Virsta universului.

Universul chiar o avea cele 14 miliarde de ani? sau e mai batrin.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Pai ultimul calcul acceptat este “acum 13.73miliarde de ani “(cu un plus sau minus nesemnificativ).Hawking spune ca acum 10-20 miliarde de ani .Raportat la noi.Totusi am citit undeva ca cea mai veche stea ar avea 16 miliarde de ani.Deci e cam incert.
Se mai spune ca la momentul initial a fost un Big- Bang.Cum s-a dovedit de-a lungul timpului ca orice teorie a fost periodic imbunatatita,ma astept ca si aceasta cu Big- Bangul sa fie revizuita.
Teoria Big-Bangului initial a pornit de la observatia lui Hubble a expansiunii universului.
Galaxiile se departeaza unele de altele si cu cat distanta dindtre doua galaxii este mai mare cu atat viteza cu care se departeaza este mai mare.Deci un Univers expansionist.
Ca un balon pe care sunt desenate pete si care se umfla continuu.Pe masura ce se umfla, petele se departeaza. De aici ideea ca la inceput a fost ceva minuscul .Pare destul de logic.Dar asta inseamna ca universul este finit,nu???Si cum ramane cu galaxiile care se ciocnesc?contin ele prea multa materie?
Daca a existat un moment initial denumit Big-Bang ,ce o fi existat inainte de acest moment?Aici vin religiile si spun ca Dumnezeu,CREATORUL.
De aceea ,teoria Big-Bangului a fost unanim acceptata de religii;pentru ca ea nu exclude posibilitatea existentei unui creator.
Daca universul este in expansiune continua ,se presupune ca dincolo de el exista ceva,un spatiu in care el se extinde ,nu???Ce este acest spatiu?(energie infinita?)Care si el este finit,deoarece se spune ca expansiunea asta a universului nu poate fi nesfarsita;la un moment dat va intra in colaps,iar balonul se va sparge.Cred ca acest spatiu este precum spatiiul unui hard de calculator.Acumuleaza mereu informatie pana ajunge la saturatie, la un moment trebuie reorganizat.
Intrebarea este daca aceasta reorganizare se face prin formatarea intregului sistem de operare sau se sterg doar anumite informatii considerate nefolositoare?Si mai ales ,cine face acest lucru?Creatorul? sau Universul se reorganizeaza singur periodic ?
Nu cred ca vom afla vreodata.

E acea zicere "precum in cer asa si pe pamint". E usor de observat cum se transforma totul pe Pamint. Relief, substante, elemente, fiinte. Similar si universul are acelasi mod de transformare. De la sine.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Eu ma refeream la virsta. Cei 14 miliarde de ani, sint dupa teoria bigudiului. Si parca dupa cit bat telescoapele radio. Nu cele in spectrul vizibil.
Dar undeva citeam, ca Luna ar avea cu mult peste. Gaurile negre, nu se pot data. sint impenetrabile la cerecetare. Nici nu se vad.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Si tot teoria spune ca o gaura neagra se evapora in citeva sute de mikiarde de ani.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

In scrierile vechi indiene se spune ca un univers fiinteaza pina pe la 3600 miliarde de ani. De unde astfel de informatii. Dupa care urmeaza haosul, pina la aparitia unui alt univers.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

„Ridicaþi-vã ochii ºi priviþi! Cine a creat aceste lucruri? Este Cel ce face sã iasã, dupã numãr, armata lor. El le cheamã pe toate pe nume. Datoritã marii lui energii dinamice ºi puterii sale nemãrginite, niciuna nu lipseºte.“ (ISAIA 40:26)
SOARELE nostru este doar o stea de mãrime mijlocie. ªi totuºi, masa lui este de 330 000 de ori mai mare decât masa Pãmântului. De fapt, majoritatea stelelor din apropierea Pãmântului sunt mai mici decât Soarele. Însã alte stele, precum cea numitã V382 Cygni, au o masã mai mare de cel puþin 27 de ori decât cea a Soarelui.
Dar câtã energie emite soarele nostru? Închipuiþi-vã cât de puternic ar trebui sã fie un foc dacã i-aþi simþi cãldura de la 100 km distanþã. Distanþa medie de la Pãmânt la Soare este de 150 de milioane de kilometri. ªi totuºi, într-o zi seninã, cãldura soarelui ne poate arde pielea! Acest lucru este cu atât mai remarcabil dacã ne gândim cã pe Pãmânt ajunge doar aproximativ o miliardime din energia solarã! O parte infimã, dar suficientã pentru a susþine viaþa pe planeta noastrã.
De fapt, oamenii de ºtiinþã au calculat cã energia totalã emisã de Soare ar fi suficientã pentru a susþine viaþa pe aproximativ 31 000 de miliarde de planete de mãrimea Pãmântului. Pe site-ul Web al Space Weather Prediction Center (SWPC) se arãta cã, dacã s-ar putea înmagazina energia solarã totalã emisã doar timp de o secundã, Statele Unite ar dispune de „suficientã energie, la rata de consum curentã, pentru urmãtorii 9 000 000 de ani“.
Energia solarã este produsã în interiorul Soarelui, un adevãrat reactor nuclear în care, în urma fuziunii atomilor, se elibereazã energie. Soarele este atât de mare, iar interiorul sãu, atât de dens, încât sunt necesari milioane de ani ca energia produsã în interior sã ajungã la suprafaþã. „Dacã Soarele ar înceta astãzi sã mai producã energie“, se spune pe site-ul Web al SWPC, „pe Pãmânt s-ar vedea efecte semnificative abia dupã 50 000 000 de ani“!
Acum sã ne gândim: Când ne ridicãm ochii spre cer într-o noapte seninã, vedem mii de stele, fiecare producând, asemenea soarelui, cantitãþi imense de energie. Iar oamenii de ºtiinþã au estimat cã existã miliarde ºi miliarde de stele în univers!
Cum au apãrut toate aceste stele? Astãzi, majoritatea cercetãtorilor considerã cã, din cauze încã neelucidate, universul a venit în existenþã brusc în urmã cu 14 miliarde de ani. Însã Biblia spune simplu: „La început Dumnezeu a creat cerurile ºi pãmântul“ (Geneza 1:1). Într-adevãr, despre Creatorul acestor gigantice generatoare de energie numite de noi stele se poate spune fãrã nicio reþinere cã are ‘putere nemãrginitã’! (Isaia 40:26)

Rolul Lunii
Din timpuri strãvechi, Luna i-a fascinat pe oameni, fiind o sursã de inspiraþie pentru poeþi ºi muzicieni. De pildã, un poet evreu a scris despre Lunã cã este „întãritã pe veºnicie . . . un martor fidel în ceruri“. — Psalmul 89:37.
Un efect important pe care Luna îl are asupra vieþii de pe Pãmânt îl constituie mareele, provocate de atracþia gravitaþionalã exercitatã de ea. Se considerã cã mareele au un rol esenþial în formarea curenþilor oceanici, care, la rândul lor, determinã tipurile de climã.
Luna mai serveºte unui scop vital. Datoritã forþei gravitaþionale exercitate de ea, înclinaþia axei Pãmântului faþã de planul orbitei lui în jurul soarelui este stabilã. Potrivit revistei ºtiinþifice Nature, fãrã Lunã, înclinaþia axei Pãmântului ar varia pe parcursul unor perioade lungi de la „aproximativ 0 la 85 [de grade]“. Imaginaþi-vã: Dacã axa Pãmântului ar fi perpendicularã pe planul orbitei, nu ne-am mai bucura de spectacolul încântãtor al schimbãrii anotimpurilor, iar ploaia ar fi un fenomen foarte rar! Tot datoritã înclinaþiei axei Pãmântului, temperaturile nu ajung la valori extreme, care sã punã în pericol viaþa. „Actuala stabilitate climatericã o datorãm unui fapt extraordinar: prezenþa Lunii“, este concluzia astronomului Jacques Laskar. Pentru a îndeplini acest rol stabilizator, Luna noastrã are o masã mare, mai mare decât a lunilor ce graviteazã în jurul planetelor gigantice.
Aºa cum remarca în vechime scriitorul cãrþii biblice Geneza, un alt rol îndeplinit de acest satelit natural al Pãmântului este sã lumineze noaptea. — Geneza 1:16.

Relatarea Genezei despre creaþie

„La început Dumnezeu a creat cerurile ºi pãmântul“ (Geneza 1:1). Primele cuvinte ale Bibliei se referã la crearea sistemului nostru solar, inclusiv a planetei noastre, precum ºi a stelelor din miliardele de galaxii ce alcãtuiesc universul. Potrivit relatãrii biblice, a fost o perioadã când pãmântul „era fãrã formã ºi pustiu“. Nu existau continente ºi nici pãmânt fertil. Însã în continuare, relatarea scoate în evidenþã ceea ce oamenii de ºtiinþã considerã a fi condiþia primordialã pentru ca pe o planetã sã existe viaþã: apã din abundenþã. Spiritul lui Dumnezeu „se miºca încoace ºi încolo pe suprafaþa apelor“. — Geneza 1:2.
Pentru ca apa de suprafaþã sã rãmânã în stare lichidã, o planetã trebuie sã se afle la o anumitã distanþã de soare. „Pe Marte este prea frig, pe Venus este prea cald, dar pe Pãmânt este ideal“, explicã planetologul Andrew Ingersoll. În mod asemãnãtor, pentru ca vegetaþia sã se dezvolte trebuie sã existe suficientã luminã. De remarcat cã relatarea biblicã aratã cã într-o primã perioadã de creaþie, Dumnezeu a fãcut ca lumina soarelui sã pãtrundã printre norii negri de vapori de apã care învãluiau oceanul, ‘ca un scutec’ în care este înfãºat un copil. — Iov 38:4, 9; Geneza 1:3-5.
În urmãtoarele versete ale cãrþii Geneza citim cã Marele nostru Creator a fãcut ceea ce Biblia numeºte „o întindere“ (Geneza 1:6-8). Aceastã „întindere“ conþine gazele ce alcãtuiesc atmosfera pãmântului.
În continuare, relatarea aratã cã Dumnezeu a schimbat faþa fãrã formã a pãmântului pentru a face uscatul (Geneza 1:9, 10). Se pare cã el a provocat miºcarea ºi încreþirea scoarþei terestre, ceea ce a dus la formarea unor albii adânci ºi la ridicarea continentelor din ocean. — Psalmul 104:6-8.
La un moment nespecificat din istoria pãmântului, Dumnezeu a creat algele microscopice din oceane. Cu ajutorul energiei solare, aceste organisme unicelulare care se reproduc singure au început sã transforme dioxidul de carbon în hranã eliberând oxigen în atmosferã. Acest proces minunat a fost accelerat în timpul celei de-a treia perioade, odatã cu crearea vegetaþiei care a acoperit în cele din urmã pãmântul. Astfel, cantitatea de oxigen din atmosferã a crescut, fiind create condiþiile pentru ca omul ºi animalele sã-ºi întreþinã viaþa prin respiraþie. — Geneza 1:11, 12.
Pentru ca pãmântul sã rodeascã, Creatorul a fãcut ca în sol sã existe o mare varietate de microorganisme (Ieremia 51:15). Aceste creaturi minuscule descompun materia moartã, reciclând elementele necesare creºterii plantelor. Anumite tipuri de bacterii din sol absorb azotul din aer ºi-l pun la dispoziþia plantelor. Nu vi se pare uimitor cã într-o mânã de pãmânt fertil pot exista ºase miliarde de microorganisme?
Potrivit cu Geneza 1:14-19, soarele, luna ºi stelele au apãrut în a patra perioadã de creaþie. La prima vedere, acest lucru pare a fi în contradicþie cu explicaþiile date anterior în Biblie. Nu uitaþi însã cã Moise, scriitorul Genezei, a scris relatarea despre creaþie din punctul de vedere al unui observator de pe pãmânt, care ar fi fost prezent atunci. Prin urmare, se pare cã soarele, luna ºi stelele au putut fi vãzute prin atmosfera pãmântului în acea perioadã.
Relatarea Genezei atribuie apariþia creaturilor marine perioadei a cincea, iar apariþia animalelor terestre ºi a omului, perioadei a ºasea. — Geneza 1:20-31.

Daca e sa o luam cu marimile. Soarele nostru are 1,4 milioane de km. Iar cea mai mare stea vazuta, are 3-4 miliarde de km. Deci ca volum, nici nu se compara, fata de diferenta Pamint-Soare.
Chiar, cum a putut un astru de 4 miliarde de km sa stringa atita materie si sa porneasca reactia. In 14 miliarde de ani?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 14:54:57Daca e sa o luam cu marimile. Soarele nostru are 1,4 milioane de km. Iar cea mai mare stea vazuta, are 3-4 miliarde de km. Deci ca volum, nici nu se compara, fata de diferenta Pamint-Soare.
Chiar, cum a putut un astru de 4 miliarde de km sa stringa atita materie si sa porneasca reactia. In 14 miliarde de ani?

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:18:25

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 14:54:57Daca e sa o luam cu marimile. Soarele nostru are 1,4 milioane de km. Iar cea mai mare stea vazuta, are 3-4 miliarde de km. Deci ca volum, nici nu se compara, fata de diferenta Pamint-Soare.
Chiar, cum a putut un astru de 4 miliarde de km sa stringa atita materie si sa porneasca reactia. In 14 miliarde de ani?

Care este cea mai mare stea? Raspunsul nu poate fi dat. Universul este mare, nu putem stii care este cea mai mare stea. Dar totusi, care este cea mai mare stea descoperita de astronom
Pentru a putea intelege care este cea mai mare stea trebuie sa ne intoarcem la a noastra, Soarele. Soarele este mult mai mare decat planeta noastra, avand un diametru de 1.400.000 de km. Adica de 110 ori mai mare in diametru decat Terra. Volumul sau este atat de mare incat Terra incape de 1 milion de ori in interiorul Soarelui.

Vom cauta cea mai mare stea in diametru fata de Soare. Cand astronomii compara stelele, folosesca ca unitati standard raza Soarelui, masa si luminozitatea acestuia. Este si normal din moment ce le cunoastem atat de bine.

Una dintre cele mai mari stele cunoscute este eta Carinae, stea ce nu se poate vedea din emisfera nordica. Se afla la 7500 ani lumina departare si are masa de 100 de ori mai mare decat a Soarelui. Este si o stea foarte luminoasa, de 4 milioane de ori mai luminoasa decat steaua noastra. Eta Carinae este atat de activa incat arunca in spatiu, anual, de 500 de ori mai multa masa decat cea a Pamantului. Prin cele mai perfectionate instrumente, in jurul stelei se observa doi lobi imensi de gaz iar astronomii nu prea stiu unde se termina steaua si unde incepe spatiul. Se estimeaza ca eta Carinae este de 400 de ori mai mare in diametru decat Soarele.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:19:23

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:18:25

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 14:54:57Daca e sa o luam cu marimile. Soarele nostru are 1,4 milioane de km. Iar cea mai mare stea vazuta, are 3-4 miliarde de km. Deci ca volum, nici nu se compara, fata de diferenta Pamint-Soare.
Chiar, cum a putut un astru de 4 miliarde de km sa stringa atita materie si sa porneasca reactia. In 14 miliarde de ani?

Care este cea mai mare stea? Raspunsul nu poate fi dat. Universul este mare, nu putem stii care este cea mai mare stea. Dar totusi, care este cea mai mare stea descoperita de astronom
Pentru a putea intelege care este cea mai mare stea trebuie sa ne intoarcem la a noastra, Soarele. Soarele este mult mai mare decat planeta noastra, avand un diametru de 1.400.000 de km. Adica de 110 ori mai mare in diametru decat Terra. Volumul sau este atat de mare incat Terra incape de 1 milion de ori in interiorul Soarelui.

Vom cauta cea mai mare stea in diametru fata de Soare. Cand astronomii compara stelele, folosesca ca unitati standard raza Soarelui, masa si luminozitatea acestuia. Este si normal din moment ce le cunoastem atat de bine.

Dar asta nu inseamna nimic pe langa marimea stelei VY Canis Majoris. Aceasta este o stea aflata la 5000 de ani lumina departare, o hipergiganta, de aproximativ 2100 de ori mai mare in diametru decat Soarele. Daca ar fi adusa in sistemul solar, ar ajunge pana la Saturn!

VY Canis Majoris este si foarte stralucitoare, de 500.000 de ori mai luminoasa decat Soarele. Imaginile luate cu telescopul Hubble arata ca din stea erup periodic cantitati foarte mari de gaz. Eruptiile pot proveni de la petele solare ale stelei.
Deci, cea mai mare stea cunoscuta in prezent este VY Canis Majoris, de 2100 de ori mai mare in diamentru decat Soarele.

Una dintre cele mai mari stele cunoscute este eta Carinae, stea ce nu se poate vedea din emisfera nordica. Se afla la 7500 ani lumina departare si are masa de 100 de ori mai mare decat a Soarelui. Este si o stea foarte luminoasa, de 4 milioane de ori mai luminoasa decat steaua noastra. Eta Carinae este atat de activa incat arunca in spatiu, anual, de 500 de ori mai multa masa decat cea a Pamantului. Prin cele mai perfectionate instrumente, in jurul stelei se observa doi lobi imensi de gaz iar astronomii nu prea stiu unde se termina steaua si unde incepe spatiul. Se estimeaza ca eta Carinae este de 400 de ori mai mare in diametru decat Soarele.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

*******************Însã nu doar ionizarea gazului a hotãrât agregarea gazului în nori protogalactici. Cosmologii de la Universitatea Durham au dat publicitãþii unele rezultate, potrivit cãrora formarea primelor stele a depins foarte strâns ºi de natura materiei întunecate. Folosind modele computaþionale sofisticate, construite pe baza teoriilor cosmologice curente, ei au arãtat cã formarea primelor galaxii ºi stele a fost strâns legatã de structuri gigantice de materie întunecatã, asemãnãtoare unor filamente. În „culoarele“ acestea de materie întunecatã, gazul a fost suficient de mult comprimat, pentru a determina apariþia stelelor.

Curând dupã apariþia Universului, au existat foarte probabil douã forme de materie întunecatã. Materia întunecatã rece a determinat apariþia unor mari aglomerãri de gaz, din care s-au format gigantice stele izolate. În contrast cu aceastã situaþie, materia întunecatã, mai fierbinte, a determinat formarea unor filamente gigantice de materie întunecatã, în fãgaºul cãrora s-au agregat baloane de gaz, care au dat naºtere unui numãr foarte mare de stele mari ºi mici, dispuse în configuraþii pe care astãzi le numim galaxii. Aºadar, galaxiile nu au apãrut oriunde în Univers. Dispunerea lor a fost hotãrâtã dinainte, de structura culoarelor de materie întunecatã. Filamentele acestea, întinse pe distanteþe de 9-10 mii de ani luminã (dimensiuni comparabile cu cele ale galaxiilor), au dominat, foarte probabil, perioada de început a Universului. Simulãrile mai aratã cã ºi gãurile negre gigantice, dispuse de regulã în centrul galaxiilor, ar fi rezultatul colapsului unui numãr foarte mare de stele din filamentele de materie întunecatã. Colapsul ar putea fi explicat, spun cercetãtorii, tocmai prin aceea cã designul filamentelor de materie întunecatã a determinat agregarea aºtrilor din anumite porþiuni întinse, pentru formarea gãurilor negre atât de mari (pânã la un miliard de mase solare). (O astfel de gaurã neagrã este cea din centrul Cãii Lactee. Observaþii repetate au pus în valoarele efectele prezenþei ei, însã formarea acestui tip de gãuri negre este încã insuficient explicatã.) Rezultatele, deºi obþinute prin intermediul unor simulãri computerizate, sunt deosebit de semnificative întrucât, pânã de curând, se considera cã materia întunecatã era responsabilã doar de designul actual al Universului. Aceste noi date sugereazã cã materia întunecatã a avut un rol hotãrâtor încã din stadiul timpuriu al Universului, determinând dispunerea stelelor în aglomerãri mari, precum galaxiile, formarea stelelor izolate, dar ºi colapsul unor mari regiuni cu stele în gãuri negre gigantice.

Filamentele de materie întunecatã par sã aibã, aºadar, un rol determinant în formarea Universului. Cu toate acestea, materia întunecatã este încã prea puþin cunoscutã. Chiar ºi dupã mai mult de 70 de ani de la primele ipoteze privind existenþa ei ºi cu toate preocupãrile intense pentru elucidarea structurii ºi proprietãþilor ei.

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Cea mai mare stea are 3-4 miliarde km. e pe net. Vazuta am spus. Ca nimeni nu stie ce e in nevazute.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Stelele

Stelele sunt globuri de plasma gigantice. Aceste corpuri stau la baza desfasurarii majoritatii proceselor fizice din universul vizibil. De exemplu, toate elementele mai grele decat litiul s-au format in nucleele stelare (in urma proceselor de fuziune nucleara) sau in urma exploziilor stelelor masive.

Stelele sunt clasificate de astronomi dupa stralucire, culoare, temperatura, dimensiuni, masa. Insa “trasaturile” definitorii pentru o stea sunt culoarea si temperatura suprafetei sale. In acest sens, temperatura suprafetei stelei influenteaza culoarea sa asa cum orice obiect incins prezinta o culoare in functie de temperatura sa. De asemenea, cunoscand valorile respective se pot deduce temperatura din interiorul stelei si masa acesteia. Acum, pentru clasificarea stelelor se utilizeaza aproape exclusiv notiunea de “clasa spectrala”. Principalele clase spectrale sunt, in ordine de la “cald” la “rece”:
Clasa Temperatura Culoarea
O 30000–60000 K albastru
B 10000–30000 K alb-albastru
A 7500–10000 K alb
F 6000–7500 K alb-galben
G 5000–6000 K galben
K 3500–5000 K portocaliu
M 2000–3000 K rosu

Cele mai fierbinti si mai masive stele sunt in clasele O si B . Ele au culoarea albastra sau alb-albastra. Urmeaza stelele “moderate” din clasele A , F , G (culoare alba, pana la galbena). Soarele face parte din clasa G , cu o temperatura a suprafetei de aproape 6000 K. Cele mai reci si mai putin masive sunt de tipul K si M (portocalii si rosii).

Fiecare clasa spectrala prezinta si subdiviziuni, notate de la 0 la 9 tot in functie de temperatura suprafetei. Intre timp, s-au mai adaugat si alte clase noi: W – stele de tip Wolf-Rayet cu temperaturi pana la 70000K, L – stele cu masa insuficienta de hidrogen pentru a avea loc procese de fuziune (piticele brune), T – pitice brune mai reci, cu prezenta metanului in spectru, C – stele de carbon, D – piticele albe.

Stelele se “nasc” in cadrul gigantilor nori moleculari din spatiul interstelar. Daca in regiunile “obisnuite” ale galaxiei noastre avem intre 0,1 si 1 particule de gaz pe cm3, intr-un astfel de nor molecular (sau nebuloasa ) exista cateva milioane de particule pe cm3. Din diferite cauze, in anumite zone materia incepe sa se concentreze formand “nuclee” ce atrag din ce in ce mai multa masa de gaz datorita fortei gravitationale. Astfel, nebuloasa initiala incepe sa se fragmenteze. Procesul acesta continua pana cand in interiorul “nucleelor” de materie astfel formate presiunea si temperatura gazului ating valori suficient de mari pentru ca sa aiba loc fuziuni nucleare. Astfel se naste o stea, sau un chiar un roi de stele .

O parte din energia gravitationala este eliberata la inceput in infrarosu. In acest stadiu, steaua in formare este considerata ca fiind din pre-secventa principala , si este numita protostea. Din momentul cand incepe fuziunea nucleara, colapsul gravitational inceteaza, forta de gravitatie fiind echilibrata de forta de expansiune rezultata in urma fuziunilor nucleare. Hidrogenul din interiorul stelei incepe sa se transforme in deuteriu, apoi in heliu. Steaua “a prins viata”, si de acum se incadreaza in secventa principala .

Durata de “viata” a unei stele depinde de masa sa. Stelele cele mai masive traiesc putin – cateva milioane de ani, spre deosebire de cele mai putin masive, cum este Soarele, care pot “trai” peste 10 miliarde de ani.

De asemenea, stelele duble (sistemele binare de stele) sau sistemele multiple de stele - in care mai multi astfel de astri orbiteaza in jurul centrului comun de masa - reprezinta mai degraba o regula (in galaxia noastra cel putin) decat o exceptie. Stelele “singulare”, precum Soarele, sunt mai rare decat sistemele multiple de stele

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:26:55Cea mai mare stea are 3-4 miliarde km. e pe net. Vazuta am spus. Ca nimeni nu stie ce e in nevazute.

Diametru vrei sa zici!
Si cum se numeste?

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:49:31

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Exista probabilitatea sa existe un superunivers ,in care big bangul a fost o explozie si multe corpuri ceresti[luna s.a] sa fi trecut in urma exploziei prin mai multe universuri care formeaza pe cel amintit!

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:49:31

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Uite ca aflu si eu ceva ce uitasem. De prin dec 8. Ca NASA are niste secrete despre Luna. Dae de asta cu mostre mai vechi, acum pe net am aflat. Si tu imi confirmi. Dupa unele datari are 20 miliarde. Bineinteles roci de suprafata. Ce o fi in adinc. Cind ma reculeg voi veni si eu cu o ipoteza cam .....ciudata ptr unii conservatori. Mai incolo.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:53:09

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:49:31

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Uite ca aflu si eu ceva ce uitasem. De prin dec 8. Ca NASA are niste secrete despre Luna. Dae de asta cu mostre mai vechi, acum pe net am aflat. Si tu imi confirmi. Dupa unele datari are 20 miliarde. Bineinteles roci de suprafata. Ce o fi in adinc. Cind ma reculeg voi veni si eu cu o ipoteza cam .....ciudata ptr unii conservatori. Mai incolo.

Ok, mai discutam!

Kosty.Prietenii la nevoie se cunosc! Nimeni nu este mai presus de restul ,doar un procent infim din ADN-ul nostru ne diferentiaza! Si asta creeaza "starea in care ne aflam".

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:53:07

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:49:31

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Exista probabilitatea sa existe un superunivers ,in care big bangul a fost o explozie si multe corpuri ceresti[luna s.a] sa fi trecut in urma exploziei prin mai multe universuri care formeaza pe cel amintit!

Ai citit ce am spus pe alt forum si m-au contrazis la greu toti? Ca asta am spus si eu. si acum 1,5 ani spuneam ca daca in spatiul gol intergalactic exista corpuri reci, mari, planete, acestea ar putea sa scape exploziilor de supernove multiple care ar apare la un sfirsit de univers., ca un fel de intrare in rezonanta a unui numar f mare de stele. si sa transceada universurile. Deci intr-adevar sa fie mai batrine decit universul. Materia fara caldura si f compacta, planetele telurice, pot rezista teoretic la fluxul energetic al supernovelor, la o anumita distanta, si sint expulzate chiar la distante care nu mai permite reatragerea lor in alte sisteme solare. Si pot circula cu viteze mici multe miliarde de ani.
sa nu uitam ca sint spatii intergalactice de zeci si sute de milioane de ani lumina, fara stele.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Teoria aia cu superuniversul adteaza de citeva decenii. dar acum s-a conturat mai complex. Si inglobeaza si teoria bigudiului.
Dar intre universuri teoretic nu poate circula materie si energie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Mi se cerae pe acel forum linkuri. De unde linkuri cind eu stiam din dec 8 ca Luna e f batrina, dupa roci. Atunci era o cifra de 6 miliarde ani. Iar acum aflu ca sint roci si de 20 miliarde.
Dar cum pot fi datate eventualele gauri negre. In nici un fel. Alea sint acoperite de stele si se vede doar efectul de atractie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Sau stelele gigante de 3-4 miliarde de km. In cit timp au putut stringe asemenea masa de materie ?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:53:07

De la: IPU, la data 2010-05-03 15:49:31

De la: nastasemihail, la data 2010-05-03 15:35:01Ma interesa de fapt ce e cu informatia ca Luna e mai batrina ca universul. Daca e real? La modul sigur.
Dupa acre voi spune ceva ce banui. Normal ca sintem in domeniul ipotezelor.

Se pare ca mostrele luate de pe luna de cei de la NASA ,sunt mai veki de 14,5 miliarde de ani! Iar universul actual in care se afla ,"unul mai nou" a luat nastere din unul mai veki din care provine si Luna!

Exista probabilitatea sa existe un superunivers ,in care big bangul a fost o explozie si multe corpuri ceresti[luna s.a] sa fi trecut in urma exploziei prin mai multe universuri care formeaza pe cel amintit!

Asta e ideea mea. O s-o aduc, dar nu mai stiu pe unde e.
Eu cind am vazut acel topic, ca Luna e mai batrina ca universul, mi-am adus aminte ca spuneam pe undeva ca planete circula prin univers fara stapin, fara stele.
Si unele s-ar putea sa fie casele unor civilizatii intregi, fiind mai ferite de agitatia stelelor.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Luna si cureaua de asteroizi provin dintr-o ciocnire cataclismica a Terrei- care era mult mai mare.
Asa ca Luna este la fel de batrina ca Terra.
Teoria unui corp ceresc -Luna-prins in "plasa" Terrei, nu are fundatie stiintifica:
1. Daca Luna ar fi din alta parte a Universului, cu o viteza anumita, s-ar fi ciocnit cu Terra,
2. Ruperea in urma unei ciocniri este mult mai plauzibila, caci corpul ceresc Luna s-a rupt si a inceput orbitarea, neputind sa se "rupa" din forta de atractie a Terrei.

De la: 9am186235, la data 2010-05-07 05:47:56Luna si cureaua de asteroizi provin dintr-o ciocnire cataclismica a Terrei- care era mult mai mare.
Asa ca Luna este la fel de batrina ca Terra.
Teoria unui corp ceresc -Luna-prins in "plasa" Terrei, nu are fundatie stiintifica:
1. Daca Luna ar fi din alta parte a Universului, cu o viteza anumita, s-ar fi ciocnit cu Terra,
2. Ruperea in urma unei ciocniri este mult mai plauzibila, caci corpul ceresc Luna s-a rupt si a inceput orbitarea, neputind sa se "rupa" din forta de atractie a Terrei.

Eu am asa o senzatie, ca Un obiect cit Luna sau mai mare ar fi lovit Terra , se dezintegra Pamintul. Mai ales ca era mai mic. Cred ca e o teorie superficiala, asta cu lovirea si formarea Lunii.
Mai e si culoarea Lunii. Se vede vreo roca de alta culoare decit gri? Pe Terra sint de toate culorile. Si aici ar trebui sa fie uniformizare din cauza oxidarii.
In nordul oceanului Pacific, intr-adevar ceva a cazut. dar parerea mea, e ca era mult mai mic, sia provocat fisurarea scoartei, care continua sia cum, in acele rifturi submarine.

Parerea mea, ca Luna e un corp captat. dar ce conteaza parerea unui oarecare.
Dar am dreptul sa gindesc si eu, nu numai cei care se impun in domeniu.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.