Activand pe scena new wave inca din 1977, Tuxedomoon compusa din Blaine L. Reininger, Steven Brown si Peter Principle, a devenit in scurt timp o formatie cult a anilor 80, ale carei melodii in care jazz-ul se imbina in mod experimental cu pop-ul, muzica clasica si electronica, totul sub imperiul unei acute subiectivitati capricioase si acaparante.

Albumele lansate in 1980, „Half Mute”, „Joeboy in Rotterdam”, „Divine”, „Suite”, „Holy wars” si „You” au fost puternic influentate de milieu-ul muzical punk rock din acea perioada, personlizat puternic prin saxofon si sintetizatorul polymoog (un tip de sintetizator polifonic analog specific perioadei anilor `70-`80). Faimosul single „No Tears: A Montage of Accelerated Memory” lansat in acea perioada este considerat un imn electro-punk – a carei absenta a fost resimtita in seara concertului, trebuie sa consemnam cu o usoara tristete - care impresioneaza si astazi la fel de tare prin expresivitatea sa puternica, explorand muzical ungherele intunecate si tulburi ale individului psihotic, in a manner of speaking.

Revenirea trupei la inceputul anilor 2000 s-a concretizat in aparitia albumelor Cabin in the Sky in 2004 si Vapour Trails trei ani mai tarziu, o surpriza exceptionala pentru iubitorii de avant-rock care nu mai sperau, insa cu o nuanta mai puternica de ambiental si downtempo. Conform criticilor, muzica lor a fost intotdeauna pronuntat mai intelectuala decat edgy, gravitand usor in jurul unui rock progresiv poate prea contemplativ.

Tuxedomoon au cantat adesea alaturi de alti artisti celebri din sfera avant-garde experimentala underground: The Residents, Cabaret Voltaire si Pere Ubu. Spectacolele lor sunt descrise ca acte desprinse dintr-un „cabaret electronic-teatral”, o denumire care descrie insa in mica masura trairea intensa a artistilor, dar si emotia concentrata pe care acestia au transmis-o publicului. Proiectiile au amplificat la maxim expresivitatea melodiilor, culminant fiind momentul animatiei Infernului lui Hieronymus Bosch, ca o fresca ezoterica si amenintatoare a propagarii raului in lume. „Boxman-Mr. Niles” ne-a facut din nou sa ne simtim ca in fata scenei unui teatru experimental, intr-o atmosfera pe cat de apasatoare, pe atat de intensa si ambigua. O experienta muzical halucinanta, incarcata si emotiva, o hibridizare unica de stiluri, art-rock plurilateral in cea mai pura forma a sa, care ramane insa greu de definit, obscur.

Sursa foto main: Shutterstock

Sursa foto articol: Facebook: Daniel Alexandru Florea- Tuxedomoon Live in Bucharest