Recenzie Ice Age: Dawn of the dinosaurs
Ice Age este unul dintre acele filme de animatie care nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Si-a format un nume si un prestigiu serios prin animatiile adorabile, culorile foarte saturate si umorul sau de buna calitate.
Povestea de baza din Ice Age 3 este urmatoarea: Sid gaseste niste oua de dinozaur pe care le ia fara sa se gandeasca la repercursiuni. Ca urmare o mama dinozaur il ia suparata si-l duce impreuna cu ouale sale pe taramul dinozaurilor care aparent nu disparusera. Manny, Diego si restul prietenilor pleaca in cautarea lui Sid si il intalnesc pe Buck, o nevastuica “plecata” care in pofida dimensiunii reduse face fata cu vitejie vietii printre dinozauri.
Pe langa umorul reusit si animatiile dragalase ar fi extrem de important de adaugat 3D-ul care in Ice Age face toti banii. Este adevarat ca efectele nu sunt la fel de puternice ca-n Calatorie spre centrul Pamantului, de exemplu, insa experienta este inedita. Exista o multime de scene gandite special pentru o asemenea vizionare. Totusi, vazut intr-o maniera conventionala, nu cred ca filmul are de suferit. Totusi 3D-ul este un adaos bun, pe care l-am apreciat foarte mult desi ochelarii imi tot cadeau de pe nas.
Mi-a placut mult Ice Age: Dawn of the dinosaurs, am apreciat ca umorul a ramas la aceeasi calitate ca si pana acum, am apreciat ca este un film atat pentru copii cat si pentru adulti, ca este o experienta relaxanta si am apreciat oportunitatea de a-l urmari in 3D. In plus, nu as vrea sa uit de Scrat, unul dintre cele mai importante personaje, care in aceasta parte o intalneste pe Scratte.
Deci daca ajungi pe la cinematograf, merita sa mergi la Ice Age 3 si chiar in 3D, daca este posibil. Daca nu, oricum merita.
Vizionare placuta!
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Recenzie Ice Age: Dawn of the dinosaurs.