Iubirea nu este un sentiment, ci o calitate a unei relatii

Calitatea concluziilor la care ajungi determin calitatea vietii pe care o ai
- Anthony Robbins

Oamenii sunt fiinte dinamice si care se schimba pentru a evolua sau pentru diversitate. O relatie, prin aceasta, nu are cum sa fie ceva static, este ceva dinamic. Doua persoane care stau impreuna pentru ca au ceva in comun la un anumit moment dat, dar au sensuri/directii diferite de mers sau ritmuri diferite, la un moment dat vor constata anumite frictiuni in relatie.


Discutam cu D. la un moment dat la faptul ca, intre altele, ca un hobby, ma pasioneaza seductia rapida - cum sa cunoati si sa atragi din cateva replici persoane necunoscute. Dragut si rafinat. Pot eu sa fac aproape orice femeie sa se indragosteasca de mine? Fara indoiala ca DA.
E usor sa te indragostesti, e mai greu sa iubesti.

Altfel spus, este usor a cunoaste pe cineva si a creea o impresie placuta din prima, este practic aceeasi tehnologie care se poate folosi cu succes si in vanzari (si cand afirm acceasi tehnologie, vreau sa zic EXACT aceeasi tehnologie…). Poti chiar sa faci vanzare o data. Dar asta nu garanteaza o relatie.
Cineva mi-a spus odata ca iubirea nu este un sentiment, ci o calitate a unei relatii. Ori exista, ori nu exista. Calitatea unei relatii depinde de masura in care poate indeplini necesitatile celor doi parteneri. Infidelitatea nu este un aspect de judecata, este un FENOMEN care se intampla atunci cand cineva nu primeste tot ceea ce are nevoie in acea relatie. Partenerul care este inselat este vinovat dintr-unul (cel putin) din doua motive: fie nu a stiut sa-i ofere celuilalt ce avea nevoie, fie a ales gresit in prima instanta partenerul.

Esentialmente, fiecare persoana intra intr-o relatie pentru ca ii satisface anumite necesitati, dorinte si asteptari. Deci este o calatorie pe care o face pentru propriile necesitatati si pentru propria fericire. Esti stapanul fiecarei relatii in care te implici. Asadar, ce rost mai are ss conditionezi persoana de alaturi sa-ti ramana alaturi? Oare nu este cumva o lipsa de implicare si responsabilitate prin a cere celuilalt sa isi asume toata partea de relatie? Oare nu cumva o relatie implica implicarea proprie in implinirea necesitatilor partenerului, cele de acum si cele de mai tarziu?


Perceptiile nerealiste determina oamenii sa se indragosteasca mai degraba de dragoste, sau de o himera, decat de partener, si atunci ajung sa traiasca perioade indelungata langa o persoana fara sa o cunoasca, ceea ce mi se pare stupid , pentru ca dragostea e unul din putinele lucruri din viata care se merita traita din plin, cu pasiune, cu generozitate si nu cu firimitura.

Ce altceva imi place sa cred ca am invatat EU din aceasta experienta… intrati zilnic pe dindragostepentrud.wordpress.com si veti afla.

Articolul original se gaseste la DindragostepentruD