Daca are o varsta frageda, el detine deja cel putin un telefon mobil si vorbeste frecvent cu buni, precum si cu ceilalti colegi de gimnaziu. E fan Family Guy, acestea fiind singurele desene animate la care se mai uita. Cand e mai tinerel spre adolescent, e pasionat de gelurile si spumele capabile sa faca ori tepi, ori suvite drepte care acopera numai un ochi si fug de pe o parte pe cealalta a fruntii. E mult Tokyo Hotel aici. Daca e liceean, traieste viata la maxim, chiar si cu o suta de mii in buzunar. Blugi, tenesi, camasa. Daca face parte dintr-o categorie speciala, poarta trening, pantofi sport si o borseta de mana. Indiferent de categorie, trebuie sa aiba aifon. Dupa liceu, cine ajunge prin facultati regreta anii trecuti. Multi ajung prin anumite “facultati” si-i regreta cel mai mult, pentru ca erau de libertate. Dar e bine si acolo pentru ei.

La 50 de ani, unii regreta cooperativele si CAP-urile. Altii au o oarecare cultura dar in metrou contrasteaza cu tinerimea in geci de piele, cu sclipici pe haine cat si pe chipuri. Se ascund. Multi muncesc azi pentru ziua de maine. Cine a scapat cu dinti buni in gura, e norocos. Sunt multe idei politice, discutii in jurul unei beri, fotbal si munca. Mai sunt ani buni pana la pensioara. Cine nu lucreaza isi face un business propriu, ridicat din nimic. Stiu pe cineva care vinde la capatul unei pasarele peste caile ferate, doua sticle de tuica la jumatate, o anvelopa uzata, doua arcuri de pat si un borcan de gogosari. El vede lumea si lumea il vede pe el. E importanta treaba asta cand ajungi la o varsta. La 65 de ani, cine se mai tine pe picioare, se plimba pe strazi si este luat la pumni de biciclisti, soferi care nu respecta trecerea de pietoni, teribilisti de prin parcuri sau autobuze. Cine nu se mai tine pe picioare, zace prin spitale si asteapta cuminte sfarsitul, doborat de prostata, de plamani, de inima.

Cand e mica mica, ea vrea sa fie doctorita. Se machiaza, are telefon mobil si hainele unei anumite vedete. Nu are voie cu baieti. In gimnaziu e mai tare la toate materiile decat sexul opus si invata pe de rost orice. Stie si ISBN-ul cartii. E mult Tokyo Hotel si aici sau fetele alese pe spranceana de Costi. Se stie el care, fara numar. La liceu, sufera si e in stare sa-si dea viata daca de regula, cel mai smecher dintre baietii mari nu a bagat-o in seama. Se machiaza intens, are fustite, cateva perechi de gizme, multe perechi de pantofi si cum prinde doua ore libere e la shopping. Cand nu are timp liber, tot la shopping e. In facultate, e preocupata de congrese, intalniri, comitete. Stie si ISBN-ul cartilor de aici. Vine la cursuri.

La 40 de ani, incepe sa fie preocupata de riduri si de celulita. De celulita era preocupata din adolescenta dar acum devine obsesie. Obsesie devine in scurt timp obisnuinta. Are tot felul de creme. Intra pe site-uri de social networking si face conversatii experimentale. E inca fluierata pe strada, dar de batrani. E bine si asa. La 50 de ani, se gandeste la clipele de glorie din trecut si mai putin la viitor. Indrageste tot mai multe telenovele. Se bucura de prezenta copiilor si tipa la prezenta sotului. La 65 de ani, daca ramane pe picioare se plimba usor prin parcuri, cu grija mare la osteoporoza. Daca nu se tine bine pe picioare, sta in casa la telenovele si priveste pe geam, pe vizor, pe gaura cheii. Tot vrea sa stie absolut tot ce se intampla in lume. Primeste vizite zilnic, fara sa conteze cine vine. Sunt multe lucruri de vorbit si e pacat sa pleci fara sa le abordezi pe toate…