Conducatorii cluburilor incep sa guste din cupa succesului si sa isi doreasca sa faca performanta atat pe plan national cat si in competitiile organizate sub marca UEFA. Acest soi de ambitii si orgolii nu pot face decat bine fotbalului romanesc pentru ca duc la cresterea investitiilor in echipe, stadioane, baze de antrenament si pregatire.

Deja patronii cluburilor au inceput sa mareasca salariile jucatorilor, pentru a-i feri de tentatiile financiare venite din strainatate, au inceput sa nu mai vanda la prima oferta venita pe adresa clubului si, mai ales, au realizat ca pentru a face performanta au nevoie de un grup bine inchegat in care merita sa investesti acum mai multi bani pe care sa ii recuperezi treptat si chiar sa faci si profit peste 3-4 ani.
Aceste succese trebuie apreciate si laudate, insa de asemnea trebuie sa avem rabdare si sa sa stim sa le gestionam. Trebuie sa realizam ca este foarte important sa facem pasi mici dar siguri si sa nu ne imbatam cu apa rece. Asa cum dupa orice reusita urmeaza si un declin, datoria noastra este sa incercam sa ne mentinem acolo sus cat mai mult cu putinta si sa incercam sa amanam momentul declinului firesc cat putem.


Din contra, ajung la concluzia ca trebuie mai mult daca vrei performanta. Ratezi intr-un an, nu e nimic, te pregatesti ca in urmatorul sa revii acolo sus cu un mai mare avant si cu o mai mare sete de succes. Spun aceste lucruri deoarece ma tem ca o noua ratare a echipei nationale si un sezon mai slab pe plan european al echipelor de club romanesti ne-ar putea readuce in situatia anilor trecuti in care nici macar noi nu ne acordam vreo sansa in confruntarile cu echipele cu nume din Europa.

Cu toate ca avem de ce sa fim visatori si optimisti in acest sezon - nu putini au fost cei care au apreciat ca putem avea o echipa chiar in finala de la Eindhoven - nu trebuie sa uitam de unde am plecat si care sunt adevaratele probleme ale fotbalului romanesc, pe care, daca le tratam cu indiferenta, ne vor lega sireturile si ne vor readuce in situatia de acum 5-6 ani cand eram batuti de echipe din Islanda si Letonia.
Adevaratele noastre probleme sunt echipele de juniori si copii care au ajuns pe cale de disparitie, stadioanele de fotbal in care nu s-a mai investit un leu de peste 20 de ani si bazele de antrenament care la unele echipe din primul esalon se afla in paragina.

Abia dupa ce vom remedia aceste lipsuri ale noastre, vom avea certitudinea ca rezultatele nu sunt intamplatoare, ca sunt create toate conditiile dezvoltarii fotbalului pe termen lung si abia atunci vom avea dreptul sa speram la rezultatele de dinainte de anii '90 si sa criticam o sansa irosita prea usor...

Un articol de Dragos Manolescu