Clash of the titans este cel mai bun exemplu pentru un marketing de mare clasa. Toate trailerele mi-au “vandut” un film epic, plin de secvente de actiune, cu personaje legendare ce au in calea lor un drum in care sansele nu le sunt favorabile.
Cred ca marea problema ar fi ca eforturile s-au concentrat pe scenele de actiune, iar in restul timpului motto-ul a fost: “las’ ca merge si asa”. Personajele n-au profunzime si desi incearca scenariul sa te convinga, ele n-au nici o poveste de fundal. Asta vezi, asta primesti. Nu exista nici o motivatie reala pentru actiune si pe parcursul peliculei nu ai deloc senzatia ca ai vrea dreptate pentru personaje sau ca ai vrea ca acestea sa se razbune pe zei.
Si apoi ar fi si dialogurile: cu exceptia catorva replici amuzante, schimburile de replici sunt destul de neinspirate si adesea vin exact ca nuca-n perete.
Sa mai adaug alte argumente nefavorabile: scenariul are cateva gauri serioase si lucruri care nu se leaga. Decorurile se tot schimba fara explicatiile necesare iar luptele nu au nici ele acel sentiment epic.
Ar fi pacat sa inchei fara sa aduc si ceva laude peliculei de fata, iar marele plus il reprezinta efectele vizuale, la care s-a lucrat din greu. La capitolul efecte n-as putea sa dau mai putin de 10 sub nici o forma.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Recenzie film Clash of the titans.