, unul din cezarii romani care au cautat sa stearga crestinismul de pe fata pamintului a mai apucat sa zica obsesiv: "Vincis Galileae!" (M-ai invins, Galileianule!). Gestul resenmat al revistei "Time", aparenta ei capitulare in fata multimii de contribuabili la sondajul sus amintit este si el o simetrie istorica, prevestin clipa in care "orice genunchi se va pleca si orice limba va marturisi in fata lui Dumnezeu Tatal ca : Isus este Domnul!"

Slava lui Dumnezeu pentru multimea ostirii de crestini care-si duc lupta pina la capat si, asemenea cetatii asezate pe un munte si asemenea sarii care nu si-a pierdut inca gustul, tin proaspata inaintea lumii vestea ca: Isus este in continuare contemporanul nostru inevitabil, cea mai formidabila forta energetica a societatii, izvorul care a scos istoria din matca ei milenara si care vrea sa-i intoarca pe oamenii creati la Creatorul lor cu inima de Tata.

Daniel Branzai

Domnul este Pastorul meu.

Un tânar novice si un calugar se plimbau prin gradina manastirii, citind din Biblie. La un moment dat au simtit nevoia unei tigari, dar, nestiind daca incalca vreo regula fumind in timpul studiului, s-au hotarit sa ceara, dupa masa, permisiunea parintelui staret. Cind s-au intilnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:
"Frate, mie staretul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?"
"Nu stiu... Tu ce i-ai spus?"
"I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc Biblia."
"Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc Biblia in timp ce fumez."

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

FII MULTUMIT!

Povestea noastra se refera din nou la aceasta trasatura de caracter care se numeste virtute. Ce inseamna sa fii un om virtuos sau un om de-o inalta virtute.
Andrei era un baiat sarac, dintr-o familie saraca de fermieri. Si desi lucra din greu ca sa-si ajute tatal la treburi, el totdeauna fluiera sau canta.
Hainele lui erau vechi si tare peticite. Nici jucarii n-avea cu care sa se joace, asa cum aveau alti copii. Insa, lui Andrei nu-i pasa de saracia lui pentru ca avea parinti care-l iubeau foarte mult.
Intr-o zi, pe cand Andrei lucra pe camp, vazu deodata un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goana cu tot cu sareta si nu se mai putea opri. Vazand-o ca se apropie, Andrei isi dadu imediat seama ca trebuie sa faca ceva ca sa opreasca caii inainte de a se izbi in bara unui pod din apropiere lovindu-se, si distrugand caruta facand-o bucatele.
Baietelul sari peste gard si se propti cu picioarele prinzand primul cal care se apropie, de hamuri. Se agata de hamuri cu toata puterea lui si nu-i mai dadu drumul. Era un mare curaj ceea ce facu-se el. Daca n-ar fi reusit sa se prinda de hamuri, ar fi fost aruncat sub copitele cailor si zdrobit pana la moarte. Sub greutatea lui, care se balansa de hamuri, caii s-au oprit.
Nu mult dupa aceea, sosi si proprietarul cailor. Cand vazu ce facuse Andrei, i-a zis:
- " Esti un baiat foarte curajos. Cum as putea sa-ti rasplatesc fapta ta ?
Andrei zambi frumos si-i raspunse:
- " Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata sa ma platesti! M-am gandit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii si s-ar fi lovit, iar caruta ar fi fost stricata."
Observand hainele lui Andrei foarte vechi , domnul cu caii zise:
- " Vrei sa-mi spui ca nu-mi dai voie sa-ti dau niste bani ca sa-ti cumperi niste haine mai bune ? "
- " Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasa si un costum de haine mai bun - pentru Duminica. Aceste haine sunt bune inca pentru lucru.."
- " Dar vei avea nevoie atunci de ceva carti pentru la scoala, la toamna!
i-a zis din nou domnul acela.
- " Nu, nu cred, multumesc ! Cineva mi-a dat niste carti mai vechi iar Mama mi-a lipit foile care cadeau si cred ca le voi putea folosi pe-acelea " - zise Andrei.
- " Atunci, nu ti-ar placea sa ai o paleta de tenis si cateva mingi ?"
- " Nu cred ca mi-ar trebui de vreme ce mi-am facut o minge din ceva lana pe care mi-a dat-o Mama pentru ca era prea incalcita si veche. Iar paleta mi-am facut-o tot eu dintr-o bucata de placaj."
Domnul acesta, isi puse mana pe umarul lui Andrei si zise:
- " Baiatul meu, acum inteleg de ce mi-ai zambit asa de frumos cand am venit; tu ai invatat un secret pe care multi nu-l stiu inca - secretul de a fi multumit cu ce ai. Imi dai voie sa-ti spun " Baiatul Multumit ? "
Si cu aceste cuvinte domnul acela pleca cu sareta si caii in drumul sau.
Cateva zile mai tarziu, o cutie mare veni la posta in sat cu numele si adresa lui Andrei pe ea. Domnul de la posta trimise vorba prin cineva la ferma si tatal lui Andrei veni sa ridice cutia.
Cand Andrei desfacu cutia, gasi o felicitate pe care scria cu litere mari:
" Baiatului Multumit de la un Prieten Dator, cu multumire !
Andrei stia ca aceasta cutie venea de la domnul acela a carui cai ii oprise. In cutie era un costum nou de haine, o salopeta, sosete, o caciula calduroasa si manusi, plus o paleta cu mingi de tenis. Cand lua haina sa vada cum ii vine, gasi in buzunar si o hartie de cinci dolari.
Ce bucuros era Andrei ! Si mergand din nou la camp pentru a-si continua treaba, canta si fluiera mai plin de bucurie ca niciodata.
Si totusi, asta n-a fost totul. De Craciun, o bicicleta frumoasa ii fusese trimisa de noul sau prieten.
Cred ca o sa ma credeti cand va spun ca acest baiat era cel mai fericit baiat din tara lui.
Iata copii, ce inseamna virtute : sa stii sa faci un bine fara sa te astepti la vreo rasplata.

Domnul este Pastorul meu.

O tânara se afla în asteptarea avionului pe un mare aeroport. Pentru ca trebuia sa astepte destul de mult, îsi cumparase o carte si un pachet de biscuiti, ca sa-i treaca timpul mai usor. S-a asezat pe un scaun din sala de asteptare si a început sa citeasca. Lânga ea, pe un scaun alaturat i-si pune biscuitii, iar pe urmatorul scaun se afla un domn care citea ziarul.Când a început pachetul si a luat primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Indignata, n-a spus nimic si a continuat sa citeasca, dar în sinea ei si-a zis: "Doamne, ce om mai e si asta! De-as avea numai putin curaj, i-as zice vreo doua, de sa ma tina minte..." Si asa de fiecare data, când ea lua un biscuite, lua si el unul, pâna când a mai ramas un singur biscuite în pachet. "Ah, sunt curioasa sa vad ce va zice acum, când se termina biscuitii", se gândi tânara. Barbatul a luat ultimul biscuite, l-a rupt în doua si i-a dat jumatate tinerei.
"Asta e culmea!" - îsi zise fata indignata, îsi lua cartea si geanta si se îndrepta spre iesirea salii de asteptare. Dupa ce se linisti cât de cât, se aseza pe unul dintre scaunele ce se aflau de-a lungul coridorului si care era ceva mai ferit de priviri indiscrete.
Deschise geanta ca sa puna acolo jumatatea de biscuite ramasa, când... constata cu stupoare ca pachetul ei de
biscuiti se afla în geanta - întreg! I se facu rusine, amintindu-si cum se comportase si întelegând ca pachetul de biscuiti pe care îl mâncase nu a fost al ei, ci al domnului de alaturi, care împartise cu ea pâna si ultimul biscuite, fara a se simti indignat sau nervos, si fara a afisa un aer de superioritate fata de ea, care se comportase deloc laudabil.

De câte ori în viata nu am mâncat biscuitii altcuiva fara sa ne dam seama?
Înainte de a trage o concluzie si de a judeca pe cineva, uita-te atent la ceea ce se afla în jurul tau - nu de putine ori, ceea ce vezi tu nu este si realitatea situatiei.

Personalul primariei unei localitati descopera ca un renumit avocat din localitate nu a facut niciodata vreo donatie catre primarie. Persoana care raspundea de acest lucru se deplaseaza la domiciliul avocatului sa-l convinga sa faca o donatie.
- Domnule avocat, cercetarile noastre arata ca aveti un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu ati facut vreodata vreo donatie. Nu ati vrea sa ajutati într-un fel comunitatea?
Avocatul rumega un timp ideea si apoi raspunde:
- Cercetarile dv. au aratat si ca mama mea este pe moarte, dupa o boala lunga, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mica decît pretul medicamentelor pe care ar trebui sa le ia pentru a-i mai usura chinurile?
Jenat, reprezentantul îngaima:
- Pai... nu...
- Sau, continua avocatul, ca fratele meu, veteran lasat la vatra, este orb si condamnat sa-si duca viata într-un scaun cu rotile?
Reprezentantul încearca sa-si ceara scuze, dar avocatul continua:
- Sau ca sotul surorii mele a murit într-un accident de circulatie, spuse el ridicînd vocea, lasînd-o cu trei copii si fara nici un ban?
Umilit, înfrînt complet, omul murmura:
- Nu am stiut, îmi pare nespus de rau...
- Atunci, îi taie vorba din nou avocatul, daca lor nu le dau nici un ban, ce te face sa crezi ca v-as da voua?

Daca vrei ca cineva sa iti faca orice ca sa iti fie pe plac...cumpara-ti un catel!
Daca vrei ca cineva sa iti aduca ziarul fara sa scoata mai intai sectiunea de sport...cumpara-ti un catel!
Daca vrei ca cineva sa se bucure ca un idiot de bucurie ca te vede...cumpara-ti un catel!
Daca vrei ca cineva sa manance tot ce ii pui in farfurie si niciodata sa spuna ca maica-sa o facea mai buna...cumpara-ti un catel!
Daca vrei pe cineva permanent dispus sa iasa afara, la orice ora si oriunde vrei tu...cumpara-ti un catel!
Daca vrei pe cineva care niciodata sa nu atinga telecomanda, caruia sa nu ii pese de un meci de fotbal...cumpara-ti un catel!
Daca vrei pe cineva care sa nu critice niciodata ce faci, sa nu-i pese daca esti frumoasa sau urata, grasa sau slaba, tanara sau batrana...cumpara-ti un catel!
Care se comporta ca si cum fiecare cuvant al tau ar merita in mod special sa fie ascultat si care sa te iubeasca neconditionat la infinit...cumpara-ti un catel!


Dar daca, dimpotriva vrei pe cineva care sa nu vina niciodata cand il chemi, care sa te ignore total cand intri, sa umble toata noaptea, sa vina acasa doar ca sa manance si sa doarma, si sa se comporte ca si cum tu ai exista doar ca sa te ocupi ca sa fie el fericit, atunci...cumpara-ti un pisoi!!!

Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat copilul meu de la moarte? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu,


Eu am fost alungat din casa ta nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din casa ta ?





E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost,sau de ce exista suferinta?





E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.





E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred,


gindesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.





E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu.





E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.





E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se


raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje


privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.





E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.





E ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."

Ultimul biscuite

Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara
sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate.
Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al
salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase.In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva?
Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Scuze Gagita, gabita_azs, acum am observat ca si tu ai postat "biscuitii".

Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Te gandesti la vacanta?
www.taberelemele.ro

TELEFONUL DE DUMUNICA NOAPTEA

Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

Concertul



Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.

Creionul



Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:

- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:

- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.

- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

de Paulo Coelho

Un geniu isi ia ramas bun



Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Iti recomand s-o citesti, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."

Patul de langa fereastra



Povestea urmatoare este despre doi barbati grav bolnavi, imobilizati la pat, impartind aceeasi camera de spital. Unuia dintre ei i se permitea sa stea asezat in fiecare zi cate o ora pentru a facilita drenarea fluidului din plamani. Patul sau era pozitionat in dreptul singurei ferestre din camera.

Celalalt barbat era imobilizat in pozitie culcata si ii era inaccesibila ipotetica priveliste pe care o oferea unica fereastra.

Cei doi nu aveau altceva de facut decat sa stea de vorba. Si vorbeau la nesfarsit: despre sotiile lor, despre carierele lor, despre serviciul militar si despre locurile in care isi petreceau vacantele. In fiecare dupa-amiaza, cel caruia i se permitea sa stea asezat, ii descria celuilalt ceea ce vedea afara.

Omul care nu putea privi pe fereastra ajunsese sa traiasca pentru ora aceea din zi cand i se descria in amanuntime ce se intampla in afara spitalului. Perspectiva sa se largea si capata substanta datorita acestei descrieri. Fereastra pare-se ca dadea spre un parc cu un minunat lac. O multime de rate salbatice si lebede isi gasisera camin in acel lac iar copiii se jucau lansand in apa barci in miniatura. Indragostitii se plimbau imbratisati admirand florile in toate culorile curcubeului ce crestea din belsug in parc.Copaci seculari margineau aleile iar pe cer se
profilau cladirile orasului ce se vedeau in departare.

Omul de la fereastra povestea cu voce domoala si cu detalii minutios alese tot ce parcul ii dezvaluia. Celalalt se lasa purtat de povestire inchizand ochii
si imaginandu-si toate scenele. Intr-o dupa-aminaza calduta omul de la fereastra povesti despre parada care tocmai trecea prin parc.

Desi bolnavul imobilizat nu putea auzi muzica, reusea sa isi imagineze clovnii, carele alegorice, caii impodobiti si masinile decorate de sarbatoare.

Zilele treceau iar omul ce nu putea privi pe fereastra incepu sa fie invidios pe sansa celuilalt. Aprecia efortul celui de la fereastra de a-i descrie in
detaliu ce se intampla afara, dar si-ar fi dorit sa fie el cel care putea admira privelistea. Incepuse sa isi antipatizeze colegul de camera si, in cele din
urma, ajunsese sa-si doreasca cu disperare sa fie el asezat in locul aceluia.

Intr-o dimineata, infirmiera ce ii avea in grija constata ca bolnavul de la
fereastra murise linistit in somn. Cu tristete, cheama asistentii sa ia trupul neinsufletit. Curand dupa aceea, bolnavul ce tanjea dupa patul de langa geam intreba daca nu poate fi mutat in locul pe care si-l dorise atat.

Infirmiera il transfera imediat si se asigura ca sta confortabil apoi il lasa singur. Incet si cu mare greutate bolnavul nostru reusi sa se propteasca intr-un cot si sa incerce sa arunce o prima privire afara. In sfarsit se putea bucura nemijlocit de privelistea de afara!

Se cazni sa se intoarca si privi pe fereastra. In locul parcului nu era decat un zid gol! Suna infirmiera si o intreba: "Cum se face ca omul acela, colegul meu de camera, vedea un parc si un lac si imi descria totul atat de fidel? Cum putea sa imi spuna despre frumusete si dragoste cand, de fapt, el nu putea vedea decat un zid vechi din caramida?".

Sora ii raspunse surprinsa: "Vai! Nu stiai ca bietul tau coleg de camera era orb? Nu putea vedea nici macar zidul daramite altceva". Apoi adauga trista: "Poate voia doar sa te incurajeze".

Ai auzit o poveste mai emotionanta decat asta? Ai simtit vreodata ceva asemanator sentimentelor pe care aceasta povestire le invoca?

Daca traiesti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au altii si tu nu ai, cu siguranta vei rata bucuria de a primi ceea ce altii incearca sa iti daruiasca. Asa ca e mai bine sa lupti pentru ceea ce-ti doresti tu si sa nu mai tii cont de ceea ce zic cei din jur.

Ai simtit vreodata invidie crunta fata de o persoana careia ai fi vrut sa ii iei
locul? Ai fost vreodata dezamagit - poate ceva care ai crezut ca va fi minunat, s-a dovedit ulterior a fi mult mai putin de atat? Ai primit vreodata incurajari fara rezerve si nu ai apreciat la acel moment importanta lor?

Hartia aurie de impachetat



Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hirtie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunindu-i: "Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?"

Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut."

Tatal a ramas perplex. In genunchi, si-a imbratisat fetita rugand-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta, micuta a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie langa patul sau tot restul vietii.

Si, de cite ori se simtea descurajat, sau avea de infruntat situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar care-i dadea putere.

Fiecare dintre noi primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.

Un om batran si foarte bogat il vizita intr-o zi pe rabin ca sa-i ceara
un leac pentru nefericire si singuratate. Rabinul l-a luat de mana si la
dus la fereastra. "Ce vezi?" l-a intrebat el.
"Vad barbati femei si copii umbland pe strada."
Rabinul il lua iarasi de mana si-l coduse in fata oglinzii.
"Acum ce vezi?" zise el.
"Vad mutra mea acra", raspunse batranul.
"Intelegi?", cauta sa-i explice rabinul, "si fereastra si oglinda
sunt facute din sticla. Oglinda are insa un strat foarte subtire de argint
pe ea si, de indata ce apare argintul, nu-i mai poti vedea pe ceilalti,
ci te vezi doar pe tine insuti."cred ca mesajul acestei pilde este destul de explicit, nu?
uneori argintul(bogatia) ne impiedica sa vedem realitatea asa cum e, nevoile celor din jur; ne vedem doar pe noi insine...

Istorisire cu talc



O familie normala, zilele noastre...o familie reprezentata de 2 bunicute(una din partea tatalui in stanga, una din partea mamei in dreapta), tatal si mama, iar undeva la mijloc, fiica.Se anuntase ca va fii o furtuna puternica, ceva ce ar putea schimba definitiv nu numai Terra, cat si oamenii si majoritatea s-au gandit ca ar fi vorba de ceea ce se vorbea de cateva mii de ani in Biblie.

Cei cinci erau in curte, stransi cu totii in fata unei mese, privind spre un laptop deschis , tatal fetei derula cateva cuvinte dintr-o Biblie digitala si ii intreba pe cei de langa el ce vad ei scris, ce inteleg. La un moment dat a inceput o discutie intre cele doua bunicute,insa amandoua aveau aceeasi convingere ca o entitate superioara exista, insa marea lor disputa era interpretarea celor scrise pe dispaly-ul din fata lor. Mama fetei zambea, tatal citea punctand cuvintele,bunica din partea mamei citea fara sa vada intelesul cuvintelor, superficial, insa bunica din partea tatalui umplea de sensuri fiecare cuvant, intr-o maniera curata, simpla si care dadea un nou sens insiruirii de cuvinte din Biblie. Fiica accepta in sinea sa spusele bunicutei din partea tatalui si privea din centru discutia dintre cele doua. La un moment dat s-a iscat un fel de vant puternic...un vartej de aer caldut a intrerupt discutia aprinsa din familie...iar forta cu care se manifesta aparenta furtuna.....chiar dadea impresia unui sfarsit al tuturor vietuitoarelor.

Fata a inchis ochii si analiza in sinea sa cuvintele biblice, imbratisand credinta intr-o entitate superioara, gandind ca bunicuta din partea tatalui vede totul intr-o lumina mai aproape de Dumnezeire, relaxandu-se si imbratisand ceea ce simtea cu ochii inchisi. In acel moment trupul sau parca era zmuls cu totul spre cer intr-un vortex....si printr-un aparent intuneric simtea cum se inalta...incepea sa vada cum trece printre straturile de nori...apropiindu-se tot mai mult de ....stele....si-o stare de bine, de apartenenta, o usoara senzatie de racoare...insa impacata cu sine si stiind ca nu-i nimic "rau" aici unde e.....





MORALA:.............................

Fiecare sa vada pentru sine morala acestei istorisiri....

Povestea omului care se fura pe el insusi




Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat.

Obiºnuia sã îºi cumpere cele necesare de la un magazin al cãrui patron îl cunoºtea bine. Într-una din zile, domnul Ninger ºi-a plãtit cumpãrãturile cu o bancnotã de 20 Usd. Patronul magazinului i-a acceptat banii ºi i-a pus în sertarul casei de marcat. Totuºi acesta a remarcat cã s-a murdãrit pe degete cu cernealã. A devenit suspicios ºi a anunþat poliþia.

Poliþiºtii au obþinut un mandat de percheziþie a casei lui Emmanuel Ninger. În podul acesteia au gãsit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 Usd. Au gãsit ºi 3 portrete pictate de d-l Ninger. Erau deosebite.

De fapt, dacã stai sã te gândeºti, trebuia sã aibã talent ca sã poatã reproduce bancnotele. A reuºit sã pãcãleascã o mulþime de persoane pânã în ziua ghinionistã în care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete.

Dupã arestarea sa, cele 3 tablouri s-au vândut la o licitaþie publicã cu 5.000 usd fiecare. Culmea e cã practic i-a luat aproximativ aceeaºi perioadã de timp pentru a picta bancnota de 20 usd cât i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 usd.


--------------------------------------------------------------------------------
Morala:
De multe ori nu avem o pãrere bunã despre noi. Nu realizãm care ne sunt talentele ºi aptitudinile sau nu ºtim sã le valorificãm în folosul nostru ºi al altora. Ajungem sã ne furãm pe noi înºine încercând sã gãsim scurtãturi care sã ne ducã mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, înºelãm. S-ar putea ca pe termen scurt sã ne meargã bine, dar cu siguranþã pe termen lung se va întoarce împotriva noastrã.

Super tabere!
Intra pe www.taberelemele.ro

Stapanul cadoului



Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

De la: tumaria, la data 2009-04-10 16:46:37Stapanul cadoului



Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

Hmm...

www.youtube.com/user/TheDoubtingApproach#p/f/14/fah5JAyLJTI

De la: The_Mole, la data 2010-01-23 18:26:18www.youtube.com/user/TheDoubtingApproach#p/f/14/fah5JAyLJTI[/quote]

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

Un etnolog new-yorkez primeste în vizita un vechi
>> prieten indian siux.
>>
>> Intr-o zi erau ei pe strada plina de lume, printre masini
>> zgomotoase, girofare si sirene de masini de politie, pe
>> scurt în atmosfera obisnuita a unei zile la New York, la
>> orele de vârf.
>>
>> Dintr-o data indianul se opreste, asculta si zice
>> :
>> - Aud un greieras
>> !
>> Prietenul lui se mira :
>> - Un greieras, la
>> New York, în vacarmul âsta ? Visezi ?
>> - Asteapta un
>> pic, raspunde indianul.
>> Dupa care se duce spre un zid, cauta într-o crapatura
>> si revine tinând în mâna un greieras.
>> - Incredibil, spune prietenul lui ! O
>> ureche atât de fina ! Este o adevarata vrajitorie.
>> - Deloc, raspunde indianul. Fiecare aude
>> ce este în sufletul lui si ce este important în viata
>> pentru el. E usor de demonstrat.. Ia uite !
>>
>> Scoate niste monezi din buzunar si le arunca pe trotuar.
>> Printre clacsoane, zgomote de motoare, sirene si vacarm,
>> 10-15 persoane se întoarsera cautând din ochi sursa
>> sunetului atât de lejer.
>>
>> - Asta e tot, zise indianul.

ROZA LUI PARACELSUS

Jorge Luis Borges

Din atelierul sau, aflat in doua incaperi scobite sub pamant,
Paracelsus ii ceru Dumnezeului sau, vagului sau Dumnezeu,
oricarui Dumenzeu, sa-i trimita un discipol.
In soba, un palid foc proiecta umbre neregulate.
Sa se ridice pentru a aprinde lampa de fier ar fi cerut
un efort mult prea mare. Paracelsus, toropit de oboseala,
uita de rugaciunea formulata. Noaptea inghitise athanorul
si prafuitele alambice, cand cineva batu in usa.
Pe jumatate adormit, Paracelsus se ridica, urca cele cateva trepte
ale scarii in forma de melc si deschise unul dintre canaturile usii.
Un necunoscut trecu pragul. Parea, si el, din cale-afara de ostenit.
Paracelsus ii arata o lavita; celalalt se aseza in tacere.
La inceput nu rostira nici un cuvant, iar mai apoi magistrul curma,
primul, tacerea.

- Tin minte chipurile dinspre Apus ca si pe acelea dinspre Rasarit,
spuse el fara o anume emfaza. Dar nu tin minte chipul tau.
Cine esti si ce voiesti de la mine ? Numele meu nu are insemnatate,
raspunse celalalt. Am colindat trei zile si trei nopti ca sa ajung pana aici.
Vreau sa fiu ucenicul tau. Ti-am adus, iata, intregul meu avut.

Scoase la iveala un sacusor de piele si, cu mana dreapta,
il rasturna pe masa : se prelinse un suvoi de galbeni.

Paracelsus, pentru a-si aprinde lampa, fusese nevoit sa-i intoarca spatele.
Cand se intoarse iar catre noul venit, observa ca acesta tinea o roza
in mana stanga. Roza il nelinisti.

Se apleca, isi impreuna varfurile degetelor si spuse :

- Ma crezi in stare sa fauresc piatra care sa preschimbe elementele in aur.
Dar eu nu aurul il caut, si daca aurul te preocupa, nu-mi vei fi niciodata ucenic.

- Aurul nu ma preocupa de fel, raspunse celalalt.
Galbenii acestia nu sunt altceva decat o marturie
a dorintei mele de a invata. As dori sa-mi arati Piatra Filozofala.
Vreau sa te insotesc pe drumul care duce la Piatra.

Paracelsus rosti rar :

- Drumul este piatra. Piatra este punctul de pornire.
Daca nu intelegi acest lucru, n-ai inceput inca sa intelegi.
Caci telul este in fiecare dintre pasii tai.

Celalalt il privi neincrezator. Il intreba cu glas schimbat :

- Dar exista oare un tel ?
Paracelsus izbucni in ras.

- Detractorii mei, care nu sunt la fel de numerosi pe cat sunt de stupizi,
sustin contrariul si ma invinovatesc de impostura.
Eu nu le dau dreptate, insa n-ar fi cu neputinta ca totul sa fie o iluzie.
Ceea ce stiu e ca drumul exista.

Urma o tacere si apoi celalalt spuse :

- Sunt gata sa-l strabat impreuna cu tine,
chiar daca ar fi sa cutreieram vreme multa.
Ingaduie-mi sa trec desertul. Ingaduie-mi sa intrezaresc,
fie si de departe, pamantul fagaduit, chiar daca astrele
mi-ar interzice apoi sa-l ating. Dar, inainte de a incepe
aceasta calatorie, voiesc o dovada.

- Cand ? intreba Paracelsus, cu neliniste.

- In clipa aceasta, raspunse discipolul,
aratand dintr-odata o brusca obstinare.


Incepusera sa converseze in latina, acum vorbeau in germana.


Tanarul ridica roza deasupra capului.

- Se spune, rosti el, ca tu poti arde un trandafir in flacari,
pentru a-l face sa renasca apoi din propria-i cenusa,
cu ajutorul artei si al priceperii tale. Ingaduie-mi, asadar,
sa fiu martor acestei minuni. Iata ce-ti cer,
si iti ofer, apoi, intreaga viata.

- Esti foarte credul, spuse magistrul.
Si n-am ce face cu credulitatea : eu am nevoie de credinta.
Celalalt insista :

- Tocmai pentru ca nu sunt credul vreau sa vad cu proprii mei ochi
pierirea si renasterea acestei roze.
Paracelsus o luase in mana si se juca, vorbind, cu petalele ei.

- Esti credul, continua. Spui ca as fi in stare s-o nimicesc ?

- Oricine ar fi in stare s-o nimiceasca, spuse discipolul.
- Te inseli. Crezi, oare, ca este cu putinta sa trimiti ceva in neant ?
Crezi ca intaiul Adam a izbutit, in Paradis,
sa distruga macar o singura floare, macar un singur fir de iarba ?

- Nu ne aflam in Paradis, raspunse tanarul cu incapatanare;
aici, sub razele lunei, totul e pieritor.

Paracelsus se ridicase.
- Si in care alt loc ne aflam atunci ? Crezi, oare, ca divinitatea
ar putea sa creeze un spatiu care sa nu fie Paradisul ?
Crezi, oare, ca prabusirea consta in altceva decat in a ignora
tocmai faptul ca ne aflam in Paradis ?

- O roza poate arde, spuse provocator discipolul.

- Mai este foc in vatra, raspunse Paracelsus.
Daca ai azvarli aceasta roza in jaratec, ai putea crede
ca flacarile au mistuit-o si ca cenusa este cea care-i reala.
Iti spun ca roza e eterna si ca doar aparenta poate sa se schimbe.
Mi-ar fi de ajuns o vorba pentru ca tu, apoi,
s-o ai din nou in fata ochilor.

- O vorba ? spuse discipolul, surprins.
Athanorul e stins, alambicele sunt acoperite de colb.
Ce-ai putea face pentru ca ea sa renasca ?

Paracelsus il privi cu tristete.

- Athanorul e stins, repeta el, iar alambicele sunt acoperite de colb.
De-a lungul zilei folosesc, insa, cu totul alte instrumente.

- Nu indraznesc sa te intreb care anume,
spuse celalalt, cu malitie si umilinta.

- Vorbesc de acela pe care l-a folosit divinitatea
pentru a crea cerul si pamantul, si pe care pacatul originar ni-l ascunde.
Vorbesc de Cuvantul dezvaluit de Kabbala.

Discipolul spuse atunci pe un ton rece :

- Te rog cu umilinta sa te invoiesti a-mi arata pieirea si intoarcerea rozei.
Putin imi pasa daca operezi cu Verbul ori cu athanorul.

Paracelsus ramase pe ganduri. In cele din urma spuse :

- Daca as face-o, ai spune ca e vorba despre o aparenta impusa
de magia ochilor tai. Miracolul nu ti-ar da increderea pe care o cauti.
Asadar, lasa roza.

Mereu neincrezator, banuielnic, tanarul il privi.
Magistrul ridica vocea si-i spuse :

- La urma urmelor, cine esti tu, pentru a navali astfel in casa unui magistru
si a cere de la el un miracol ? Ce-ai facut tu pentru a merita un asemenea dar ?

Celalalt raspunse, tremurand :

- Stiu bine ca n-am facut nimic. Iti cer, in numele tuturor anilor
pe care-i voi petrece trudind in umbra ta,
sa-mi ingadui sa vad cenusa, apoi roza. Nu-ti voi cere nimic altceva.
Voi crede in marturia ochilor mei.

Cu o miscare brusca, lua trandafirul rosu pe care Paracelsus
il lasase pe pupitru si il azvarli in flacari. Trandafirul isi schimba culoarea si,
dupa cateva clipe, din el nu mai ramase decat o mana de cenusa.
Clipe in sir, discipolul astepta cuvantul si miracolul.

Paracelsus ramasese de gheata. Spuse cu o ciudata simplitate :

- Toti medicii si toti spiterii din Basilea afirma ca as fi un impostor.
Poate ca au dreptate. Aici odihneste cenusa care a fost candva roza
si nu va mai fi niciodata.

Tanarul se simti cuprins de rusine. Paracelsus era un sarlatan
sau un simplu vizionar, iar el, un intrus, daduse buzna in casa lui
si acum il silea sa admita ca faimoasele-i puteri magice
nu sunt decat formule gaunoase.

Ingenunche si rosti :

- Sunt de neiertat. Mi-a lipsit fervoarea pe care Atotputernicul
o cere de la credinciosi. Ingaduie-mi sa mai privesc o data cenusa.
Ma voi intoarce cand voi fi mai puternic, atunci voi fi discipolul tau,
iar la capatul drumului voi vedea roza.

Vorbea cu o autentica pasiune, care nu era, insa,
decat mila pentru batranul magistru, atat de venerat, atat de incoltit,
atat de ilustru si, la sfarsitul vietii, atat de gol pe dinauntru.
Cine era el, Johannes Grisebach, pentru a descoperi,
cu sacrilega-i mana, ca indaratul mastii nu se afla nimeni ?

Sa-i lase galbenii ar fi parut o umilinta. Si-i lua, asadar, la plecare.
Paracelsus il insoti pana la capatul scarii si-i spuse
ca va fi intotdeauna binevenit. Amandoi stiau
ca nu se vor mai vedea niciodata. Paracelsus ramase singur.
Inainte de a stinge lampa si de a se aseza in fotoliul scalciat,
rasturna gramajoara de cenusa in mana lui concava
si rosti un cuvant cu glas scazut. Roza reaparu.

10 lectii invatate de la ingeri

1.Traieste in integritate

Ingerii mi-au spus: „Petrece-ti timpul ocupandu-te de activitati care se potrivesc cu cele mai inalte intentii ale tale. Lasa deoparte lucrurile la care intuitia te indeamna sa renunti.
Ingerii m-au indemnat sa-mi ascult inima. M-au asigurat ca voi fi in siguranta daca refuz munca care nu se potriveste adevaratelor mele intentii. Am descoperit rapid ca ingerii aveau dreptate!

2.Nu exista decat ACUM

„Esti complet si intreg chiar acum. Nu-ti pune speranta in ceea ce ti-ar putea aduce ziua de maine – asta ar implica ca esti imperfect sau iti lipseste ceva acum, si ca vei fi complet doar atunci cand ceva exterior va aparea in viata ta in viitor.”

Cand ingerii mi-au spus acestea, am realizat ca eu traiam pentru viitor. Ma concentram pe ceea ce ziua de maine mi-ar fi putut aduce, si nu pe binecuvantarile din prezent. Acum alcatuiesc in gand o lista a lucrurilor pentru care sunt recunoscatoare in fiecare seara.

3.Conflictul se afla in interiorul mintii tale

„Orice conflict pe care il vezi sau il experimentezi in lumea exterioara este o proiectie a egoului tau. In realitate, lumea este in pace si tu iti proiectezi frica de pace asupra lumii. Tu nu vrei sa-ti rezolvi conflictul interior, dar vrei sa-l indepartezi de tine. Asa ca-l proiectezi asupra altor oameni si crezi ca ei sunt cei care iti cauzeaza disconfortul. Ceilalti oameni sunt neutri, tablite goale pe care tu le colorezi cu propriile semnificatii si definitii. Apoi, reactionezi de parca aceste culori si definitii ar fi reale. Iar ca urmare, ei te trateaza in felul in care te-ai asteptat, facand profetia sa se auto-indeplineasca.”

In timp ce ingerii imi explicau acestea, am realizat cat de des i-am permis fricii sa-mi creeze momente dureroase. Dar intotdeauna am avut puterea de a alege gandurile si sentimentele pe care eu le-am atribuit situatiilor.

4.Purifica-ti dieta

„Hrana are o anumita vibratie, iar tu vrei sa vibrezi la fel de inalt si de fin cu frecventa la care aspiri. Hraneste-te cu fructe si legume proaspete, nuci si cereale integrale, deoarece au cele mai inalte frecvente vibrationale. Evita carnea, produsele lactate, alcoolul, zaharul, ciocolata si cofeina, care au cele mai scazute vibratii. Si aminteste-ti ca esenta tuturor alimentelor pe care le mananci te afecteaza mult timp dupa ce mancarea se digera.”

In momentul in care ingerii mi-au spus aceasta dieta mea era deja destul de sanatoasa. Renuntasem la carne rosie si alba si la alcool. Totusi, mai era loc de imbunatatiri, asa ca am urmat sfaturile si am adoptat o abordare alimentara cunoscuta sub numele Vegan. Imbunatatirea aspectului si a energiei au fost radicale si imediate! In loc sa simt ca-mi lipseste ceva, alegerea unei alimentatii mai sanatoase era usoara si naturala.

5.Nu da pentru a primi

„Renunta la a mai planifica rezultatele pe care le astepti ca urmare a ceea ce daruiesti. Vei primi rezultate pentru ca ai daruit - aceasta este o lege universala. Dar nu depinde de tine felul in care cauza si efectul vor circula. In plus, daca vei astepta ceva in schimb n-ai oferit in realitate nimic, pentru ca retii darul in constiinta ta, asteptand sa primesti ceva inainte ca tu sa-l eliberezi complet.”

Inca o data, m-am simtit jenata in timp ce ingerii vedeau in strafundurile sufletului meu. Stiau ca sunt o persoana generoasa. Totusi, trebuia sa recunosc ca daruiam uneori cu dorinta de a primi ceva in schimb. Cu o incredere totala in ingerii mei, am decis sa renunt la toate legaturile atasate de darurile mele pentru ceilalti. Aproape imediat am inceput sa primesc recompense surprinzatoare, cum ar fi noi propuneri de afaceri si experiente minunate cu prietenii.

6.Petrece timp de unul singur in natura

„Sunetele si mirosurile naturii sunt invizibile, asa ca iti poarta mintea spre taramul invizibil al spiritului, unde lucrurile vibreaza mai inalt si mai rapid decat materia. Exista proprietati vindecatoare in natura. De asemenea, exista ingeri ai naturii foarte reali. Le poti cere acestor ingeri ai naturii sa te vindece. A sta in natura te ajuta sa te adaptezi ritmului natural al pamantului si deoarece sincronizarea si ciclurile fac parte din intreg, tu te vei sincroniza cu ritmul vietii.”

La indemnul ingerilor, m-am indepartat de biroul meu si am inceput sa-mi petrec orele pranzului afara. Aerul proaspat, razele de soare si parfumul florilor m-au ajutat sa patrund la niveluri mai profunde. Stau afara si ii rog pe ingerii naturii sa ma inconjoare.

7.Detaseaza-te de materie

„Atunci cand esti atasat de materie in gand, ramai atasat de produsele mintii si astfel ramai atasat de ego. Nu exista cale de a scapa de aceasta lege.”

Ingerii mei mi-au clarificat ca nu exista nimic rau in lucrurile materiale. Materia e neutra, dupa cum spun ingerii. Ei inteleg ca oamenii au nevoi materiale cum ar fi mancarea, imbracamintea si adapostul. Dar cand idolatrizam lucrurile materiale, cum ar fi atunci cand ne gandim continuu la bani si posesiuni, ne concentram asupra naturii noastre inferioare si nu asupra sinelui nostru superior.

8.Nu judeca

„Ii judeci pe altii ca o metoda de a te apara pe tine insuti, pentru a-i tine departe de tine, astfel incat sa nu te apropii de ei si sa te ranesti. Dar ti-am spus ca nu e nevoie sa te gandesti la siguranta ta. Tu esti in siguranta, iar un tipar de gandire dominat de ingrijorare in ceea ce priveste siguranta ta iti poate aduce exact lucrurile de care te temi.”

Ingerii au explicat ca atragem spre noi lucrurile la care ne gandim, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Daca ma gandesc in mod obsesiv la pericolul fizic si emotional, creez un climat in care cele mai teribile temeri se adeveresc. Prin exercitiu, am inceput sa observ momentele in care ii judecam pe ceilalti oameni. Am inceput sa-mi eliberez temerile catre ingeri si am descoperit ca obiceiul de a judeca a disparut treptat.

9.Traiesti acolo unde ti-e focalizata constiinta

„Daca ai un gand lipsit de iubire – de exemplu de orgoliu, invidie sau ingrijorare – simti durere. Tu ESTI constiinta ta si simti efectele locului in care iti este focalizata constiinta. Tu nu-ti doresti durere. Asa ca, alege sa incredintezi luminii toate gandurile tale neiubitoare.”

La inceput, aceasta lectie a fost dureroasa. Intotdeauna am crezut ca circumstantele din exterior imi influentau fericirea. Si totusi, ingerii insistau ca lucrurile stau invers si ca gandurile mele erau cele care colorau lumea. Ei mi-au spus ca fericirea mea nu era legata de ceea ce aveam, ci de ceea ce gandeam.

10. Slaveste-l pe Creator in toate

„Nu cauta slava pentru tine insuti. In esenta, totusi, atunci cand il slavesti pe Dumnezeu, tu slavesti acea parte din tine care este una cu Dumnezeu. Prin slavirea Sa, stai departe de starea ta de ego si te centrezi pe constiinta sinelui tau superior.”

La inceput m-am simtit umilta de aceasta lectie, insa ingerii mei mi-au oferit un sprijin, amintindu-mi ca – deoarece sinele meu adevarat este una cu Dumnezeu – imi laudam adevaratul eu de fiecare data cand il slaveam pe Dumnezeu.