Duminica trecuta, dupa ce am vazut un film prost, am hotarat sa ne clatim ochii cu George Clooney. Am aterizat asadar in fata ecranizarii aproape reusite a romanului „A very private gentleman” de Martin Booth. Este inutil de mentionat ca aceasta cronica ar fi fost pozitiva chiar si daca filmul ar fi fost un dezastru fiindca simpla prezenta a lui George salveaza orice situatie. Dar nu este cazul. Regizorul Anton Corbijn a facut o treaba buna si a reusit sa ne retina atentia mai bine de 100 de minute. Si apoi, mi-e greu sa o spun, dar Clooney a imbatranit si se vede. Insa de aceasta data i-a prins bine. Fiindca fizicul odata perfect, iar acum cam osos, s-a mulat perfect pe rolul unui om bantuit de trecut, un asasin platit, singuratic si mereu pe drumuri.
Dupa ce un job in Suedia (intr-un peisaj perfect acoperit de zapada, alaturi de o tipa perfect lasata de natura) se sfarseste mai dur decat trebuia, Jack (George Clooney) se retrage in partea rurala a Italiei. Savurand linistea unui mic orasel medieval, Jack primeste o ultima misiune – trebuie sa construiasca o arma pentru o persoana de contact misterioasa, belgianca Mathilde (Thekla Reuten).
Spre marea lui suprindere, Jack incepe sa se apropie de locuitorii oraselului : se imprieteneste cu preotul locului, parintele Benedetto (Paolo Bonacelli) - un personaj pestrit care face deliciul catorva scene – si se lasa prins intr-o relatie pasionala cu Clara (Violante Placido), o frumoasa prostituata care reuseste sa ii cucereasca inima.
Peisajul se complica atunci cand Jack hotaraste ca vrea o viata normala. Treaba usor de imaginat de altfel fiindca asasinii platiti nu au parte de prea multa liniste (sau asa am auzit eu). Deznodamanul este si el destul de previzibil, insa cutremurator si bine pus in scena. Dar va las sa-l vedeti singuri.
Sursa:
Kudika timp liberIn lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Cronica de film: Americanul.