Roland agret, un simbol al erorilor judiciare in franta!

Corespondenta de la Paris

Desemnat pe 21 aprilie 2008 membru de onoare al Organizatiei RSF (Reporters Sans Frontieèrs, fondata de catre Français Robert Ménard in 1985), pe 9 noiembrie 2010, intr-o dezbatere publica pe tema injustitiei in cadrul emisiunii : « Prise directe», pe canalul national public de televiziune France 2 (de la orele 20h35), Roland Agret, un veritabil simbol al erorilor judiciare in Franta, a descris cu lux de amanunte toate tipurile de proteste, unele dintre ele inimaginabile, pentru revizuirea procesului sau, la care a recurs in timpul detentiei sale, intr-un dosar penal in care a fost condamnat in 1970 la 15 ani de recluziune criminala cu capul de acuzare : « instigare la asasinat»!

PREAMBUL

In general, revizuirea unui proces avand ca obiect o crima de sange, care sa aiba ca efect anularea sentintei pronuntate, este un « fenomen » juridic rar !
Pentru ca intr-un asemenea proces ancheta dureaza ani de zile si cel putin teoretic, in derularea ei este implicat direct sau indirect, sub o forma sau alta, un urias « arsenal » juridico-politienesc, fiind exploatate toate posibilitatile si toate posibilele piste, care matematic vorbind, « converg in sesns tare » catre vinovatia inculpatului !
Pentru ca este o mare deosebire in termeni juridici intre o « achitare » a unui inculpat la un proces sau acordarea unui « non-lieu » (neurmarire penala, renuntare la urmarire penala) si revizuirea procesului sau !
In primul caz, probele din dosar nu sunt suficient de « convingatoare » pentru ca inculpatul sa fie condamnat !
Si acest lucru, in mare masura, este meritul avocatului apararii care reuseste sa « trezeasca » suspiciuni datorita unor incoerente care pun la indoiala derularea corecta a anchetei, precum si fiabilitatea elementelor acuzatoare din dosar !
Si asta indiferent daca cel in cauza este sau nu vinovat !
In al doilea caz, probele din dosar sunt considerate « insuficiente » pentru urmarirea penala a inculpatului !
In ceea ce priveste insa revizuirea unui proces penal este cu totul altceva (a se vedea si articolul autorului : « Revizuirea pedepselor in Procedura Juridica Penala ») !
Ea nu poate avea loc decat in cazul in care apar elemente noi pe parcurs, dupa condamnarea presupusului vinovat, respectiv, incarcerarea lui pentru efectuarea pedepsei (intr-un centru de detentie), care contrazic sau pun la indoiala documentele « conservate » ca probe materiale la dosar de catre Ministerul Public reprezentat prin Procurorul General al Republicii (in Franta) sau a unui substitut al acestuia (Parchetul in Romania), impotriva celui inculpat !
Ca regula generala, revizuirea unui proces are ca scop « anularea » sentintei de judecata pronuntata de tribunal si reabilitarea inculpatului, el fiind « despagubit » moral si material pentru timpul petrecut pe nedrept in stare privata de libertate !
In acest caz este vorba de o eroare judiciara !
Din pacate insa, desi toate statisticile arata ca cel condamnat in general, este vinovat, numarul erorilor judiciare nu este deloc neglijabil !
Majoritatea marilor democratii occidentale (SUA, Franta, Marea Britanie, Germania, etc.) sunt serios afectate de acest « virus » care face ravagii in randul populatiei carcerale !
Iar ulterior, daunele materiale si morale acordate de catre Ministerul Public sunt « disproportionate » (neglijabile !) in raport cu cele la care au dreptul victimele !
Mai ales ca in urma incarcerarii, in majoritatea cazurilor cel in cauza se degradeaza atat fizic cat mai ales moral !
Condamnat deja in prima instanta (iar ulterior in recurs !), pentru ca sentinta sa ramana definitiva !) o a doua condamnare, poate mult mai severa, urmeaza din partea opiniei publice, a societatii civile, avand ca efect compromitarea lui pe toate planurile vietii sociale !
Cat priveste partea materiala, aproape in exclusivitate, ani lungi de detentie, distrug financiar chiar si un fost instarit inainte de incarcerare.
Pe de o parte, datorita unei lipse de activitatii remunerate tip « libertate » (pentru ca « solda » carcerala este mai mult simbolica si permite doar supravietuirea in conditii ceva mai decente) iar pe de alta parte, datorita « termitelor » auxiliarie ai justitiei (avocati, detectivi privati, etc.) care se « ofera » sa continue « lupta » dupa proces, pentru obtinerea unei revizuiri a dosarului si evident, anularea sentintei de judecata ! (a se vedea si articolul « Procesul Outreau », numerele 301-302 « Politia Capitalei », Ziarul Necenzurat, etc., cel mai mare esec din istoria erorilor judiciare, care a zguduit din temelii intreaga opinie publica franceza si mondiala, in care acuzatii devin acuzatorii « acuzatorilor ». Umiliti, considerati « handicapati din punct de vedere profesional», « imbecili », cei din urma sunt « tarati » in fata unei comisii parlamentare pentru a fi sanctionati, caz unic in istoria juridictiei franceze!)

APROFUNDAREA DOSARULUI

Roland Agret, in varsta de 67 de ani, este o victima, recunoscuta de catre justitie, a unei grave erori judiciare, procesul lui fiind printre putinele procese penale criminale care au fost revizuite de catre CRCP/CRDP[1], Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale (Deciziilor Penale), fiind recunoscut oficial de catre justitia franceza ca « victima a unei erori judiciare » !
Condamnat in 1970 la 15 ani de recluziune criminala pentru instigare la asasinarea unui garajist, dupa sase ani de detentie, el a beneficiat de o gratiere prezidentiala in 1977, a lui VGE – Valéry Giscard d’Estaing (din motive medicale !), fiind rejudecat in 1985 si reabilitat de catre justitie pe 25 aprilie in acelasi an, iar mai tarziu in 2006 si indemnizat (atat el cat si familia sa-sotia si fiul sau)!
El s-a zbatat nu mai putin de 35 de ani, ducand o lupta « feroce», cu justitia franceza, cu totul iesit din comun, pentru, a putea « rupe » definitiv, in sfarsit, cu trecutul sau de criminal !
Pentru a atrage atentia justitiei si a opiniei publice asupra nevinovatiei sale, Agret, nu a fost un detinut « model » si nici o « leguma » care sa vegeteze ulterior, dupa eliberarea sa !
El si-a mutilat cu bestialitate propriul sau corp.
In timpul detentiei sale el a expediat « prin curier clasic » (in scrisoare !) doua falange ale degatelor sale (inelarul si degetul mic de la mana dreapta !), Ministrului de Justitie, Jean Lecanuet.
Apoi, luandu-si propriul corp in « ostatec », intre 1980-1984, inghitind furculite si lame de ras, facand greva foamei mai mult de un an (mai exact, un an si 28 de zile), a militat diaboliceste pentru revizuirea procesului sau!
In sfarsit, impotriva refuzului de-a fi indemnizat de catre Ministerul Public, pe 10 noiembrie 2005 el si-a tras un glonte in picior (in gamba), devenind infirm, fiind obligat sa poarte un pantof ortopedic !
« Sarbatorindu-si » victoria, in prezenta presei, a peste 40 de ziaristi si prieteni (eveniment la care am avut ocazia sa particip) el si-a ars in public dosarul sa penal, la « La Roche-de-Glun » (Drôme), continand kilograme de hartie « fara valoare » in care zeci de ani s-a investit o «munca inutila » !

COMENTARIUL AUTORULUI

Nu este rar cand in semn de protest, cei incarcerati isi manifesta cu « brutalitate » nemultumirile lor impotriva sentintei pronuntate de justitie !
Cei « fragili » cedeaza nervos si isi pun capat zilelor ! (ca si unul dintre cei incarcerati pe nedrept in cazul Procesului Outreau !)
Majoritatea se spanzura.
Altii isi deschid venele.
Printre cele mai sinistre moduri de a se sinucide pe care eu personal le-am studiat, sunt cele in care detinutul isi da foc sau se autoasfixiaza.
In timpul anchetelor mele am avut nefericita sansa de a participa la asemenea evenimente.
Ne putem imagina suferinta unui uman care este capabil de asa ceva !
Indiferent daca este vinovat sau nu !
Indiferent de fapta pe care el a comis-o !
Dosarele medicale ai acestor detinuti (pe nedrept !) pe cat sunt de « interesante » cu atat mai mult sint contradictorii !
In general, cei capabil de asemenea acte sunt total imprevizibili !
Iar actele lor si mai mult !
In ceea ce îi priveste pe « luptatori », care se zbat de-a lungul timpului pentru reabilitarea lor ca oameni in societate, pentru recastigarea demnitatii lor umane, sunt cu adevarat de admirat !
Ei nu sunt multi, dar exista.
Sunt cei care « contribuie » prin suferinta si lupta lor la restabilirea dreptatii in societate !
Este la fel de rar ca un indeminzat dupa revizuirea procesului sau de reabilitare sa fie « satisfacut » !
Roland Agret este unul care face parte din aceasta categorie « privilegiata » !
Dovada ca, « soldand » contul sau cu Ministerul Public si de comun acord cu acesta, el a acceptat sa nu-si divulge suma cu care a fost indemnizat !
Din sursele noastre neoficiale, am aflat ca ar fi vorba de o suma de 250.000 FFR (ceva mai putin de 40.000 Euro) !
Ce inseamna insa aceasta indemnizatie, avand in vedere faptul ca Roland Agret a fost incarcerat nevinovat timp de sase ani, perioada in care (dar si ulteriror !) a fost obligat sa se automutileze pentru revizuirea procesului sau si recunoasterea oficiala a nevinovatiei sale ?
In sfarsit, recunoscut « nevinovat » in fata sociatatii civile, Agret creaza « Action Justice », o Asociatie Lege 1901, avand ca obiect de activitate sprijinul celor care sunt acuzati sau condamnati pe nedrept, precum si demersul de pe langa CRCP (CRDP) pentru revizuirea condamnarilor acestora.
O interventie de anvergura a acestei institutii a contribuit la eliberarea lui Dany Leprince[2], pe 8 iulie 2010, condamnat la recluziune criminala pe viata, cu 22 de ani de « perioada siguranta », in urma anularii pedepsei sale de catre CRCP, dupa 16 ani de detentie.
Cu aceasta ocazie Roland Agret publica o carte cu titlul : « Condamné à tort » (« Condamnat din gresala ») in colaborare cu Nicolas Poincaré, « Grand Reporter » pe TF1. (France Inter, France Info, RTL, stranepot al marelui matematician si fizician francez Henri Poincaré si al fostul presedinte al Frantei, Raymond Poincaré, 1913-1920)

NOTA

Roland Agret a fost totusi un « norocos », privind revizuirea procesului sau, pentru ca acest lucru a fost facut de catre CRCP/CRDP de la inceputul secolului XX, numai in cazul a sase procese penale, recunoscute oficial ca erori judiciare, ultimul fiind cel a lui Patrick Dils, condamnat in 1989 si reabilitat in 2002, un alt caz fericit !
In varsta de 16 ani, inculpat pe 30 aprilie 1987 pentru uciderea a doi minori (Alexandre Beckrich si Cyril Beining in varsta de 7, respectiv, 8 ani), la Montigny-lès-Metz (Moselle) pe 28 septembrie 1986, marturisind fapta, (ulterior negand-o !), el a fost condamnat pe 27 ianuarie 1989, la recluziune criminala la perpetuitate (inchisoare pe viata).
Condamnarea lui este anulata pe 3 aprilie 2001 avand in vedere ca la fata crimei a fost ulterior « descoperit » un criminal in serie (azi condamnat), Françis Heaulme.
Rejudecat pe 29 iunie 2001, Curtea Populara cu Jurati pentru minori (Marne) il gaseste vinovat si il condamna din nou, dar « numai » la 25 de ani de recluziune criminala !
Probabil pentru ca el efectuase deja peste jumatate din pedeapsa si cel putin teoretic (dar si practic, avand in vedere dosarul lui fara « falie », in « beton », in inchisoare !), era liberabil !
Desigur, revizuirea procesului sau ar fi fost mult mai complicata !
Facand apel, este rejudecat pe 9 aprilie 2002 si eliberat din inchisoare pe 24 aprilie.
Pe 26 iunie 2003 obtine de la CNI (acord la amiabil !) suma de 1.000.000 de Euro ca despagubiri materiale si morale pentru cei 15 ani petrecuti in spatele gratiilor.
Este cea mai mare suma acordata vreodata de catre justitia franceza ca reparatie morala si materiala din intreaga sa istorie !
Pe 22 aprilie 2004 este achitat de catre Curtea Populara cu Jurati de la Lyon.
In urma publicarii cartii sale autobiografice « Je voulais juste rentrer chez moi » (Nu vroiam decat sa ma intorc acasa ») este urmarit in justitie pentru difamatie de catre 80 de gardieni din Inchisoarea Toul, pe care îi descrie in carte cu lux de amanunte, calificandu-i « niste pervesi si descreierati » !
Insa, exista si dosare celebre in care urmasii celor decedati s-au zbatut si lupta inca cu « morile de vant » pentru reabilitarea sociala a lor !
Christian Ranucci, a fost condamnat la moarte pe 10 martie 1976 pentru asasinarea pe 3 iunie 1974 a fetitei de 8 ani Maria DolorèsRambla, fiind si executat pe 28 iulie 1976.
Pe 9 martie 1976 incepe procesul lui Ranucci in fata Curtii Populare cu Jurati la Aix en Provence (Marsilia), intr-un climat politico-social care îi este foarte « nefavorabil », avand in vedere ca pe 17 februarie a fost arestat Patrick Henry, pentru o fapta asemanatoare, asasinarea copilului Philippe Bertrand.
In ciuda unor elemente confuze in acest dosar care puneau la indoiala culpabilitatea sa, datorita comportamentului sau agresiv si aberant, Curtea il condamna la Pedeapsa Capitala.
Pe 17 iulie 1976, Curtea de Casatie respinge cererea lui de revizuire a procesului sau !
Pe 27 iulie 1976, Presedintele Republicii franceze, Valéry Giscard d’Estaing refuza gratiere lui, iar pe 28 iulie, Ranucci este ghilotinat !
Inainte de a muri Ranucci striga catre asistenta : « reabilitati-ma » !
Ranucci este primul condamnat la moarte, ghilotinat in timpul presedentiei D’Estaing si antepenultimul condamnat la moarte si executat in Franta si nu ultimul asa cum se mentioneaza in general in presa !
In 1978, Jurnalistul de Investigatie Gilles Perrault, in cartea sa « Le Pull-over rouge » aduce serioase dovezi in ceea ce priveste nevinovatia lui Ranucci !
Ulterior, documentul utilizat de « partizanii » lui Ranucci solicita revizuirea procesului sau si reabilitarea lui !
Trei cereri de revizuire au fost respinse, in 1979, 1987, respectiv, in 1991.
Astazi, se crede ca Ranucci a fost intr-adevar nevinovat si ca cel care a comis crima ar fi fost Michel Fourniret, azi condamnat (a se vedea si articolul de acelasi autor : « Michel Fourniret, un monstru sacru »), desi Procurorul Republicii de Charleville-Mézières Francis Nachbar este convins ca la momentul cand crima a fost comisa, adevarat, Fourniret s-ar fi putut afla la Marsilia, dar el nu ar fi vinovat de acest asasinat!
El se bazeaza pe analiza detaliata, cu aparatura de ultima generatie, de inalta fidelitate, a unor fotografii care ar reprezenta pe « necunoscutul » care ar fi comis asasinatul si care nu seamana cu Fourniret !
Guillaume Seznec, nascut pe 1 mai 1878, acuzat de asasinarea negustorului de lemne Pierre Quémeneur, Consilier general al departamentului Finistère, disparut in noaptea de 25 catre 26 mai 1923 in tmpul unei calatorii impreuna cu inculpatul, este arestat pe pe 1 iulie 1923 si condamnat pe 4 noiembrie 1924 la munca silnica pe viata.
Gratiat pe 2 februarie 1946, revine in Franta pe 1 iulie 1947 din Guyana Franceza, unde a fost expatriat la munca pe 7 aprilie 1927 si moare pe 13 februarie 1954 in urma unui accident de masina, fiind lovit pe data de 14 noiembrie 1953 de catre o camioneta. (a se vedea si articolul-ancheta de acelasi autor : « Reabilitarea lui Seznec respinsa »)
In ciuda unei erori judiciare admise de catre jurisdictie si unanim acceptata de catre societatea civila, procesul lui Seznec nu a fost revizuit desi inca de atunci descendentii lui se zbat pentru reabilitarea lui.
Curtea de Casatie respinge cererea de revizuire din 28 iunie 1996 (prin 2 voturi pentru si 3 contra).
Pe 30 martie 2001, o noua cerere de revizuire este adresata CRCP/CRDP de catre M.-L. Lebranchu.
Pe 11 aprilie 2005 ea a sesizat Curtea de Casatie statuand in « calitate » de Curte de Revizuire a pedepselor penale.



________________________________________________
[1]Noua CRCP (Comisia de Revizuire a Condamnarilor Penale) a fost instituita in Franta printr-o lege pe 23 iunie 1989 si ea este insarcinata sa organizeze revizuirea sentintelor judecatoresti atat in proceduri juridice corectionale (agresiune sexuala, talharie, furt calificat, trafic de stupefiante, escrocherie, prostitutie, etc.), cat mai ales in cele criminale (viol, omucidere, asasinat/crima premeditata, trafic de stupefiante cu drog dur, jaf armat, kidnapping, atentate, terorism, spionaj, etc.).
Cunoscuta si sub numele de CRDP (Comisia de Revizuire a Deciziilor Penale), conform articolului L.451-1 din Codul Organizatiei Judiciare franceze, (text de referinta : articolele 622-626 din CPP-Codul de Procedura Penala), este compusa din cinci magistrati ai Curtii de Casatie (membri titulari) desemnati de catre Adunarea Generala a acestei jurisdictii, asistati de catre cinci membri suplinitori desemnati prin acelasi procedeu, avand ca presedinte unul dintre cei cinci membri titulari, ales dintre magistratii CPJC (Camera de Procedura Juridica Criminala). Ea are obligatia sa instruiasca toate cererile care au fost depuse spre revizuire, dupa care, ea este abilitata sa efectueze direct sau indirect (prin comisii rogatorii) toate investigatiile pe care le estimeaza ca importante si necesare in respectivul dosar penal, pentru cunoasterea realitatii, respectiv, restabilirea adevarului.
Ulterior, ea organizeaza o audienta in cursul careia, pe de o parte, Avocatul General (al acuzarii) reprezentand Ministerul Public, iar pe de alta parte, condamnatul cu avocatul lui sunt audiati (in scris si oral !) in privinta capetelor de acuzare, care la randul lor pot solicita ca decizia comisiei sa fie facuta intr-o sedinta publica.
In urma acesteia, ea statueaza printr-o decizie motivata (argumentata), incontestabila prin recurs.
Admiterea unei cereri de revizuire de catre CRCP/CRDP presupune in mod obligatoriu, pe de o parte, ramanerea definitiva a sentintei judecatoresti (in procedura corectionala sau criminala) prounutata de catre un TGI (Tribunalul de Inalta Instanta), eventual, in urma unei contestatii la Curtea de Apel, iar pe de alta parte, existenta unui element nou, necunoscut jurisdictiei (completului de judecata) in momentul procesului, respectiv, al pronuntarii sentintei, de natura sa puna la indoiala culpabilitatea celui condamnat !


[2]Dosarul « Leprince » este unul de mare complexitate consacrat masacrului de la Thorigné (Departamentul Sarthe, Regiunea Pay de la Loire) care a bulversat societatea civila franceza in anii ’90.
Pe 5 septembrie 1994, Politia Judiciara Le Mans descopera la domiciliul lor Thorigné-sur-Dué pe Christian Leprince, sotia sa Brigitte si cele doua fetite ale lor Sandra in varsta de 10 si Audrey in varsta de 6 ani, asasinati in mod bestial.
In schimb, cea mai mica fetita a lor, atunci in varsta de numai doi ani este gasita in viata in camera ei, neatinsa.
Dany Leprince, fratele lui Christian si vecinul lui, este acuzat de catre sotia si fiica sa mai mare ca el l-ar fi ucis pe acesta din urma.
Contextul familial ar fi dat nastere mobilului.
Dupa 46 de ore (din cele 48 legale !) de « garde à vue » (de arest) in sediul Politiei, el recunoaste uciderea fratelui sau (si numai a lui !), dupa care inainte de expirarea termenului, va nega totul in bloc, afirmand ca este sotia sa cu un complice care au comis crimele in mod babar.
Recunoscut vonovat pentru uciderea celor patru, el este condamnat in decembrie 1997 la inchisoare pe viata cu 22 de ani de « perioada de siguranata » (durata inainte de care eliberarea conditionata de un control judiciar nu poate fi solicitata !).
Dupa incarcerarea sa Dany Leprince isi clama nevinovatia prin toate mijloacele posibile.
Atunci va face appel la Roland Agret si institutia pe care o conduce acesta « Action Justice ».
In 2006, justitia ordona un « complement de ancheta » pentru o eventuala revizie a procesului.
Incepand din martie 2007, ca semn de protest, el sta complet dezbracat, intr-o izolare totala in celula sa, refuzand orice fel de contact cu exteriorul.
Dupa 10 de conflict si de lupta cu autoritatile judiciare, Renée Leprince, mama lui Dany se sinucide pe 24 iunie 2007, JAP-ul (Judecatorul responabil cu executia pedepselor) permitandu-i lui Dany intr-o mare discretia (insotit de catre doi brigadieri si un sofer, in civil) sa se deplaseze la mormantul mamei sale.
In februarie 2008, Dany se recasatoreste in inchisoare cu Béatrice, medic la Bordeaux, care l-a anuntat de moartea mamei sale si care este alaturi de el in lupta sa pentru revizuirea procesului sale.
Ca ironia a sortii, el este aparat de aceasi avocati care au incercat sa revizuiasca celebrul proces « Seznec » (a se vedea si articolul autorului : « Reabilitarea respinsa lui Seznec ») la insistentele Lui Denis Seznec, nepotul lui Guillaume Seznec, condamnat in 1924 la inchisoare pe viata pentru asasinarea prietenului sau Pierre Quémeneur, in cadrul unui dosar considerat unul dintre cele mai celebre ale secolului XX, gratiat de catre Generalul de Gaulle in 1946, dupa 24 de ani de detentie, si mort la Paris pe 13 februarie 1954, la varsta de 75 de ani, fiind lovit de o camioneta in noiembrie 1953, soferul careia a parasit locul accidentului!
In 2010 Curtea de Revizuire este sesizata si decide suspendarea pedepsei lui Leprince, care este pus in libertate provizorie pe 8 iulie 2010, la orele 09h50, dupa un deceniu si jumatate de detentie.

Cunosc articolul!
A aparut pe multe site-uri!
Este foarte interesant ceea ce se intampla in aceast "segment" de activitate al justitiei!
Autorul este Profesorul Thomas CSINTA de la OQDO (Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului)