"supradotatii" de la tranquility bay!

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Paris, Atasat de Presa, Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (Natiunile Unite)

De la Centrul de Modificare a Comportamentului de la Tranquility Bay (*)
_ _________________________________________________________________________
(*) Publicat in Ziarul « Politia Capitalei » nr. 217

In Jamaica, pe o plaja dezerta (pustie) a coastei de sud, “departe de lumea dezlantuita”, la Tranquility Bay (TB), exista din 1997, o “fortareata” care la prima vedere incearca sa ne creeze impresia unui hotel rezervat, unei categorii de clienti minori, speciali si instariti.

O “analiza” profunda, de aproape, ne permite insa sa intelegem ca nu este vorba de o Colonie de Vacanta (tabara !) a unor copii obisnuiti, rasfatati de parintii lor, sau de o institutie pentru copii supradotati (intelectual!), ci una “consacrata” tinerilor de o rara, extrema, violenta, cu adevarat, clienti…speciali!

Si tocmai pentru ca sunt speciali, au nevoie de servicii “speciale”!Insa, pentru ca aceste servicii « speciale » costa, in concluzie, ei trebuie sa fie si instariti! Adica, « supradotati », dar nu neaparat intelectual, ci din punct de vedere material!In fond si la urma urmei, cineva trebuie sa plateasca facturile!

Deplasandu-ne la fata locului, nu fara pereipetii (din cauza autoritatilor locale !), din pacate, impresia noastra de la prima vedere se confirma, dar nu in sensul bun, cum pare la inceput, pentru ca “special” si “instarit” nu inseamna neaparat, numai bine!

El poate insemna si rau sau chiar foarte rau!In realitate, aceasta institutie este un Centru de Modificare a Comportamentului (CMC), lipsita de lux, de calm si de voluptate, in care 250 de copii, baieti si fete, straini intre 11 si 18 ani, sunt inchisi si supusi unei discipline carcerale de o severitate iesita din comun, pe timp nelimitat! Pana cind conducerea institutiei are convingerea ferma a “reintegrarii” lor sociale, fara posibilitatea unor eventuale esecuri, fara recidiva!Parintii lor, ajunsi la disperare, in special americani (dar si citiva europeni,… din pacate, printre care trei francezi, patru britanici si sapte germani!), platesc intre 25.000-40.000$, pentru un “sejour” in “fortareata” CMC de la TB!

Ei accepta pe baza unui contract (super « bine pus la punct ») inatacabil in justitie, kidnappingul copiilor lor si “internarea” lor fortata!In ceea ce priveste programul acestei insitutii, “meniul”, este un adevarat cosmar, un calvar, care va marca “absolventul” pe viata, cel putin, daca este… ateu!In calmul delirant din interior, noii “recruti”, declarati “admisi” de institutie, in urma semnarii contractelor bilaterale “tutore - director institutie” sunt primiti cu “bratele deschise” de personal, care de regula “preda” o singura “disciplina” (desigur sub variate forme!) : supunerea si executia ordinelor primite!

No comment ! No mercy !

Ca “introducere” a “meniului” jurnalier, admisii, in timpul zilei sunt adusi cu forta intr-o incapere in care sunt alungiti (culcati) goi cu fata in jos, cu bratele alungite de-a lungul corpului! O pauza de zece minute/ora le este permis! Baietilor si fetelor le este interzis sa vorbeasca intre ei, ba chiar se uite unii la altii!Noaptea “meniul” nu se schimba radical: “cursantii” dorm pe jos, dar in culoar, supravegheati in grupuri mici, de 2-3! In cazul incalcarii regulamentului interior exista pedepse, care pot conduce la repetarea “meniului” jurnalier timp de luni sau chiar ani de zile!In cadrul “seminariilor” consacrate, “reuniunilor de familie”, desfasurate in pauzele “meniului” jurnalier, “cursantii” sunt obligati sa-si exprime,…sentimentele! De comportamentul lor la « activitati » (« cursuri », « seminarii », etc.), de ceea ce gandesc si fac, de modul cum respecta regulamentul “fortaretei”, dar mai ales de modul, « cum si ceea ce vorbesc », depinde sejourul lor in CMC din Tranquility Bay!Notiunea de “familie” desemneaza un grup de 20 baieti (numiti “masculi”) sau fete (“femele”) desemnate prin indici, ca elementele unei matrici sau a unui determinant, care poarta si nume cum ar fi: “Demnitate”, “Triumf”, “Intelepciune”, etc.Sefii de “familii”, desemnati din randurile personalului institutiei, care numara cca 200 de persoane, toti jamaichezi, identificati in mod pervers prin “mama” si “tata”, vegheaza asupra membrilor “familiilor” 24/24!

Singurul moment de singuratate, de intimitate, ai membrilor “familiilor” fiind cel petrecut la,….toaleta! Din pacate si aceste momente trebuie bine “precizate si motivate”, daca este vorba de o “problema mare” sau, una….”mica”!Chiar daca teoretic, tortura fizica nu este prevazuta in “programa”, ea poate fi practicata sub diverse forme de “constringere”, nelimitata, un element central al tuturor “cursurilor predate” in cadrul institutiei, pentru “buna” desfasurarea a activitatii si “realizarea” scopului propus, pretins si de tutorele legal al “cursantului”, caruia se cere prin contract o discretia totala si care sub nici un pretext nu-si poate contacta progenitura, inainte de terminarea “stagiului de acomodare”, adica 6 luni !

Nici gamela (masa servita in institutii private de libertate) institutionarilor nu este de invidiat !Si in special de catre epicurieni! Mincare “bogata” …in apa! Nu mai putin de 70-80% din alimente sunt foarte bogate in apa!

Ca o masura contra,…deshidratarii! Astfel, tratamentul este benefic si celor care sufera de supraponderabilitate! Pentru cei subponderali, este vorba de a-i pastra la limita supravietuirii dar este si o problema de “constinta” si, mai ales, una de …contract!In sfarsit, nici “educatia” cursantilor nu este “neglijata”!Intre orele 07H00, cind are loc desteptarea, cu urletului unui “tata” sau “mama” si stingerea la orele 22H00, in micile pauze instaurate in cadrul programului cu statul cu fata in jos, gol, intr-o incapere goala, se predau cursuri de cultura generala (inclusiv de matematica!), necesare orcarui muritor de rand, care doreste cu orice pret sa traiasca si sa se reintegreze intr-o societate pe care a parasit-o fortat de imprejurari, mai mult sau mai putin evidente si constientizate!

Asa cum ne-a mentionat directorul acestei institutii Jay KAY, personalul are obligatia sa faca totul ca cei internati in CMC din TB sa fie pe cit posibil de nefericiti, pentru ca ulterior sa-si doreasca aceasta fericire si sa fie siguri ca vor avea parte de ea!

EPILOG

Fara a contesta cele declarate de D-l KAY, noi cetateni liberi, simpli oameni, “muritori de rand”, sau specialisti, pedagogi, psihologi implicati direct sau indirect in problemele educatiei in lume, sau mai mult, organismele UNICEF si OADO, cei aflati in exteriorul “fortaretei” domniei sale, avem datoria noastra sacra sa consideram metodele « educative » utilizate in « Coloniile de Vacanta » din CMC-TB, mutilante atit fizic cit si psihic, care nu-si au rostul in timpurile pe care le traim! Ca metodele atroce uilizate de personalul din CMC-TB, chiar daca ar duce la o reinsetiune reusita in societate, sunt condamnabile, inacceptabile si aduc o atingere de anvergura libertatii drepturilor omului in general si al minorului, in particular! In plus, avem convingerea ferma ca reinsertiunea in societate nu inseamna neaparat fericire! Mai mult, ca un “absolvent” al institutiei domniei sale, marcat pe tot restul vietii, de teroare si frica, poate, se va adapta fortat legilor care guverneza societatea, dar in nici un caz, nu credem, ca va fi si… fericit!