Bilantul unui deceniu de terorism si antiterorism american! (partea v)

Thomas CSINTA, Jurnalist de Investigatie, Atasat de Presa, Paris
(Politia Capitalei, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului-Natiunile Unite)

Corespondenta de la New York (SUA)


Nota: In timpul investigatiilor mele la New York legat de tematica acestui articol, in cursul lunii august 2011, am contactat o serie de persoane din diverse institutii (publice sau private), trusturi de presa, etc., ale statului american, implicate direct sau indirect, mai mult sau mai putin in evenimentele care au marcat cei zece ani de la atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Consider de datoria mea sa mentionez ca in acest articol expun o parere strict personala care, in mod evident, nu angajeaza sub nicio forma, nici responsabilitatea morala si nici cea juridica ai celor pe care i-am contact si mi-au furnizat documente sau informatii inedite legate de derularea acestor evenimente!


APROFUNDAREA DOSARULUI (CONTINUARE)


Printre cele mai importante consecinte ale RGP3 (Invazia SUA in Irak, cel de-al Treilea Razboi al Golfului Persic) putem mentiona :
1. Rastunarea Regiumului Dictatorial a lui Saddam Hussein si executarea lui ;
2. Cresterea insecuritatii generale in Irak (atacuri teroriste, jafuri, agresiuni, crime de drept comun, omucideri-asasinate, luare de ostatici, etc.)
3. Crerarea unui nou Guvern (Provizoriu, de tranzitie) irakian ;
4. Criza umanitara in Irak ;
5. Cresterea numarului de atacuri teoriste in afara frontierei irakiene (in Zona Golfului, in UE, in Asia, etc.) ;
6. Diminuarea progresului realizat in privinta Drepturilor Omului, precum si al Dreptului International ;
7. Primele alegeri ″libere″ si ″democratice″ dupa o jumatate de secol de dictatura ;
In ceea ce priveste ″colosala″ avere a lui Saddam Hussein, estimata la ″mai multe zeci de miliarde″ de dolari americani, adunata de-a lungul a 25 de ani de dictatura si dispersata prin ″lume″ (printre care : plasamente financiare in Elvetia ; plasamente financiare in Franta, in valoare de 25 M�, ca participare in societati franceze pe actiuni�SA ; hoteluri in Maroc ; investitii in Mauritania si Yemen ; proprietati pe Coasta de Azur, la Cannes si Mougins ; iahtul de lux ″Qadisiyah Saddam″ de 82 m lungime, cumparat in 2007 ; etc.), cel putin teoretic, au fost blocate printr-o decizie a ONU in 2002 (deci inainte de invazia Irakului de catre Fortele Coalitiei !), insa practic, masuri importante nu au putut fi luate, pentru ca el nu apare ″direct″ ca proprietar al acestor bunuri, ci prin intermediul unor societati offshore girate si gestionate de catre oamenii sai de incredere, aflati in libertate, care dispun de un simplu ″titlu la purtator″ si deci protejati de catre conventiile internationale ″ad hoc″, de unde si dificultatile pe care le intampina Guvernul irakian pentru recuperarea lor !
In sfarsit, revenind la evenimentele care au precedat RGP3, asa cum a fost si prevazut de catre majoritatea analistilor politici, specialisti in problemele etnice si religioase ale Orientului-Mijlociu (si in special ale Golfului Persic), disparitia Regimului lui Saddam Hussein, respectiv, executarea lui, precum si ocuparea Irakului de catre Fortele americano-britanice au antrenat o crestere importanta a activitatii teroriste de origine islamista.
Totusi, aceasta crestere importanta nu se datoreaza in exclusivitate ocupatiei Irakului de catre Fortele Coalitiei, ci si datorita distrugerii structurii piramidale a Retelei teroriste Al Qaida dupa invazia ISAF in Afganistan (Vezi partea IV : www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=...), motiv pentru care celulele teroriste au devenit ″independente″ si au actionat haotic, mult mai putin organizat.
Astfel, o criza umanitara profunda, datorata lipsei de alimente, de apa potabila, de medicamente, precum si alte produse de stricta necesitate, s-a declansat pe fondul unui haos socio-economic pe care Guvernul irakian de tranzitie are mari dificultati de a gestiona.
Printre altele, pagubele colaterale ocazionate infrastructurii societatii civile, (in particular spitalelor, soselelor, mijloacelor de transport, centralelor electrice, etc.), dar si mentinerea ″in veghe″ a rebeliunii, ale sabotajelor, precum si ale actiunilor teroriste, impiedica functionarea economiei la parametri normali (optimali), precum si ale serviciilor publice.
Este si motivul pentru care SUA va anunta pe 31 mai 2008 ca va fi obligata sa ramana mai mult timp pe teritoriul irakian decat a fost prevqzut la inceput.
Desigur, aici putem mentiona ca este vorba de un cerc cu adevarat vicios : din cauza luptelor de gherila irakiene, americanii se ″simt″ nevoiti sa prelungesca sederea lor pe teritoriul irakian, insa irakieni insurgenti, intocmai din acest motiv, multiplica actiunile lor teroriste si de sabotaj contra lor si a populatiei civile, aflata sub comanda Guvernului de tranzitie, care este sub controlul Fortelor americane.
Si ostilitatile islamistilor extremisti se prelungesc ″prin continuitate″ (in sens matematic) si in occident. (A se vedea si articolul autorului ″Medici teroristi fideli lui Allah″: www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=...)
Dar mai devreme, pe 7 iulie 2005, are loc un vag de atentate in transportul public londonez (patru explozii dintre care primele trei simultane, la ora locala 08h50 : in incinta metroului la Moorgate/Aldgate East/Liverpool Street, 7 morti si la Russell Square/King�s Cross, 27 de morti, respectiv, la 08h51, la Edgware Road, 7 morti, iar ultimul la 09h47 : la etajul superior al unui autobus imperial, la Tavistock Square, 14 morti) in care isi pierd vietile, in total, 56 de pasageri si sunt raniti 716 de persoane, ceea ce pune in evidenta, dupa o ancheta minutioasa, nu numai aparitia unei noi generatii de voluntari islamisti, extremisti si teroristi, ci si faptul ca explozivul ar putea proveni din Irak, conform Scotaland Yardului.
Aceste atentate sinucigase intervin a doua zi de la desemnarea Londrei, de catre Comitetul International Olimpic, ca oras-gazda al Jocurilor Olimpice de vara din 2012 si chiar in ziua deschiderii oficiale al celui de-al 31-lea summit al G8 in Scotia (Grupul celor opt state cele mai puternice din lume : SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada si Rusia), victimele fiind origionare din Marea Britanie, Sierra Leone, Australia, Portugalia, Polonia si China.
Amintim aici ca decizia SUA de a invada Irakul, fara avizul Consiliului de Securitate (CS) al ONU (cu drept de veto : SUA, Franta, Marea Britanie, Rusia si China), conform diplomatiei europene, constituie un regres important in privinta Dreptului International.
In ceea ce priveste �i priveste pe reprezentantii Frantei si Rusiei, membre ale CS dar si ale altori tari, nemembre ale CS, ca Germania, invazia Irakului, in absenta unui mandat delivrat de catre ONU, constituie un act de agresiune si nu o ″eliberare″ sau un act de autoaparare !
Este si motivul pentru care la sfarsitul Razboiului Conventional, Irak a cunoscut o perioada de dezordine totala.
Trupele de ocupatie nu au intervenit in aceasta perioada, nici pentru a impiedica distrugerea amintirilor legate de Saddam Hussein si regimul sau dictatorial, nici pentru a impiedica jefuirea celor bogati, ale bancilor, ale museelor, ale societatilor economico-financiare, etc.
Aceasta dezordine ″se propaga″, repede si in vecinatatea Irakului.
Amenintarea de catre SUA al Iranului care incearca pe diverse cai, mai mult sau mai putin legale, sa ″faca rost″ de arma nucleara, au provocat o serioasa defaianta ai reformistilor la alegerile prezidentiale din 2005.
Pe de o parte, esecul reformei economice, lasa in mizerie, majoritatea populatiei iraniene.
Reforma de liberalizare a societatii, precum si de functionare ale institutiilor statului, devin imposibile in lipsa unei constitutii, careia se opun integristii musulmani, religiosi.
Pe de alta parte, Primul Ministru israelian (7 martie 2001 - 16 aprilie 2006), Ariel �aron (Ariel Scheinermann, nascut pe 27 februarie 1928 in Kfar Malal, Palestina, sub mandat britanic, general si politician, fondator al Partidului Likud si comandant al Armatei de Sud al Israelului intre 1969-1973, aflat in coma din 4 ianuarie 2006), desi a evacuat, integral F�sia Gaza in 2005, facand astfel un ″pas inainte″, in tratativele izraelo-palestiniene, dand o baza reala viitorului teritoriu (si Stat !), Palestinian, situatia economica si geopolitica in regiune nu se schimba ″in bine″, cum teritoriul eliberat este suprapopulat, lipsit de surse de apa potabila, facand, datotita nemultumirii populatiei, ca grupul terorist Hamas (Harakat al-Muqawama al-Islamiyya, Mi�carea de rezisten�� islamic�, paramilitar� palestinian� islamist� care are ca scop cucerirea teritoriilor aflate �n prezent ale statului Israel) sa castige alegerile legislative din februarie 2006 in fa�a rivalilor de la Fatah (Harakat al-Tahrir al-Watani al-Filastini, Mi�carea Na�ional� pentru Eliberarea Palestinei, o confedera�ie pluri-partidist�, o fac�iune palestinian� major�, �i cel mai mare constituent al organiza�iei pentru Eliberarea Palestinei) din care face parte si pre�edintele Mahmoud Abbas (nascut pe 26 martie 1935, politician palestinian, ales primul presedinte al Autoritatii Nationale Palestiniene numit in urma unor alegeri libere dupa moartea lui Yasser Arafat, pe 9 ianuarie 2005), avand ca rezultat amplificarea actiunilor teroriste in regiune.
Aceasi atitudine amenintatoare al SUA fata de Siria, (pe care o acuza ca sustine gruparea terorista Hamas!) a intarit si mai mult insecuritatea in Golf, cu atat mai mult cu cat in cursul lunii noiembrie 2005, Presedintele Sirian Bachar el-Assad (nascut pe 11 septembrie 1965 la Damasc, Presedintele Republicii dupa moartea tatalui sau pe 10 iunie 2000, Hafez el Assad), are o serie de interventii pe cele mai importante canale de televiziune din lume, printre care si pe cea privata, europeana Euronws, in care face aluzie la istoria coloniala a Siriei, (tara ″nascuta″ prin impartirea colonistilor francezi si britanici a Siriei, al Libanului de catre francezi, al Irakului si Kuweitului de catre britanici, regiunea supranumit� "Cornul Abundenței", care formeaz� un arc ad�nc �ncep�nd din Irak, trec�nd pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinz�nd teritoriul Siriei centrale, al Israelului și continund p�n� �n Valea Nilului �n Egipt), precum si asupra presiunii franceze si britanice asupra ei dupa castigarea independentei pe 17 aprilie 1946.
Incepand cu sfarsitul anului 2006, Fortele Armate americane si irakiene au capturat si ucis mai multi ofiteri de rang inalt (majoritatea celor in viata eliberati in 2009) al Corpului Ramazon al ″Fortelor Qods″ iraniene (Al-Quds, denumirea araba a Jerusalimului, Forte Speciale ale Garzilor Revolutiei Islamiste-GRI, create in anii 1990, plasate sub autroritatea Departamentului de Securitate si Informatii Externe), pentru a actiona in Irak, sustinand diverse grupari de gherila, un UCAV (Unmanned Combat Aerial Vehicle), iranian (fara pilot), fiind distrus pe 16 martie 2009, in Provincia Diyala (una dintre cele 18 provincii irakiene, strabatuta de catre raul Diyala, cei mai important afluent al fluviului Tigru, cu o pupulatie majoritara sunita, amestecata cu arabi si kurzi) de catre un F-16 al USAF (Fighting Falcon, avion de vanatoare si lupta multirol cu greutate redus�, proiectat ini�ial de catre General Dynamics �i �mbun�t��it de catre Lockheed Martin pentru US Air Force).
Si conflictele armate ″regionale″ nu se opresc aici !
Armata turca, luptand contra Partidului Muncitorilor din Kuurdistan (Parti Karkerani Kurdistan, prescurtat PKK, fondata in 1978 de catre Abdullah �calan, o organizație separatist� kurda, de tip gherila, activa in Turcia, Siria, Iran si implantata in Irak, care lupt� pentru independența teritorial� a kurzilor �n Turcia, �n vederea cre�rii unui Kurdistan independent), considerata de catre Turcia si SUA, precum și multe alte state europene ca o grupare terorist� (care refuz� orice negocieri �n vederea soluțion�rii problemei kurde), a declansat mai multe ofensive contra acestei miscari in interiorul kurdistanului irakian incepand inca din 1984.
In ceea ce priveste costurile financiare ale Coalitiei in RGP3 sunt uriase.
Guvernele Coalitiei au estimat aceste costuri, inclusiv reconstructia tarii, inainte de invazia in Irak, intre 140-200 Md$US, evaluarile recente, astazi, fiind considerabul mai mari.
Numai intre 2003-2005, SUA at fi cheltuit 225 Md$US, restul Coalitiei 40 Md$US, iar Irakul 134 Md$US, adica in total: 429 Md$US.
Din documentele la care am avut acces, s-ar parea ca al doilea coontribuabil la RGP3, Marea Britanie, incepand din 2003, ar fi cheltuit 850 M£ (1,176 Md$US), iar in perioada 2005-2015, ele ar trebui sa fie: 350 Md$US pentru SUA, 55 Md$US pentru Coalitie si 175 Md$US pentru Irak, adica in total 580 Md$US.
Mentionam aici si faptul ca acest razboi, prin operatiunile sale a fost si un ″generator″ de economie: 33 Md$US pentru SUA, 87 Md$US pentru Coalitie, adica un total de 120 Md$US (Scott Wallsten et Katrina Kosec de l'AEI-Brookings Joint Center for Regulary Studies).
In 2004, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, lanseaza un proiect de restaurare al mediului in Mesopotamia (regiune din Orientul Apropiat impartita in prezent intre Irak, Siria de est și Turcia de sud, zona dintre r�urile Eufrat și Tigru -"Bayn Nahrain-�ntre dou� r�uri", suprafața fertil� udat� de aceste dou� r�uri cunoscut� ca fiind "Leag�nul Civilizației omenirii", datorita aparitiei primelor comunitati alfabetizate in regiune) distrusa intr-un procent de 90% de catre vechiul regim dictatorial al Partidului Baas.
In 2006, cca 10.000 km² au fost restaurati deja si peste 100.000 de oameni au revenit sa traiasca si sa munceasca in regiune.
In sfarsit, printre consecintele acestui razboi pentru Irak putem enumera :
1) Reconstituirea Fortelor Armate si de Securitate irakiene de catre Fortele Armate americane (Noua armata irakiana, Garda nationala, Politia, Militiile de autoaparare, etc.) conform principiilor "liberal-democratice" caracteristice lor ;
2) Sfarsitul politicii dictatoriale a lui Saddam Hussein si a familiei sale ;
3) Sfarsitul politic al Partidului Baas, al lui Saddam Hussein ;
4) Inchiderea sau reducerea activitatilor ale Ambasadelor irakiene in intraga lume, conform directivelor de la Washington;
5) Instalarea unui Guvern Provizoriu (de tranzitie) irakian sub tutela lui Paul Bremer (proconsul american, administrator general si civil al Irakului, ales de catre Coalitie, care a avut ca obiectiv reorganizarea politicii irakiene si introducerea unui guvern "democratic" in care sa fie prezenti toate grupurile etnice irakiene: siitii, sunitii si kurzii.
6) Votarea unei Constitutii care sa fie acceptat intr-un procent de cel putin 75% (in special de catre siiti si kurzi) ;
7) Primele "alegeri libere" in ultimele cinci decenii;
8) Crearea "de facto" a unui stat unificat si independent in Kurdistan, cum deja de foarte mult timp, kurzii din Irak, ca de-altfel si cei din Turcia, Siria si Iran si-au dorit acest lucru ;
9) Cresterea spectaculoasa a PNB (Produsul National Brut), ca urmare a ridicarii sanctiunilor economice si investitiilor pentru reconstructie (18,4 Md$US in 2002, 47,7 Md$US in 2006);
10) Numarul de intreprinderi private in Irak a crescut de la 8.090 in 2003 la 35.026 in 2006, ca o consecinta a liberalizarii economiei ;
11) Investitiile in petrol de catre societatile comerciale straine, ceea ce impiedica Irakul sa beneficieze din plin de aceasta resursa proprie (ceea ce irakienii nu pot refuza, avand in vedere ca rafinariile de petrol sunt sub controlul fortelor speciale, precum si a Armatei americane si britanice ;
12) Sabotajele comise asupra uzinelor si rafinariilor de petrol in timpul razboiului, care conduc la o scadere considerabila ale exporturilor petroliere, precum si la un deficit (penurie) de benzina chiar si in regiunile cele mai bogate in petrol ale Irakului ;
13) Deficit (penurie) de productie si importuri de produse de prima necesitate, alimente, medicamente, etc. ;
14) Poluarea apei datorita incendierii rafinariilor petroliere, precum si datorita luptelor, ceea ce impiedica agricultura sa functioneze la parametri normali si se dezvolte ;
15) Introducerea unei noi monede irakiene, inlocuind-o pe cea veche : dinarul irakian cu efigiul lui Saddam Hussein, respectiv, pe " dinarul elvetian", in circulatie in Nordul tarii ;
16) Disparitia turismului (deja nesemnificativ pe timpul dicaturii lui Saddam Hussein) datorita luptelor de gherila si a insecuritatii permanente ;
17) Zeci de mi de morti si cca 200.000 de irakieni si-au parasit tara, refugiindu-se in Siria, Iran sau Turcia (vezi si partea IV);
18) Reintoarcerea refugiatilor politici exilati in tarile vecine, in UE sau chiar si in SUA de catre regimul dictatorial a lui Saddam Hussein ;
Este si cazul lui Ahmed Chalabi, nascut pe 30 octombrie 1944, fost Profesor de Matematica la Universitatea din Chicago si MIT-Massachusetts Institut of Technology, President of the Iraqi Governing Council intre 1 septembrie 2003-30 septembrie 2004, numit Ministrul Petrolului intre 28 aprilie 2005-ianuarie 2006 si Viceprim-Ministru intre mai 2005-mai 2006.
Atat el cat si Paul Bremer, fost Administrator al Irakului sunt persoane controversate in istoria contemporana a RGP3.
Chalabi (fara nicio legatura cu teroristul francez Mohammed Chalabi !), membru al Grupului Bilderberg, conform adversarilor sai politici, este un sarlatan, care lui �i reproseaza infidelitatea sa politica, fiind implicat si in falimentul bancii iordaniene Petra.
Ca organiza�ie cu agend� globalist�, cu 180 de membri din 50 de tari, creata la initiativa lui Henry J. Leir, 28 ianuarie 1990-14 iulie 1998, financiar si "intermediar" american care a trait la Luxemburg, fiind decorat cu Legiunea de Onoare in grad de Cavaler si cu Ordinul de Merit luxemburghez, Grupul Bilderberg, avand sediul la Leida (Olanda), a fost fondat de catre magnatii David Rockefeller �i familia de bancheri Rotschild, Printul Bernhard al Olandei, fostul Ministru britanic al finantelor, Denis Healey, Diplomatul Polonez, Joseph Retinger, cunoscut pentru federalismul sau si rolul avut in constructia europeana, fostul Secretarul General al NATO, Joseph Luns, fostul Prim-Ministru belgian si bancher Paul Van Zeeland, Paul Rijkens, fostul PDG-Presedinte Director General al grupului de produse de mare consumatie Unilever.
El are ca membri leaderi politici din lumea occidental�, oameni de afaceri, industriasi, jurnalisti, universitari, etc., �i se reune�te anual in luna mai incepand din 1954 pentru a promova o apropiere �ntre Europa si SUA).
In 2010, el a fost suspectat ca ar fi avut pe agenda de lucru, potentialul atac contra Iranului si viitorul colaps a monedei unice, euro, dupa care solutia salvatoare pentru ie�irea din criz� ar fi impulsonarea apari�iei unei monede mondiale, emis� de o banc� central� global�, care s-ar traduce prin �ncercarea de a face din FMI un fel de Trezorerie mondial�, sub egida ONU.
In sfarsit, datorita informatiilor false ale lui Chabali in privinta detinerii de ADM (Arme de Distrugere in Masa) in mari cantitati, precum si a prezentei Al Qaida in Irak, SUA, ar fi luat decizia de a ataca Irakul.
Legatura sa stransa cu cativa dintre principalii neoconservatori americani Paul Wolfowitz (nascut pe 22 decembrie 1943, New York, fost Secretar Adjunct al Apararii intre 2001-2005 in Guvernul George W. Bush si Presedintele Bancii Mondiale intre 1 iunie 2005-17 mai 2007, cand demisioneaza datorita implicarii sale intr-un dosar de nepotism), strategul disuaziunii nucleare, Albert Wohlstetter (1913-1997, fost Profesor de Stiinte Politice la Universitatea Chicago, precum si la Universitatea California din Los Angeles, respectiv, Universitatea California la Berkley) si Richard Norman Perle (nascut pe 16 septembrie 1941, New York, democrat, cunoscut pentru ideologia sa neoconservatoare, un apropiat al partidului conservator israelian Likoud, membru al American Entreprise Institute, al Directiei Grupului Bilderberg, prezent in Project for the New American Century-PNAC, fost Consilier Politic al Secretarului Apararii in timpul Administratiei Ronald Reagan si membru al Comisiei de Politica al Apararii intre 1987-2004), intareste si mai mult aceasta controversa.
Mentionam aici ca ideea lansarii acestui grup dateaza din 1952, iar prima reuniune a lui a avut loc la Hotelul Bilderberg (de unde si numele !) la Oosterbeek (Olanda) la care au participat 130 de persoane.
In ceea ce il priveste pe Bremer (chiar daca intr-o scrisoare in opt pagini neaga toate acuzatiile care i se aduc !), dupa plecarea sa din Irak, un raport oficial al Inspectorului General pentru reconstructia Irakului, Stuart W. Bowen Jr. (nascut in 1958, avocat al Special Inspector General for Iraq Reconstruction-SIGIR), semnaleaza disparitia a 9.00 Md$US destinati reconstructiei Irakului, in fraude, coruptie si alte tipuri de malversatii.
Din documentele pe care le-am putut studia, reiese ca intr-un registru de salarii care era sub responsabilitatea sa, numai 602 persoane au putut fi verificate din 8.206 !
Un alt exemplu citat de catre raport semnaleaza ca autoritatile Coalitiei ar fi autorizat oficialii irakieni sa intarzie declaratia incasarii a 2,5 Md$US in cadrul programului "Petrol contra alimentelor".
19) Au avut loc numeroase sechestrari de persoane (luare de ostatici) de catre gruparile radicale islamiste extremiste, pe de o parte pentru finantarea operatiunilor lor teroriste, iar pe de alta parte, pentru destabilizarea tarilor Coalitiei sau pentru eliberarea unori membri ai gherilei (irakiene) sau ale militiilor (sustinatorii gherilei), incarcerati de catre Coalitie ;
20) Reorganizarea diferitelor servicii publice si reluarea studiilor (la toate nivelurile) de catre tineretul irakian (sistat in timpul razboiului), in ciuda distrugerii infrastructurilor, a insecuritatii care era prezenta in tara, precum si a mortii a numerosi profesori si elevi (studenti) cu ei, rata scolarizarii ai celor in varsta de 7-13 ani trecand de la 80% in 2003, la 89,9%, in prezent ;
21) Accesul femeilor (pentru prima oara din istoria Irakului) in Guvernul Irakian, cu aceleasi drepturi ca si barbatii, chiar daca numarul lor (cca ¼ dintre deputati) ramane mult inferior acestora din urma (Narmine Othmane, Ministrul Mediului ; Jouane Fouad Maasoum, Ministrul Comunicarii ; Souheila Abed Jaafar, Ministrul Emigrantilor si Refugiatilor) ;
22) Distrugerea infrastructurilor civile de catre populatie: al serviciului de sanatate (ale ambulantelor, ale echipamentelor medicale, ale instalatiilor electrice, etc.), precum si ale spitalelpor; ale drumurilor centrale (principale); ale centralelor electrice furnizoazre de energie; ale centrelor de comunicatii, etc.;
23) Cresterea insecuritatii generale (jafuri, incendii, sechestrari de persoane-luare de ostatici) ca urmare a dezorganizarii totale (sau aproape!) ale diferitelor servicii publice si in special ai celor de ordine publica, care actualmente sunt formati de catre instructorii Armatelor americane si franceze;
24) Incetarea sanctiunilor ONU, sfarsitul embargoului impus dupa sfarsitul RGP1 (Kuweit, 1991) si al Programului "Petrol in schimbul alimentelor" ;
25) Sosirea pe teritoriul irakian a unor ONG-uri de renume : "Crucea Rosie", "Amnesty International", "Oficiul de Reconstructie Civila si Ajutor Umanitar (ORAH)" dirijat de catre Jay Garner; UNICEF, ONU, DART (Echipele de Asistenta la Dezastru), Centrul de Operatiune Umanitara (HOC), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), etc.
26) Eliberarea prizonierilor detinuti (in unele cazuri, chiar de zeci de ani !) lipsiti de identitate (civila), din Cartierul General al Serviciului irakian de Informatii Militare si incarcerarea altor persoane in urma unor denuntari, razbunari personale, etc.;
27) Cresterea spectaculoasa a numarului de familii atangand limita pragului de saracie, din cauza somajului, jafurilor, ale depsarilor fortate, etc :
28) Deschiderea unui centru umanitar american in Kuweit;
29) Cresterea riscului de colera, precum si ale maladiilor respiratorii, datorita lipsei de acces la apa potabila si produse alimentare de prima necesitate ;
30) Inchiderea frontierelor vecine (in special cea cu Siria), exceptie facand trecerea convoiaielor umanitare;
31) Deteriorarea sistemelor de canalizare a apei in principalele orase irakiene, precum si poluarea pamantului agricol datorita sabotajelor comise asupra puturilor de petrol;
32) Restaurarea unei parti a regiunii mlastinoase intre fluviile Tigru si Eufrat, distrusa de catre regimul baas-ist al lui Saddam Hussein ;
Dupa RGP3 in 2003, peste 250 de profesori au fost ucisi, biblioteci distruse si jefuite sau chiar arse complet (Biblioteca Facultatii de Istorie-Filosofie a Universitatii din Bagdad).
Conform unor documente UNESCO, peste 84% din infrastructurile institutiilor de educatie au fost grav avariate (si chiar distruse) de catre razboi si jafurile comise de catre populatia civila.
Cele 21 de Universitati irakiene in care studiaza peste un sfert de million de tineri, organismele competente de control ale Coalitiei, apreciaza ca lipsesc 60.000 de PC, 2.000 de laboratoare stiintifice, ca de-altfel si numeroasqe carti si material universitar.
Incepand cu 1990, cca 40% dintre profesorii irakieni (cei mai bine pregatiti) au emigrat, parasind Irakul, care de-altfel datorita politicii dictatoriale (si expansioniste) a lui Saddam Hussein s-a izolat de comunitatea stiintifica internationala.
Numai 7% din Corpul Profesoral sunt Profesori universitari, a caror activitate, in principiu se desfasoara in Ciclul I (la nivel de Licenta si nu la nivel de Ciclul II-Master si Ciclul III-Doctorat, cum ar fi cazul) si care au nevoie de un al doilea job pentru un trai decent.
Dupa caderea regimului dictatorial al lui Saddam Hussein au fost distruse si majoritatea centrelor istorice irakiene, Muzeul National al Irakului din Bagdad, precum si o serie de lacasuri culte, in urma conflictelor religioase dintre sunitii si siitii, in care au fost asasinati si cativa reprezentati siiti de rang inalt ca l'Ayatollah Mouhammad Baqir Al-Hakim si Abdoul Majid al Khoi (sef siit irakian moderat si pro-occidental, reintors in tara dupa un exil de 12 ani).
Printre consecintele RGP3 pentru SUA putem enumera :
1) Acest cel de-al Treilea Razboi al Golfului (RGP3) a provocat o pierdere de proportii in vieti omenesti ale trupelor americane (moartea a 4.301 de militari americani pana pe 21 mai 2009), ceea ce pentru acest tip de conflict poate fi considerat tousi un "scor bun" in raport cu Razboiul Algeriei (1 noiembrie 1954-19 martie 1962, intre 375-400.000 de morti, majoritatea civili algerieni, conform autoritatilor franceze si 1.470.000 conform autoritatatilor algeriene, 28.500 militari francezi morti si 65.000 de raniti, intre 55-90.000 de harki ucisi si intre 4.700-6.000 civili europeni), Razboiul Civil din Algeria (26 decembrie 1991-8 februarie 2002, intre 85.000-150.000 de morti), Razboaiele din Cecenia (primul : 11 decembrie 1994-31 august 1996, 5.736 militari rusi ucisi si disparuti, etc., respectiv, peste 70.000 de civili rusi, 17.396 militari ceceni ucisi si peste 30.000 civili ; al doilea : octombrie 1999-mai 2000, peste 6.500 de rusi ucisi si raniti si peste 13.500 de rebeli ceceni) si "excellent" in raport cu Razboiul din Vietnam (1959-30 aprilie 1975, 223.748 de militari sud-vietnamieni ucisi si 2.145.000 de civili ; 58.000 de militari americani ucisi, dintre care 47.378 in lupta ; 4.407 sud-cooreni ucisi, respectiv, 469 australieni ; 351 tailandezi si 55 din Noua Zeelanda ; 1.154.000 militari nord-coreeni si insurgenti al gherilei ucisi si cca 2.200.000 de civili).
2) Lipsa fortelor terestre pentru o operatine masiva de lunga durata a necesitat participarea unui numar mare de rezervisti, precum si o crestere a perioadei de "rotatie" ;
3) Bugetul acordat de catre Senatul SUA, Departamentului de Aparare a fost in repetate randuri marit, dar finantarea operatiunilor militare in Irak a necesitat economii in privinta altor programme militare, in timp ce uzura materialului militar s-a accelerat ;
4) El a oferit o ocazie pentru SUA si aliatii sai sa testeze noi metode de gherila urbana, utilizand tehnologiile ale informatiei, cele mai recente, precum si concepte de lupta in retea :
5) US Army a reusit numeroase ameliorari al materialului militar (de lupta) : cresterea protectiei balistice pentru personalul militar (protectia picioarelor, bratelor, vesta antiglont mai performant, casti mai fiabile, etc.) ; cresterea confortului soldatului (militarului) ; adaptarea la mediu (noi metode de camuflaj) ; vehicule militare evoluate (protectie suplimentara, confort crescut, etc.) ;
6) Acuzatiile "mincinoase" privind justificarea interventiei militare in Irak (RGP3) lansate contra Administratiei Bush, a provocat un haos in opinia publica americana;
7) Politica Americana a fost sever criticata in intreaga lume, ceea ce s-a concretizat printr-o serie de manifestatii contra razboiului din Irak in marile metropole europene (in special la: Londra, Paris, Madrid, Barcelona, Roma, Berlin, Frankfurt, etc.) dar si americane (San francisco, Washington D.C., NY, LA, Chicago, Boston, Seattle, Philadelphia, etc.), motiv pentru care mai multi responsabili politici al Administratiei Bush au demisionat, printre care si Colin Powell (vezi si partea IV);
8) Cresterea cheltuielilor militare (arme, imbracaminte, vehicule, etc.), ceea ce a avut ca efect, printre altele, si imbogatirea unui numar mare de societati americane, gratie contractelor pe care au semnat cu Guvernul, printre care si Halliburton, o companie american� de servicii petroliere, fondat� �n 1919, la Duncan, Oklahoma, cu sediul social la Huston, Texas, prezent� �n aproape 70 de ț�ri, cu peste 50.000 de salariati (avand ca Presedinte-Director General intre 1995-2000, pe cel de-al 46-lea Vicepresedinte al Administratiei Bush, intre 20 ianuarie 2001-20 ianuarie 2009 : republicanul Dick Cheney, nascut pe 30 ianuarie 1941 la Lincoln, Nebraska) si implicat� �n �ntreg circuitul de folosire al petrolului, de la evaluare și explorare p�n� la depozitare și rafinare, cu o cifra de afaceri de peste 3Md$US in 2009) ;
9) Conform economistului american de origine evreu, Joseph Eugene Stiglitz (nascut pe 9 februarie 1943, la Gary, Indiana), profesor la Universitatile : Yale (1966-1973), MIT, Stanford (1974-1976), Oxford (1976-1979) si Princeton (1979-1988), actualmente, profesor la Graduate School of Business a Universitatii Columbia si redactor sef al Jurnalului The Economists' Voice, alaturi de Bradford DeLong si Aaron Edlin, membru al Board of Advisors du Oxford Council on Good Governance, distins cu Premiul Nobel, alaturi de economistii americani, George Arthur Akerlof (nascut pe 17 iunie 1940 la New Haven, Connecticut, din tata suedez si mama germano-americana de origine evreu, profesor la London School of Economics si la Universitatea Berkley) si Andrew Michael Spence (nascut pe 7 noiembrie 1943 la Montclair, New Jersey), RGP3 este singurul razboi finantat din imprumuturi.
Tot conform lui Stiglitz, in timp ce Administratia americana (cu o datorie publica astazi de 9.000 Md$US) a procedat la doua scaderi succesive ale impozitelor, ea a imprumutat peste 800 Md$US de la restul lumii, pentru finantarea Invaziei SUA in Irak, un razboi care a dat nastere unei democratii care nu serveste la nimic [1], dar costul total al intregului razboi, dupa parerea lui, ar fi in jur de 3.000 Md$US, adica, apropape 1/5 din PIB-ul SUA !
Si daca ne gandim ca Larry Kingsley "Chief economic adviser", cand el evalua costul razboiului la 200 Md$US, a fost demis de catre Bush (care aprecia costurile intre 50-60 Md$US si durata razboilui mai putin de 100 de zile!).
In sfarsit, costul financiar al RGP3 poate fi calculat conform masurilor bugetare votate de catre Congresul SUA, in afara "bugetului sau de functionare", pe care Departamentul Apararii este autorizat sa-l foloseasca, inclusiv, in scopul finantarii Invaziei in Irak.
Dintr-un mare numar de documente, mai mult sau mai putin "strict confidentiale", pe care le-am putut studia, s-ar parea ca contrar lui Stiglitz, cheltuelile razboilui in Irak ar fi costat in jur de 500 Md$US cu toate "taxele incluse" (pensii, indemnitati, etc.).
Amintim ca intr-un discurs al sau, in fata Camerei Reprezentantilor al SUA, datat din 28 octombrie 2006, Senatorul de Massachusetts, James P. Mc Govern estima costul razboiului la 246 M$US/zi (adica, 2.847$/secunda !) : 2004 : 77,3 Md$US ; 2005 : 87,3 Md$US ; 2006 : 100,4 Md$US si "imagina" doua scenarii in viitor : o decizie de retragere imediata ale Fortelor armate americane din Afganistan si Irak care ar fi costat 371 Md$US, respectiv, prelungirea cu patru ani ale operatiunilor militare, care ar costa cca 1.000 Md$Us.
Calculul lui Linda Bilmes (Universitatea Harvard) si Stiglitz arata complet altfel la inceputul anului 2008, intr-o carte intitulata" The Three Trillion Dollar War : The True Cost of the Iraq Conflict " : 2.267 Md$US, care ar rezulta din : 336 Md$US deja cheltuiti ; 389 Md$US costurile de functionare ale operatiunilor viitoare ; 127 Md$US pentru indemnizarea si pensiile fostilor combatanti si 160 Md$US pentru demobilizarea si nrepozitionarea apararii, intr-un context in care costul operatiunilor militare a depasit deja ai celor 12 ani al Razboilui din Vietnam si el reprezenta dublul celui al Coreei (25 iunie 1950-27 iunie 1953, pierderi : peste 476.000 pentru Natiunile Unite si intre 1.190.000-1.580.000 pentru coreeni).
Costul economic s-ar compune din: 355 Md$US necastigati datorita deceselor, invaliditatii, etc. ; 300 Md$US legati de pretul petrolului sub forma de transferuri catre tarile producatoare ; 150 Md$US pierduti din cauza unei performante economice slabe si a costurilor prea ridicate si 450 Md$US afectati razboului in loc sa fie investiti in productie sau in rreducerea deficitului bugetar.
Inca din 2005, intr-o ancheta facuta pe 27 iunie de catre ABC/Washington Post, o majoritate de american condamna invazia SUA in Irak : 57% considera ca Bush a exagerat amenintarea cu ADM de catre Irak ; 53% dintre americani considera ca RGP3 nu merita sa aiba loc ; insa, 58% dintre ei cred ca americanii trebuie sa ramana in Irak pentru restaurarea ordinii publice, numai 41% dintre ei solicitand retragerea trupelor SUA.
In octombrie, conform unui sondaj Wall Street Journal, 53% dintre american considera ca invazia Irakului de catre SUA "a fost o gresala", contra a numai 34% care considerau ca ea era "justificata".
Un alt sondaj CNN, la inceputul lunii auygust 2006 arata ca numai 36% dintre americani aproba razboiul in Irak, contra 61% care il refuzau !
Pe 10 ianuarie 2007, in cadrul unei interventii televizate, Bush anunta ca 21.500 de militari americani vor fi trimis in Irak pentru restabilirea ordinii si a pacii, insa pe 26 aprilie, o lege privind retragerea trupelor americane, incepand cu luna octombrie, evaluata la cca 124 Md$US, este definitiv adoptata in Senat.
In ciuda acestui fapt, pe 2 mai 2007 (cu numai patru zile dupa declaratia conform careia SUA pune capat principalelor operatiuni de lupta !), intr-o alta interventie televizata George W. Bush anunta ca el se serveste de dreptul sau de veto si se opune acestei decizii, pentru ca ea ar fi "iresponsabila".
Pe atunci, retragerea trupelor din Irak, conform unui sondaj NBC/Wall Street Journal (publicat pe 27 aprilie 2007), este sustinuta de catre 56% dintre americani si numai 37% sunt alaturi de Bush.
In plus, conform sondajului, cca 55% dintre americani nu cred in victoria SUA in Irak, contra 36% care sunt siguri!
In martie 2008, un alt sondaj efectruat de catre CBS, demonstra ca peste 64% dintre americani considera ca razboiul in Irak, in realitate, nu a avut niciun rost!
Printre consecintele RGP3 pe plan mondial mentionam:
1) Cresterea pretului petrolului (Irak fiind sub sactiuni economice, producea deja inainte de rzboi, cantitati relativ reduse) ;
2) Cresterea numarului de atacuri (atentate) teroriste in lume datorita incitarii extremistilor islamisti de catre Osama Bin Laden, care invita musulmanii (fideli religiei !) sa se "ridice" contra regimurilor musulmane (Bahrein, Kuweit, Afganistan, Pakistan, etc.) ;
3) Ameliorarea securitatii in Kuweit ;
4) Impartirea Europei in doua tabere : cea care sustinea politica de invazie a lui Bush in Irak (Marea Britanie, Spania, Polonia, etc.) si cea care era contra (Franta, Germania, Belgia, etc.) ;
5) Intarirea puterii politice al Islamului Siit si deci al Iranului, in regiune ;
6) Indatorarea masiva a SUA datorita cheltuielilor militare neprevazute (iesite din comun) si pierderea statutului sau de superputere militara si poltica in fata numeroaselor natiuni, datorita esecului controlului politic si militar al Irakului ;
7) Intarirea sentimentului anti-american in toate tarile musulmane care are ca efect intarirea riscului de terrorism, precum si intarirea puterii ale organizatiilor teroriste musulmane.


______________________________________
[1] Pretul unei democratii care nu serveste la nimic. Abatorul "democratiei" irakiene !
Publicat in Monitorul Organizatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (nr.12, 2006)

Pierderile inregistrate de "US Army" in ultimele luni ale acestui sfarsit de an in Irak, sunt cele mai mari din ultimii doi ani, de cand razboiul din aceasta tara incepe sa devina un adevartat cosmar chiar si pentru cei care il traiesc in indirect, dar mai ales pentru cei care incearca sa supravietuiasca la ei acasa cu orice pret!
Conform unui comunicat din partea inaltului comandament al "US Force", se pare ca "democratia" irakiana in deriva, este din pacate imposibil de "controlat", iar numarul victimelor acestei "democratii" creste odata cu "democratizarea" ei!
Cifrele la care am avut acces si sunt considerate "definitive" arata ca in cursul lunii octombrie, 98 de soldati americani au pierit pe "campul de lupta", ultimul fiind victima unui atac in provincia occidentala Anbar, nucleul central al insurectiei sunite.
Numarul celor �cazuti la datorie� este fara precedent din ianuarie 2005, cand fortele armate ale Statelor Unite au inregistrat (oficial !) 107 morti !
Astfel, dupa cifrele avansate de Pentagon, numarul total al soldatilor americani care au murit pentru �constructia� democratiei in Irak, dupa invazia acestei tari in 2003, ar fi 2.836, la sfarsitul acestui an !
In ceea ce priveste pierderile de partea irakiana, ele sunt considerabil mai mari, cum fortele irakiene de securitate sunt prezente permanent �pe teren�, acolo unde nu trebuie si intotdeauna sunt ele �din linia intai�!
Din cele declarate de catre Generalul George William Casey, Jr (nascut pe 21 iulie 1948, Sendai, Japonia, General de Armata si din 10 aprilie 2007), Sef al Statului Major al Fortelor Terestre americane si Comandantul trupelor americane in Irak, numai in saptamana Ramadan-lui ele ar fi pierdut peste 300 de membri in timp ce asigurau �linistea� si �ordinea publica� intr-o democratie �negociata� si �impusa�, intr-o totala deriva, puternic compromisa pe scara valorilor drepturilor omului!
In ceea ce priveste numarul rebelilor (insurgentilor) morti sau disparuti, nu poate fi cunoscut nici macar cu aproximatie !
Pentru ca ei mor cu zecile si sutele, zilnic, in �abatorul� democratiei din Golf si de la un moment la altul
In acest context social-istoric, cand democratia irakiana deja degenereaza intr-un fel de �genocid�, american, Primul Ministru Irakian, Nouri al Maliki, precum si �protectorul� sau George W. Bush au convenit sa intareasca fortele americano-irakiene responsabile de mentinerea pacii, precum si a securitatii in Irak!
Dupa cum declara Tony Snow, purtatorul de cuvant al Casei Albe in conferinta sa de presa la baza aeriana din Andrews (SUA), nu exista nici un fel de �tensiuni�, de niciun fel intre Washington si Bagdad !
Din contra, �Presedintele (G. W Bush) este foarte satisfacut de activitatea depusa de Primul Ministru� , care s-a pus de acord cu � protectorul � sau in privinta � accelerarii � pregatirii fortelor de securitate irakiene, pentru transferul � puterii � in � gradina � autoritatilor locale !
Nouri al Maliki a contestat in cursul saptamanii, in mai multe comunicate de presa, cele declarate de catre Zalmay Khalilzad, Ambasadorul american, conform carora Guvernul Irakian respecta � calendarul � impus de Washington, in privinta transferului de putere !
Astfel, este greu sa intelegem ceea ce se ascunde in graful orientat cu cele trei noduri, Bush, Maliki si Khalilzad, un fel de Triunghi al Bermudelor, insa, avem datoria sa denuntam genocidul din Irak, in care zeci de mii de victime nevinovate pier sistematic in � abatorul � democratiei !
O democratie care nu serveste nimanui !
O democratie care nu serveste la nimic !
Sau, in orice caz, nu in aceasta forma inumana!
In sfarsit, se pare ca multi dintre americani sunt impotriva politicii lui Bush, de mentinere ale trupelor americane pe teritoruil irakian!
Ceea ce il poate face pe Presedinte si pe republicani sa piarda alegerile de sfarsit de an si controlul Congresului, care cere retragerea celor aproximativ 140.000 de soldati din Irak !
In acest context, cand Casa Alba doreste marirea efectivelor armate pe teritoriul irakian, la numai doua zile dupa numirea sa la Pentagon in functia de al 22-lea Secretar al Apararii din 18 decembrie 2006, Robert Gates (nascut pe 25 septembrie 1943 la Wichita, Kensas, republican, istoric si om politic) 63 de ani, fost al 15-lea director al CIA si succesorul lui Donald Rumsfeld, s-a si deplasat la Bagdad, unde chiar in ziua sosirii lui, doua atentate au facut cinsprezece victime care nu faceau nici macar politica si erau nevinovate!
Din cele declarate de domnia sa, precum si din cele ce am putut afla de la Pentagon, se pare ca politica Casei Albe este clara : numai o crestere semnificativa a efectivului militar american poate contribui la reducerea violentei, care face ravagii, (in special in zona Bagdad-ului) si care nu mai poate fi controlata de catre fortele de ordine multinationale si de mentinere a pacii !
Cu aproape 1.000 de atacuri pe saptamana (mai exact, 959 in ultimele trei luni) cresterea este semnificativa : 22%, dar si numarul celor care pier in "abatorul" democratiei irakiene, in termeni matematici, urmeaza o progresie cel putin "semi-geometrica" !
Si victimele sunt atat politisti cat mai ales civili, elevi, studenti si chiar copii !
Care n-au facut rau nimanui si care ar fi vrut sa traiasca intr-o tara democratica desigur, dar in lipsa ei, chiar si in una mai putin democratica!
Sau in cazul cel mai rau ar fi preferat mortii, chiar si dictaura,!
Pentru ca viata ne este oferita intr-un singur exemplar si ea merita si trebuie traita !
Intr-un mod democratic, sau chiar mai putin democratic !
O observatie !
In sudul tarii, in provincia NajafNadjaf, unde americanii au "transferat" responsabilitatea securitatii irakienilor datorita unei puternice insurectii anti-americane in 2004, se pare ca situatia este mult mai calma si tensiunile sociale, mult mai putin intense!
"Este un eveniment istoric", sublinia generalul american Vincent Keith Brooks (nascut pe 24 octombrie 1958, la Anchorage, Alaska, General-Locotenent US Army) intr-un comunicat de presa saptamana trecuta!
Nu trebuie uitat nici pe Jaroslaw Kaczynski, Primul Ministru polonez, un "fidel" aliat al Statelor Unite in Irak, care in timpul sejurului lui Gates a facut o vizita speciala, pentru a-l intalni pe omologul sau irakian, Nouri al-Maliki.
Kaczynski, care sustine politica Casei Albe, a fost totusi "asigurat " de Maliki, ca nu va trece � foarte mult timp � pana cand trupele poloneze, aliate celor americane, vor putea (� trebui � !) sa paraseasca Irakul !
Si asta intr-un moment dificil pentru Statele Unite, in care Bush este � obligat � sa recunoasca pentru prima data de la inceputul ostilitatilor ca se afla in mari dificultati in ceea ce priveste castigarea � razboiului � in lupta cu terorismul !
Si in principiu � gandeste � ca si generalul Peter Pace (nasut pe 5 noiembrie 1945 la Brooklyn, New York, US Marins Corp General) seful Marelui Stat Major al Armatei, ca � nu castigam, dar nici nu pierdem �, cu toate ca numarul americanilor cazuti � la datorie � (care ?) la ora actuala depaseste 2.836 de suflete, conform ultimului comunicat oficial al Pentagonului.
Contrar a ceea ce cred americanii, precum si irakienii, din sursele de care dispunem ar rezulta ca Bush doreste sa mareasca efectivele in randul fortelor terestre in general (maximum admis prin lege 512 soldati), respectiv numaul unitatilor de marina, in particular !
Iar generalul Peter Jan Schoomaker (nascut pe 12 februarie 1946 in Michigan, US Army General, 35th Chief of Staff of the U.S. Army) considera ca legea ar trebui � violata � si efectivele marite cu inca cca 70-80.000 de soldati suplimentari din randul rezervistilor !
Ceea ce ar mari bugetul cu cca 100 de miliarde de dolari pentru razboaiele din Irak si Afganistan, dupa ce anul acesta au fost deja aprobate 70 de miliarde !
In sfarsit, nici Tony Blair, �fratele de cruce� si principalul aliat a lui Bush nu sta deoparte de � cina cea de taina �!
Venind dintr-un turneu din Orientul Mijlociu care l-a condus in Turcia si Egipt, cu scopul de a � ajunge � apoi in Israrel, in teritoriile palestiniene si ulterior in Emiratele Arabe Unite, se prezinta si el urgent � la apel � in � zona verde � (zona ultra securizata) a Bagdadului, la bordul unui avion C-130 Hercules al armatei britanice, pentru a-l intalni si a-l sustine pe omologul sau irakian Nouri al-Maliki, dar si pentru o intrevedere cu Presedintele Jalal Talabani.
Pentru ca 7.100 de soldati britanici � construiesc � democratia irakiana, in special, in sudul tarii (in regiunea Bassorah la 550 km sud de Bagdad), alaturi de US Force !
Pentru ca 126 de soldati britanici au murit de la inceputul invaziei Irakului din martie 2003 !
Pentru ca Ministrul britanic al Apararii Desmond Henry Browne (Baron Browne of Ladyton, nascut pe 22 martie 1952 la Kilwinning, Marea Britanie, Om politic laburist, fost membru al Parlamentului intre 1997-2010, fost Secretar de Stat pentru Scotia intre 28 Junie 2007 � 3 Octombrie 2008, respectiv, Secretar de Stat al Apararii intre 5 Mai 2006 � 3 Octombrie 2008) � spera � sa poata reduce efectivul fortelor militare britanice cu ordinul miilor pana la sfarsitul anului 2007.
In principiu, Washington si Londra intrevad actualmente revizuirea strategiei lor in Irak.
Cu alte cuvinte, � incep � sa-si dea seama ca ceea ce s-a facut nu este bine deloc.
Ca o democratie adevarata nu poate fi � construita � cu sute de mii, milioane de victime nevinovate.
Despre ce este vorba nu se stie inca exact.
Se stie numai ca fortele americane vor fi � intarite � cu efective noi pe teritoriul irakian si in special in zona capitalei.
Cu toate ca Grupul de Studiu asupra Irakului, o comisie co-dirijata de catre americanii : republicanul James Addison Baker, III (nascut pe 28 aprilie 1930 la Huston, Texas, Om politic si avocat, al 61-lea Secretar de Stat al SUA intre 20 ianuarie 1989-23 august 1992) si democratul Lee Herbert Hamilton (nascut pe 20 aprilie 1931 la Daytona Beach, Florida, Member of the US House of Representatives, from Indiana�s 9th District, intre 3 ianuarie 1965 �3 ianuarie 1999), in raportul lor � sfatuiau � pe � locatarii � Casei Albe sa retraga fortele armate americane de pe teritoriul irakian si sa deschida negocieri cu Siria si Iranul, considerand � singura � solutie pentru a iesi din criza.
Insa, dupa cum stim, George W. Bush mentiona intr-un discurs al sau la Pentagon : � Jim Baker si Lee Hamilton, nu cred ca se asteapta sa tinem cont de recomandarile lor � !
Adica, seful statului american ramane fidel politicii de intarire a fortelor sale armate in Irak, considerand ca este singurul mijloc prin care pacea poate fi restabilita.
Astfel, cercul devine unul vicios.
Pe de o parte, irakienii � considera � ca sunt capabili sa-si rezolve ei insisi problemele lor interne si vor retragerea trupelor americane de pe teritoriul lor.
In caz contrar, lupta cu � mijloacele � lor proprii. (Acte de diversiune, atentate teroriste sub diverse forme, rapiri de persoane, etc.)
Pe de alta parte, tocmai din acest motiv, Bush considera ca trupele de mentinere a pacii in Irak sunt utile si in plus ele trebuie intarite, pentru a putea face fata cu mai multa eficacitate haosului social, anarhiei si violentei intr-o tara aflata in pragul unui adevarat razboi civil, cum il numeste el � conflictul americano-irakian � !
Daca pana la sosirea lui Tony Blair, organizatia irakiana � Croissant Rouge � (MICR-Miscare Internationala a Cruucii Rosie), in cadrul caruia lucreaza 200.000 de voluntari, a fost relativ lasata sa-si faca treaba, odata cu � debarcarea � Premierului britanic la Bagdad, in semn de protest, o � unitate � compusa din cincizeci de falsi militari, cu unifome irakiene, cagulati si inarmati pana in dinti au atacat sediul organizatiei umanitare, aflat la numai cateva sute de metrii de � zona verde �, in cartierul Karada, luand douzeci si cinci de ostatici.
In estul Bagdadului, trei membri al Consiliului Municipal dintr-un cartier sunit, Adhamiyah, au fost sechestrati si un al patrulea ucis, in urma unui � control � al unor alti falsi militari irakieni care au atacat vehiculul.
In alte parti prin tara, doi ofiteri de politie irakieni au fost ucisi la Kirkouk si Kout si peste zece cadavre multilate au fost gasite in a doua zi de catre fortele de securitate.
In sfarsit, Blair, a carui sosire la Bagdad a fost tinuta secreta, desi se considera socat de evenimente, nu a facut nici un comentariu, precizand ca � o data cu cresterea efectivelor irakiene de securitate, noi vom reduce efectivele noastre de mentinere a pacii � !
Din cele declarate la Geneva, de catre Dr. Jamal Al-Karbouli, vicepresedintele organizatiei umanitare irakiene � Croissant Rouge �, una dintre putinele ramase in tara si care lucreaza cu eficacitate, singura problema a lor � nu sunt rebelii, cei din rezistenta, ci americanii � !
Din declarartia domniei sale mai reiese clar ca sunt � hartuiti � permanent de catre fortele armate americane din regiune, evident, contrazis cu � convingere � de catre Colonelul Christopher Garver, purtatorul de cuvant al armatei americane la Bagdad.
Merita sa subliniem si faptul ca cele mai reputate organe de presa americane, ca New York Times, Los Angeles Times sau Televiziunea NBC News califica situatia din Irak, un � razboi civil � in toata regula !
Aceasta pozitie a presei este sustinuta si de Profesorul de comunicatii, Chris Simpson, de la American University.
In plus, din pacate pentru unii, sau din fericire pentru altii, mai putin unul din patru americani aproba politica Casei Albe in lupta cu terorismul dupa un sondaj realizat de NBC News/Wall Street Journal, recent.
In ceea ce priveste strategia lui George W. Bush in Irak, numai 23% dintre persoanele chestionate o sustin, adica o scadere cu 11 procente fata de sondajul precedent facut de NBC/Wall Street Journal la sfarsitul lui octombrie si, mai putin de sapte din zece considera ca dupa terminarea razboiului din Irak, situatia nu se va ameliora.
Mai mult de jumatate dintre americani (cca 53%) considera ca pierderile suferite de armata americana in Irak, aproape 3.000 de morti si cateva sute de mutilati, sunt suficiente pentru retragerea definitiva a US Army din aceasta tara si incheierea � definitiva � a razboiului.
In general, numai 34% dintre ei considera ca politica de lupta a lui Bush contra terorismului, dupa atentatele din 11 septembrie 2001 este corespunzatoare si utila !
Numai 21% dintre americani gandesc ca deciziile luate de SUA in lupta cu terorismul, apartin lui Bush, contra 59% care considera ca aceasta � sarcina � revine Congresului American.
Un sondaj al Washington Post/ABC News, publicat acum cateva zile confirma cel realizat de NBC News/Wall Street Journal!
Mai mult, 61% dintre americani considera ca acest razboi nu are nici un sens si nici nu ar fi trebuit declansat.
Iar conform unui sondaj realizat de USA Today/Gallup, 55% dintre persoanele intervievate doresc retragerea trupelor americane din Irak, cel mai tarziu la sfarsitul anului viitor.
Si fara conditii !
Indiferent de evolutia evenimentelor.
Din cele aflate de la Comitetul de Protectie al Jurnalistilor (CPJ), un ONG cu sediul la New York, sute de jurnalisti au fost sechestrati si mutilati psihic si fizic, din care 90 si 37 de cameramani, respectiv angajati ai mass-mediei au murit in Irak de la inceputul razboiului, (din martie 2003), ultimul fiind Aswan Ahmed Lutfallah, in varsta de 35 de ani de la Associated Press (AP) care a fost inmormantat saptamana trecuta la Mossoul, la 360 de km de Bagdad, in cadrul unei ceremonii musulmane, el fiind ucis cu cinci gloante in timpul luptelor de strada, pentru ca filmase ceva � ce nu trebuia �, aflam din declaratiile politistului Abdoul-Karim Ahmed Khalaf.
Aswan Ahmed Lutfallah este al doilea jurnalist de la AP ucis in nordul tarii in mai putin de doi ani si era angajat al Television News la Masoul din 2005, fiind casatorit si tatal a doi copii, unul de sase ani si celalat o fetita nascuta in acest an.
El este a 29-a victima angajat la AP, dupa crearea ei in 1846!
In sfarsit, ca exista divergente intre irakienii aflati la putere si americanii care �i sustin, nu este nici un secret pentru � marele public � care asista neputincios la � raboiul civil � din Irak !
Pe de o parte, Jalal Talabani, presedintele irakian in exercitiu face apel in fata natiunii, la � unitate nationala �, adica reuniunea in sens matematic a celor aflati la putere si a insurgentilor.
Ceva, ceea ce este imposibil de realizat.
De neconceput.
Si evident, ceea ce si genereaza violenta !
Pe de alta parte insa, cere sprijin guvernului american care il sustine la putere, ceea ce mentine � activa � violenta generata.
Fragilitatea stabilitatii politice din zona este confirmata si de intalnirea care a avut loc intre Nouri al Maliki si George Bush la Aman pe tema securitatii in Irak, in prezenta regelui Abdalah al Iordaniei, care declarase pe postul de televiziune BBC, chiar la inceputul intrevederii sale cu Maliki, ca responsabilii politici irakieni aflati la conducerea tarii, ar trebui sa impiedice ca Irakul sa fie distrus intr-o � viitura de violenta �.
Pentru ca perspectiva intalnirii celor doi la Bagdad, i-a facut pe siitii Moktada Sadr sa suspende participarea lor la guvernarea irakiana.
Iar Maliki depinde � practic � de blocul Sadr care detine 30 de locuri din cele 275 in parlament, cu ajutorul caruia a fost ales Primul Ministriu si care calificase vizita lui Bush la Bagdad � o provocare contra poporului irakian �.
Daca � capacitatea � lui Maliki de a salva Irakul de � razboiul civil � este serios pusa la indoiala, Bush la randul lui ar trebui sa accepte retragerea celor aproape 140.000 de soldati americani, conform unor surse transmise cotidianului � New York Times �, pentru ca o ameliorare � de fond � in cadrul relatiilor antagoniste, intre guvernul irakian pe de o parte si insurgenti pe de alta, sa poata fi � consemnata �.
Ceea ce contravine politicii promovate de Casa Alba, asa cum a mentionat pe 8 noiembrie in comunicatul sau de presa Stephen John Hadley (nascut pe 13 februarie 1947 la Toledo, Ohio, al 21-lea Consilierul al Securitatii nationale, intre 26 ianuarie 2005 � 20 ianuarie 2009), Asistent al Presedintelui Bush.
El este ferm convins ca Maliki siit si el, agent al iranienilor, marioneta a americanilor si pion in mainile siitilor radicali sau observator neputincios al rebeliunii sunite, este influentat de partidul siit Daoua, ceea ce nu il face impartial in anumite decizii pe care le ia si ceea ce intocmai, ar trebui sa faca in interesul natiunii.
El ar trebui sa gaseasca o solutie � mediana � intre cele ce pretind siitii, care lui reproseaza ca nu a reusit sa prevada insurectia sunita sustinuta de Iran si nici activitatile teroriste ale Al Qaïdei in Irak.
Ca si cum situatia nu ar fi destul de ingrijoratoare, un consilier guvernamental saudit in materie de securitate, prezent si el la Aman a afirmat ca tara sa Arabia Saudita, ar putea interveni cu mijloace financiare, militare si petroliere pentru a impiedica militiile siite sa masacreze sunnitii dupa retragerea trupelor americane din Irak.
Ceea ce nu ar fi o optiune prea buna din partea Ryadului pentru ca un � angajament saudit in Irak comporta riscuri mari, el putind declansa un razboi regional � conform celor afirmate intr-un articol de catre Naouaf Obaid intr-o tribuna publicata de Washington Post.
De cealalta parte a � baricadei �, Bush la sommet-ul NATO din Letonia, refuza clar orice negociere cu Siria si Iran in ceea ce priveste lupta impotriva terorismului si extremismului, precum si in ceea ce priveste � democratizarea � Orientului Mijlociu !
In plus, el preciza ca retragerea trupelor americane nu va avea loc inainte � ca irakienii sa fie capabili singuri � sa-si asigure securitatea tarii lor !
� Noi nu ne vom retrage de pe � campul de batalie � decat dupa ce ne-am ideplinit misiunea �, declara Bush !

COMENTARIUL AUTORULUI

Fara a � cerceta � motivul invaziei Irakului de catre fortele armate americane si de catre aliatii lor, fara sa insistam pe � definitiile � mijloacelor mass-mediei razboiului din Irak, cum ar fi : � razboi civil �, � genocid �, � exterminare �, etc, fara a fi pro sau contra acestui razboi din mortive personale (de natura economica sau politica), dispunem de date concrete, care aduc probe materiale, ca nici una din comisiile de specialitate, nici cele americane sau cele americano-europene mixte, precum si nici cele ale aliatilor, nu au putut identifica locuri pe teritoriul Irakului, care ar putea depozita sau ascunde arme de distrugere in masa!
De nici un fel !
Fara a comenta daca invazia SUA in Irak este justa sau nu, ca de-altfel si razboiul lor declansat impotriva terorismului mondial, in special in zona Golfului, nu putem accepta ca � democratizarea � acestei tari sa necesite sute de mii, milioane de victime nevinovate !
In repetate randuri, cautand adevarul (misterios si usor de pierdut, dupa cum Camus remarcase deja !) despre ostaticii romani si francezi in Irak (A se vedea si articolele � Rascumpararea � : www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=... si � Teoria generala a crizelor de ostatici in zonele de conflict � www.romanians.nl/modules.php?name=News&file=article&sid=1433), contactand populatia locala (o serie de fosti colegi din anii de studentie, in principiu !), am inteles ca la urma urmei nici nu suntem siguri ca irakienii isi doresc cu � adevarat � o democratie � adevarata � de tip occidental, ceea ce noi lor vrem sa impunem efectiv, cu forta!
Pentru ca procesul de trecere de la o dictatura la o democratie de tip occidental este foarte lung si are o serie de etape care sunt obligatorii de parcurs.
Este nevoie de o schimbare de mentalitate in profunzime atat pe plan social cat si pe plan politic, ceea ce cere timp, eforturi si sacrificii ale mai multor generatii !
Adevarat, chiar si victime omenesti, dar nu sute, mii de victime, saptamanal !
A construi o democratie de tip occidental, undeva intr-o lume, unde termenul era inca inexistent, nedefinit, matematic vorbind, decat pana la o � constanta arbitrara � pana acum cativa ani, cu o populatie care nici nu � doreste � sa defineasca si sa inteleaga prin acest termen ceea ce noi occidentalii, americanii si europenii intelegem, este o utopie !
In concluzie, inlaturarea de la putere a lui Saddam a fost, desigur, un lucru bun !
Numai ca problema aceasta era o problema interna, a poporului irakian.
In nici un caz, treaba americanilor si nici ai aliatilor sai, iar procesul de � democratizare � a Irakului in stil occidental nu era un � bun � necesar de la inceput !
Procesul trebuia doar inceput, � drumul aratat �, apoi el putea sa-si urmeze propriul sau curs istoric, sub � supraveghere �, sa zicem !
Si nu l-ar fi costat viata a milioane de suflete nevinovate, care si ele aveau dreptul la viata, la iubire, la fericire, ca orice muritor de rand !
Cu atat mai mult cu cat viata, nu ne este oferita decat intr-un singur exemplar si ea merita si trebuie traita asa cum este, asa cum putem intr-o democratie de tip occidental sau nu, in mod democratic sau mai putin !
Condamnarea lui Saddam la moarte nu este un lucru bun, pentru ca la urma urmei si el este un om !
Cu un schimb de coordonate adecvat, intr-un interval spatio-temporal relativist ne regasim la procesul lui Nicolae Ceasescu !
Inchisoarea pe viata i-ar fi fost de ajuns !
Adevarat, a facut mult rau, indirect, ca dictator dar a facut si bine, tot in calitatea sa de dictator.
Pentru ca dictatorii nu fac numai rele !
Istoria confirma.
Multi dintre ei, chiar daca au fost diabolici, megalomani, etc., au fost patrioti si chiar au si crezut in ceea ce sustineau si faceau.
Desigur, totul depinde de interpretare !
De modul cum percepem noi si interpretam realitatea in reperul in care ne aflam si cum transmitem mesajul altor repere cu care ne aflam in raporturi de reciprocitate, guvernate de legi de tranformare reale si fiabile in timp util!
In incheiere merita sa precizam ca � US Army�, supranumita � Jandarmii lumii � (mai adecvat ar fi termenul � Militienii lumii �, pentru ca Jandarmeria este un organ al Administratiei intr-un stat democratic si serveste interesele populatiei, pe cand Militiile in general sunt organe de reprimare ale puterii, intr-un stat totalitarist) au angajati in razboi, dupa ultimele date concrete comunicate de Pentagon, cca 250.000 de militari, iar costurile lui dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 se ridica deja la 450 miliarde de dolari (mai exact 437, comparabil cu PNB-ul Olandei), la care fiecare american contribuie in medie cu cca 1.500$US (1200E ) !
Numai razboiul din Irak, OIF (Operation Iraqui Freedom) a costat deja 320 de miliarde de dolari (comparabil cu PNB-ul Elvetiei), adica in medie 6,4 miliarde, aproximativ 200 de milioane de dolari zilnic !
Celelalte doua � operatiuni �, cea din Afganistan OEF (Operation Enduring Freedom), respectiv cea din �restul lumii� impotriva terorismului GWOT (Global War on Terror) costa lunar peste 1,3 miliarde de dolari, adica 43 de milioane de dolari zilnic!
In total din cei peste un million de militari americani mobilizabili (mai exact 1.043.000) din care 485.000 militari activi (232.759 angajati in lupta), 206.000 rezervisti (61.590 angajati in lupta) si 352.000 de membri ai Garzii Nationale (74.551 angajati in lupta), 368.900 � stationeaza � in 120 de state ale lumii, in cele 300 de baze militare americane (aeriene, terestre si maritime), in special in cele din Italia (1 unitate Air Force, 2 ale Armatei Terestre, 4 a Marinei), Germania (4 unitati Air Force, 23 Ale Armatei Terestre), Marea Britanie (3 unitati Air Force, 1 ale Armatei Terestre), Portugalia (1 unitate Air Force), Spania (1 unitate a Marinei), Belgia (2 unitati ale Armatei Terestre), Olanda (1 unitate al Armatei Terestre), Grecia (1 unitate a Marinei), Islanda (1 unitate a Marinei),Turcia (2 unitati ale Armatei Terestre), Arabia Saudita (1 unitate Air Force), Bahrein (1 unitate a Marinei), Japonia (3 unitati Air Force, 2 ale Armatei Terestre, 5 unitati ale Marinei), Coreea de Sud (4 unitati Air Force, 5 ale Armatei Terestre, 1 a Marinei), Insulele Diego Garcia (Oceanul Indian, 1 unitate a Marinei) si Cuba (Guantanamo, 1 unitate a Marinei)
In cadrul celor trei operatiuni mentionate OIF, OEF si GWOT, 245.861 de soldati americani sunt angajati in razboi, in special in Irak (OIF/SWA, 138.000, din care 23.000 al Marinei) si 29.650 in tarile limitrofe cu Irak, in Afganistan (OEF/FIAS/ANA, 9600), in Kosovo/Bosnia-Herzegovina (KFOR/SFOR, 5100), Coreea de Sud (31.460), in Egipt (la frontiera cu Israel, MFO, 750), in Cuba (JTF-GTMO, 1550), in Djibouti (UCOEF, 1600) si in Filipine (OEF, 1151).
Numai in Irak 2.836 de soldati americani si-au pierdut vietile, la care se adauga cei cazuti, mai ales pe fronturile din Kosovo, Bosnia-Herzegovina (KFOR/SFOR), in Egipt la frontiera cu Israel si Coreea de Sud.
Din cele 37 de brigade de lupta si regimente blindate ale fortelor armate active, 12 sunt plasate in teritoriile intercontinentale (outre-mer), iar din cele 37 de brigazi ai garzii nationale, 4 sunt deja plasate si inca 4 asteapta sa fie delocalizate.
In sfarsit, americanii dispun inca de 28.600 de rezervisti mobilizabili in 24 de ore, in caz de forta majora in cadrul ONE (Operation Noble Eagle) care consta in intarirea securitatii pe solul american !