Pentru multi dintre noi, un personaj rebel provenit din mana si imaginatia unei autoare de origine suedeza, a ocupat un loc de cinste in cea mai frumoasa etapa a vietii, cea a grijilor lipsa, a intrebarilor, a aventurilor, a descoperirilor. Autoarea este Astrid Lindgren, cea care, intr-o seara, langa patul fetitei sale bolnave, a conturat-o pe Pippi, pistruiata neastamparata cu parul roscat prins in doua cozi parca aflate mereu intr-un reflex arhaic Moro...
Pippilotta Delicatessa Windowshade Mackrelmint Ephraim’s Daughter Longstocking, asa cum ii placea sa-si spuna, traia intr-o casa trasnita, cu o maimuta denumita Herr Nilsson si un cal, Old Man. Avea un pom care facea limonada, prieteni mai cuminti si mai speriosi decat ea si multa energie intr-un corp asezat intr-o pereche de ghete mult prea mari. Cu patul prin vazduh, cu capul in jos, cu picioarele lipite de tavan gratie lipiciului fantastic conceput de miseriosul Konrad, Pippi a fost modelul perfect pentru aspirantii la libertate. Un fel de Huckleberry Finn european.
Tatal ei, capitanul Ephraim, a ajuns pe insula Kurrekurredutt si, dupa ce s-a obisnuit cu viata de acolo, s-a intors in Villa Villekulla pentru a-si lua fata cu el. Pippi era insa prea atasata de oraselul ei, de prietenii Tommy si Annika, asa ca s-a hotarat sa nu-si mai urmeze tatal si sa continue viata libera pe care a avut-o dintotdeauna.
Cu toate ca aceasta carte i-a adus faima si o stare materiala excelenta, Astrid a preferat sa locuiasca in continuare in acelasi apartament, pana pe 28 ianuarie 2002, cand a plecat intr-o noua aventura.
Pippi a aparut si in numeroase filme, primul fiind realizat in 1949.
Cine doreste sa citeasca varianta online (engleza), o poate face aici.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sa ne-amintim copilaria: Pippi Longstocking.