Pentru multi dintre noi, un personaj rebel provenit din mana si imaginatia unei autoare de origine suedeza, a ocupat un loc de cinste in cea mai frumoasa etapa a vietii, cea a grijilor lipsa, a intrebarilor, a aventurilor, a descoperirilor. Autoarea este Astrid Lindgren, cea care, intr-o seara, langa patul fetitei sale bolnave, a conturat-o pe Pippi, pistruiata neastamparata cu parul roscat prins in doua cozi parca aflate mereu intr-un reflex arhaic Moro...

Pippilotta Delicatessa Windowshade Mackrelmint Ephraim’s Daughter Longstocking, asa cum ii placea sa-si spuna, traia intr-o casa trasnita, cu o maimuta denumita Herr Nilsson si un cal, Old Man. Avea un pom care facea limonada, prieteni mai cuminti si mai speriosi decat ea si multa energie intr-un corp asezat intr-o pereche de ghete mult prea mari. Cu patul prin vazduh, cu capul in jos, cu picioarele lipite de tavan gratie lipiciului fantastic conceput de miseriosul Konrad, Pippi a fost modelul perfect pentru aspirantii la libertate. Un fel de Huckleberry Finn european.

Tatal ei, capitanul Ephraim, a ajuns pe insula Kurrekurredutt si, dupa ce s-a obisnuit cu viata de acolo, s-a intors in Villa Villekulla pentru a-si lua fata cu el. Pippi era insa prea atasata de oraselul ei, de prietenii Tommy si Annika, asa ca s-a hotarat sa nu-si mai urmeze tatal si sa continue viata libera pe care a avut-o dintotdeauna.

Cu toate ca aceasta carte i-a adus faima si o stare materiala excelenta, Astrid a preferat sa locuiasca in continuare in acelasi apartament, pana pe 28 ianuarie 2002, cand a plecat intr-o noua aventura.

Pippi a aparut si in numeroase filme, primul fiind realizat in 1949.

Cine doreste sa citeasca varianta online (engleza), o poate face aici.