Proclamatia de la timisoara

Proclamaþia de la Timiºoara
Populaþia oraºului Timiºoara a fost iniþiatoarea Revoluþiei române. Între 16 ºi 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singurã, un înverºunat rãzboi cu unul dintre cele mai puternice ºi mai odioase sisteme represive din lume. A fost o încleºtare cumplitã pe care noi, timiºorenii, o cunoaºtem la adevãratele ei proporþii.
De-o parte populaþia neînarmatã, de cealaltã parte Securitatea, Miliþia, Armata ºi trupele zeloase de activiºti ai partidului. Toate metodele ºi mijloacele de reprimare s-au dovedit însã neputincioase în faþa dorinþei de libertate a timiºorenilor si hotarârii lor de a învinge. Nici arestãrile, nici molestãrile, nici chiar asasinatele în masã nu i-au putut opri. Fiecare glonþ tras a adus pe baricadele Revoluþiei alþi o sutã de luptãtori. ªi am învins.
În 20 decembrie 1989, Timiºoara a intrat definitiv în stãpânirea populaþiei, transformându-se într-un oraº liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România.
Din acea zi, întreaga activitate din oraº a fost condusã, de la tribuna din Piaþa Operei, de Frontul Democrat Român, exponent în acel moment al Revoluþiei de la Timiºoara.
În acea zi, armata a fraternizat cu demonstranþii, hotãrând sã apere împreunã cu ei victoria obþinutã. În 21 decembrie, în Piaþa Operei, peste o sutã de mii de glasuri scandau: "Suntem gata sa murim!" O serie de fapte întâmplate în România îndeosebi dupã 28 ianuarie 1990, vin în contradicþie cu idealurile Revoluþiei de la Timiºoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunoºtinþa opiniei publice româneºti de catre mass-media centralã, decât parþial ºi confuz. În asemenea condiþii, noi, participanþii nemijlociþi la toate evenimentele dintre 16 ºi 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiþi sã explicãm întregii naþiuni pentru ce au pornit timiºorenii Revoluþia, pentru ce au luptat ºi mulþi ºi-au jertfit viaþa, pentru ce suntem în continuare hotãrâþi sã luptam cu orice preþ ºi împotriva oricui, pânã la victoria deplinã.
1. Revoluþia de la Timiºoara a fost încã din primele ei ore, nu doar anticeauºista ci ºi categoric anticomunista. În toate zilele Revoluþiei s-a scandat, de sute de ori: “Jos comunismul!”. În consens cu aspiraþia sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut ºi noi abolirea imediatã a acestui sistem social totalitar ºi falimentar. Idealul Revoluþiei noastre a fost ºi a rãmas reîntoarcerea la valorile autentice ale democraþiei ºi civilizaþie euro pene.
2. La Revoluþia de la Timiºoara au participat toate categoriile sociale. Pe strãzile Timiºoarei au cãzut, seceraþi de gloanþe, unul lângã altul, muncitori, intelectuali, funcþionari, studenþi, elevi, copii ºi chiar locuitori ai satelor, veniþi în sprijinul Revoluþiei. Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominaþie prin învrãjbirea claselor ºi categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei “luptei de clasã” s-au urcat la putere bolºevicii în 1917, pe acelaºi temei, nomenclatura comunista românã a instigat dupã 1944 o clasã socialã împotrivã alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai uºor terorii. Avertizãm împotriva pericolului repetãrii acestei triste istorii ºi chemãm muncitorii, intelectualii, studenþii, þãranii ºi toate categoriile sociale la un dialog civilizat ºi constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluþiei. Trebuie plecat de la realitatea ca toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist ºi nici una nu doreºte astãzi rãul celorlalte.
3. La Revoluþia de la Timiºoara au luat parte oameni din toate categoriile de vârstã. Chiar dacã tineretul a fost preponderent, este drept sã recunoaºtem cã oameni de toate vârstele s-au bãtut cu aceeaºi dârzenie pentru cauza Revoluþiei. Lista victimelor, deºi incompletã, este o dovadã în acest sens.
4. Pentru victoria Revoluþiei din Timiºoara s-au jertfit, alãturi de români, ºi maghiari, ºi germani, ºi sârbi ºi membri ai altor grupãri etnice care de secole conlocuiesc în oraºul nostru paºnic, în buna înþelegere. Timiºoara este un oraº românesc ºi european, în care na þionalitãþile au refuzat ºi refuzã naþionalismul. Invitãm pe toþi ºovinii din România, indiferent cã sunt români, maghiari sau germani, sã vinã la Timiºoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranþei ºi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casa a Europei.

5. Încã în data de 16 decembrie, din primele ore ale Revoluþiei, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: “Vrem alegeri libere!” Ideea pluralismului a fost ºi a rãmas una dintre cele mai scumpe timiºorenilor. Suntem convinºi cã fãrã partide politice puternice nu poate exista o democraþie autenticã, de tip european. Cu excepþia celor extremiste, de stânga sau de dreapta, toate partidele au drept la existenþã în cetatea Timiºoarei. În oraºul nostru nu au fost atacate ºi devastate sediile partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost ameninþat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetãþenii noºtri, sunt colegii noºtri de muncã, sunt prietenii noºtri care au opinii politice. Democraþia europeanã înseamnã libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat între exponenþii lor ºi competiþia loialã pentru cucerirea adeziunii politice ºi, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat în sistemul democraþiei româneºti ºi Partidul Comunist Român, daca el nu ar fi fost compromis total ºi definitiv de cãtre nomenclatura sa, degenerând în fascism roºu. În þãrile est europene în care partidele comuniste ºi-au pãstrat minima decenþã, societatea le contestã în principiu, dar le tolereazã în fapt. La noi, partidul comunist a ajuns însa pânã la genocid, ºi prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici în principiu, nici în fapt, indiferent sub ce denumire ar încerca sã renascã.
6. Dupã patru decenii de educaþie ºi propagandã exclusiv comunistã, existã în conºtiinþa tuturor românilor prejudecãþi aparþinând acestei ideologii. Existenþa lor nu este o vinã pentru purtãtor. Manipularea lor, însã, de cãtre grupuri interesate în renaºterea comunismului ºi reinstaurarea lui la putere este un act contrarevoluþionar. Pe lista de lozinci, multiplicatã la xerox ºi împãrþitã în 28 ianuarie, demonstranþilor din Piaþa Banu Manta din Bucureºti, se aflau ºi slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pildã, a partidelor “istorice” cu partide vânzãtoare de þarã este un astfel de slogan ºi constituie o calomnie. Dimpotrivã, activiºtii comuniºti de acum 45 de ani, dintre care unii au ºi astãzi funcþii importante în conducerea þãrii, se fac vinovaþi de trãdarea României ºi aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: “Stalin ºi poporul rus, libertate ne-au adus!” ºi nu membrii partidelor “istorice”. Aceºtia din urmã s-au opus transformãrii României într-un satelit al Moscovei ºi unii au plãtit cu viaþa aceastã îndrãznealã. Se impune redactarea de urgenþã a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 ºi difuzarea ei în tiraje de masã.
7. Timiºoara a pornit Revoluþia împotriva întregului regim comunist ºi întregii sale nomenclaturi ºi nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politicã a unui grup de dizidenþi anticeauºiºti din interiorul PCR-ului. Prezenþa acestora în fruntea þãrii face moartea eroilor din Timiºoara zadarnicã. I-am fi acceptat poate în urma cu zece ani, dacã la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alãturat lui Constantin Pârvulescu ºi ar fi rãsturnat clanul dictatorial. Dar n-au fãcut-o, deºi aveau ºi prilejul, ºi funcþii importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivã, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Laºitatea lor din 1979 ne-a costat încã zece ani de dictatura, cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros.
8. Ca o consecinþã a punctului anterior, propunem ca legea electoralã sã interzicã pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidaturã, pe orice listã, al foºtilor activiºti comuniºti ºi al foºtilor ofiþeri de Securitate. Prezenþa lor în viaþa politicã a þãrii este principala sursã a tensiunilor ºi suspiciunilor care frãmântã astãzi societatea româneascã. Pânã la sta bilizarea situaþiei ºi reconcilierea naþionalã, absenþa lor din viaþa publicã este absolut necesa rã. Cerem, de asemenea, ca în legea electoralã sã se treacã un paragraf special care sã in terzicã foºtilor activiºti comuniºti, candidatura la funcþia de preºedinte al þãrii. Preºedintele României trebuie sã fie unul dintre simbolurile despãrþirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vinã. ªtim cu toþii în ce mãsurã era condiþionatã viaþa individului, de la realizarea profesionalã pânã la primirea unei locuinþe, de carnetul roºu ºi ce consecinþe grave atrãgea predarea lui. Activiºtii au fost însã acei oameni care ºi-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist ºi a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a fãcut o asemenea alegere nu prezintã garanþiile morale pe care trebuie sã le ofere un Preºedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcþii, dupã modelul multor þãri civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Preºedinte al României ar putea candida ºi personalitãþi marcante ale vieþii culturale ºi ºtiinþifice, fãrã o experienþã politicã deosebitã. Tot în acest context, propunem ca prima legislaturã sã fie de numai doi ani, timp necesar întãririi instituþiilor democratice ºi clarificãrii poziþiei ideologice a fiecãruia dintre multele partide apãrute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoºtinþa de cauzã, cu cãrþile pe faþã.
9. Timiºoara nu a fãcut revoluþie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficientã o grevã. Suntem toþi nemulþumiþi de sistemul de salarizare, existã ºi în Timiºoara categorii de muncitori care lucreazã în condiþii extrem de grele ºi sunt prost plãtiþi (vezi, de pildã, cazul celor ce muncesc în turnãtorii sau în industria detergenþilor), ºi, totuºi, nici un colectiv nu a fãcut grevã pentru mãrirea lefurilor ºi nu ºi-a trimis delegaþi sã trateze cu guvernul revendicãri materiale exclusive. Majoritatea timiºorenilor ºtiu ceea ce toþi economiºtii se strãduie în aceste zile sã aducã þãrii la cunoºtinþã: mãrirea în acest moment a salariilor ar declanºa automat inflaþia, aºa cum s-a întâmplat în unele state est europene. Iar inflaþia odatã pornitã, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.
Numai creºterea producþiei, deci a cantitãþii de marfã aflatã pe piaþa va permite, în paralel, creºterea generalã a nivelului de salarizare. În plus, pentru bugetul sãrac al României, prioritare trebuie sã fie acum cheltuielile destinate restabilizãrii unui nivel minim de civilizaþie. Se impun, de pilda, investiþii urgente în domeniul asistenþei medicale ºi salubritãþii.
10. Deºi militãm pentru reeuropenizarea României, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care îºi au neajunsurile ºi inechitãþile lor. Suntem însã categoric în favoarea ideii de iniþiativã particularã. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietãþii de stat. Nu vom avea niciodatã pluralism politic fãrã pluralism economic. S-au gãsit însã ºi voci care, în spirit comunist, sã asimileze iniþiativa privatã cu “exploatarea” ºi pericolul catastrofei de a apare oameni bogaþi. Se speculeazã în acest sens invidia leneºului ºi teama de muncã a fostului privilegiat din întreprinderile comuniste. Dovada ca timiºorenii nu se tem de privatizare este faptul cã mai multe întreprinderi ºi-au anunþat deja intenþia de a se transforma în Societãþi anonime pe acþiuni. Pentru ca aceste acþiuni sã fie totuºi cumpãrate pe bani curaþi, ar trebui înfiinþate în fiecare oraº comisii de inventariere a averilor foºtilor privilegiaþi ai puterii, corupþiei ºi penuriei. De asemenea, acþiunile unei întreprinderi se cuvin oferite spre cumpãrare în primul rând lucrãtorilor ei. Considerãm constructivã ideea, mai radicalã, a privatizãrii prin împroprietãrirea tuturor lucrãtorilor unei întreprinderi cu un numãr egal de acþiuni, statul urmând sã pãstreze numai acel procent de fonduri care sã-i asigure controlul activitãþii. În felul acesta, s-ar oferi tuturor lucrãtorilor ºanse egale de prosperitate. Dacã cei leneºi ºi-ar pierde ºansa, nu s-ar putea totuºi plânge de discriminare.
11. Timiºoara este hotãrâtã sã ia în serios ºi sã se foloseascã de principiul descentralizãrii economice ºi administrative. S-a ºi propus experimentarea în judeþul Timiº a unui model de economie de piaþã, pornind de la capacitãþile sale puternice ºi de la competenþa specialiºti lor de care dispune. Pentru atragerea mai uºoarã ºi mai rapidã a capitalului strãin, îndeosebi sub forma de tehnologie ºi materii prime speciale, ºi pentru crearea de societãþi mixte, cerem ºi pe aceastã cale înfiinþarea la Timiºoara a unei filiale a Bãncii de Comerþ Exterior. O parte din câºtigurile în valutã ale pãrþii române din aceste societãþi mixte va intra în salariile muncitorilor, într-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei pãrþi din salariu în valuta va asigura o buna cointeresare materialã a muncitorilor. În plus, paºapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de þinut în sertar. O altã consecinþã pozitivã ar fi scãderea cursului valutar la bursa liberã, ceea ce ar atrage dupã sine creºterea imediatã a nivelului de trai.
12. Dupã cãderea dictaturii au fost invitaþi în þarã toþi românii plecaþi în exil, pentru a pune umãrul la reconstrucþia României. Unii s-au întors, alþii ºi-au anunþat intenþia de o face. Din pãcate, instigaþi de forþe obscure, s-au gãsit ºi oameni care sã huleascã pe exilaþii reîntorºi, sã-i califice trãdãtori, sã-i întrebe tendenþios ce au mâncat în ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste. În disperarea care ne-a stãpânit în ultimii patruzeci de ani, poate cã nu a fost român cãruia sã nu-i fie trecut prin minte, mãcar o datã, sã scape de mizerie luând calea exilului. Mulþi dintre românii aflaþi astãzi departe de þarã au plecat dupã persecuþii politice ºi chiar dupã ani grei de închisoare. Ar fi ruºinos din partea noastrã sã-i hulim ºi noi cu vorbele activiºtilor comuniºti de odinioarã. Exilul românesc înseamnã sute de profesori eminenþi care predau la cele mai mari universitãþi din lume, mii de specialiºti preþuiþi la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificaþi în tehnologiile cele mai avansate. Sã fim mândri de ei ºi sã transformam rãul în bine, fãcând din trista ºi dureroasa diaspora româneascã o forþã înnoitoare pentru România. Timiºoara îi aºteaptã cu dragoste pe toþi exilaþii români. Sunt compatrioþii noºtri ºi, azi mai mult ca niciodatã, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gândirii lor ºi chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura româna va fi întreagã numai dupã ce se reintegreazã în ea cultura din exil.
13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi naþionalã a României. În felul acesta se eternizeazã persoana dictatorului, de fiecare datã sãrbãtorindu-se un numãr de ani de la cãderea lui. În majoritatea þãrilor care ºi-au legat ziua naþionalã de o revoluþie, ziua aleasã este cea a declanºãrii revoluþionare, fiind astfel glorificat curajul poporului român de a se ridica la luptã. Un singur exemplu: ziua naþionalã a Franþei este 14 iulie, ziua când, în 1789, a început Marea Revoluþie francezã prin dãrâmarea Bastiliei. În consecinþã, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi naþionalã a României. Astfel, copiii, nepoþii ºi strãnepoþii noºtri vor celebra curajul poporului de a înfrunta opresiunea, ºi nu cãderea unui tiran nemernic. Cu excepþia ziarului România Liberã, presa, radioul ºi televiziunea din Bucureºti. Evenimentele comentate ca revoluþionare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne închinãm cu pietate în faþa eroilor bucureºteni, ca ºi în faþa eroilor din Lugoj, Sibiu, Braºov, Târgu Mureº, Cluj, Arad, Reºiþa ºi din toate celelalte oraºe care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare ºi ne revolta însa politica centralã de minimalizare a Revoluþiei noastre, evident ºi prin efortul de diminuare a numãrului morþilor. Noi am fost pe strãzile Timiºoarei în zilele Revoluþiei ºi ºtim cã numãrul lor este mai mare decât cel anunþat oficial. Îi asigurãm însã pe acei care astãzi tãinuiesc adevãrul cã nu vom înceta lupta pânã când nu vor fi aduºi în fata instanþei, în calitate de complici la genocid. Aceasta Proclamaþie s-a nãscut din necesitatea de aduce la cunoºtinþa naþiunii române ade vãratele idealuri ale Revoluþiei de la Timiºoara. A fost o revoluþie fãcutã de popor ºi numai de el, fãrã amestecul activiºtilor ºi securiºtilor. A fost o revoluþie autenticã ºi nu o loviturã de stat. A fost categoric anticomunistã ºi nu doar anticeauºistã. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activiºti comuniºti din rândurile doi ºi trei sã treacã în frunte ºi unul din participanþii la genocid sã fie numit de cãtre aceºtia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea socialã ºi naþionalã, cultul personalitãþii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, ameninþãrile telefonice ºi scrise ºi toate celelalte metode comuniste de constrângere sã fie practicate în vãzul lumii, în timp ce nouã ni se cere pasivitate în numele stabilitãþii sociale. Aceasta Proclamaþie se adreseazã în primul rând celor care au primit revoluþia cadou ºi se mirã de ce suntem nemulþumiþi, de vreme ce dictatura a cãzut, s-au abrogat o serie de legi proaste ºi a mai apãrut ºi câte ceva în prãvãlii. Acum ºtiu de ce suntem nemulþumiþi: nu acesta a fost idealul Revoluþiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamaþii, participanþi la evenimentele dintre16 ºi 22 decembrie 1989, nu consideram Revoluþia încheiatã. O vom continua paºnic, dar ferm. Dupã ce am înfruntat ºi am învins, fãrã ajutorul nimãnui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni ºi nimic nu ne mai poate intimida.
Timiºoara 11 martie 1990

www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=...

Astept opiiniile voastre: ce s-a ales din dorinta eroilor Revolutiei,ce s-a ales din Revolutia insasi, de ce sintem atit de usor de manipulat si lasi,de ce mai acceptam aceasta stare de fapte?

nu s-a ales mare lucru din Revolutie,la putere sint tot fostii comunisti,psd si pdl,care ne rid in nas noua celor multi si saraci,cu burtile lor purtate prin parlament si guvern si cu mintile lor imbicsite de ideea ca ei sint stapinii nostrii,ai prostimii,deoarece ne manipuleaza cum vor in continuare si noi tacem ca oile duse la taiat...